Decizia penală nr. 1566/2012, Curtea de Apel Cluj

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2012)

R O M A N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR.(...)

DECIZIA PENALĂ NR. 1566/R/2012

Ședința publică din 07 noiembrie 2012

Instanța constituită din: PREȘEDINTE : I. C. M., judecător

JUDECĂTORI : M. B.

: A. D. L.

GREFIER : L. A. S.

Ministerul Public reprezentat prin A. C. - procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de A. C.

S-au luat spre examinare recursurile declarate de către inculpații S. T.-C., N. P.-A., T. A.-B. și N. F.-D. împotriva sentinței penale nr. 264 din 15 iunie 2012 pronunțată de Judecătoria Zalău în dosar nr. (...), inculpații fiind trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor, după cum urmează:

● inculpatul S. T. C. trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a, g și i Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal;

● inculpatul N. P. A. trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a, g și i Cod penal;

● inculpatul T. A. B. trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a, g și i Cod penal și

● inculpatul N. F. D. trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a, g și i Cod penal.

La apelul nominal efectuat în ședință publică se constată că se prezintă inculpatul S. T.-C. asistat de apărătorul ales, avocat L. C., din cadrul Baroului C., cu delegație la dosar, pentru inculpații N. P. A. apărător ales, avocat P. A., din cadrul Baroului S., cu delegație la dosar ( f. 29 ) și pentru inculpații T. A. B. și N. F.-D. se prezintă avocat P. A. în substituirea apărătorului ales, avocat G. I. D., cu delegații la dosar ( f. 40, 41 ).

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care,

Nefiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.

Apărătorul ales al inculpatului S. T.-C. solicită admiterea recursului formulat în cauză, casarea hotărârii atacate și, în principal, să se dispună achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. b1 Cod procedură penală, apreciind că fapta dedusă judecății nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni.

De asemenea, invocă dispozițiile art. 181 Cod penal și consideră că în speță, din materialitatea stării de fapt, în înțelesul acestui text de lege, apreciază că nu se poate vorbi de un scop clasic, veros, cu finalitate de îmbogățire pe lângă lege. A., apreciază că, având în vedere vârsta inculpatului și a celorlalți inculpați, modalitatea în care a fost realizată fapta, pe care o consideră o întreagă saga, denotă pur și simplu un cocktail de inconștiență, teribilism și infantilism. Cu privire la urmarea produsă solicită să se observe faptul că prejudiciul cauzat este un prejudiciu relativ, modic și ca atare a fost urgent și rapid recuperat, fără niciun fel de probleme.

Fără a minimaliza, apreciază că întreaga stare de fapt, nocturnă, în grup, are iz de teribilism și de juvenilism prost înțelese, fiind vorba despre imaturitate

și nu despre pericol social.

Cu privire la conduita inculpatului depune la dosar o adeverință din care rezultă că este student la U. de Ș. A. și M. V. C.-N. - F. de Z. și B. - S. Z., la zi, în anul III, o adeverință din partea Asociației Județene a Crescătorilor de O. și C., de unde rezultă că acesta are funcția de manager asistent, precum și o caracterizare din care rezultă că acesta este perfect încadrat, ajută la stabilirea și atingerea obiectivelor asociației, sens în care redă textual „angajatul depășind sfera responsabilităților, implicându-se în toate activitățile asociației. Se remarcă ca o persoană cu gândire matură, o personalitate puternică, cu dorință constantă de autodepășire, ș.a.m.d.";. Raportat la aspectele evidențiate confirmă faptul că acestea contravin susținerilor anterior expuse, dar exprimă truismul că „nimeni nu este perfect și toată viața este plină de paradoxuri";. De asemenea, mai depune și o caracterizare din partea Primăriei comunei H. din care rezultă că inculpatul este un cetățean de nădejde și cu mult respect față de consăteni, precum și o caracterizare din partea conducerii facultății, care-l prezintă într-o lumină extrem de favorabilă și merituoasă.

În subsidiar, în ipoteza în care argumentele invocate vor fi apreciate ca fiind insuficiente pentru aplicarea disp. art. 181 Cod penal, solicită acordarea unei eficiențe mai largi circumstanțelor atenuante, sens în care invocă conduita inculpatului, împrejurarea că prejudiciul a fost recuperat și caracterizările anterior depuse.

Mai arată că prin sentința atacată a fost stabilită ca modalitate de executare a pedepsei pentru ceilalți coinculpați suspendarea sub supraveghere.

A., apreciază că și cu privire la inculpatul S. T.-C. sunt incidente dispozițiile art.

861 Cod penal. Susține că privind aceeași stare de fapt, ceilalți coinculpați au beneficiat de o modalitate mai lejeră de executare a pedepsei, iar cu privire la inculpatul S. T.-C. s-a optat pentru modalitatea cea mai severă, respectiv executarea pedepsei în regim de detenție. C. ca fiind evident faptul că inculpatul, spre deosebire de ceilalți inculpați, posedă antecedente penale, suferind o condamnare anterioară, împrejurare cu privire la care arată că a avut loc în perioada minorității, când evident apreciază că se poate discuta de un discernământ, în sensul legii, diminuat sau chiar mult diminuat, pentru o infracțiune principală din culpă, deci fără intenție.

Pe cale de consecință, arată că din momentul majoratului inculpatului nu a suferit nici un fel de condamnare și nu a venit în conflict cu legea penală decât accidental și nefericit în speța prezentă, cu privire la care consideră că este vorba pur și simplu despre teribilism.

În final, consideră că, prin prisma multiplelor caracterizări depuse, acestea provenind de la instituții diferite, respectiv de la unitate de învățământ superior, cadre didactice cu răspundere și maturitate în a aprecia prestația unui student, de la primăria obștii unde locuiește inculpatul cu privire la comportamentul avut pe raza localității, precum și de la locul de muncă, unde are o caracterizarea elogioasă instanța de control poate acorda o șansă reală de reinserție socială, solicitând astfel aplicarea legii și în spiritul ei, nu numai în litera ei.

