Încheierea penală nr. 735/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR.735/R/2012
Ședința publică din 10 mai 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: V. G., judecător JUDECĂTORI: D. P.
M. B. GREFIER: D. S.
Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin procuror:
D. SUCIU
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpata V. L. împotriva încheierii penale nr.19/C din 06 mai 2012 a T.ui S., pronunțată în dosar nr.(...), având ca obiect propunerea de arestare preventivă.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpata, aflată în Arestul IPJ S., asistată de apărător ales, av.M. P., din Baroul Sălaj, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care s-a procedat la ascultarea inculpatei, declarația acesteia fiind consemnată conform procesului verbal depus la dosar.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Apărătorul inculpatei solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună respingerea propunerii Parchetului de arestare preventivă, cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatei. P. a se dispune arestarea preventivă trebuie să fie îndeplinite condițiile prev.de art.143 și
148 lit.f C.pr.pen. În privința infracțiunii reținute în sarcina inculpatei, arată că încadrarea juridică a fost determinată de acel raport preliminar întocmit de S. M. - L. S., în care se susține că viața victimei a fost pusă în primejdie. Solicită a se reține că partea vătămată este în afara oricărui pericol, că nu a suferit nicio intervenție deosebită. Totodată, partea vătămată era în stare de ebrietate la acel moment, avea un comportament violent, a aruncat mâncarea în stradă deși avea 4 copii minori și exista o stare conflictuală permanentă de 20 ani în familia părților. P. vătămată își teroriza familia de mulți ani, fiind chiar el un pericol pentru societate și pentru familia sa, iar în prezent încearcă să o pună în libertate pe inculpată, fiind cuprins de remușcări. Nu este îndeplinită cea de-a doua condiție prev.de art.148 lit.f C.pr.pen., în sensul că lăsarea inculpatei în libertate nu prezintă niciun pericol pentru ordinea publică. P. vătămată este cel care consuma băuturi alcoolice din ultimii bani ai familiei, fiind o persoană iresponsabilă față de cei 4 copii minori, care nu aveau ce să mănânce. De 20 ani o teroriza permanent pe inculpată și exercita acte de violență asupra ei.
Nu este necesar a se lua față de inculpată măsura arestării preventive, deoarece nu este o persoană violentă și nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului declarat de inculpată ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a încheierii atacate, aceasta fiind cercetată pentru comiterea tentativei la infracțiunea de omor calificat, faptă pentru care pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 4 ani închisoare.
Inculpata, având ultimul cuvânt, solicită judecarea în stare de libertate, deoarece are copii minori în întreținere.
C U R T E A
Prin încheierea penală nr.19 din 6 mai 2012 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr.(...), a fost admisă propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj.
În baza art.1491 raportat la art.148 alin.1 lit. f) Cod procedură penală,s-a dispus arestarea preventivă a inculpatei V. L., acuzată de comiterea infracțiunii de tentativă de omor calificat, prev. și ped. de art. 20
C. pen. rap. la art. 174 al.1,art. 175 al. 1 lit. c C.p., pe o durată de 29 zile, de la data de (...) până la data de (...) inclusiv.
În baza art.151 Cod procedură penală, s-a dispus emiterea mandatului de arestare preventivă.
Onorariul avocatului care a asigurat asistența juridică obligatorie a inculpatului, d-l G. D., în sumă de 200 lei, a fost avansat din fondurile M.ui
Justiției către Baroul de A. S.
P. a pronunța această soluție instanța analizând actele și lucrările dosarului, a constatat că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.1491 Cod procedură penală referitoare la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului în cursul urmăririi penale.
Astfel, potrivit art.1491 Cod procedură penală, pentru a se putea dispune arestarea preventivă a inculpatului, trebuie să fie întrunite condițiile prevăzute de art.143 Cod procedură penală, respectiv - să existe probe sau indicii temeinice că inculpatul a săvârșit fapta pentru care este cercetat și să existe în mod corespunzător vreunul din cazurile prevăzute de art.148 Cod procedură penală.
Potrivit art. 681 C.p.p., sunt indicii temeinice atunci când din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că persoana față de care se efectuează acte premergătoare sau acte de urmărire penală a săvârșit fapta.
