Decizia penală nr. 1305/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
DECIZIA PENALĂ NR.1305/R/2012
Ședința publică din 27 septembrie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: D. P.- judecător JUDECĂTORI: V. G.
M. B. GREFIER: D. S.
Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin procuror: D. S.
S-au luat spre examinare recursurile declarate de inculpatul B. V., partea vătămată C. E. și asigurator S. de A. R. A. SA B. - S. C. împotriva sentinței penale nr. 125 din 4 aprilie 2012, pronunțată în dosarul nr. (...) de
Judecătoria Dej, inculpatul fiind trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev.de art.184 alin.(2) și (4) Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, asistat de apărător ales, av.P.escu Ral, partea vătămată C. E., asistată de apărător ales, av.Boldor Weisz Ovidiu, ambii avocați din Baroul Cluj, cu delegații la dosar și reprezentanta asiguratorului, consilier juridic N. S., cu împuternicire la dosar, lipsă fiind părțile civile C. de O. C. și I. R. de G. H. P. C.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Reprezentanta asiguratorului solicită amânarea cauzei pentru a se realiza împăcarea părților. A. că a trimis apărătorului părții civile oferta societății de
27.000 lei plus daune morale, însă acesta nu a reușit să comunice cu partea civilă pentru a se încheia tranzacția.
Apărătorul părții civile arată că nu a fost contactat de asigurator și că nu s-a pus problema recuperării prejudiciului.
Apărătorul inculpatului solicită amânarea cauzei pentru ca oferta asiguratorului să fie întregită cu suma pe care inculpatul dorește să o plătească părții civile.
Apărătorul părții civile arată că nu dorește să se amâne cauza.
Deliberând, față de poziția apărătorului ales al părții civile, respinge cererea de amânare și nefiind alte cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursurilor.
Apărătorul părții civile solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri pe latură civilă, prin care să se dispună obligarea inculpatului la plata sumei de 60.000 lei cu titlu de daune materiale și la cheltuieli de judecată în cuantum de 2.000 lei. Partea vătămată a fost spitalizată datorită faptului că a suferit o fractură de col femural stâng, care a necesitat pentru vindecare mai multe intervenții chirurgicale, dar va fi supusă unei noi operații în perioada următoare. După spitalizare, a urmat tratamente lungi și costisitoare datorită vătămărilor grave produse prin accident, iar 273 zile a fost în concediu medical. În această perioadă, partea vătămată nu a primit nicio despăgubire și nu a fost ajutată în nici un fel. Pretențiile părții vătămate sunt pe deplin justificate atât în ceea ce privește cuantumul lor, cât și în ceea ce privește echitabilitatea și admisibilitatea, solicitând obligarea inculpatului la plata acestora.
Reprezentanta asiguratorului solicită respingerea recursului declarat de partea civilă ca nefondat, suma cerută nefiind justificată, raportat la numărul de zile de îngrijiri medicale. În ceea ce privește recursul asiguratorului, solicită admiterea acestuia și rejudecând, diminuarea daunelor morale acordate părții civile. E. de acord cu daunele materiale dacă sunt justificate cu acte la dosar, iar în privința daunelor morale, acestea nu trebuie să constituie o îmbogățire fără justă cauză pentru victimă. Trebuie să se aibă în vedere consecințele negative suferite pe plan fizic și psihic de victimă, posibilitățile materiale, respectiv veniturile inculpatului, dar și venitul mediu la nivel național și faptul că România trece printr-o perioadă de criză la toate nivelurile. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.d C.pr.pen. achitarea inculpatului de sub învinuirea comiterii infracțiunii de vătămare corporală din culpă. Astfel, art. 167 lit.c din Codul rutier prevede că pietonii, la traversarea străzii, nu trebuie să se întoarcă, să fugă pe trecerea de pietoni, iar potrivit art.72 dacă pietonul nu respectă aceste dispoziții, este singurul vinovat de producerea accidentului. Din declarația martorei P. M., rezultă că victima a intenționat să treacă strada, apoi s-a oprit, s-a întors, a avut o atitudine ezitantă și apoi a continuat traversarea. În subsidiar, solicită reținerea culpei comune în producerea accidentului, având în vedere conduita victimei.
Apărătorul părții civile solicită respingerea recursurilor declarate de asigurator și de inculpat. C. aparține în exclusivitate inculpatului în producerea accidentului, deoarece partea civilă a avut o atitudine prin care s-a protejat, respectiv a dorit să treacă strada și văzând că se apropie o mașină, s-a oprit, după care a trecut. Prin urmare nu este real că a avut o atitudine ezitantă, ci a respectat toate regulile de circulație. Cu privire la efectuarea unei noi expertize tehnice, această cerere este tardivă, solicitând a fi respinsă.
