Decizia penală nr. 1300/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)/a1
D. PENALĂ NR.1300/R/2012
Ședința publică din 26 septembrie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE : A. D. L., judecător
JUDECĂTORI : I. C. M.
: M. R. G. : L. A. S.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de
Casație și Justiție - D. de I. a I. de C. O. și T. - S. T. C. reprezentant prin D. D., procuror
S-au luat spre examinare recursurile declarate de inculpații E. R. L., M. R. D., M. M. și M. R. T. împotriva încheierii penale fără număr din data de (...) a T.ui M., pronunțată în dosarul (...).
La apelul nominal efectuat în ședință publică se prezintă inculpații, în stare de arest, M. M. asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat F. A. P., cu delegație la dosar ( f. 10), M. R. T. asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat R. C. C., cu delegație la dosar ( f.
15), M. R. D. asistat de avocat V.-B. D. în substituirea apărătorului ales, avocat O. P. I. și E. R. I. asistat de apărător ales, avocat A. P. și de apărător desemnat din oficiu, avocat I. I. M., cu delegație la dosar ( f. 16
).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care,
Apărătoarea din oficiu a inculpatului E. R. solicită instanței să ai act de încetarea delegației sale și să se dispună plata onorariului parțial din fondurile M.ui Justiției.
Curtea Constată încetat mandatul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul E. R. și se va pronunța asupra onorariului parțial solicitat în cauză, prin hotărâre.
Apărătoarea inculpatului M. R. D. depune la dosar note de ședință din partea avocatului titular.
Apărătorul ales al inculpatului E. R. depune la dosar împuternicire avocațială și o caracterizare.
Inculpații prezenți menține recursurile declarate, iar inculpații M.
M. și M. R. T. se declară de acord cu asistența judiciară asigurată din oficiu.
Nefiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Apărătorul ales al inculpatului E. R., avocat A. P. solicită admiterea recursului declarat împotriva încheierii penale fără număr, solicitând în principal, punerea în libertate a inculpatului, iar în subsidiar, luarea față de inculpat a unei alte măsuri preventive, respectiv cea prevăzută de art. 145 Cod de procedură penală.
În baza art. 1499 alin. 9 apreciază că instanța de fond a pronunțat o încheiere nemotivată cu privire la respectarea argumentelor juridice care să aibă în vedere starea de fapt și de drept și care să ducă la convingerea obiectivă că motivele invocate sunt temeinice și legale. Constată că instanța de judecată a expus motive care nu pot fi încadrate în prev. art. 1491 alin. 9 și solicită analizarea criticii formulate prin prisma trimiterii cauzei spre rejudecare, în ipoteza admiterii recursului.
În ipoteza respingerii punctului său de vedere solicită instanței să constate că în prezenta cauză s-a luat măsura arestului preventiv în data de 23 august 2012 de către Tribunalul Cluj, în condițiile în care la data de 22 august a fost luată măsura reținerii pe 24 de ore. A., arată că inculpatul a recunoscut faptele pentru care a fost cercetat în materialitatea lor, a avut o contribuție sinceră și cooperantă cu organele de cercetare penală, fapt care a dus la finalizarea în termen scurt, respectiv în termen de 30 de zile a prezentului dosar. Mai arată că inculpatul E. R. a fost trimis în judecată prin rechizitoriu pentru comiterea a două infracțiuni, prima fiind de trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin.
2 Cod penal, iar cea de-a doua de deținere în vederea propriului consum de droguri de risc prev. de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 33 lit. a Cod penal. Din motivele încheierii recurate a constatat că s-a luat în considerare fapta, respectiv încadrarea juridică a acesteia, neluându-se în calcul persoana inculpatului, condiții în care apreciază că se face confuzie între pericolul concret pentru ordinea publică pe care în momentul de față ar putea să-l prezinte pentru societate și pericolul faptei, care a fost sancționat datorită intervenției legiuitorului în cursul anului 2000 prin ordonanța nr. 143.
