Decizia penală nr. 1307/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)/a7
DECIZIA PENALĂ NR.1307/R/2012
Ședința publică din 27 septembrie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: D. P.- judecător JUDECĂTORI: V. G.
M. B. GREFIER: D. S.
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Î., S. T. C. reprezentat prin P. D. D.
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul E. M. C. împotriva încheierii penale din 13 septembrie 2012 pronunțată în dosar nr.(...) al T.ui C., având ca obiect cererea de liberare provizorie sub control judiciar.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, av.F. A., din Baroul Cluj, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care inculpatul arată că-și menține recursul și că este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se admită cererea de liberare provizorie sub control judiciar, inculpatul urmând să respecte obligațiile pe care instanța le va stabili în cauză. Acesta are 4 copii minori, este arestat de aproximativ 1 an de zile, nu are antecedente penale și până în prezent majoritatea probelor au fost administrate. Nu există probe din care să rezulte că în libertate inculpatul va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea părților și a martorilor care urmează să fie audiați, iar faptele de care este acuzat nu sunt de mari proporții. În concluzie, solicită admiterea cererii de liberare, apreciind că sunt îndeplinite condițiile prev.de art.160/2 alin.1 și 2 C.pr.pen. Cu onorariu avocațial din FMJ.
R.ul Parchetului solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a încheierii atacate. Susține că liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani, condiție îndeplinită în speță. Pe de altă parte, liberarea sub control judiciar nu este un drept absolut al inculpatului, ci o posibilitate lăsată la aprecierea instanței și nu se acordă în situația în care există date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să comită noi infracțiuni sau să zădărnicească aflarea adevărului. Inculpatul nu are mijloace de subzistență, astfel că există temerea că în libertate va săvârși din nou infracțiuni și că va încerca să influențeze părțile și martorii din dosar.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită cercetarea în stare de libertate.
C U R T E A
Prin încheierea penală din 13 septembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr.(...), în temeiul art. 1608a al. 6 Cod Procedură Penală a fost respinsă cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulate de către inculpatul E. M. C., aflat în prezent în Penitenciarul Gherla.
În baza art. 192 al.2 Cod Procedură Penală a fost obligat inculpatul să plătească în favoarea statului cheltuieli judiciare în sumă de 50 lei.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că prin Î. penală nr.
142/(...) a T.ui C. s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului E. M. C., pe o perioadă de 29 de zile, începând cu data de (...) și până la data de (...), măsura preventivă fiind luată potrivit art. 143 rap. la art. 148 lit. f Cod Procedură Penală.
La data de (...), prin rechizitoriul D. S. T. C., inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de minori prev. de art. 13 al. 1 și 3 rap. la art. 12 al. 2 lit. a din L. 678/2001 și proxenetism prev. de art. 329 al. 1, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod Penal, totul cu aplicarea art. 33 lit. a Cod Penal.
Sub aspectul stării de fapt, s-a reținut, prin actul de sesizare a instanței, că, inculpatul E. M. C., în baza unei rezoluții infracționale unice, împreună cu inculpata O. R. V., în următoarele perioade: 3 săptămâni în cursul lunii mai 2009
și din luna iulie 2010 până la (...), ar fi găzduit-o pe partea vătămată minoră K. I. C. în locuința din C.-N. str. C. fără număr și ar fi transportat-o în zona Calea Turzii unde ar fi exploatat-o prin obligarea la practicarea prostituției, iar în cursul anului 2010, când partea vătămată a fugit, prin violență ar fi obligat-o să se întoarcă, în vederea exploatării prin obligarea la practicarea prostituției.
Se mai reține față de același inculpat, că în perioada 2009 - 2011, în baza unei rezoluții infracționale unice, în mod repetat, a obținut foloase din activitatea de prostituție desfășurată de concubina sa, numita O. R. V.
