Decizia penală nr. 556/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
DECIZIA PENALĂ NR.556/R/2012
Ședința publică din 6 aprilie 2012
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : I. C. M. - judecător
JUDECĂTORI : L. M.
I. M.
GREFIER : M. B.
Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin P. : V. T.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către condamnatul G. G. V. împotriva sentinței penale nr.345/(...), pronunțată în dosar nr. (...) al
Judecătoriei S. M., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prev.de art.178 al.1 și 2 C.pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă condamnatul G. G. V., în stare de arest, asistat de către apărători aleși av.Timoce Milu din cadrul B.ui
București cu delegația la dosar și av.Almaș S. din cadrul B.ui C., cu delegația la dosar, în substituirea apărătorului ales al inculpatului G. G. V., av.Iordăchescu C. E., din cadrul B.ui C., cu delegația la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că în cauză s-a formulat o cerere de abținere din partea domnului judecător V. C., cerere care a fost admisă, astfel că, în baza art.98 al.4 și 7 din Hotărârea nr.327/2005 a C.S.M., prezenta cauză va fi soluționată de prezentul complet alcătuit din judecătorii I. C. M., L. M. și I. Moldoan.
Apărătorul condamnatului G. G. V., av.Timoce Milu, solicită amânarea cauzei având în vedere că la acest termen de judecată nu este îndeplinită procedura de citare cu partea vătămată și asigurătorul, cerere pe care Curtea o pune în discuția părților.
Reprezentantul M.ui P., având în vedere obiectul cauzei, nu se opune amânării cauzei pentru motivul invocat, fiind vădită posibilitatea modificării soluției sub aspectul interesului acestor părți. S. acordarea unui termen și a se dispune citarea părților lipsă.
Curtea deliberând, respinge cererea formulată de către apărătorii condamnatului ca nefiind utilă, pertinentă și concludentă cauzei.
Apărătorii aleși ai condamnatului depun la dosar motivele de recurs și o serie de acte care solicită a fi avute în vedere la soluționarea recursului.
Curtea din oficiu pune în discuția părților excepția inadmisibilității recursului, având în vedere că la dosarul cauzei a fost atașat dosarul nr.(...), în care s-a pronunțat Curtea de A. C. asupra recursului declarat de către inculpatul C. G. V., recurs declarat prin apărătorul ales, iar Curtea de A. s-a pronunțat prin decizia penală nr.2002 din (...)1 cu privire la acest recurs.
Apărătorul condamnatului G. G. V., av.Timoce Milu, susține că în această cauză a mai fost declarat un recurs în numele inculpatului, însă cu privire la acest recurs, arată faptul că inculpatul niciodată nu a avut cunoștință de faptul că în cazză s-a declarat această cale de atac, el personal nu a intenționat să atace hotărârea pronunțată de către Judecătoria Sighetu Marmației, pentru că avea ferma convingere că în această cauză i s-a aplicat o pedeapsă cu suspendare. După ce a verificat sitte-ul M.ui Justiției unde apărea faptul că a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani cu suspendare, nu a înțeles să atace această hotărâre, apreciind că pedeapsa este temeinică și legală.
Cu toate acestea, apărătorul său de la acel moment, apărătorul care l- a asistat în fața instanței de fond, din proprie inițiativă, fără a avea încheiat un contract de asistență juridică cu inculpatul, fără a-i comunica că în speță este vorba de o pedeapsă cu executare și nu o pedeapsă cu suspendare a executării pedepsei, a declarat acest recurs, dar nu l-a încunoștiințat pe inculpat nici despre faptul că a declarat recursul și nici că are termen în acest recurs. Ulterior, după ce a fost pronunțată acea decizie a Curții de A., în recursul declarat de către avocatul care l-a reprezentat pe fond, a comunicat într-adevăr familiei că există o problemă, respectiv că s-a dispus aplicarea unei pedepse cu executare.
În ceea ce-l privește, apreciază că atâta vreme cât inculpatul nu a avut cunoștință de acel recurs, atâta vreme cât nu a avut și nu l-a mandatat pe avocatul care l-a reprezentat în fața instanței de fond să inițieze o cale de atac și să-i susțină acea cale de atac, și, mai mult decât atât, atâta timp cât nu a avut posibilitatea de a-și formula apărări efective în fața instanței de recurs, neînsușindu-și acel recurs, apreciază că instituția recursului peste termen poate fi aplicat de către instanță.