Reprezentanta asiguratorului solicită admiterea recursului declarat de inculpat. A. că nu dorește să diminueze culpa inculpatului, dar pe trecerea de pietoni, partea civilă trebuia să se asigure când a traversat strada.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursurilor declarate de inculpat și societatea de asigurare și admiterea recursului declarat de partea civilă, apreciind că despăgubirile civile acordate de instanța de fond sunt foarte mici. Susține că accidentul s-a produs din culpa exclusivă a inculpatului, iar din expertiza întocmită în cauză rezultă că accidentul putea fi evitat dacă inculpatul circula cu o viteză redusă.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, susține că este nevinovat.
C U R T E A
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Dej din data de (...), dosar nr. 1052/P/2010, a fost trimis în judecată în stare de libertate inculpatul B. V., pentru a răspunde penal sub aspectul săvârșirii infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev. de art.184 alin.(2) și (4) Cod penal, în sarcina căreia s-a reținut următoarea stare de fapt :
La data de 08 iulie 2010, în jurul orei 12:50, în timp ce conducea autoturismul marca Dacia Logan, cu numărul de înmatriculare (...), pe strada A. I. din municipiul D., din direcția centru înspre cartier D. F., inculpatul a ajuns în apropierea unei treceri de pietoni, marcată și semnalizată corespunzător, unde nu a redus suficient viteza de deplasare, fiind surprins de angajarea în traversare regulamentară a părții vătămate C. E. însoțită de copilul ei minor. D. a acționat frâna, inculpatul nu a reușit să evite producerea accidentului, partea vătămată fiind lovită cu zona frontală a vehiculului, cuprinsă între farul dreapta și emblema acestuia, în timp ce se afla la aproximativ 2 metri pe trecerea de pietoni, față de trotuarul de pe care a început traversarea.
În urma impactului, partea vătămată a fost proiectată pe carosabil, după care a fost transportată la S. M. D. pentru acordarea de îngrijiri medicale, iar apoi la C. de O. C.-N., unde a rămas internată în perioada 8 - 21 iulie 2010.
Fiind sesizate, organele de poliție rutieră au efectuat cercetarea la fața locului, concretizată prin încheierea unui proces-verbal însoțit de o planșă fotografică. Atât conducătorul auto, cât și victima au fost supuși testării pentru consumul de alcool, iar analiza probelor biologice de sânge recoltate a pus în evidență faptul că nu consumaseră alcool înainte de producerea evenimentului rutier.
Potrivit raportului de constatare medico-legală emis de I. C.-N. sub nr.6153/II/b/150/(...), partea vătămată a suferit în urma accidentului vătămări corporale care au necesitat pentru vindecare un număr de 95-100 de zile de îngrijiri medicale.
Inculpatul a recunoscut la audieri comiterea faptei, dar a susținut că și victima are o culpă. În plus, a susținut că imediat după producerea accidentului, a oprit autoturismul pe trecerea de pietoni și că l-a mutat în afara acesteia, pe partea dreaptă a direcției sale de mers, numai după venirea organelor de poliție, susținere înlăturată atât de procesul-verbal de cercetare la fața locului si planșa foto realizată, care poziționează autoturismul la o distanță de 5,5 metri față de trecerea de pietoni, măsurată de la roata din dreapta spate, precum și de concluziile raportului de expertiză judiciară, potrivit cu care, în momentul impactului autoturismul avea o viteză de aproximativ 41 km/oră, cu o traiectorie oblică spre dreapta, ceea ce dovedește că inculpatul a apreciat greșit deplasarea și reacția părții vătămate pe trecerea de pietoni, încercând să o evite prin spatele ei.
În drept, parchetul a arătat că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. și ped. de art. 184 alin.(2) și (4) din Codul penal, ca o consecință a încălcării dispozițiilor legale privind circulația pe drumurile publice, care reglementează acordarea priorității de trecere pentru pietonii angajați în traversare prin loc marcat și semnalizat, potrivit art.72 alin.(2) din O. nr.1., respectiv art.135 lit.(h) din Regulamentul de aplicare a ordonanței.
II. Partea vătămată a formulat în pretenții civile împotriva inculpatului (f.190), solicitând obligarea acestuia la plata de daune materiale și daune morale, după cum urmează :
- diferențele salariale constatate în urma acordării concediilor medicale începând cu (...) și până în prezent, precum și suma de 283 lei reprezentând c/valoarea consultațiilor, tratamentelor medicale și a cheltuielilor de transport la unitățile de profil;
- 60.000 lei daune pentru prejudiciul de ordin moral suferit.