Mai arată că, din încheierea recurată nu rezultă existența unui pericol pentru ordinea publică, confirmând gravitatea faptei pentru care este cercetat inculpatul E. R., cu precizarea că limitele de pedeapsă se regăsesc în condițiile art. 148 lit. f Cod procedură penală. Menționează că aspectele pozitive au fost puse în vedere prin rechizitoriu la caracterizarea persoanei inculpatului în sensul elementelor de recunoaștere a faptei și de colaborare cu organele de cercetare și, respectiv de urmărire penală, apreciind că acestea nu au fost luate în considerare de către instanța de fond, care a analizat pe toți inculpații printr-un singur aliniat.
C. că instanța de recurs ar trebui să aibă în vedere și poziția procesuală a inculpatului E. R. Mai arată că inculpatul și-a exprimat poziția cu privire la soluționarea cauzei în baza art. 3201 Cod procedură penală, aspect pe care îl consideră ca fiind pozitiv și de natură a conduce la o altă concluzie.
Raportat la afirmațiile instanței de fond din aliniatul 3 al paginii nr. 6 în sensul că „din probele administrate până în prezent în cauză (
… ), văzând și faptul că aceștia au fost arestați preventiv, reține că, în speță, există indicii care să justifice presupunerea"; comiterii faptelor, concluzionează ca și cum ar rezulta că se menține necesitatea arestului preventiv, doar că niciuna dintre probele indicate nu este analizată în cuprinsul încheierii. Invocă caracterizarea depusă la dosar și emisă de B. N. P. A., precum și ultimul aliniat conform căruia aceștia sunt dispuși să-l reangajeze și, apreciază că, ulterior unei perioade de 4 luni de zile nu mai rezidă pericolul pentru ordinea publică, iar inculpatul poate fi cercetat în stare de libertate, motiv pentru care reiterează solicitarea subsidiară formulată în cauză, în baza art. 145 Cod procedură penală, respectiv luarea unei alte măsuri față de inculpatul E. R.
În concluzie, solicită admiterea recursului, să se constate că inculpatul se află la primul contact cu legea penală, a recunoscut și regretat faptele și apreciază că acesta ar putea fi cercetat în stare de libertate.
Apărătoarea inculpatului M. R. D. solicită admiterea recursul declarat de inculpat, casarea încheierii din data de 18 septembrie 2012 a T.ui M., iar în urma rejudecării să se pronunțe o nouă hotărâre prin care să se dispună revocarea măsurii arestului preventiv și punerea de îndată în libertate a inculpatului, iar în subsidiar, în ipoteza în care se va aprecia necesară luarea unei alte măsuri preventive față de inculpat, pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, solicită aplicarea disp. art. 145 Cod procedură penală.
Critică hotărârea pronunțată de către instanța de fond sub aspectul art. 3001 alin. 3 Cod procedură penală, care prevede faptul că instanța menține starea de arest a inculpatului printr-o încheiere motivată. Achiesează susținerilor anterior expuse, în sensul că, într-un număr de aproximativ 3 sau 4 fraze se motivează nu pericolul inculpatului pentru ordinea publică, ci se face strict referire la natura și gravitatea faptei pe care inculpatul a săvârșit-o. Din perspectiva condițiilor luării măsurii arestului preventiv, consideră că în cauză sunt îndeplinite condițiile art. 143 Cod procedură penală, inculpatul recunoscând faptele reținute în sarcina sa, cu precizarea că acestea rezultă și din declarațiile martorilor, precum și ale coinculpaților audiați în cauză, respectiv existența probelor și indiciilor săvârșirii unei fapte prevăzute de legea penală. În ceea ce privește teza a doua a art. 148 lit. f Cod procedură penală, respectiv că lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, în opinia sa, nu există în încheierea atacată niciun argument din care să rezulte acest aspect și se face referire doar la gravitatea deosebită a faptei pe care inculpatul a săvârșit-o, apreciind că aceasta nu se confundă cu pericolul concret pe care-l prezintă persoana inculpatului.
Mai arată că prin rechizitoriu, pe lângă cei patru inculpați, s-a dispus trimiterea în judecată și a altor două persoane pentru aceeași încadrare juridică, respectiv B. C. cu reținerea și a art. 5 din Legea nr.