Cu privire la soluția dată de Curtea de A. C. la data de 4 aprilie 2011, la contestația în anulare formulată tocmai pentru motivul că inculpatul nu a fost citat și nu avea cunoștință de proces, arată că la momentul la care familia inculpatului a venit și a angajat avocații în cauză, au încercat să promoveze toate căile ordinare și extraordinare și să îndrepte greșeala comisă.
Revenind însă la excepția inadmisibilității, apreciază că acel recurs soluționat de către Curte, nu este opozabil inculpatului câtă vreme nu și l-a însușit.
Apărătorul condamnatului G. G. V., av.Almaș S., susține că simpla afirmație că inculpatul avea cunoștință de recurs este acea cerere de amânare formulată tot de către apărător, în care apărătorul de la acea dată semnează fals în numele inculpatului și care practic putea să conducă instanța de recurs la ideea că inculpatul cunoștea acel termen. Este simplu a se observa că cererea respectivă nu a fost semnată de inculpat, printr-o simplă comparație a semnăturilor. Mai mult, inculpatul s-a aflat în toată acea perioadă în Spania.
Ca atare, din această perspectivă inculpatul a fost indus în eroare chiar de către apărătorul său care nu avea nici un mandat de a-l reprezenta pe inculpat.
Susține că nu există un contract de asistență juridică, astfel cum rezultă din declarația notarială depusă la dosar, dată de către mama inculpatului, astfel încât și acea împuternicire avocațială care nu este semnată de către client nu poate să dea apărătorului posibilitatea să îl susțină, atâta timp cât nu a avut mandat din partea lui.
Reprezentantul M.ui P., consideră că excepția invocată de instanță din oficiu este fondată. S. a se respinge în cauză cererea formulată de către condamnat, fiind în considerarea căii de atac ca fiind făcută peste termen și admisibilă ca fiind în fapt inadmisibilă pentru considerentul pus în discuție de către instanță.
Așa cum s-a și sesizat, punându-se în discuție această problemă, în cauză a fost pe rolul instanței un recurs și conform tuturor scriptelor din dosarul cauzei, respectiv încheieri și hotărâre judecătorească care se bucură de prezumția actelor ca fiind autentice până la înscrierea în fals, fapta nu a fost constatată până în prezent, aparența de drept este că inculpatul printr- un apărător ales a promovat o cale de atac la care era îndreptățit conform legii, aceasta s-a soluționat și hotărârea este definitivă.
Prin urmare, cum sistemul juridic român nu mai permite reluarea acestei faze procesuale și declararea pentru a doua oară a aceleași căi de atac, consideră că nu sunt îndeplinite formal condițiile referitoare la exercițiul sau instituția căii de atac depuse peste termen prev.de art.361 și urm.C.pr.pen.
Așa cum a arătat, apreciază că toate susținerile făcute de apărare prin memoriile depuse la dosar trebuie privite ca pur subiective și nesusținute de probe, cât timp înscrisurile emanând de la o autoritate judecătorească investită cu puterea și autoritatea la care a făcut referire, nu au fost înlăturate, respectiv anulate printr-o hotărâre sau un alt act juridic de aceeași valoare.
De altfel, nici măcar nu s-a depus vreo plângere referitoare la înscrierea în fals sau exercitarea fără drept a profesiei apărătorului sau orice altă faptă penală sau nepenală care ar avea urmarea la care s-a făcut referire.
Prin urmare, punctul de vedere al instanței este fondat.
Din punctul său de vedere, pe lângă acest argument care este unul de formă, ținând de admisibilitatea caracterului repetat al aceleași căi de atac, consideră că această cerere este inadmisibilă și din perspectiva soluției dată în dosarul nr.(...), în care s-a pronunțat hotărârea din data de (...) pe rolul acestei instanțe, la care și instanța a făcut referire, deoarece având în vedere datele și de asemenea soluția pronunțată tot printr-o hotărâre judecătorească de către Curte în acest dosar acvirat la dosarul de azi, raportat la această soluție care este una de respingere ca nefondată a contestației în anulare, ceea ce înseamnă că instanța a verificat condițiile contestației, opinează că pe de o parte instanța a decis că ne aflăm în fața unei soluții definitive, întrucât altfel nu putea fi soluționată această cale de atac cu caracter extraordinar. Mai mult, raportându-ne la cererea formulată de aceiași apărători în cauză, că acest caracter definitiv al soluției atacate cu o cale de atac extraordinară, datorită împrejurărilor precizate chiar în acest memoriu, a fost asumat subiectiv de către condamnat, pentru că altfel acesta nu avea posibilitatea legală să formuleze această cerere și instanța nu ar fi putut să o admită, respingând-o în caz contrar ca inadmisibilă în principiu pentru considerentul nedefinitivării acestei împrejurări, ceea ce nu este cazul de față.