Potrivit art. 1602 al. 1 și 2 Cod Procedură Penală, liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani. Liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
În cauza de față se poateconstata că prima condiție este îndeplinită în cauză, având în vedere că inculpatul este cercetat pentru infracțiuni ce nu sunt sancționate cu pedeapsa închisorii care să depășească 18 ani. În privința celei de a doua condiții, apreciem că la dosar ar exista unele date din care să rezulte necesitatea împiedicării inculpatului de a comite alte infracțiuni, câtă vreme acesta nu a posedat un loc de muncă, cel puțin în cei trei ani anteriori arestării sale, mijloacele acestuia de subzistență constând practic din veniturile obținute de concubina sa, inculpata O. R. V., și aceasta fiind trimisă în judecată în aceeași cauză, din practicarea prostituției. Prin urmare în situația în care inculpatul s-ar reîntoarce în mediul familial și social în care trăiește și în care practicarea unor astfel de activități reprezintă acțiuni firești de obținere a mijloacelor de trai, reprezintă o ocazie excelentă pentru ca inculpatul să reia „inactivitatea"; pe care o desfășurau și să se lase întreținut.
Este real că inculpatul susține că nu mai are o relație de concubinaj cu inculpata O. R., cei doi fiind în prezent despărțiți, astfel încât odată pus în libertate ar avea posibilitatea de a respecta orice măsură dispusă de instanță, inclusiv aceea de a nu intra în legătură cu inculpata, și că ar avea posibilitatea de a locui în C.- N., str. Vișinilor nr. 5, ap. 1, jud. C., unde locuiește verișorul său Kovacs Karol, însă toate neajunsurile unei astfel de posibilități au fost exprimate în considerentele încheierii din 16 august 2012, cu ocazia verificării legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a inculpatului, argumente care rămân valabile și la momentul de față.
Mai este necesar să subliniem că instanța are îndoieli cu privire la sinceritatea inculpatului E. M. C., care a susținut că este despărțit de inculpata O. și că doi din cei patru copii ai cuplului s-ar afla în întreținerea mamei inculpatului, afirmație combătută vehement de către inculpata O. R. V., și că s-ar impune liberarea sa provizorie pentru a se ocupa de îngrijirea celor doi copii, îndoială stârnită tocmai de reacția inculpatei O.
Pe de altă parte mai trebuie să arătăm că practica judiciară a fost cea care a consacrat ideea că pe lângă analizarea condițiilor de legalitate mai sus pomenite, acordarea liberării provizorii sub control judiciar, trebuie să aibă în vedere și aspecte de temeinicie și oportunitate. Pentru uniformizarea jurisprudenței în această materie s-a pronunțat Decizia nr. 17/2011 a Înaltei Curți de C. și Justiție, dată în recurs în interesul legii, prin care se stabilește că în cadrul examenului de temeinicie al cererii de liberare provizorie, fie sub control judiciar, fie pe cauțiune, în cazurile în care constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă subzistă, instanța investită cu o asemenea cerere trebuie să verifice în ce măsură buna desfășurare a procesului penal este sau nu împiedicată de punerea în libertate provizorie a inculpatului.
Cum în prezenta cauză, temeiurile ce au determinat arestarea preventivă a inculpatului subzistă în continuare, așa cum am arătat în încheierea ședinței publice din data de (...), prin care instanța s-a pronunțat asupra legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a acestuia, este necesar așadar să stabilim în ce măsura punerea în libertate a inculpatului ar împiedica buna desfășurare a procesului penal. Ori credem că, având în vedere impactul social și cel mediatic al unor fapte de acest gen, buna desfășurare a procesului penal ar fi tulburată, prin cercetarea inculpatului în stare de liberare provizorie, opinia publică percepând că în cazurile cercetării unor infracțiuni de trafic de persoane, și de minori, cum este cazul în speța de față, organele judiciare trebuie să se manifeste mai prompt în aplicarea legii.