În cauză sunt suficiente indicii temeinice, în accepțiunea dată de lege acestei noțiuni, că inculpata a comis fapta pentru care este cercetată. În acest sens, sunt relevante declarațiile inculpatei,în care sunt recunoscute cele reținute în sarcina sa, declarații care se coroborează cu procesul verbal de cercetare la fața locului, cu declarațiile martorilor L. T.,L. M.,T. G., precum și cu actele medico-legale (concluziile provizorii ale constatării medico-legale , adeverință medicală eliberată de S. J. de U. Z., dos. u.p. f.
27-28).
De asemenea, s-a constatat că în speță sunt întrunite condițiile prevăzute de art.148 lit. f) Cod procedură penală. Astfel, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea comisă este închisoare de la 7 ani și 6 luni la 12 ani și 6 luni și interzicerea unor drepturi, fiind deci mai mare de 4 ani. Totodată, judecătorul apreciază că lăsarea în libertate a inculpatei prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, în sensul că ar genera un sentiment de insecuritate în rândul societății civile, determinat de starea de libertate a inculpatei, cercetată pentru comiterea unei infracțiuni cu grad ridicat de pericol social, pericol ce rezultă nu numai din limitele mari de pedeapsă stabilite de legiuitor,din atingerea adusă dreptului la viață al unei persoane, ci și din modalitatea concretă de săvârșire a faptei:în timp ce se certa cu V. P., aflat sub influența băuturilor alcoolice, fiind agresată verbal de acesta și după ce partea vătămată a aruncat cu un cuțit de bucătărie după inculpată,dar fără a o nimeri, V. L. a aplicat soțului său o lovitură penetrantă cu cuțitul în treimea superioară a hemitoracelui stâng, leziunile astfel produse punând viața victimei în primejdie. Mai sunt avute în vedere și aspecte ce rezultă din probatoriul administrat până în prezent în cauză, referitoare la faptul că inculpata și partea vătămată se află într-o stare conflictuală de mai mult timp, între cei doi având loc și alte agresiuni, majoritatea-pe fondul consumului de băuturi alcoolice, care însă nu au avut consecințe precum cele din data de (...). Astfel,după cum rezultă și din declarațiile inculpatei, în urmă cu aproximativ 5-6 luni, fiind acuzată de soțul său că ar întreține relații sexuale cu unul din fiii celor doi, V. L., fără a fi agresată de soțul său, a aplicat părții vătămate o lovitură cu un topor în zona feselor. Inculpata, la rândul său, în alte împrejurări, a fost lovită de V. P.
Potrivit art.44 C.p.,nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, săvârșită în stare de legitimă apărare. Este în stare de legitimă apărare acela care săvârșește fapta pentru a înlătura un atac material, direct, imediat și injust, îndreptat împotriva sa, a altuia sau împotriva unui interes obștesc, și care pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul obștesc. Este, de asemenea, în legitimă apărare și acela care din cauza tulburării sau temerii a depășit limitele unei apărări proporționale cu gravitatea pericolului și cu împrejurările în care s-a produs atacul.
În cauză, instanța a apreciat că nu poate fi reținută comiterea faptei de către V. L. în stare de legitimă apărare,atât timp cât, după ce a reușit să fugă din camera în care a început conflictul, inculpata a revenit în același loc, deși avea posibilitatea să iasă din locuință și să evite incidentul. Apoi, astfel după cum însăși inculpata a declarat în fața judecătorului,aceasta a revenit în prima încăpere (bucătărie),inițial - cu scopul de a continua să facă mâncare, prin urmare, nu se poate reține în favoarea acesteia o stare de temere sau tulburare determinată de atacul părții vătămate,ci,eventual - de o depășire a limitelor unei legitime apărări,aspecte ce urmează a fi lămurite cu ocazia judecării fondului cauzei.