Totodată, a formulat constituire de parte civilă I. R. de G. -. D. O. F. C.- N., pentru cheltuielile de spitalizare în sumă de 3.599,51 lei, corespunzătoare perioadei 08.07.-(...) în care partea vătămată a fost internată la nivelul unității spitalicești, plus dobânda legală, calculată cu începere de la externare și până la achitarea integrală a debitului. (f.94 dosar).
În cauză a fost împrocesuată S. de A. R. A. S., în calitate de asigurător de răspundere civilă auto în baza polițelor nr.PG06 0044964 din data de (...), valabilă cu începere din (...), până la (...) și seria RO/02/X1/SP nr.004051384 din data de (...), valabilă cu începere din (...), până la (...) (f.39 și 40 dosar).
Pr in sen tinț a pen al ă nr. 125/(...), pronunț ată de Judec ător ia De j în dos ar
nr. (...), în baza art.184 alin.(2) și (4) din Codul penal, condamnă pe inculpatul
B. V., fiul lui G. și E., născut la (...), în loc. Sirețel, județul Iași, de cetățenie română, fără antecedente penale, studii liceul, stagiu militar satisfăcut, căsătorit, ocupația taximetrist, posesor C.I. seria KX nr.6., C.N.P.1., domiciliat în municipiul D., str. P. nr.5, bloc Y2, ap.14, județul C., la pedeapsa de - 5 - (cinci) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, parte vătămată fiind C. E., cu domiciliul în comuna M., sat M. nr.68, județul C.
În baza art.71 Cod penal, i s-a interzis inculpatului dreptul prevăzut de art.64 alin.1) lit.a) teza a II-a Cod penal pe durata executării pedepsei principale.
În baza art.81 din Codul penal a fost suspendată condiționat executarea pedepsei aplicate pe o durată de 2 ani și 5 luni, termen de încercare stabilit în condițiile art.82 Cod penal.
În baza art.71 alin.5) Cod penal a fost suspendată executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
În baza art.359 Cod procedură penală i s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor prevăzute de art.83 Cod penal a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării.
În baza art.14 și art.346 din Codul de procedură penală raportat la art.998 și urm. cod civil s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă C. E. și în consecință, a fost obligat inculpatul să-i plătească suma de
26.000 lei, cu titlul de daune morale, suma de 283 cu titlu de daune materiale, precum și diferențele salariale cuvenite părții vătămate-civile pentru perioadele în care s-a aflat în concediu de boală de la locul de muncă, potrivit adeverinței emise de către S. N. S. sub nr.10284813/(...).
În baza art.14 și art.346 din Codul de procedură penală raportat la art.998 și urm. Cod civil, art. 313 din L. nr.95/2006, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 3.599,51 lei în favoarea părții civile I. R. de G. -. D. O. F. C.- N., cu sediul în C.-N. str. C. nr.5, jud. C., cu titlu de cheltuieli de spitalizare, plus dobânda legală de la data rămânerii definitive a hotărârii, până la achitarea integrală a debitului.
S-a constatat că S. de A. R. A. S. are calitatea de asigurător de răspundere civilă, în baza poliței de asigurare obligatorie RO/02/X1/SP nr.
004051384 din (...), respectiv a poliței nr. PG060044964 din data de (...), ce răspunde pentru plata despăgubirilor civile și a cheltuielilor judiciare, în limita contractului de asigurare.
La rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, C. de E. P. al J. D. a comunicat pe bază de adresă un exemplar din hotărâre S.ui Poliției Rutiere din cadrul I.P.J. C., pentru anularea permisului de conducere al inculpatului, în condițiile art.114 din O.G. nr.1. raportat la art.203 din H.G. nr.1391/2006.
În baza art.191 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de -500- lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza art.193 alin.1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de -4.203,6- lei către partea vătămată-civilă C. E., cu titlu de cheltuieli judiciare.
III. Din analiza coroborată a probelor administrate în ambele faze procesuale, instanța a constatat că situația de fapt imputată inculpatului, potrivit căreia, la data de (...), în jurul orei 12:50, în timp ce conducea autoturismul marca Dacia Logan, cu numărul de înmatriculare (...), pe strada A. I. din municipiul D., din direcția centru înspre cartierul D. F., nu a acordat prioritate de trecere părții vătămate C. E., angajată în traversare împreună cu copilul ei minor, pe trecerea marcată și semnalizată corespunzător, lovind-o cu partea frontală a vehiculului, având drept consecință vătămarea corporală gravă a părții vătămate, a fost corect stabilită prin actul de inculpare, iar încadrarea juridică dată faptei săvârșite, de vătămare corporală gravă din culpă, este conformă cu textul de lege invocat.