143/2000, în stare de libertate, iar față încă trei persoane s-a dispus, în temeiul art. 181 aplicarea unei amenzi administrate pentru infracțiunea de trafic de droguri și art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000. A., raportat la motivarea că infracțiunea săvârșită de inculpat prezintă un grad de pericol social ridicat, formulează întrebarea de ce față de persoanele care au săvârșit aceeași faptă, pedepsită cu aceeași pedeapsă, nu s-a considerat că se impune luarea unei măsuri preventive, sau, mai mul, s-a considerat că se impune aplicarea unei amenzi administrative.
De asemenea, mai arată că a invocat în fața instanței de fond faptul că, atunci când se discută despre măsurile preventive, respectiv măsura arestului preventiv, instanța trebuie să aibă în vedere și disp. art. 136 Cod procedură penală care privesc scopul măsurilor. Apreciază că recunoașterea și solicitarea aplicării disp. art. 3201 Cod procedură penală presupune o asumare a faptei, iar raportat la numărul de 52 de martori audiați în faza de urmărire penală consideră că cercetarea inculpatului în stare de libertate nu ar putea avea vreo influență negativă a bunei desfășurări a procesului penal. Mai arată că, instanța de fond a interpretat greșit solicitările formulate în apărare, pe care a respins-o în sensul că punerea în libertate nu ar influența buna desfășurare a procesului penal întrucât nu s-a dispus arestarea în baza art. 148 lit. b Cod procedură penală.
De asemenea, mai arată că prima instanță a respins și apărările formulate cu privire la persoana inculpatului, respectiv că, la momentul arestării preventive acesta era student în ultimul an la F. de M. D., provine dintr-o familie legal constituită, este lipsit de antecedente penale, iar martorii audiați în faza de urmărire penală au arătat faptul că erau consumatori de ani de zile în momentul în care l-au cunoscut pe inculpat, sens în care opinează că prin oferirea de astfel de substanțe consumatorilor din dosar s-a pus în pericol sănătatea unui număr mare de persoane, în concret 12 persoane menționate de inculpat, acesta oferindu-le la solicitarea lor. Susține că inculpatul nu a obținut venituri, a vândut în total circa 40 gr. de canabis unui număr de 12 persoane.
Confirmă faptul că a atins fondul cauzei, dar arată că nu este de acord cu motivarea și că dorește convingerea instanței de recurs, cu precizarea că nu se impune raportarea exclusiv la fapta săvârșită de către inculpat, apreciind că prelungirea măsurii arestului preventiv antamează o soluție de condamnare a inculpatului.
În concluzie, solicită a se avea în vedere atitudinea inculpatului, vârsta fragedă a acestuia de 22 de ani, anturajul nefast, dar și gravitatea faptei, care în opinia sa nu este de natură a justifica luarea măsurii arestării preventive, cu mențiunea că acesta se află în stare de arest de peste 30 de zile. C. că perioada arestului preventiv a fost suficientă pentru ca inculpatul să conștientizeze pe viitor consecințele și rigorile legii penale și să nu mai săvârșească fapte de natură penală, motiv pentru care a formulat solicitarea subsidiară de a se lua față de inculpat o altă măsură preventivă, respectiv cea prevăzută de art. 145
Cod procedură penală. Apreciază că prin măsurile restrictive care se vor impune în sarcina inculpatului se poate asigura în bune condiții desfășurarea procesului penal, iar în ipoteza în care se vor încălca se va dispune rearestarea lui.
Solicită a se avea în vedere și notele de ședință prezentate pe larg. Apărătorul din oficiu al inculpatului M. M., solicită admiterea recursului inculpatului, casarea încheierii penale atacate, iar în urma rejudecării să se dispună revocarea arestului preventiv și înlocuirea cu obligația de a nu părăsi localitatea sau țara. În motivarea solicitării arată că lăsarea inculpatului în libertate nu ar mai putea aduce vreo atingere bunului mers al cercetărilor penale, acestea fiind finalizate, precum și că acesta ar mai putea prejudicia procesul sau că ar încerca să se sustragă, în condițiile în care inculpații urmează să se prevaleze de disp. art. 3201 Cod de procedură penală.