Apărătorul inculpaților N. P. A., T. A. B. și N. F.-D. arată conform recursul declarat în cauză, cu privire la inculpatul N. P. A., faptul că instanța de fond a făcut aplicarea disp. art. 3201 Cod procedură penală, dar fără a reține și disp. art.

74 lit. a Cod penal.

Raportat la existența și reținerea în cauză a dispozițiilor anterior redate, solicită aplicarea și a disp. art. 76 lit. d Cod penal și, respectiv coborârea pedepsei sub minimul special.

Mai arată că instanța de fond a avut în vedere doar disp. art. 72 Cod penal

și nu a ținut cont de faptul că inculpații sunt fără antecedente penale și au recunoscut faptele, considerând astfel că pedeapsa se putea coborî sub minimul special. A., apreciază ca fiind suficientă aplicarea în favoarea inculpaților a unei pedepse cu suspendarea executării potrivit disp. art. 81 Cod penal

În esență, arată că toți inculpații solicită suspendarea condiționată a executării pedepsei, iar suplimentar, cu privire la inculpatul N. P. A. apreciază ca fiind nejustificat termenul de încercare de 6 ani de zile, stabilit de către instanța de fond spre deosebire de cel de 4 ani, stabilit în favoarea celorlalți doi inculpați. A., consideră că s-a efectuat o discriminare între inculpați raportat la faptul că toți au aceeași vină și aceleași acte materiale și solicită redozarea pedepsei.

Solicită, raportat la considerentele expuse, precum și aspectele invocate și în scris prin conținutul motivelor de recurs, individualizarea pedepsei prin aplicarea dispozițiilor legale invocate și aplicarea în final a unei pedepse cu suspendarea conform disp. art. 81 Cod penal, apreciind ca fiind suficientă pentru reeducarea celor trei inculpați.

Reprezentanta M.ui P. pentru inculpații N. P. A. și N. F.-D. solicită respingerea ca tardive a recursului în baza disp. art. 38515 pct. 1 lit. a Cod procedură penală, observând că cele două căi de ataca au fost declarate în data de 21 iunie 2012, pentru inculpatul N. P. A. și, respectiv 25 iunie 2012, iar hotărârea a fost pronunțată în data de 5 iunie 2012, termenul de recurs curgând de la data pronunțării hotărârii și împlinindu-se în data de 16 iunie 2012, cu prorogare până în data de 18 iunie, aceasta fiind ultima zi de declarare a recursului. În condițiile expuse solicită respingerea celor două recursuri ca tardive formulate.

Cu privire la recursul declarat de inculpatul T. A. B., care vizează o redozare a pedepsei în sensul diminuării acesteia și a schimbării modalității de executare stabilită de către prima instanță, apreciază că este nefondată calea de atac și solicită respingerea acesteia, în baza disp. art. 38515 pct. 1 lit. b Cod procedură penală. C. că din cuprinsul hotărârii rezultă toate elementele care au fundamentat soluția, respectiv că aplicarea unei pedepse egale cu minimul special scăzut conform prev. art. 3201 Cod procedură penală corespunde criteriilor prevăzute de art. 72 pentru individualizare judiciară. Mai arată că, raportat la toate circumstanțele generale și personale, nu se impunea în niciun caz ca instanța fondului să atribuie vreo semnificație de circumstanță atenuantă facultativă singurei împrejurări că inculpatul nu are antecedente penale, aceasta nefiind suficientă pentru a se putea concluziona că a avut o bună conduită anterioară. Raportat la elementele care se desprind și din convorbirile telefonice purtate de inculpați, interceptate în mod procedural, apreciază că, în mod corect, instanța a ales și sancțiunea în cuantum, dar și modalitatea de executare, aplicând obligațiile suplimentare care sunt de natură a constitui garanții suplimentare pentru o viitoare conduită corespunzătoare.

Pentru inculpatul S. T.-C. întrucât s-a solicitat achitarea în baza art. 10 lit. b1 Cod procedură penală arată că, în opinia sa, recursul este nefondat, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, solicitând respingerea acestuia. A., apreciază cererea ca fiind nefondată întrucât aplicarea disp. art. 10 lit. b1 Cod procedură penală presupune calificarea ca fiind vădit lipsită de importanță fapta comisă de către inculpat. În acest sens, arată că comiterea a trei acte materiale de furturi din locuință în condițiile concrete ce rezultă din speță nu poate fi apreciată ca fiind vădit lipsită de importanță, cu precizarea că nu dorește să fie în situația părților vătămate și să constate că, pe timp de noapte, au pătruns în locuință mai multe persoane, că au demontat calorifere și că au sustras practic tot ce se putea sustrage din acea locuință și ce putea fi valorificat. A., arată că conduita inculpatului S. T.-C. nu a fost bună nici anterior și nici pe parcursul cercetărilor, fiind corectă reținerea instanței de judecată a aspectelor ce rezultă din convorbirile telefonice, atât cu privire la poziția pe care inculpatul urma să o adopte împreună cu ceilalți coinculpați și anume de continuare a săvârșirii altor infracțiuni, dar și cu privire la conduita pe parcursul procesului penal ce face obiectul prezentului recurs.

În condițiile expuse, față de urmările și actele material concret comise nu consideră că se poate concluziona într-un mod fondat că fapta este vădit lipsită de importanță.

Raportat la solicitarea subsidiară de diminuare a sancțiunii și schimbare a modalității de executare consideră că instanța fondului a efectuat în mod corect distincția între sancțiunile aplicate inculpaților avându-se în vedere contribuția efectivă pe care fiecare au avut-o la săvârșirea faptei, precum și la caracterul repetat al actelor materiale comise de inculpatul S. T.-C., cu precizarea că acesta este singurul cu privire la care încadrarea juridică vizează o faptă comisă în formă continuată.