Impactul dintre victimă și mașina inculpatului s-a produs pe trecerea de pietoni, unde a și căzut de altfel partea vătămată, ajutată și transportată în brațe până pe trotuarul opus de către martorul P. G. În mod cert, văzând declarațiile părților și mai ales depozițiile martorilor, după impact mașina inculpatului s-a oprit pe zebră, de unde a fost mai apoi mutată câțiva metri mai în față, pentru a fi parcată lateral dreapta. Viteza de deplasare a acestuia a fost redusă, în niciun caz inculpatul nu a circulat cu viteza de 41 km/oră cum a stabilit expertul, indus în eroare de faptul că nu avea informația mutării vehiculului. Dar chiar și în această ipoteză, inculpatul nu și-a respectat obligațiile decurgând din normele de circulație privind acordarea priorității de trecere pietonilor, cu referire la dispozițiile art.135 din H.G. NR.1391/2006, pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a O. nr.1., privind circulația pe drumurile publice.
Astfel, în lumina articolului amintit, conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului.
Așadar, întâlnind semnul « trecere de pietoni» și zebra ca marcaj al trecerii de pietoni, inculpatul era obligat să respecte semnificația indicatorului, în sensul de a reduce viteza și de a se asigura că pe sensul său de mers nu se afla angajați în traversare pietoni, în caz contrar fiind obligat să oprească pentru acordarea priorității de trecere.
Inculpatul nu a respectat obligația de a ceda trecerea părții vătămate și fiicei acesteia angajate în traversarea drumului prin locul marcat corespunzător, despre care declară că le-a văzut într-un marș forțat cum i-au apărut pe trecere, chiar în momentul în care a ajuns cu fața mașinii la limita acesteia, după ce tocmai pornise de pe loc, fiind oprit în spatele unui alt vehicul al cărui șofer cedase trecerea altor pietoni.
Martorul ocular P. G., ce se afla pe trotuarul opus în așteptare chiar lângă trecere, în fața magazinului unde lucra, a precizat că deplasarea părții vătămate era una liniștită când s-a angajat în traversare. Martorul Chiorean M.l, ce intenționa să ia un taximetru și care se afla pe trotuarul de pe partea stângă a străzii Regina M., trecerea de pietoni fiind situată imediat după intersecția acesteia cu str. A. I., a arătat că inițial victima a făcut doi, trei pași pe zebră după care s-a întors cu fetița de mână pe trotuar, tocmai când inculpatul s-a pus în mișcare, însă victima s-a angajat din nou în traversare și atunci s-a produs impactul, apreciind că atât inculpatul cât și partea vătămată puteau să se vadă reciproc în acele condiții.(f.246,271).
În mod evident, inculpatul, circulând cu o viteză redusă, trebuia și putea să o observe pe partea vătămată aflată în traversare cu fetița de mână, indiferent dacă a victima a făcut acest lucru pentru a doua oară.
Instanța nu-și însușește concluziile expertului privind viteza de deplasare însă dinamica producerii accidentului prin prisma probelor administrate îl prezintă pe inculpat vinovat exclusiv și singurul care putea evita incidentul rutier, dacă s-ar fi asigurat corespunzător și deci s-ar fi oprit la viteza mică de deplasare, pentru a ceda prioritatea de trecere părții vătămate angajată în traversare pe trecerea de pietoni, având de mână un copil.
În raport de regulile de circulație menționate mai sus, văzând starea de fapt rezultată din coroborarea declarațiilor părților cu depozițiile martorilor audiați, procesul-verbal de cercetare la fața locului și schița întocmită de organele judiciare, precum și concluziile raportului de expertiză tehnică, judiciară, s-a constatat că inculpatul este culpabil vinovat de producerea accidentului de circulație soldat cu vătămarea corporală gravă a părții vătămate C. E.
Potrivit raportului de constatare medico-legală emis de I. C.-N. sub nr.
6153/II/b/ 150/(...), partea vătămată a suferit în urma accidentului vătămări corporale care au necesitat pentru vindecare un număr de 95-100 de zile de îngrijiri medicale.
În considerarea celor expuse, instanța a constatat că fapta inculpatului
B. V., care la data de (...), în jurul orei 12:50, în timp ce conducea autoturismul marca Dacia Logan, cu numărul de înmatriculare (...), pe strada A. I. din municipiul D., din direcția centru înspre cartierul D. F., a provocat un accident de circulație prin nerespectarea semnificației marcajului și indicatorului rutier aferent trecerii de pietoni situată în dreptul imobilului de la nr.30, lovind-o cu fața mașinii pe partea vătămată C. E., care a suferit leziuni corporale ce au necesitat pentru vindecare 95-100 de zile de îngrijiri medicale (fractură col femural, operată chirurgical), întrunește elementele obiectiv si subiectiv elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. și ped. de art. 184 alin.(2) și (4) din Codul penal, pentru care răspunde penal, urmând să fie condamnat.