Mai arată că la percheziția domiciliară a inculpatului s-au descoperit fragmente vegetale de canabis în cantități foarte mici, precum și foițe de rulat țigări, care indică mai mult un consumator de canabis, decât un traficant, sens în care precizează că inculpatul nu prezintă un grad de pericol social ridicat, are în întreținere un copil minor în vârstă de 9 ani, nu are antecedente penale, iar până în prezent a avut un comportament bun în societate, ocupându-se de creșterea și educarea copilului său. Raportat la participarea redusă a inculpatului la săvârșirea infracțiunilor, precum și la pedeapsa prevăzută de lege, respectiv închisoarea mai mare de 4 ani, arată că există posibilitatea practică de a i se aplica o pedeapsă cu suspendarea condiționată a executării ei, sau suspendarea sub supraveghere. A., consideră cercetarea inculpatului în stare de libertate ca fiind o soluție echitabilă, iar perioada petrecută de către acesta în stare de arest ca fiind suficientă pentru a realiza natura faptelor sale și a se îndrepta. Apreciază că se impune luarea unei măsuri neprivative de libertate prin prisma faptului că drogurile consumate de către inculpat nu sunt de mare risc, acestea fiind legalizate de unele legislații din Uniunea Europeană. Cu onorariu FMJ.
Apărătoarea din oficiu a inculpatului M. R. T. solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale din (...) a T.ui M., precum și să se constate faptul că nu există temeiuri noi care să justifice motivat privarea de libertate, cu precizarea că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă.
Ca atare, în baza art. 136 Cod de procedură penală, solicită a se avea în vedere faptul că inculpatul este la primul contact cu legea penală, a avut un comportament bun în societate precum și, raportat la modul de săvârșire al faptei, fără a antama fondul cauzei, să se constate că inculpatul este mai mult un consumator de canabis și nu un traficant, așa cum s-a susținut în mod nelegal de către instanța de fond.
C. că inculpatul nu constituie un pericol concret pentru ordinea publică conform disp. art. 148 lit. f din Codul de procedură penală și arată că instanța de fond nu a consultat pericolul concret al fiecărui inculpat, pe care aceștia l-ar prezenta în ipoteza cercetării lor în stare de libertate, referindu-se doar la pericolul generic al faptei prevăzut de art. 2 din Legea nr. 143/2000, ceea ce contravine art. 5 paragraful 1 din CEDO.
În subsidiar, în temeiul art. 139 din Codul de procedură penală, raportat la art. 145 și, respectiv art. 1451 Cod procedură penală, solicită înlocuirea măsurii arestului preventiv cu obligația de a nu părăsi localitatea, respectiv țara, considerând că scopul prevăzut de art. 136 din Codul de procedură penală poate fi atins și pe această cale, fiind de natură să împiedice sustragerea inculpatului de la desfășurarea urmăririi penale. Cu onorariu FMJ, sens în care depune referat.
Reprezentantul M.ui P. solicită, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b
Cod procedură penală, respingerea ca nefondate a recursurilor formulate de către inculpați împotriva încheierii penale din data de 18 septembrie 2012 și prin care Tribunalul Maramureș a menținut măsura arestării preventive a inculpaților și a respins cererile de revocare a măsurii arestării formulate de către aceștia.