Prin urmare, cât timp există două hotărâri judecătorești, una ce consfințește soluționarea unui recurs și a doua care consfințește că acest recurs a definitivat, în condițiile procedurii actuale, soluția dată de către prima instanță, consideră că acest caracter definitiv este indubitabil și până la proba contrară care nu s-a făcut, în opinia sa caracterul inadmisibil a unei astfel de cereri este mai mult decât vădit.
Pe de altă parte, motivația că diligențele avocățești presupun a se face totul pentru client, nu înseamnă că acest totul se face cu încălcarea normelor de drept. A. este un exemplu tipic de abuz subiectiv de drept, în condițiile Codului de procedură modificat de L. nr.202, pentru că după cum se cunoaște normele procedurale penale sunt elaborate și înscrise în Codul de procedură penală, într-o formă care dovedește din economia tuturor acestor dispoziții că legiuitorul a înțeles să acorde pentru fiecare parte procesuală în ordine cronologică, drepturi procesuale fiecărei părți, astfel încât odată cu scurgerea și stingerea unei faze procesuale să devină incidente normele procedurale specifice unei alte etape.
Consideră că atât timp cât aceste căi de atac se exercită contrar normelor de procedură sau toate deodată, acesta nu este un argument în susținerea tezei că ele și devin admisibile.
Subliniază printr-o situație și formal pozitivă din punctul de vedere al aplicării acestei norme de drept, problema caracterului deferit justiției a fost rezolvat, instanța stabilind toate aspectele menționate.
În consecință, solicită admiterea excepției invocate de către instanță și pentru toate aceste considerente să se respingă cererea formulată de către condamnat.
Condamnatul G. G. V., având ultimul cuvânt, arată că achiesează la concluziile apărătorilor săi. Susține că nu a avut cunoștință de recursul declarat. Mai mult, a aflat de la mama sa că i-a fost aplicată o pedeapsă de 1 an și 6 luni. S. respingerea excepției inadmisibilității și să se continue judecarea recursului.
C U R T E A :
Deliberând reține ca prin sentința penală nr.345 din 18 august 2011 pronunțată de J. S. marmației în dosarul nr.(...), a fost condamnat inculpatul G. G. V., pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prev. de art. 178, al.1 și 2 din c.pen., cu aplicarea art.320 indice 1 din c.proc.pen, la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art.71 din c.pen. s-a interzis drepturile prev. de art.64, lit.";a";, teza a II-a din c.pen.
A fost obligat inculpatul să plătească în favoarea minorei M. L. G., născută la (...), o pensie de întreținere în cuantum de 400 lei lunar, începând cu data de (...) până la majorat sau noi dispoziții.
S-a constatat că partea vătămată M. M., domiciliată în S. M., str.
Valea Hotarului, nr.373/A, jud. M., nu s-a constituit parte civilă.
A fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 700 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariu avocațial din oficiu pentru cabinet de avocat- C. R., Baroul Maramureș, ce va fi suportat din fondurile M.ui Justiției.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că până la începerea cercetării judecătorești, inculpatul a declarat prin înscris autentic că recunoaște în totalitate săvârșirea faptei reținute în rechizitoriu și solicită ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală și cere administrarea de probe.
Față de aceasta instanța a considerat că fapta inculpatului care a condus autoturismul marca VW Passat cu nr. de înmatriculare (...) în data de (...), ora 22,45, pe str. 22 D. din S. M. și prin nerespectarea regulilor de circulație privind viteza de deplasare, schimbarea benzii de deplasare și semnificația indicatoarelor și marcajelor, a accidentat victima M. G. care traversa strada în intersecția cu str. Iuliu M., pe marcajul de trecere de pietoni, în urma căruia aceasta a decedat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de uciderea din culpă, prev. de art.178, al.1 și 2 din c.pen.
Starea de fapt este dovedită cu următoarele probe administrate în faza de urmărire penală: procesul verbal de cercetare la fața locului cu planșă fotografică, certificatul medical constatator al decesului nr.139/(...), raportul de constatare medico-legală nr. 772/187/(...), înscrisuri privind alcoolemia, convenție cu privire la despăgubiri, certificatul de naștere al minorei M. L. G., declarațiile părții vătămate M. M., declarațiile martorilor G. M., R. I. A., R. G. D., contract de închiriere, poliță de asigurare, procesul verbal de verificare a stării tehnice, declarațiile inculpatului.