Este, de asemenea, de precizat că inculpata a dat declarații contradictorii în cauză, declarații care nu fac însă decât să confirme suspiciunile rezonabile de comitere a infracțiunii reținute în sarcina sa. Astfel, în fața organelor de urmărire penală inculpata a declarat faptul că înainte de a fugi din prima încăpere a casei (bucătărie), nu a fost agresată fizic de soțul său, iar după ce acesta a aruncat cu cuțitul după ea, V. L. a luat respectivul cuțit și s-a deplasat spre victimă și, în timp ce cei doi stăteau față în față, ea l-a înjunghiat pe soțul său în zona toracelui. În fața judecătorului, inculpata și-a schimbat declarațiile inițiale,arătând că, înainte de a fugi din bucătărie, mâna în care ținea cuțitul i-a fost răsucită de către partea vătămată, V. P. căutând bani în buzunarele inculpatei. C. a căzut, inculpata a fugit din cameră, moment în care V. P. a aruncat cu cuțitul după V. L.. Întrucât între părți era o distanță relativ mare (cele două încăperi ale casei fiind despărțite de un hol), V. L. a reușit să evite lovitura cuțitului, după care aceasta a luat cuțitul revenind în bucătărie, cu scopul de a continua să facă mâncare. P. vătămată s-a apropiat de inculpată și „a vrut"; să-i ia cuțitul, moment în care V. L. i-a aplicat, de sus în jos, lovitura în zona stângă a toracelui, provocându-i hemopneumotorax (leziune penetrantă ce a atins plămânul) și un emfizem cutanat, lovitura fiind, deci, aplicată cu intensitate. Ori, din niciuna dintre aceste declarații date de V. L. nu rezultă faptul că inculpata a comis fapta de care este acuzată pentru a înlătura un atac material,direct, imediat îndreptat împotriva sa și care să pună în pericol grav persoana sa.
Cât privește susținerile apărătorului inculpatei referitoare la faptul că agresiunea din partea inculpatei a fost determinată de comportamentul anterior violent al inculpatului, instanța, astfel după cum s-a mai precizat, a reținut că din probatoriul administrat până în prezent rezultă că între părți există de mai mult timp o stare conflictuală, iar inculpata a fost agresată de mai multe ori de către V. P., însă din același probatoriu rezultă că și inculpata l-a agresat anterior pe soțul său, folosind obiecte contondente
(topor), fără ca acesta să o fi lovit. Toate aceste împrejurări au fost avute în vedere, de asemenea, cu ocazia judecării fondului cauzei.
P. toate aceste considerente legate de circumstanțele reale ale săvârșirii faptei, de circumstanțele personale ale inculpatei, având în vedere împrejurarea că fapta reținută în sarcina inculpatei este caracterizată de un grad deosebit de ridicat de pericol social,precum și recrudescența faptelor de acest gen, judecătorul apreciază că lăsarea în libertate a acesteia prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, iar măsurile preventive alternative la detenție ar fi insuficiente pentru a înlătura această stare de pericol.
Totodată, buna desfășurare a procesului penal impune luarea unei măsuri preventive privative de libertate, conform art.136 alin.1 Cod procedură penală.
Față de aceste motive, văzând dispozițiile art.1491, art.146 alin.10 și
11, art.148 lit. f) și art.151 Cod procedură penală, a admis propunerea
Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj și a dispus arestarea preventivă a inculpatei V. L. pe o durată de 29 de zile, de la data de (...), până la data de
(...) inclusiv, și s-a emis mandat de arestare preventivă a inculpatului în acest sens.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs inculpata prin care a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate și rejudecând cauza pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie respinsă propunerea de arestare preventivă a acesteia , cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatei.
În motivele de recurs inculpata prin apărătorul ales al acesteia a arătat că pentru a se dispune luarea măsurii arestării preventive trebuie îndeplinite cumulativ condițiile prev. de art.143 și art.148 lit.f C.p.p. În privința infracțiunii reținute în sarcina inculpatei, încadrarea juridică a fost determinată de acel raport preliminar întocmit de S. medico-legal S. în care se reține că viața victimei a fost pusă în primejdie, însă partea vătămată este înafara oricărui pericol și nu a suferit vreo intervenție chirurgicală.
P. vătămată în momentul comiterii faptei era în stare de ebrietate, avea un comportament violent a aruncat cu oala în care inculpata pregătea mâncarea în stradă, că între inculpată și partea vătămată există o stare conflictuală permanentă de cca. 20 de ani.
P. vătămată își teroriza familia de mai mulți ani și chiar acesta este un pericol pentru societate și familia sa, iar în prezent încearcă să o pună în libertate pe inculpată, fiind cuprins de remușcări.
Nu este îndeplinită cea de-a două condiție prev. de art.148 lit.f C.p.p. în sensul că lăsarea inculpatei în libertate nu prezintă pericol pentru ordinea publică, întrucât aceasta este o persoană responsabilă și are în întreținere patru copii minori.