În opinia sa încheierea penală recurată de către inculpați este legală, temeinică și motivată. Apreciază, în concordanță cu instanța de fond, că în cauză temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive la data de 23 august 2012 față de inculpați subzistă în continuare, fiind întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art. 143
Cod procedură penală și art. 148 lit. f cod procedură penală, respectiv că există indicii și probe care duc la bănuiala rezonabilă că inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată, aspect pe care l-au recunoscut și nu l-au contestat. Mai arată că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de trafic de droguri de risc reținută în sarcina fiecăruia dintre inculpații este mai mare de 4 ani închisoare, limitele prevăzute de lege fiind de la 3 la 15 ani închisoare, iar judecarea în acest moment în stare de libertate a inculpaților prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Reiterează faptul că existența indiciilor și probelor nu este contestată de către inculpați - cu privire la faptul că au săvârșit infracțiunile reținute în actul de sesizare a instanței, cu precizarea că acestea au fost constatate într-un interval de mai puțin de o lună de către trei instanțe diferite, respectiv Tribunalul Cluj, la data de 23 august 2012, cu ocazia luării măsurii arestării preventive față de inculpați, ulterior prin D. penală nr. 1163/R/2012 de către Curtea de
A. C., cu ocazia soluționării recursurilor formulate de către inculpați împotriva încheierii penale menționate anterior și de către instanța fondului, respectiv Tribunalul Maramureș, la data verificării legalității măsurii arestării preventive, respectiv încheierea penală recurată.
În ceea ce privește dispozițiile art. 148 lit. f Cod procedură penală arată că în mod incontestabil prima condiție este realizată în cauză, iar cu privire la pericolul concret pentru ordinea publică adaugă la motivarea instanței de fond, cu privire la gravitatea infracțiunilor analizată în mod corect nu numai din perspectiva limitelor de pedeapsă prevăzute de norma de incriminare și chestiuni care țin în acest moment de dezvoltarea fără precedent a traficului de droguri și a consumului unor astfel de substanțe cu efectele nocive și uneori de-a dreptul dramatice pe care le au asupra unor persoane cu vârste din ce în ce mai tinere.
Mai arată că cercetarea în stare de libertate a inculpaților care au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri ar însemna, în opinia sa, cu convingerea fermă a acestui fapt, și o încurajare pentru alte persoane predispuse să săvârșească astfel de infracțiuni fără a fi deranjați de către instituțiile abilitate să combată aceste consecințe grave.
În final, raportat la susținerile apărării legate de intenția inculpaților de a solicita judecarea în procedura de urgență prevăzută de art. 3201 Cod procedură penală, cu privire la problemele familiale și de educație ale acestora, susține și solicită să se constate, în concordanță cu instanța fondului, că nu pot fi avute în vedere în soluționarea recursului cu privire la menținerea măsurii arestării preventive, având eventual relevanță și finalitate cu ocazia soluționării fondului cauzei.
Pentru considerentele expuse solicită respingerea recursurilor formulate de către inculpați.
Apărătoarea inculpatului M. R. D., în replică, arată că atunci când se discută despre pericolul concret pentru ordinea publică se face referire la persoana inculpatului, iar raportat la susținerile procurorului de a nu fi luate în considerare aceste aspecte și nici recunoașterea inculpaților arată că Parchetul ia în considerare doar gradul de pericol social al faptei și automat și instanța, cu mențiunea că acesta va fi luat în considerare și la momentul în care se va proceda la individualizarea pedepsei.
Inculpatul E. R. I., având ultimul cuvânt, arată că conștientizează gravitatea faptelor sale, regretă sincer comiterea acestora, solicită judecarea în stare de libertate și își exprimă angajamentul ferm de a se prezenta la fiecare termen de judecată.
Inculpatul M. R. D., având ultimul cuvânt, manifestă o atitudine de profund regret, cu precizarea că din prima zi de arest a realizat gravitatea situației, dar scopul comiterii infracțiunii a fost unul strict recreațional în cadrului unui grup de prieteni.
Inculpatul M. M., având ultimul cuvânt, manifestă o atitudine de profund regret și solicită judecarea sa în stare de libertate.
Inculpatul M. R. T., având ultimul cuvânt, manifestă o atitudine de profund regret și solicită cercetarea sa în stare de libertate pentru a- și finaliza studiile, precum și pentru a-și întemeia o familie, exprimându-și astfel intenția de a-și cere prietena în căsătorie
C U R T E A
Prin încheierea penală f.nr. din data de (...) a T.ui M., pronunțată în dosarul (...), s-au respins cererile de revocare a măsurii arestării preventive și de înlocuire a măsurii arestării preventive cu cea a obligării de a nu părăsi țara sau localitatea formulate de inculpații M. R. D. și E. R. I.