Mai arată că, raportat la antecedența penală a inculpatului confirmă faptul că acestea nu atrag recidiva și că disp. art. 83 Cod penal impun revocarea suspendării condiționate anterioare și executarea pedepsei rezultante în regim de detenție, apreciind astfel că modalitatea de executare dispusă de instanță este legală, singura posibilă și corespunzătoare gradului de pericol social concret pe care-l reprezintă atât faptele comise de inculpat cât și inculpatul prin conduita acestuia. C. ca fiind nerelevant faptul că acesta a fost condamnat anterior în timpul minorității și pentru infracțiuni din culpă câtă vreme acestea cunoștea că se află în perioada unui termen de încercare și săvârșirea unei noi infracțiuni produce consecințele pe care de altfel le suportă în prezent inculpatul.

În concluzie apreciază ca nefondată solicitarea subsidiară de diminuare a sancțiunii, corectă în opinia sa, și, respectiv de schimbare a modalității de executare, cu privire la care arată că nu este posibilă.

A., solicită respingerea căii de atac ca nefondată și obligarea celor trei inculpați recurenți la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

Curtea pune în discuție excepția tardivității invocată de către procuror.

Apărătorul inculpaților N. P. A., T. A. B. și N. F.-D. solicită respingerea acesteia având în vedere că pronunțarea s-a efectuat în data de 15, iar până în data de 25 se putea declara recurs.

Reprezentanta M.ui P. arată că a efectuat o eroare, apreciind în loc de data de 15 iunie, data de 5 iunie, condiții în care apreciază recursul ca fiind în termen, cu aceleași concluzii anterior formulate pentru inculpatul T. A. B. A., consideră că și recursurile formulate de inculpații N. P. A. și N. F.-D. sunt nefondate pentru aceleași considerente expuse cu privire la ceilalți doi inculpați.

Apărătorul ales al inculpatului S. T.-C. arată că necunoașterea legii nu exonerează răspunderea penală, dar că acest principiu cu aplicabilitate practică se impune a fi discutat de la caz la caz și, în concret, solicită a se avea în vederea persoana inculpatului și dincolo de argumentarea pertinentă a procurorului, apreciind că acesta nu a conștientizat faptul că dacă mai săvârșește o faptă penală în perioada termenului de încercare devine un pericol public deosebit. Mai arată că inculpatul este lipsit de experiență juridică, sens în care solicită a fi interpretată postura acestuia și nu ca rea-credință sau rea-voință.

Susține că solicitarea aplicării disp. art. 181 Cod penal și concluziile expuse anterior subzistă și pentru solicitarea subsidiară formulată, apreciind că este la latitudinea instanței oportunitatea de a acorda beneficiului, ulterior reducerii conform disp. art. 3201 Cod procedură penală, a încă unei reduceri datorită circumstanțelor atenuante, cu precizarea că inculpatului i s-a aplicat o pedeapsă de 3 ani închisoare peste limita inferioară a reducerii și cu aplicabilitatea circumstanțelor atenuante.

Reiterează aspectele ce vizează antecedentele penale ale inculpatului și perioada minorității, precum și caracterizările invocate, sens în care invocă faptul că acesta provine dintr-o familie legal constituită.

Inculpatul S. T.-C., având ultimul cuvânt, regretă comiterea faptelor.

C U R T E A

Deliberând reține că prin sentința penală nr.264 din 15 iunie 2012 pronunțată de Judecătoria Zalău în dosarul nr.(...), în baza art.208 alin.1 raportat la art.209 alin.1 lit.a), g) și i) Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și art.3201 Cod procedură penală,a fost condamnat inculpatul S. T. C., la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de furt calificat în formă continuată.

În baza art.71 Cod penal, s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal pe durata executării pedepsei principale.

S-a constatat că infracțiunea de furt calificat care face obiectul prezentului dosar a fost comisă în termenul de încercare al suspendării condiționate a executării pedepsei rezultante de 1 an închisoare, aplicate prin sentința penală nr.224/(...) a Judecătoriei Z., definitivă prin decizia penală nr.12/R/(...) a Curții de A. C. N. la data de (...).

În baza art.83 alin.1 Cod penal, s-a dispus revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei rezultante de 1 an închisoare aplicate inculpatului prin sentința penală nr.224/(...) a Judecătoriei Z., definitivă la data de (...) și dispune executarea acestei pedepse alături de pedeapsa aplicată inculpatului prin prezenta, de 3 ani închisoare, rezultând o pedeapsă de 4 (patru) ani închisoare, cu privare de libertate.

În baza art.71 alin.1 Cod penal, s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal pe durata executării pedepsei principale.

În baza art.208 alin.1 raportat la art.209 alin.1 lit.a), g) și i) Cod penal, cu aplicarea art.3201 Cod procedură penală, a fost condamnat inculpatul N. P.-A., la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de furt calificat.

În baza art.861 alin.2 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate inculpatului N. P.-A. sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 6 ani, stabilit potrivit dispozițiilor art.862 alin.1 Cod penal.

S-a încredințat supravegherea inculpatului S. de P. de pe lângă Tribunalul

Sălaj.

Sălaj; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

În baza art.863 alin.3 lit.d) Cod penal, s-a instituit în sarcina inculpatului obligația ca pe durata termenului de încercare să nu intre în legătură cu inculpații S. T.-C., T. A.-B. și N. F.-D.

În baza art.359 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art.864 Cod penal privind cazurile de revocare a beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul săvârșirii de noi infracțiuni sau al neîndeplinirii cu rea-credință a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege și stabilite de instanță.

În baza art.71 alin.1 Cod penal, s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal pe durata executării pedepsei principale, iar în baza art.71 alin.5 Cod penal, pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii prevăzute de art.64 lit. a) teza a II-a și lit.b) Cod penal.

În baza art.863 alin.2 Cod penal, un exemplar al prezentei sentințe s-a comunicat S. de P. de pe lângă Tribunalul Sălaj.

În baza art.208 alin.1 raportat la art.209 alin.1 lit.a), g) și i) Cod penal, cu aplicarea art.3201 Cod procedură penală, a fost condamnat inculpatul T. A.-B., la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de furt calificat.

În baza art.861 alin.2 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate inculpatului T. A.-B. sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 4 ani, stabilit potrivit dispozițiilor art.862 alin.1 Cod penal.

Sălaj.