Verificând încheierea penală atacată prin prisma motivelor de recurs invocate de inculpată și a celor care puteau fi puse în discuție din oficiu, Curtea reține următoarele:
Instanța de fond a reținut în mod corect că în cauză sunt întrunite condițiile prev. de art.143 și art.148 lit.f C.p.p. respectiv declarațiile inculpatei, procesul verbal de cercetare la fața locului, declarațiile martorilor
L. T., L. M., T. G., precum și concluziile provizorii eliberate de S. de U. S., potrivit cărora la data de 5 mai 2012 în jurul orelor 12,00 pe fondul unei stări de tensiune între inculpată și partea vătămată, determinată de o ceartă, inculpata a lovit cu un cuțit de bucătărie în zona pieptului pe partea vătămată, cauzându-i leziuni care i-au pus viața în pericol (art.143 C.p.p.)
În cauză sunt întrunite condițiile prevăzute de art.148 lit.f C.p.p. în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta presupus a fi comisă de inculpată este închisoarea mai mare de 4 ani, iar aceasta prezintă pericol pentru ordinea publică prin natura deosebit de gravă a faptei reținute în sarcina sa, a modalității de săvârșire a presupusei infracțiunii și de urmările acesteia.
Analizând măsura arestării preventive din perspectiva art.5 CEDO considerăm că instanța a apreciat corect că proclamând dreptul la libertate, convenția consacră implicit principiul după care nici o persoană nu trebuie să fie lipsită de libertate în mod arbitrar (AMUUR v. Franța).
Protejarea libertăților individuale împotriva ingerințelor arbitrare ale autorităților nu trebuie să stânjenească însă eforturile instanțelor în administrarea probelor, desfășurarea procesului în bune condiții (Tomasi v.Franța).
Expunerea limitativă a motivelor pentru care o persoană poate fi privată de libertate, se regăsește în dispozițiile art.148 C.pr.pen.
Analizând motivele luării măsurii arestării preventive din perspectiva art.143 și 148 lit.f C.pr.pen., tribunalul a avut în vedere necesitatea pentru ca o măsură de arestare să fie permisă, existența unor motive plauzibile de a se bănui că s-a săvârșit o infracțiune.
Noțiunea de motive plauzibile aparține Curții Europene și își are corespondent în legea română, în cerința de a exista indicii temeinice cu privire la săvârșirea unei infracțiuni.
Motivele plauzibile depind de circumstanțele particulare ale fiecărui caz.
Organul judiciar este obligat să ofere un minim de fapte și informații care să convingă instanța cu privire la existența indiciilor temeinice că s-a săvârșit o infracțiune.
Acest aspect nu presupune ca autoritățile să dispună de probe suficiente pentru a formula acuzații încă din momentul arestării. (Brogan și
Murray).
Astfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că faptele care implică bănuieli nu prezintă același nivel de certitudine cu cele care permit inculparea și cu atât mai puțin, cu cele care permit condamnarea.
Având în vedere că în cauză sunt întrunite condițiile prev. ded art.143 și art.148 lit.f C.p.p. instanța de fond în mod întemeiat a luat măsura arestării preventive față de inculpată, sens în care, în baza art.385/15 pct.1 lit. b C.p.p. recursul formulat de aceasta împotriva încheierii penală nr.19 din 6 mai 2012 a T.ui S. urmează să fie respins ca nefondat.
În baza art.189 C.p.p. urmează să se stabilească în favoarea Baroului de A. C. suma de 50 lei reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul din oficiu, care va fi suportat din FMJ.
Potrivit art.192 alin.2 C.p.p. inculpatul urmează să plătească statului suma de 250 lei cheltuieli judiciare din care suma de 50 lei reprezentând onorariul avocațial.
P. ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpata V. L., fiica lui T. si K., născut la 8 august 1975. aflată în Arestul IPJ S., împotriva încheierii penale nr. 19/C din 6 mai 2012 a T.ui S.
Stabilește în favoarea Baroului de A. C. - suma de 50 lei onorariu partial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.
Obligă pe inculpată să plătească în favoarea statului suma de 250 lei cheltuieli judiciare, din care 50 lei reprezentând onorar avocațial partial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 10 mai 2012 .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
V. G. D. P. M. B.
GREFIER D. S.
Red.V.G./S.M.D.
4 ex./(...) Jud.fond.T. D.
| ← Decizia penală nr. 1441/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1290/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