S-a respins cererea de revocare a măsurii arestării preventive și cea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu cea a obligării de a nu părăsi localitatea formulate de inculpatul M. M.
S-a respins cererea de revocare a măsurii arestării preventive și cea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu cea a obligării de a nu părăsi localitatea sau țara formulate de inculpatul M. R. T.
În temeiul art. 3001 și a art. 160 Cod procedură penală, s-a constatat din oficiu legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților E. R. I. (fiul lui I. și C., născut la data de (...) în B. M., jud.M., CNP 1., arestat preventiv aflat la A. I. C.), M. R. D. (fiul lui I. A. și E., născut la data de (...) în B. M., jud.M., CNP 1., arestat preventiv, aflat la A. I. C.), M. M. (fiul lui Ș. și Ana, născut la data de (...) în Gherla, jud.C., CNP 1., arestat preventiv, aflat la A. I. C.), M. R.-T. (fiul lui T. și E.-A., născut la data de (...) în B. M., jud.M., CNP 1., arestat preventiv, aflat la A. I. C.) și, în consecință, menține arestarea preventivă a acestora.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul întocmit la 14 septembrie 2012 în dosarul nr. 81
D/P/2012 de D. - S. teritorial C. s-a dispus trimiterea în judecată alături de alți inculpați în stare de arest preventiv a inculpaților E. R. I., M. R. D., M. M. și M. R. T. pentru infracțiunile de trafic de droguri de risc prev.de art. 2 alin.1 din Legea nr. 143/2000 cu aplic.art. 41 alin.2
C.pen. și de deținere în vederea consumului propriu de droguri de risc prev.de art. 4 alin.1 din Legea nr. 143/2000 cu aplic.art. 41 alin.2
C.pen. și a art. 33 lit.a C.penal.
La această instanță s-a format dosarul nr. (...), primul termen de judecată fiind fixat pentru data de 6 noiembrie 2012.
Procedând la verificarea din oficiu a legalității și temeiniciei arestării preventive a celor patru inculpați arestați și la examinarea cererilor acestora de revocare a măsurii arestării preventive și de înlocuire a acestei măsuri cu cea a obligării de a nu părăsi localitatea sau țara (formulate de inculpații M. R. D., E. R. I. și M. R. T.) și localitatea (formulată de inculpatul M. M.), tribunalul a reținut următoarele:
Prin încheierea penală nr. 102/C/(...) a T.ui C. s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților E. R. I., M. R. D., M. M. și M. R. T. pe o perioadă de 29 de zile (23 august 2012-20 septembrie 2012), în temeiul art. 148 lit.f C. (f.193 dosar urmărire penală vol.I).
Tribunalul Cluj a reținut faptul că în cursul anului 2012, în baza aceleiași rezoluții infracționale, prin acte materiale repetate inculpații au deținut, procurat, oferit spre vânzare și vândut droguri de risc
(cannabis și rezină de cannabis) unor diferiți consumatori (f.194-197 dosar urmărire penală vol.I).
Această încheiere a fost menținută prin încheierea penală nr.
1163/R/2012 a Curții de A. C.
La momentul trimiterii în judecată, tribunalul a apreciat că temeiul care a stat la baza luării măsurii arestării preventive a acestora se menține și se impune a fi privați în continuare de libertate.
Din ansamblul probelor administrate până în prezent în cauză (o analiză a lor în detaliu în această fază a procesului penal nefiind posibilă), văzând și faptul că aceștia au fost trimiși în judecată pentru presupusele fapte pentru care au fost arestați preventiv tribunalul a reținut că, în speță, există indicii care să justifice presupunerea că cei patru inculpați arestați preventiv au comis faptele pentru care s-a dispus arestarea lor. Se prezumă astfel că în cursul anului 2012 aceștia în mod repetat au procurat (inculpatul E. R. I. a cultivat), deținut, oferit spre vânzare sau cu titlu gratuit droguri (cannabis și rezină de cannabis) unui număr mare de persoane, existând astfel indicii în sensul celor prev.de art. 143 C.