S-a încredințat supravegherea inculpatului S. de P. de pe lângă Tribunalul

În baza art.863 alin.1 Cod penal, pe durata termenului de încercare, a fost obligat inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte, la datele fixate, la S. de P. de pe lângă Tribunalul Sălaj; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

În baza art.863 alin.3 lit.d) Cod penal, s-a instituit în sarcina inculpatului obligația ca pe durata termenului de încercare să nu intre în legătură cu inculpații S. T.-C., N. P. A. și N. F.-D.

În baza art.863 alin.2 Cod penal, un exemplar al prezentei sentințe s-a comunicat S. de P. de pe lângă Tribunalul Sălaj.

În baza art.208 alin.1 raportat la art.209 alin.1 lit.a), g) și i) Cod penal, cu aplicarea art.3201 Cod procedură penală, a fost condamnat inculpatul N. F.-D., la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de furt calificat.

În baza art.861 alin.2 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate inculpatului N. F.-D. sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 4 ani, stabilit potrivit dispozițiilor art.862 alin.1 Cod penal.

S-a încredințat supravegherea inculpatului S. de P. de pe lângă Tribunalul

Sălaj.

În baza art.863 alin.3 lit.d) Cod penal, instituie în sarcina inculpatului obligația ca pe durata termenului de încercare să nu intre în legătură cu inculpații S. T.-C., N. P.-A. și T. A.-B.

În baza art.71 alin.1 Cod penal, s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal pe durata executării pedepsei principale, iar în baza art.71 alin.5 Cod penal, pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere se suspendă și executarea pedepselor accesorii prevăzute de art.64 lit. a) teza a II-a și lit.b) Cod penal.

În baza art.863 alin.2 Cod penal, un exemplar al prezentei sentințe s-a comunicat S. de P. de pe lângă Tribunalul Sălaj.

S-a luat act că părțile vătămate P. M., domiciliată în municipiul Z., str.Tudor Vladimirescu, bl.P59, ap.8, jud.S. și B. F. G., domiciliat în municipiul Z., str.Avram Iancu, nr.49, bl.N17, ap.16, jud.S. nu s-au constituit părți civile în cauză, prejudiciul cauzat fiind integral recuperat.

În baza art.191 alin.1 și 2 Cod procedură penală, au fost obligați inculpații la plata cheltuielilor judiciare către stat, în cuantum total de 1.150 lei, cheltuieli care au fost suportate astfel: 275 lei inculpatul S. T. C., 200 lei inculpatul N. P.- A., 275 lei inculpatul T. A. B. și 400 lei inculpatul N. F.-D.

În baza art.189 alin.1 Cod procedură penală, suma de 275 lei va fi avansată din fondul M.ui Justiției către Baroul de A. S. pentru apărătorii din oficiu, 200 lei pentru av.S. M.a pentru asistența juridică acordată inculpatului N. F. D. și 75 lei pentru av.Tărău C. cu titlu de onorariu parțial pentru asistența juridică acordată inculpatului S. T. C.

Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că inculpații

S. C.-T., N. P.-A., T. A. și N. F.-D. se cunosc de mai mult timp, aceștia fiind colegi la școală și prieteni.

În noaptea de 12/(...), inculpatul S. T.-C., de unul singur, s-a deplasat la imobilul părții vătămate P. M. din H., despre care știa că este nelocuit și cu ajutorul unei șurubelnițe a forțat ușa de acces în subsol. Din casă a sustras o motocoasă și o drujbă, ambele marca Husquarna, pe care le-a scos în drum și apoi l-a sunat pe inculpatul N. P. pentru a le transporta în Z.. A. a venit în scurt timp cu autoturismul său și a luat bunurile pe care i le-a dat S. T.-C., ducându- le în Z.. A doua zi, cei doi s-au întâlnit în Z., inculpatul N. P. aducând bunurile la locuința din Z. a inculpatului S. T.-C., care a luat legătura cu inculpatul N. F., care la rândul său i-a propus martorului N. Ș.-D. să cumpere aceste bunuri. A. din urmă a acceptat să cumpere bunurile, astfel că s-a deplasat în cartierul D. N., la locuința părinților inculpatului S. T.-C., unde s-a întâlnit cu cei 4 inculpați, a văzut cele două bunuri, despre care inculpatul S. T.-C. i-a spus că îi aparțin dar că nu mai are nevoie de ele și le-a cumpărat, achitându-i acestuia din urmă suma de 600 lei.

În cursul aceleiași seri de (...), în jurul orei 22.00, cei patru inculpați s-au întâlnit în stația peco Rompetrol, unde S. T.-C. le-a spus inculpaților N. F. și T. A. despre un imobil nelocuit din H., de unde pot fi sustrase bunuri, astfel că cei trei, fiind de acord cu comiterea faptei, l-au chemat și pe inculpatul N. P. căruia i-au spus ce urmează să facă și l-au întrebat dacă poate face rost de o dubă pentru transportul bunurilor ce le vor fura. Inculpatul N. P. l-a sunat pe martorul L. C. cu care s-a înțeles să le închirieze o dubă, apoi s-a și deplasat până la acesta cu inculpații T. A. și N. F. Cu duba închiriată de la martorul L. C., cei patru s-au deplasat în localitatea H., unde inculpații S., T. și N. au coborât, spunându-i inculpatului N. P. că-l vor suna când să vină după ei. Inculpatul S. T.-C. s-a dus până acasă de unde a luat o cheie reglabilă, un levier, o brichetă cu lanternă și o pereche de mănuși, pentru a fi folosite la comiterea infracțiunii de furt, apoi i-a condus pe ceilalți doi peste niște grădini până au ajuns în curtea imobilului cu nr.144, aparținând părții vătămate P. M. . trei au deschis întâi ușa de la beci unde au pătruns și au constatat că nu sunt bunuri care pot fi furate, cu excepția unui hidrofor, apoi au forțat ușa de intrare în casă și au pătruns toți trei înăuntru. Au demontat 4 calorifere, un aragaz, o mașină de spălat și un cuptor cu microunde, pe care împreună cu hidroforul le-au dus în curtea din spatele casei, lângă poarta pe care se făcea accesul în grădină. Inculpatul S. T.-C. le-a spus celorlalți doi că mai trebuie să aducă ceva, s-a dus în gospodăria învecinată, aparținând părții vătămate B. F.-G., unde era o casă în construcție și dintr-o baracă a sustras o roabă, pe care a adus-o lângă celelalte bunuri sustrase, după care inculpații l-au sunat pe N. P. să vină după ei. După ce acesta a sosit, cei patru au încărcat bunurile furate în dubă. Inculpatul N. P., văzând bunurile și-a dat seama că sunt furate, deoarece erau calorifere noi și alte bunuri, despre care nu era vorba anterior. Au pornit spre Z. dar inculpatul N. P., care conducea duba le-a spus celorlalți că nu intră cu acestea în Z., să nu fie văzuți de cineva, astfel că au dus și au descărcat toate bunurile într-o casă deținută de fratele inculpatului N. P., N. P.-C. ., inculpații s-au înțeles ca bunurile furate să fie cumpărate de N. P.-C., care a aflat de la fratele său de unde provin bunurile dar cu toate acestea, a acceptat să le cumpere. A. s-a și întâlnit cu inculpații N. F. și T. A. și le-a dat o parte din preț. Cu ocazia perchezițiilor domiciliare efectuate în data de (...), la locuința învinuitului N. P.-C. au fost descoperite și recuperate bunurile furate în seara de 13/(...) de la partea vătămată P. M., dar și roaba furată de la partea vătămată B. F.