La individualizarea judiciară a pedepsei aplicată, potrivit art.52 Cod penal, prin prisma criteriilor generale prev. de art.72 Cod penal, instanța a ținut seama de natura și gradul de pericol social concret al infracțiunii săvârșite, urmările produse, persoana și conduita inculpatului, ce nu posedă antecedente penale, dar care nu a înțeles să recunoască în final învinuirea, nefiind preocupat nici de repararea prejudiciilor cauzate, situație în care se va dispune aplicarea unei pedepse cu închisoarea dozate în mod corespunzător, potrivit limitelor de pedeapsă speciale prevăzute de textul de lege incriminator.
În raport de circumstanțele reale și personale menționate, instanța a apreciat, totuși, că scopul prevenției generale și speciale poate fi atins față de inculpat și fără privarea sa de libertate, fapt pentru care, în conformitate cu dispozițiilor art.81 din Codul penal, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei ce-i va fi aplicată, pe durata termenului de încercare stabilit în condițiile art.82 Cod penal.
Potrivit art.71 alin.2) Cod penal, condamnarea la pedeapsa închisorii atrage de drept interzicerea drepturilor prevăzute în art.64 alin.1) lit.a)-c) din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă, iar potrivit alin.5) al aceluiași articol, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, se suspendă și executarea pedepsei accesorii.
Văzând și Decizia de îndrumare pronunțată de instanța supremă sub nr.74/2007, ținând seama de natura și gravitatea infracțiunilor deduse judecății, precum și de împrejurările concrete ale comiterii acestora, în condițiile culpei, instanța a apreciat că în speță nu se justifică aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a alege al inculpatului.
Așa fiind, instanța a dispus doar interzicerea dreptului prev. de art.64 alin.1) lit.a) teza a II- a pedeapsă accesorie a cărei executare va fi suspendată pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
I s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării cerințelor impuse de lege pentru această instituție juridică.
IV. În privința laturii civile a cauzei, instanța a reținut următoarele:
Din economia prevederilor art.14, art.346 Cod procedură penală, raportat la art.998 și urm. Cod civil, rezultă că instanța penală investită cu judecarea unei fapte penale în cazul infracțiunilor cu efecte complexe cum sunt cele de vătămare corporală din cupă săvârșite de către un conducător auto, este competentă să soluționeze potrivit legii civile pretențiile de această natură formulate de persoanele vătămate prin infracțiune. (Decizia I.C.C.J. nr.1/2004).
Partea vătămată a înțeles să formuleze pretenții civile în sensul obligării inculpatului la plata de daune materiale, dar și a sumei de 60.000 lei cu titlu de daune morale, pentru suferința fizică și psihică îndurată și compensarea celorlalte pierderi, inclusiv în planul muncii pe care nu o mai poate presta, prin vătămarea gravă a integrității corporale și sănătății, ca urmare a accidentului rutier.
Văzând actele și lucrările dosarului, instanța a constatat că partea vătămată a fost internată în perioada 08.07 - (...) la nivelul S. DE O. T. II din cadrul I.ui R. de G. -. D. O. F. C.-N., cu diagnosticul « Fractură col femural stâng.Garden III. Accident rutier » unde a suferit o intervenție chirurgicală urmată de un tratament postoperatoriu.(f.95 și urm.dosar).
Totodată, s-a stabilit că leziunile corporale au necesitat pentru vindecare nu mai puțin de 95-100 zile de îngrijiri medicale.
În atare situație, este evidentă puternica traumă fizică și psihică încercată de partea civilă, o persoană aflată încă în puterea vârstei, căreia accidentul i-a zdruncinat grav starea de sănătate și viața sufletească, afectându-i în mod negativ participarea în continuare la viața socială și de familie, pe fondul unui efort suplimentar fizic și psihic în raport de situația anterioară vătămării produse prin fapta ilicită. Leziunile traumatice i-au schimbat fundamental perspectivele de viață, atât în plan personal și de familie, cât și pe linie profesională și socială, fiind mai mult decât că partea a fost profund afectată de urmările nefaste ale accidentului rutier produs la data de (...).
Din aceste motive se impune repararea prejudiciului moral suferit, fapt realizabil prin plata unui echivalent pecuniar.