În baza art. 320 indice 1, al.7 și 345, al.2 din c.proc.pen., instanța a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.178, al.1 și 2 din c.pen.
Potrivit art.71 din c.pen., instanța a dispus ca pedeapsă accesorie interzicerea drepturilor pre. de art.64, lit.";a"; teza a II-a din c.pen.
La stabilirea și individualizarea pedepsei instanța de fond a avut în vedere limitele speciale de pedeapsă fixate în textul sancționator din partea specială a codului penal reduse cu o treime potrivit dispozițiilor art.320 indice 1, al.7 din c.proc.pen., de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana inculpatului și împrejurările concrete în care s-a produs, precum și ca urmare a nerespectări unor dispoziții legale privind regulile de circulație.
Instanța de fond a considerat că inculpatul nu a respectat dispozițiile stabilite prin R. de aplicare a OUG nr.195/2002, privind circulația pe drumurile publice.
Inculpatul a condus autoturismul spre intersecția străzilor 22 D. cu
Iuliu M. din S. M., la ora 22,45, în (...), pe timp de noapte, când semaforul funcționa pe culoare galbenă intermitent. În această situație potrivit dispozițiilor art.123, al.1, lit.";a"; din regulamentul susmenționat, această intersecție se consideră nedirijată iar conducătorul de vehicul este obligat să circule cu o viteză care să nu depășească 30 km/h în localitate.
Deși această obligație există în toate situațiile în care intersecția semaforizată, este pe galben intermitent, la o distanță de circa 70 m de intersecție în fața Catedralei Ortodoxe, a fost instalat un indicator rutier cu semnificația"; limitare de viteză 30 km/h";.
Inculpatul nu a respectat nici semnificația indicatorului și nici obligația impusă de textul art.123, al.1, lit.";a"; din regulament și a condus autoturismul spre intersecție cu viteza calculată ulterior de circa 50-60 km/h.În această intersecție sunt două marcaje pentru traversare a pietonilor.
Explicația inculpatului din declarația dată în faza de urmărire penală, că în fața sa se deplasa un alt autoturism care a frânat brusc în intersecție și a virat stânga, el fiind nevoit să efectueze o manevră de schimbarea bruscă a benzii de deplasare, nu poate fi primită ca scuză sau în circumstanțiere.
Din aceasta se poate concluziona că inculpatul nu a respectat dispozițiile art.107, al.1 din regulamentul de aplicare a OUG nr.195/2002, republicată, privind încadrarea pe benzile corespunzătoare direcției de mers voite, care trebuie să se realizeze cu cel puțin 50 de m înainte de intersecție.
Inculpatul intenționa să se deplaseze în intersecție pe direcția înainte, astfel că se impunea să se încadreze pe banda a doua, situată aproape de axul drumului, știind că prima bandă este destinată în principal vehiculelor care intenționează să efectueze virajul la stânga. D. se încadra corect pe această bandă de circulație, respectiv adapta viteza de deplasare conform dispozițiilor legale și indicatorului de limitare de viteză, inculpatul putea acorda atenție sporită celor două marcaje de traversare pietonală și evita accidentul.
Apreciind aceste mențiuni, instanța de fond a considerat că inculpatul nu și-a însușit suficient regulile de circulație, ori deși le cunoaște nu le respectă, astfel că prezintă un grad sporit de pericol pentru siguranța cetățenilor, motiv pentru care instanța a apreciat că pedeapsa închisorii cu executare în regim de detenție, este corect individualizată, față de faptul că în calitate de conducător auto a avut culpa exclusivă în producerea accidentului.
Cu privire la solicitarea părții vătămate de a se acorda pensie de întreținere în favoarea minorei M. L. G., luând în considerare și acordul inculpatului, a dispus obligarea acestuia de a plăti un cuantum de 400 lei lunar în favoarea minorei, cu titlu de pensie de întreținere, în baza art.346, art. 14, al.4 din c.proc.pen. și art.86, al.3 și 94, al.3 din c.fam.
În baza art.191, al.1 din c.proc.pen., inculpatul a fost obligat să plătească statului cheltuieli judiciare în sumă de 700 lei, din care suma de
100 lei reprezintă onorariu avocațial din oficiu, parțial pentru avocat C. V.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs peste termen prin apărătorul său inculpatul aflat în prezent în stare de arest G. G. V. solicitând admiterea recursului peste termen fiind îndeplinite condițiile prev. de art. 385 indice 3 raportat la art. 365 alin.3 C.p.p., precum și suspendarea executării sentinței atacate .