Prin declarațiile date în faza de urmărire penală, inculpații au recunoscut parțial săvârșirea infracțiunilor, în fața instanței menționând că recunosc în integralitate starea de fapt expusă în rechizitoriu.

Situația de fapt reținută de instanță și vinovăția inculpaților sunt pe deplin dovedite de mijloacele de probă administrate în cauză, declarațiile de recunoaștere a săvârșirii faptei date pe parcursul procesului penal coroborându- se atât între ele, cât și cu declarațiile părților vătămate P. M. (f.60-61, 62, 63) și

B. F. G. (f.64-65, 66), cu declarațiile martorilor audiați, N. Ș. D. (f.69, 70) și L. C.

Eugen (f.71), cu procesele-verbale de cercetare la fața locului din datele de (...)

(f.124), (...) (f.131) și (...) (f.140), planșe fotografice (f.126-129, 134-139, 142-144), precum și cu procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice (f.160-249).

Referitor la convorbirile telefonice purtate de inculpați, instanța de fond a reținut că apărătorul inculpatului S. T.-C. a invocat în faza de urmărire penală caracterul nelegal al acestor mijloace de probă, întrucât au fost emise autorizații de interceptare pentru o infracțiune de gravitate redusă, aceste aspecte fiind reliefate și cu ocazia dezbaterilor în fond. Cu privire la aceste susțineri, instanța le-a considerat neîntemeiate, mijloacele de probă respective fiind obținute cu respectarea prevederilor legale în materie, pe de o parte textul art.911 Cod procedură penală necuprinzând o listă exhaustivă a infracțiunilor pentru care poate fi autorizată interceptarea convorbirilor telefonice, iar pe de altă parte, raportat chiar la limitele de pedeapsă stabilite de legiuitor, infracțiunea de furt calificat este o infracțiune gravă, în sensul art.911 alin.2 Cod procedură penală.

I. În drept, fapta inculpatului S. T.-C. care, singur sau împreună cu inculpații N. P.-A., T. A.-B. și N. F.-D., în perioada 12-(...), în baza unei rezoluții infracționale unice, săvârșind trei acte materiale diferite, a sustras pe timp de noapte și prin efracție, în scopul însușirii pe nedrept, diverse bunuri aparținând părților vătămate P. M. și B. F. G., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat în formă continuată, prevăzută și pedepsită de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.a), g) și i) Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2

Cod penal.

Sub aspectul laturii obiective, instanța de fond a reținut că elementul material al infracțiunii constă în acțiunea de luare a bunurilor din posesia părților vătămate fără consimțământul acestora. Momentul consumării infracțiunii este marcat de ieșirea bunurilor din patrimoniile părților vătămate și trecerea lor în stăpânirea inculpatului. U. imediată, ca element component al laturii obiective, se caracterizează prin prejudiciile cauzate părților vătămate, constând în ieșirea din patrimoniile acestora a bunurilor sustrase și, corelativ, aproprierea acestora de către inculpat. L. de cauzalitate dintre acțiunile de sustragere și prejudiciile cauzate părților vătămate rezultă din împrejurările cauzei, fiind dovedită de probatoriul administrat.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul S. T.-C. a săvârșit infracțiunea cu intenție directă, în accepțiunea art.19 alin.1 pct.1 lit.a) Cod penal. A., din probele administrate reiese că inculpatul a avut reprezentarea faptei sale, a consecințelor păgubitoare asupra patrimoniilor părților vătămate, a prevăzut rezultatul și a urmărit producerea lui.

Fapta săvârșită de inculpat este un furt calificat în condițiile art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.a), g) și i) Cod penal. Forma agravată a infracțiunii există întrucât infracțiunea a fost săvârșită împreună cu alte persoane, pe timp de noapte și prin efracție.

S-a apreciat că fapta fost săvârșită în formă continuată, față de intervalul de timp scurs între cele trei acte materiale de furt și de similitudinea modului de acționare, de unitatea de loc de acționare, fiind vorba de imobile învecinate și chiar de sustragerea de bunuri de două ori din același imobil, precum și față de unitatea scopului urmărit, respectiv sustragerea bunurilor pentru a fi înstrăinate, putându-se aprecia astfel că suntem în prezența unei singure rezoluții infracționale, motiv pentru care se va reține aplicabilitatea dispozițiilor art.41 alin.2 Cod penal.

Din fișa de cazier judiciar a inculpatului, rezultă că acesta nu este la prima confruntare cu legea penală.

Reținând vinovăția inculpatului, instanța de fond a dispus condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în formă continuată, prevăzută de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.a), g) și i) Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.

La individualizarea sancțiunii și proporționalizarea acesteia, instanța de fond a avut în vedere disp.art.72 alin.1 și art.52 Cod penal.