Raportat la cele expuse, instanța a considerat că prejudiciul încercat de partea civilă poate fi reparat integral prin plata sumei de 26.000 lei, ca o despăgubire justă și suficientă pentru paguba produsă cu acest titlu. Cum inculpatul a fost culpabil vinovat exclusiv de producerea accidentului de circulație, a fost obligat la plata despăgubirii acordate pentru prejudiciul moral suferit.
În privința despăgubirilor materiale solicitate, s-a dispus obligarea inculpatului și la plata sumei de 283 lei reprezentând c/valoarea consultațiilor, tratamentelor medicale și a cheltuielilor de transport la unitățile de profil, conform scriptelor doveditoare depuse la f.206 și urm. din dosar.
Totodată, inculpatul a fost obligat la plata diferențelor salariale cuvenite părții vătămate-civile pentru perioadele în care s-a aflat în concediu de boală de la locul de muncă, potrivit adeverinței emise de către S. N. S. sub nr.10284813/(...) (f.200 dosar).
În ce privește cererea formulată de parte civilă I. R. de G. -. D. O. F. C.-
N., pentru plata cheltuielilor spitalicești în sumă de 3.599,51 lei, conform decontului anexat.(f.88 și urm.).
Sub acest aspect, din economia dispozițiilor art.313 alin.1 din L. nr.95/2006, modificată prin O. nr.72/2006, instanța a reținut că persoanele care prin faptele lor pricinuiesc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și sunt obligate să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile ocazionate de asistența medicală acordată, indiferent dacă victima are sau nu statutul de asigurat în condițiile legii.
În speță, s-a constatat întrunite cumulativ în persoana inculpatului condițiile angajării răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie ilicită, relativ la producerea accidentului de circulație și culpa sa concurentă în comiterea acestuia, cât și a raportului de cauzalitate dintre fapta ilicită săvârșită și pagubele rezultate, așa încât urmează a fi obligată la repararea prejudiciului patrimonial cauzat părții civile amintite, prin achitarea sumei solicitate, reprezentând contravaloarea serviciilor medicale acordate victimei la nivelul S. de O. din cadrul acestui institut, potrivit decontului depus la dosar.
Deoarece prejudiciul suferit trebuie integral acoperit, cu referire atât la paguba efectiv produsă, cât și la câștigul nerealizat, s-a încuviințat plata dobânzii legale cerută de spital, cuvenită însă în materie delictuală doar de la data când hotărârea instanței a rămas definitivă, de când creanța în despăgubire devine certă, lichidă și exigibilă, iar nu cu începere din prima zi următoare datei externării cum s-a solicitat, ce va fi datorată până la achitarea integrală a debitului principal de plată.
În considerarea celor expuse mai sus, au fost admise în parte pretențiile părții civile amintite.
Privitor la situația asigurătorului S. de A. R. A. S., instanța a reținut că răspunderea societății de asigurare este antrenată baza prevederilor Legii nr.1. și celorlalte acte normative din materia asigurării de răspundere civilă, în raport de care asigurătorul este chemat să stea în proces alături de asiguratul său față de persoana păgubită.
În aplicarea acestor dispoziții, rezultă că răspunderea civilă delictuală, bazată pe art.998 Cod civil, a celui care, prin fapta sa, a cauzat efectele păgubitoare, coexistă cu răspunderea contractuală a asigurătorului, întemeiată pe contractul de asigurare încheiat în condițiile reglementate prin L. nr. 1.. (Decizia I.C.C.J. nr.1/2005).
Potrivit prevederilor legale în materie, riscul asigurat prin efectul încheierii poliței obligatorii de răspundere civilă, constă în accidentul ca delict cauzator de prejudicii terțelor persoane, eveniment care, potrivit legii civile, angajează răspunderea asiguratului, și pentru care asigurătorul acordă despăgubiri, în care se includ și cheltuielile făcute de asigurați în procesul civil.
Față de considerentele mai sus expuse, s-a constatat că S. de A. R. A. S. participă în proces ca asigurător de răspundere civilă, în baza poliței de asigurare obligatorie RO/02/X1/SP nr.004051384 din (...), dar și a poliței nr.PG06 0044964 din data de (...), în limita contractului de asigurare.
După rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, C. de E. P. al judecătoriei va înainta un exemplar din hotărâre pe bază de adresă șefului S.ui
Poliției Rutiere din cadrul I.P.J. C., pentru aplicarea sancțiunii anulării permisului de conducere al inculpatului, în baza art.114 alin.1 lit. b) din O. nr.1. și art.203 din H.G. nr.1391/2006.
În baza art.193 alin.2 Cod procedură penală s-a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 4.203,6 lei părții vătămate-civile C. E., cu titlu de cheltuieli judiciare, reprezentând onorariu avocațial și de expert, potrivit chitanțelor depuse la f.272 și urm. din dosar.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs inculpatul B. V., partea vătămată C. E. și asiguratorul S. de A. R. A. SA B. - S. C.