În motivarea recursului peste termen se arată că începând cu data de (...) a dobândit calitatea de cetățean comunitar rezident în spania, iar la data de (...) a părăsit teritoriul româniei pe toată durata desfășurării fazei de judecata a cauzei penale ce a constiuit obiectul dos. pen. nr. (...), astfel că nu a participat personal la judecata propriu-zisă , situație în care a fost judecat și condamnat în lipsă.
Ca atare se solicită admiterea recursului peste termen fiind îndeplinite condițiile prev. de art. 385 indice 3 raportat la art. 365 alin.3
C.p.p., precum și suspendarea executării sentinței atacate și ca efect al reținerii circumstanțelor atenuante și a disp. art. 320 indice 1 C.p.p. în favoarea inculpatului aplicarea unei pedepse sub minimul special , iar ca modalitate de executare suspendarea condiționată a executării pedepsei, iar în privința laturii civile obligarea asiguratorului de răapundere civilă SC euroins Sa la plata dezdăunărilor stabilite în favoarea părții civile Ma cndra L..
Examinând probele dosarului Curtea va constata că recursul declarat în cauză este inadmisibil pentru următoarele considerente :
Prin decizia penala nr. 2002/(...) a Curtii de A. C. a fost admis recursul declarat de catre inculpatul G. G. V. , recurs declarat prin aparatorul sau împotriva Sent. pen. 345/(...) a Judecătoriei S. M. fiindu-i redusă pedeapsa de la doi de închisoare la 1 an și 6 luni închisoare cu executare în regim de detenție.
Prin decizia penala nr. 9 din data de (...) a Curtii de A. C. a fost respinsa contestatia în anulare formulata de catre condamnatul G. G. V. împotriva deciziei penale nr. 2002 /(...) a Curtii de A. C. , iar unele dintre motivele invocate pentru promovarea acelei contestații în anulare au fost similsare cu cele indicate în motivarea prezentului recurs peste termen.
La data de (...) a fost înregistrat recursul peste termen declarat de catre condamnatul G. G. V. .
La termenul de azi din oficiu instanta de recurs a pus în discutie exceptia inadmisibilitatii recursului peste termen promovat de către condamnat raportat la faptul ca prin decizia penala nr. 2002/(...) a Curtii de A. C. a fost solutionat recursul aceluiași condamnat declarat prin aparatorul său impotriva aceleiași sentințe penale, respectiv nr. 345/(...) a
Judecătoriei S. M. .
Inadmisibilitatea ca și sancțiune inevitabilă este incidentă ori de câte ori o manifestare procedurală este privată de o bază legală , nefiind permis față de principiul legalității în procesul penal să se acorde eficiență unei manifestări pe care legea nu a prevăzut-o și ca atare nu este compatibilă cu sensul acestui proces .
Ca atare , fiind incidentă excepția inadmisibilității instanța de recurs nu mai are abilitatea procesuală de a verifica în concret dacă sunt sau nu îndeplinite condițiile recursului peste temen
În contextul celor expuse mai sus, Curtea în baza art. .38515 pct.1 lit.a
Cod procedură penală va respinge ca inadmisibil recursul peste termen declarat de către condamnatul G. G. V., în prezent aflat in Penitenciarul Gherla, împotriva sentintei penale nr. 345 din 18 august 2011 a Judecătoriei S. M..
Se va stabili în baza art. 189 C.p.p. în favoarea B.ui de A. C.- suma de
50 lei onorariu partial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul
M.ui Justiției, av, Popa A. D..
În bza art. 192 alin.2 c.p.p. va obliga pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare, din care 50 lei reprezentând onorar avocațial partial.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca inadmisibil recursul peste termen declarat de către condamnatul G. G. V., in prezent aflat in Penitenciarul Gherla, împotriva sentintei penale nr. 345 din 18 august 2011 a Judecătoriei S. M..
Stabilește în favoarea B.ui de A. C.- suma de 50 lei onorariu partial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției, av, Popa A. D..
Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare, din care 50 lei reprezentând onorar avocațial partial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 6 aprilie 2012 .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
I. C. M. L. M. I. M.
GREFIER M. B.
Red.I.C.M./S.M.D.
3 ex./(...)
| ← Decizia penală nr. 378/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1300/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