În conformitate cu prevederile art.72 Cod penal, instanța a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege. G. de pericol social al faptei comise va fi apreciat în baza art.181 alin.2 Cod penal, urmând să se aibă în vedere modul și mijloacele de săvârșire a faptei, scopul urmărit, împrejurările concrete în care s-a comis fapta, urmarea produsă, precum și persoana și conduita inculpatului.

Raportat la aceste criterii, instanța de fond a apreciat că fapta inculpatului prezintă un pericol social ridicat, motivat prin faptul că a săvârșit infracțiunea împreună cu alte persoane și pe timp de noapte, iar prejudiciul cauzat a fost relativ ridicat, chiar dacă ulterior acesta a fost recuperat integral. Mai mult, este evident că inculpatul a premeditat comiterea infracțiunilor și i-a determinat și pe ceilalți inculpați să participe la comiterea de infracțiuni.

Instanța de fond a avut în vedere și circumstanțele referitoare la persoana și conduita inculpatului. A. este în vârstă de 22 de ani, nu are ocupație și nu se află la prima confruntare cu legea penală, fără însă a fi recidivist. Faptele au fost comise de inculpat în termenul de încercare al suspendării condiționate a unei pedepse aplicate pentru o infracțiune de ucidere din culpă. Este de remarcat că de această dată, inculpatul a comis o infracțiune cu intenție, cu toate că prin hotărârea prin care a fost condamnat i s-a atras în mod expres atenția că în situația în care va comite infracțiuni intenționate se va revoca beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei.

Mai mult, din cuprinsul proceselor-verbale de redare a convorbirilor telefonice, rezultă că și după momentul începerii urmăririi penale în prezentul dosar, inculpatul a continuat comportamentul infracțional, încercând pregătirea unor noi infracțiuni (f.247-248).

De asemenea, instanța de fond a avut în vedere faptul că pe parcursul urmăririi penale, inculpatul a avut o atitudine oscilantă, încercând să minimalizeze participația sa la comiterea faptelor și încercând chiar să-i determine pe ceilalți inculpați să nu fie sinceri în fața organelor de urmărire penală, pentru a îngreuna efectuarea anchetei (f.227, 234, 236).

Deși inculpatul a solicitat, prin apărător, aplicarea dispozițiilor art.181 Cod penal, apreciind că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, raportat la nivelul scăzut al prejudiciului cauzat și la faptul că s-au făcut eforturi din partea inculpatului pentru recuperarea integrală a acestuia, precum și la atitudinea sinceră a inculpatului de pe parcursul procesului penal, instanța apreciază că nu poate reține incidența acestor dispoziții legale tocmai raportat la aspectele menționate anterior cu privire la stabilirea gradului de pericol social al infracțiunii, respectiv modul concret de comitere a infracțiunii - pe timp de noapte, prin efracție, determinând și alte persoane să participe, iar sinceritatea inculpatului nu a fost reală decât în fața instanței de judecată, acesta încercând în faza de urmărire penală să îngreuneze modul de desfășurare a anchetei și manifestându-și în cadrul convorbirilor telefonice cu ceilalți inculpați disponibilitatea de a face orice pentru „a scăpa"; cu o amendă și a nu ajunge la închisoare (f.203, 223, 227, 236, 248). În aceste condiții, instanța nu poate reține lipsa pericolului social, dar va avea în vedere toate împrejurările expuse de inculpat la individualizarea în concret a pedepsei aplicate.

Mai mult, instanța de fond a apreciat că nu poate reține incidența dispozițiilor legale invocate în apărare, prevederile art.3201 Cod procedură penală și cele ale art.181 Cod penal excluzându-se reciproc.

A., potrivit art.3201 alin.4 Cod procedură penală, instanța de judecată soluționează latura penală atunci când din probele administrate în cursul urmăririi penale rezultă că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat.

Potrivit art.17 Cod penal, infracțiunea este fapta care prezintă pericol social, săvârșită cu vinovăție și prevăzută de legea penală, iar potrivit dispozițiilor art.181 Cod penal, invocate în apărare, nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia dintre valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. Este așadar evident că nu pot coexista în aceeași speță dispozițiile legale invocate de către apărătorul inculpatului, iar în situația în care s-ar fi apreciat de către instanță că probele administrate nu sunt suficiente pentru a se stabili că fapta reprezintă o infracțiune, deci, implicit, că prezintă gradul de pericol social aferent, s-ar fi impus respingerea cererii inculpatului de judecare a cauzei în baza procedurii simplificate și efectuarea cercetării judecătorești.

La stabilirea pedepsei pentru inculpat instanța de fond a dat eficiență dispozițiilor art.3201 alin.7 Cod de procedură penală prin reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege.

Instanța de fond nu a dat eficiență juridică art.42 Cod penal, în sensul că nu a aplicat un spor la pedeapsă, având în vedere că forma continuată a infracțiunii este o cauză facultativă de agravare a pedepsei, dar a ținut cont de această circumstanță la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului.

În ceea ce privește cuantumul pedepsei închisorii, având în vedere și limitele prevăzute de lege, de la 3 la 15 ani, reduse cu o treime, conform prevederilor art.3201 Cod procedură penală, instanța a apreciat că aplicarea unei pedepse cu închisoarea orientată spre minimul special, de 3 ani va fi de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art.52 Cod penal, fiind deopotrivă un mijloc de constrângere, dar și un mijloc de reeducare și de prevenție eficient.

În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța de fond a reținut că, așa cum a stabilit Curtea E. a D. O. (cauza S. și Pîrcălab c.României și Hirst c.Marii Britanii), a cărei jurisprudență este obligatorie, aplicându-se cu preeminență față de dreptul intern, potrivit art.20 alin.2 din Constituție, exercițiul unui drept nu poate fi interzis decât în măsura în care există o nedemnitate.

Instanța de fond a reținut că natura faptei săvârșite, reflectând o atitudine de sfidare de către inculpatul S. T.-C. a unor valori sociale importante, relevă existența unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și b). Prin urmare, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice sau de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat va fi interzis inculpatului pe durata executării pedepsei.