Prin recursul declarat, inculpatul B. V. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună achitarea inculpatului de sub învinuirea comiterii infracțiunii de vătămare corporală din culpă.
Astfel, art. 167 lit. c din Codul rutier prevede că pietonii, la traversarea străzii, nu trebuie să se întoarcă, să fugă pe trecerea de pietoni, iar potrivit art.72 dacă pietonul nu respectă aceste dispoziții, este singurul vinovat de producerea accidentului. Din declarația martorei P. M. rezultă că victima a intenționat să treacă strada, apoi s-a oprit, s-a întors, a avut o atitudine ezitantă și apoi a continuat traversarea. În subsidiar, solicită reținerea culpei comune în producerea accidentului, având în vedere conduita victimei.
Prin recursul său, partea civilă a solicitat respingerea recursurilor declarate de asigurator și de inculpat. C. aparține în exclusivitate inculpatului în producerea accidentului, deoarece partea civilă a avut o atitudine prin care s-a protejat, respectiv a dorit să treacă strada și văzând că se apropie o mașină, s-a oprit, după care a trecut. Prin urmare nu este real că a avut o atitudine ezitantă, ci a respectat toate regulile de circulație. Cu privire la efectuarea unei noi expertize tehnice, această cerere este tardivă, solicitând a fi respinsă.
Prin recursul său, asiguratorul a solicitat admiterea recursului declarat de inculpat. A. că nu dorește să diminueze culpa inculpatului, dar pe trecerea de pietoni, partea civilă trebuia să se asigure când a traversat strada.
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate, Curtea reține următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Dej s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului B. V. pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 alin. 2 și 4 C.pen., reținându-se că în data de (...), în jurul orelor 12,50, în timp ce conducea pe str. A. I. din municipiul D., autoturismul cu nr. de înmatriculare (...), în dreptul imobilului cu nr. 30, din direcția Centru spre D. F., nu a acordat prioritate de trecere părții vătămate C. E., care se afla pe trecerea de pietoni semnalizată și marcată corespunzător, și a acroșat-o pe aceasta cauzându-i leziuni corporale care au necesitat pentru vindecare un număr de 95-100 zile de îngrijiri medicale.
Pe baza probelor administrate în cauză a fost reținută în mod corect vinovăția inculpatului sub aspectul comiterii infracțiunii pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată și procedând la individualizarea judiciară a pedepsei aplicate, a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 5 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 184 alin. 2 și 4 C.pen. cu suspendarea condiționată a acesteia.
Susținerea inculpatului, potrivit căreia nu se face vinovat de comiterea infracțiunii ce i-a fost reținută în sarcină, impunându-se achitarea sa fundamentată pe dispozițiile art. 10 lit. d C.pr.pen., este neîntemeiată. Astfel, pe tot parcursul procesului, inculpatul a recunoscut comiterea faptei, susținând însă că și partea vătămată ar o culpă în producerea accidentului de circulație. În cauză, s-a reținut însă în mod corect că inculpatul nu și-a respectat obligațiile ce decurg din normele de circulației privind acordarea priorității de trecere pietonilor, norme reglementate de prevederile art. 135 din
H.G. nr. 1391/2006, pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a O. nr. 1.. Probele administrate au relevat faptul că inculpatul a încălcat obligația de a ceda trecerea părții vătămate și fiicei acesteia, angajată în traversarea drumului prin loc marcat corespunzător, afirmând că le-a văzut pe acestea într-un marș forțat cum au apărut pe trecere chiar în momentul în care a ajuns cu fața mașinii la limita acesteia. Martorul ocular P. G., audiat în cauză, a susținut însă că deplasarea părții vătămate a fost una liniștită în momentul în care s-a angajat în traversare.
Instanța de fond a reținut în mod corect că dinamica producerii accidentului rutier prin prisma probelor administrate, îl prezintă pe inculpat vinovat în mod exclusiv de producerea evenimentului rutier.
Soluția pronunțată este legală și temeinică și în ceea ce privește individualizarea pedepsei aplicate inculpatului și a modalității de executare a acesteia, astfel că, având în vedere prevederile art. 38515 pct. 1 lit. b C.pr.pen., recursul declarat de inculpat va fi respins ca nefondat.
Cu privire la recursurile declarate în cauză de S. de A.-reasigurare A. S.