Pedeapsa prevăzută de lege este închisoare mai mare de 4 ani și lăsarea în libertate a acestora prezintă un pericol concret ridicat pentru ordinea publică, acesta rezultând din natura, gravitatea presupuselor fapte (dată de faptul că astfel au pus în pericol sănătatea unui număr mare de persoane) și din caracterul lor repetat chiar dacă nu au antecedente penale. S-a apreciat astfel că sunt astfel îndeplinite și cerințele prev.de art. 148 lit.f C. In raport de acest grad ridicat de pericol social, luarea unei alte măsuri preventive nu este suficientă.
Apărarea formulată de inculpații M. M., M. R. și E. R. în sensul că punerea lor în libertate nu ar influența desfășurarea procesului penal s- a respins, aceștia nefiind arestați și în temeiul art. 148 lit.b C. Faptul că inculpații arestați sau o parte din ei se vor prevala de disp.art. 3201 C. s-a considerat că nu constituie un motiv suficient pentru punerea lor în libertate, dat fiind gradul lor ridicat de pericol social, acest aspect urmând a fi avut în vedere cu ocazia soluționării cauzei pe fond.
S-au respins și apărările formulate de inculpații M. R. în cauză cu privire la problemele sale familiale (este student, are o familie) și M. M. (are 1 copil) întrucât în raport de gravitatea presupuselor fapte, ocrotirea intereselor societății are prioritate.
De asemenea, s-a respins și apărarea inculpaților M. R. și E. R. potrivit căreia față de inculpatul B. C. nu s-a luat nici o măsură întrucât se presupune că activitatea sa a fost mai redusă.
Având în vedere faptul că măsura arestării preventive a celor patru inculpați menționați s-a luat cu respectarea dispozițiilor legale existente în această materie, iar temeiul care a stat la baza luării ei se menține, s-au respins cererile formulate de aceștia de revocare a acestei măsuri, cerințele prev.de art. 139 alin.2 C. nefiind îndeplinite.
Pentru toate aceste considerente, tribunalul a menținut starea de arest preventiv a acestor patru inculpați.
Împotriva acestei încheieri, inculpații E. R., M. R. D., M. M. și M. R.
T. au declarat recursuri, solicitând instanței admiterea acestora.
În esență, în motivele de recurs toți cei patru inculpați au invocat împrejurarea că sunt la prima confruntare cu legea penală, intenționează să se prevaleze de dispozițiile art. 320/1 alin. 7 C. și astfel lăsarea lor în libertate nu mai prezintă vreun pericol concret pentru ordinea publică.
Recursurile declarate în cauză nu sunt fondate.
La primirea dosarului, procedând în condițiile art. 300/1 C., instanța de fond a apreciat în mod corect că subzistă temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive pentru fiecare inculpat, analizând și situațiile personale ale fiecăruia dintre ei, sens în care criticile aduse în recurs încheierii recurate nu sunt întemeiate.
În concordanță cu cele reținute de către instanța de fond, Curtea consideră că în cauză temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive la data de 23 august 2012 față de inculpați subzistă în continuare, fiind întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art. 143
Cod procedură penală și art. 148 lit. f cod procedură penală, respectivă există indicii și probe care conduc la bănuiala rezonabilă că inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată, aspect pe care dealtfel l-au recunoscut și nu l-au contestat.
Pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de trafic de droguri de risc reținută în sarcina fiecăruia dintre inculpați este mai mare de 4 ani închisoare, limitele prevăzute de lege fiind de la 3 la 15 ani închisoare, iar judecarea în acest moment în stare de libertate a inculpaților prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Existența indiciilor și probelor nu este contestată de inculpați iar aceste împrejurări au fost deja constatate într-un interval de timp de mai puțin de o lună de către trei instanțe diferite, respectiv Tribunalul Cluj, la data de 23 august 2012, cu ocazia luării măsurii arestării preventive față de inculpați, ulterior prin D. penală nr. 1163/R/2012 de către Curtea de A. C., cu ocazia soluționării recursurilor formulate de către inculpați împotriva încheierii penale menționate anterior și de către instanța fondului, respectiv Tribunalul Maramureș, la data verificării legalității măsurii arestării preventive, respectiv încheierea penală recurată.