În ceea ce privește dreptul de a alege, având în vedere cauza Hirst c.Marii

Britanii, prin care Curtea E. a statuat că interzicerea automată a dreptului de a participa la alegeri, aplicabilă tuturor deținuților condamnați la executarea unei pedepse cu închisoarea, deși urmărește un scop legitim, nu respectă principiul proporționalității, reprezentând, astfel, o încălcare a art. 3 Protocolul 1 din Convenție, instanța de fond a apreciat că, în raport de natura infracțiunii săvârșite de inculpat, acesta nu este nedemn să exercite dreptul de a alege, motiv pentru care nu îi va interzice exercițiul acestui drept.

Având în vedere faptul că infracțiunea comisă este absolut independentă de aspectele referitoare la exercitarea funcției și profesiei sau legate de exercitarea autorității părintești, instanța a apreciat că nu se impune interzicerea inculpatului a drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit.c), d) și e) Cod penal.

Analizând sentința penală nr.224/(...) a Judecătoriei Z., definitivă la data de (...), prin decizia penală nr.12/R/(...) a Curții de A. C. N., instanța de fond a constatat că inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă neprivativă de libertate, de 1 an închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pe durata unui termen de încercare de 2 ani, aplicată prin această sentință.

Având în vedere că infracțiunea din prezentul dosar a fost comisă în termenul de încercare al suspendării condiționate a executării acestei pedepse, instanța, în baza art.83 alin.1 Cod penal, a dispus revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicate inculpatului prin sentința penală nr.224/(...) a Judecătoriei Z., definitivă la data de (...) și a dispus executarea acestei pedepse alături de pedeapsa aplicată inculpatului prin prezenta, de 3 ani închisoare, rezultând o pedeapsă de 4 (patru) ani închisoare, care va fi executată cu privare de libertate, singura modalitate de executare posibilă de altfel, ca urmare a revocării beneficiului suspendării condiționate.

II. În drept, fapta inculpatului N. P.-A. care, împreună cu inculpații S. T.- C., T. A.-B. și N. F.-D., în data de (...), a sustras pe timp de noapte și prin efracție, în scopul însușirii pe nedrept, diverse bunuri aparținând părții vătămate P. M., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prevăzută și pedepsită de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.a), g) și i) Cod penal.

Sub aspectul laturii obiective, instanța de fond a reținut că elementul material al infracțiunii constă în acțiunea de luare a bunurilor din posesia părții vătămate fără consimțământul acesteia. Momentul consumării infracțiunii este marcat de ieșirea bunurilor din patrimoniul părților vătămate și trecerea lor în stăpânirea inculpatului. U. imediată, ca element component al laturii obiective, se caracterizează prin prejudiciul cauzat părților vătămate, constând în ieșirea din patrimoniul acestora a bunurilor sustrase și, corelativ, aproprierea acestora de către inculpat. L. de cauzalitate dintre acțiunea de sustragere și prejudiciul cauzat părților vătămate rezultă din împrejurările cauzei, fiind dovedită de probatoriul administrat.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul N. P.-A. a săvârșit infracțiunea cu intenție directă, în accepțiunea art.19 alin.1 pct.1 lit.a) Cod penal. A., din probele administrate reiese că inculpatul a avut reprezentarea faptei sale, a consecințelor păgubitoare asupra patrimoniilor părților vătămate, a prevăzut rezultatul și a urmărit producerea lui.

Din fișa de cazier judiciar a inculpatului, rezultă că acesta este la prima confruntare cu legea penală.

Reținând vinovăția inculpatului, instanța de fond a dispus condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.a), g) și i) Cod penal.

La individualizarea sancțiunii și proporționalizarea acesteia, instanța a avut în vedere disp.art.72 alin.1 și art.52 Cod penal.

În conformitate cu prevederile art.72 Cod penal, instanța de fond a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege. G. de pericol social al faptei comise va fi apreciat în baza art.181 alin.2 Cod penal, și a avut în vedere modul și mijloacele de săvârșire a faptei, scopul urmărit, împrejurările concrete în care s-a comis fapta, urmarea produsă, precum și persoana și conduita inculpatului.

Raportat la aceste criterii, instanța de fond a apreciat că fapta inculpatului prezintă un pericol social mediu, motivat prin faptul că a săvârșit infracțiunea împreună cu alte persoane și pe timp de noapte, iar prejudiciul cauzat a fost relativ ridicat, chiar dacă ulterior acesta a fost recuperat integral.

Instanța de fond a avut în vedere și circumstanțele referitoare la persoana și conduita inculpatului. A. este în vârstă de 22 ani, are studii medii, nu are ocupație sau loc de muncă și este necăsătorit. De asemenea, instanța de fond a avut în vedere faptul că pe parcursul procesului penal, inculpatul a avut o atitudine oscilantă, încercând să minimalizeze participarea sa la săvârșirea infracțiunii, iar din interceptările convorbirilor telefonice a reieșit că acesta nu a conștientizat suficient consecințele faptei sale.

La stabilirea pedepselor, instanța de fond a dat eficiență și prevederilor art.3201 alin.7 Cod procedură penală, prin reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege.

În ceea ce privește cuantumul pedepsei închisorii, având în vedere și limitele prevăzute de lege, reduse conform dispozițiilor art.3201 Cod procedură penală, instanța de fond a apreciat că aplicarea unor pedepse cu închisoarea orientată spre minim, de 2 ani închisoare pentru infracțiunea de furt calificat și va fi de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art.52 Cod penal, fiind deopotrivă un mijloc de constrângere, dar și un mijloc de reeducare și de prevenție eficient.

Pentru a complini rolul sancționator, educativ și preventiv al pedepsei cu închisoare aplicate inculpatului și având în vedere atât dispozițiile art.8 din C. E. a D. O., împrejurarea că infracțiunile săvârșite de inculpat sunt independente de aspecte privind modul de exercitare a drepturilor și de îndeplinire a obligațiilor părintești, cât și dispozițiile art.3 din Protocolul nr.1 la C. E. a D. O., instanța de fond a făcut aplicarea art.71 alin.1 și 3 Cod penal și a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei principale cu închisoarea, drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit.a) teza a II-a și de art.64 alin.1 lit.b) Cod penal.