și de partea civilă C. E., instanța reține următoarele:
Sub aspectul soluționării laturii civile a cauzei, partea vătămată a solicitat obligarea inculpatului la plata despăgubirilor civile, precum și la plata daunelor morale în cuantum de 60.000 lei. Din actele depuse la dosarul cauzei rezultă că partea vătămată a fost internată în perioada 08.07. - (...) la Secția de O. T. din cadrul I.ui R. de G.-E. - H. „. D. O. F., cu diagnosticul fractură col femural stâng. Garden III. Accident rutier, unde a suferit o intervenție chirurgicală, stabilindu-se că leziunile necesită pentru vindecare un număr de
95-100 zile de îngrijiri medicale.
În ceea ce privește cuantumul daunelor materiale solicitate de partea vătămată, instanța de fond a apreciat în mod corect că acestea au fost dovedite până la concurența sumei de 283 lei, sumă ce reprezintă contravaloarea consultațiilor și a tratamentelor medicale dovedite prin actele depuse la dosar (f. 206).
Sub aspectul prejudiciului moral suferit de partea vătămată, instanța de fond a apreciat că suma de 26.000 lei cu titlu de daune morale va fi de natură să asigure o justă și echitabilă despăgubire a părții vătămate. Sub acest aspect, criticile formulate de partea civilă apar ca fiind fondate, întrucât suma acordată nu este de natură să acopere integral cuantumul prejudiciului suferit de această parte și de asemenea, pentru aceleași considerente, criticile formulate de S. de asigurare-reasigurare sunt neîntemeiate.
Astfel, partea vătămată, în urma accidentului de circulație suferit, a fost spitalizată și supusă unor intervenții chirurgicale, iar ulterior spitalizării a urmat perioade de tratament și recuperări, raportul de constatare medico- legală statuând ca fiind necesare pentru vindecarea leziunilor produse un număr de 95-100 zile de îngrijiri medicale. De asemenea, partea vătămată a beneficiat de un număr considerabil de zile de concediu medical, fiind privată o perioadă îndelungată de avantajele unei vieți normale, beneficiind de sprijinul membrilor familiei, atât pentru deplasare, cât și pentru satisfacerea nevoilor curente, aspecte care au fost de natură să o priveze de avantajele unei vieți normale.
Accidentul de circulație suferit de partea vătămată pe când aceasta avea
51 de ani, cu consecințe asupra sănătății acesteia pe termen lung, a fost de natură să o priveze pe aceasta și pe familia ei de avantajele unei vieți normale, atrăgând după sine schimbarea în mod negativ a vieții sociale și de familie.
În consecință, Curtea apreciază că suma solicitată de partea vătămată cu titlu de daune morale, aceea de 60.000 lei, va fi de natură să asigure o justă și echitabilă despăgubire a acesteia pentru prejudiciile produse prin fapta culpabilă a inculpatului.
Pentru toate aceste considerente, Curtea apreciază că recursul declarat de partea civilă urmează a fi admis în limitele expuse, având în vedere și prevederile art. 38515 pct. 2 lit. d C.pr.pen.
De asemenea, pentru aceleași considerente, având în vedere prevederile art. 38515 pct. 1 lit. b C.pr.pen., recursul declarat în cauză de S. de asigurare- reasigurare A. S. va fi respins ca nefondat.
În temeiul art. 193 C.pr.pen., inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare în favoarea părții civile în sumă de 2.00 lei, cheltuieli justificate prin chitanțele depuse la dosar (f. 53-54).
În temeiul art. 192 alin. 2 C.pr.pen., va fi obligat inculpatul și S. de asigurare la plata cheltuielilor judiciare în recurs, iar restul cheltuielilor judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACE. MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de partea civilă C. E. împotriva sentinței penale nr. 125 din 4 aprilie 2012 a J. D. pe care o casează în latura civilă a cauzei și rejudecând sub acest aspect:
Obligă inculpatul B. V. fiul lui G. și E., CNP 1. domiciliat în D., str. P. nr.
5 ap 14, să achite părții civile C. E. suma de 60.000 lei cu titlu de daune morale, conform art. 14 și 346 Cod procedură penală.
În baza art. 193 Cod procedură penală obligă inculpatul B. V. să achite aceleiași părți civile suma de 2.000 lei cheltuieli judiciare în recurs.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
Cheltuielile judiciare în recursul părții civile rămân în sarcina statului.
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpatul B. V. și S. de A. R. A., cu sediul în B., str. Nerva T. nr. 3 bl M101 împotriva aceleiași sentințe.
Obligă inculpatul și societatea de asigurare să achite statului câte 600 lei cheltuieli judiciare în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 27 septembrie 2012.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | |
D. P. V. G. | M. B. | D. S. |
Red.MB/dact.MS
3 ex./(...) Jud.fond: C.G.I.
| ← Decizia penală nr. 837/2012, Curtea de Apel Cluj | Sentința penală nr. 25/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