Ținând seama de probele administrate nemijlocit până în acest moment procesual, de gravitatea faptelor de comiterea cărora este bănuit inculpatul, de impactul social al faptelor pentru care acesta a fost trimis în judecată, de limitele de pedeapsă, pentru cea mai gravă dintre infracțiuni inculpatul riscând până la
18 ani închisoare, de durata arestului preventiv, care este de peste 9 luni, de persoana inculpatului, care deși nu este cunoscut cu antecedente penale nu are totuși ocupație, ori loc de muncă și nici o pregătire școlară care să-i asigure perspectiva găsirii unui loc de muncă, instanța apreciază că punerea în libertate a inculpatului sub control judiciar nu este oportună. S-a avut în vedere și vârsta inculpatului, până la care acesta nu a demonstrat însă responsabilitate și maturitate în acțiunile proprii.
Raportat la toate cele mai sus reținute, s-a apreciat că cererea inculpatului nu este fondată, sens în care, în temeiul art. 1608a al. 6 Cod Procedură Penală instanța a respins-o.
În baza art. 192 al.2 Cod Procedură Penală au fost obligați inculpații să plătească în favoarea statului cheltuieli judiciare în sumă de câte 50 lei fiecare.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs inculpatul E. M. C. prin care a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate și rejudecând cauza admiterea cererii formulate de acesta, cu punerea sa în libertate sub control judiciar.
În motivele de recurs inculpatul a arătat că este arestat de cca 1 an , că nu are antecedente penale, că are patru copii minori în întreținere, iar din probele administrate până la această dată nu rezultă că ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți sau martori ce urmează a fi audiați în cauză.
Verificând încheierea penală atacată prin prisma motivelor de recurs invocate de inculpat și a celor care puteau fi puse în discuție din oficiu, Curtea reține următoarele:
Instanța de fond a reținut în mod corect că în cauză sunt întrunite condițiile prevăzute de art.160/2 alin.1 C.p.p. referitoare la limita de pedeapsă , care să nu depășească 18 ani închisoare, întrucât faptele pentru care inculpatul a fost trimis în judecată nu sunt sancționate de legea penală cu o pedeapsă mai mare de 18 ani închisoare, însă în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art.160/2 alin.2 C.p.p. referitoare la temeinicia cererii, raportat la infracțiunile comise de inculpat, care neavând un loc de muncă a folosit sumele realizate de părțile vătămate K. I. și O. R. prin practicarea prostituției în interes propriu și înlesnind desfășurarea acestei activități de către părțile vătămate.
Inculpatul pus în libertate, neavând un loc de muncă sau o altă sursă de venituri proprii, există pericolul să reînceapă activitatea infracțională.
Nici susținerea referitoare la faptul că inculpatul este arestat de cca. 1 an , iar durata acestei măsuri ar fi depășit o perioadă rezonabilă, nu este întemeiată, raportat la obiectul și complexitatea cauzei, arătate în detaliu mai sus.
Având în vedere că în cauză nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art.160/2 alin.2 C.p.p. referitoare la temeinicia cererii de punere în libertate sub control judiciar formulată de inculpat , pentru motivele care s-au arătat în detaliu mai sus în baza art.385/15 pct.1 lit.b C.p.p. recursul formulat de acesta împotriva încheierii din (...) a T.ui C. urmează să fie respins, ca nefondat.
În baza art.189 C.p.p. urmează să se stabilească în favoarea Baroului de A. C. suma de 100 lei reprezentând onorariu pentru apărătorul din oficiu, care va fi suportat din FMJ.
Potrivit art.192 alin.2 C.p.p. inculpatul urmează să plătească statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul E. M. C. împotriva încheierii penale din 13 septembrie 2012 a T.ui C..
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 100 lei ce se va avansa din fondul M.ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, avocat F.
A.
Obligă pe recurent să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 27 septembrie 2012 .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
D. P. V. G. M. B.
GREFIER D. S.
Red.V.G./S.M.D.
3 ex./(...) Jud.fond.L. C.
| ← Decizia penală nr. 26/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 530/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