În ceea ce privește dispozițiile art. 148 lit. f Cod procedură penală cu privire la pericolul concret pentru ordinea publică, pe lângă argumentele cuprinse în încheierea recurată, Curtea apreciază că gravitatea infracțiunilor imputate trebuie analizată în mod corect nu numai din perspectiva limitelor de pedeapsă prevăzute de norma de incriminare, ci și din prisma unor chestiuni care țin în acest moment de dezvoltarea fără precedent a traficului de droguri și a consumului unor astfel de substanțe cu efecte nocive și uneori de-a dreptul dramatice pe care le au asupra unor persoane cu vârste din ce în ce mai tinere.
În final, raportat la susținerile apărării legate de intenția inculpaților de a solicita judecarea în procedura de urgență prevăzută de art. 3201 Cod procedură penală, cu privire la problemele familiale și de educație ale acestora, aceste aspecte nu pot fi avute în vedere în soluționarea recursului cu privire la menținerea măsurii arestării preventive, urmând a avea eventual relevanță și finalitate cu ocazia soluționării fondului cauzei.
Din aceste considerente, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b C. respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații E. R. L., M. R. D., M. M. și M. R. T. împotriva încheierii penale f.nr. din data de (...) a T.ui M., pronunțată în dosarul (...).
Se vor stabili în favoarea Baroului de A. C. sumele de câte 100 lei cu titlu de onorariu avocațial cuvenit apărătorilor desemnați din oficiu (av.F. A. M. și R. Coza C.) și suma de 50 lei cu titlu de onorariu avocațial parțial (av. I. I. M.) care se avansează din FMJ.
În baza disp. art. 192 alin. 2 C. inculpații vor fi obligați la plata următoarelor sume cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului, sume care includ și onorariile avocațiale:
- inculpatul E. R. L. la plata sumei de 150 lei;
- inculpatul M. R. D. la plata sumei de 100 lei;
- inculpații M. M. și M. R. T. la plata sumelor de câte 200 lei fiecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE, IN NUMELE LEGII
D E C I D E:
În baza art. 385/15 pct. 1 lit. b C. respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații E. R. L. (fiul lui I. și C., născut la data de (...) în B. M., jud.M., CNP 1.), M. R. D. (fiul lui I. A. și E., născut la data de (...) în B. M., jud.M., CNP 1.) M. M. (fiul lui Ș. și Ana, născut la data de (...) în Gherla, jud.C., CNP 1.) și M. R. T. (fiul lui T. și E.-A., născut la data de (...) în B. M., jud.M., CNP 1.), deținuți în Penitenciarul Gherla împotriva încheierii penale f.nr. din data de (...) a T.ui M., pronunțată în dosarul (...).
Stabilește în favoarea Baroului de A. C. sumele de câte 100 lei cu titlu de onorariu avocațial cuvenit apărătorilor desemnați din oficiu (av.F. A. M. și R. Coza C.) și suma de 50 lei cu titlu de onorariu avocațial parțial (av. I. I. M.) care se avansează din FMJ.
În baza disp. art. 192 alin. 2 C. inculpații vor fi obligați la plata următoarelor sume cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului, sume care includ și onorariile avocațiale:
- inculpatul E. R. L. la plata sumei de 150 lei;
- inculpatul M. R. D. la plata sumei de 100 lei;
- inculpații M. M. și M. R. T. la plata sumelor de câte 200 lei fiecare.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 26 septembrie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
A. D. L. I. C. M. M. R.
L. A. S.
G.,
Red.A.D.L.
Dact. H.C./3 ex./(...)
Jud.fond: C. B..
| ← Decizia penală nr. 556/2012, Curtea de Apel Cluj | Încheierea penală nr. 1168/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