Sub aspectul modalității de executare a pedepsei aplicate inculpatului, instanța de fond a considerat că nu se impune aplicarea unei pedepse cu executare în regim de detenție, motiv pentru care a analizat îndeplinirea în cauză a condițiilor necesare aplicării suspendării executării pedepsei sub supraveghere, prevăzute de art.861 Cod penal. În consecință, pedeapsa închisorii ce urmează să fie executată este de 2 ani închisoare, încadrându-se în dispozițiile art.861 alin.1

Cod penal. Din fișa de cazier existentă la dosar rezultă că inculpatul nu are antecedente penale, îndeplinind astfel cerința prevăzută de art.861 alin.1 lit.b) Cod penal.

În privința scopului preventiv și educativ al pedepsei consacrat de art.52

Cod penal, instanța de fond a considerat că acest scop poate fi atins fără a fi necesară executarea în regim de detenție, ci doar prin simpla condamnare a inculpatului, întrucât acestuia i s-a atras atenția asupra gravității și a consecințelor nefaste ale faptei, condamnarea constituind un avertisment la adresa inculpatului. D. de acest rol al condamnării, instanța a apreciat că executarea efectivă a pedepsei nu se justifică, întrucât aceasta ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra aspectelor personale și profesionale ale inculpatului, or, rolul condamnării este tocmai acela de a atrage atenția asupra importanței respectării relațiilor în societate, rol care nu s-ar realiza în totalitate în cazul executării pedepsei în regim de detenție.

Ca urmare, constatând că sunt îndeplinite în mod cumulativ toate condițiile reglementate de art.861 Cod penal, instanța a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 6 ani, termen stabilit potrivit dispozițiilor art.862 alin.1 Cod penal.

A încredințat supravegherea inculpatului S. de P. de pe lângă Tribunalul

Sălaj, iar în baza art.863 alin.1 și alin.3 lit.d) Cod penal, pe durata termenului de încercare, a obligat inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte, la datele fixate, la S. de P. de pe lângă Tribunalul Sălaj; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență; e) să nu intre în legătură cu inculpații S. T.-C., T. A.-B. și N. F.-D.

Instanța de fond a instituit, pe lângă obligațiile legale de supraveghere prevăzute de art.863 alin.1 Cod penal și obligația ca pe durata termenului de încercare inculpatul să nu intre în legătură cu ceilalți inculpați din dosar, întrucât din cuprinsul referatului de evaluare întocmit de către S. de P. de pe lângă Tribunalul Sălaj rezultă că aceștia s-au influențat reciproc și au comis infracțiunile datorită anturajului, iar din cuprinsul proceselor-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate purtate între inculpați rezultă, de asemenea, că aceștia au pregătit împreună și săvârșirea altor fapte de natură penală și au încercat să se determine reciproc să dea declarații mincinoase pentru a împiedica aflarea adevărului (f.196, 222-225, 234, 238).

În baza art.359 Cod procedură penală, a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art.864 Cod penal privind cazurile de revocare a beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul săvârșirii de noi infracțiuni sau al neîndeplinirii cu rea-credință a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege și stabilite de instanță.

În baza art.71 alin.1 Cod penal, a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal pe durata executării pedepsei principale, iar în baza art.71 alin.5 Cod penal, pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere se va suspenda și executarea pedepselor accesorii prevăzute de art.64 lit. a) teza a II-a și lit.b) Cod penal.

III. În drept, fapta inculpatului T. A.-B. care, împreună cu inculpații S. T.- C., N. P.-A. și N. F.-D., în data de (...), a sustras pe timp de noapte și prin efracție, în scopul însușirii pe nedrept, diverse bunuri aparținând părții vătămate P. M., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prevăzută și pedepsită de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.a), g) și i) Cod penal.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul T. A.-B. a săvârșit infracțiunea cu intenție directă, în accepțiunea art.19 alin.1 pct.1 lit.a) Cod penal. A., din probele administrate reiese că inculpatul a avut reprezentarea faptei sale, a consecințelor păgubitoare asupra patrimoniilor părților vătămate, a prevăzut rezultatul și a urmărit producerea lui.

Din fișa de cazier judiciar a inculpatului, rezultă că acesta este la prima confruntare cu legea penală.

La individualizarea sancțiunii și proporționalizarea acesteia, instanța a avut în vedere disp.art.72 alin.1 și art.52 Cod penal.

În conformitate cu prevederile art.72 Cod penal, instanța de fond a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege. G. de pericol social al faptei comise a fost apreciat în baza art.181 alin.2 Cod penal, și s-a avut în vedere modul și mijloacele de săvârșire a faptei, scopul urmărit, împrejurările concrete în care s-a comis fapta, urmarea produsă, precum și persoana și conduita inculpatului.

Instanța de fond a avut în vedere și circumstanțele referitoare la persoana și conduita inculpatului. A. este în vârstă de 22 ani, are studii medii, nu are ocupație sau loc de muncă și este necăsătorit. De asemenea, instanța a avut în vedere faptul că pe parcursul procesului penal, inculpatul a avut o atitudine relativ sinceră, inițial negând săvârșirea faptelor, dar apoi, în fața evidenței probelor a recunoscut și a cooperat cu organele de cercetare penală, înlesnind stabilirea adevărului în cauză.

La stabilirea pedepselor, instanța de fond a dat eficiență și prevederilor art.3201 alin.7 Cod procedură penală, prin reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege.

În ceea ce privește cuantumul pedepsei închisorii, având în vedere și limitele prevăzute de lege, reduse conform dispozițiilor art.3201 Cod procedură penală, instanța a apreciat că aplicarea unor pedepse cu închisoarea orientată spre minim, de 2 ani închisoare pentru infracțiunea de furt calificat și va fi de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art.52 Cod penal, fiind deopotrivă un mijloc de constrângere, dar și un mijloc de reeducare și de prevenție eficient.

În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța a avut în vedere considerentele menționate anterior, astfel că raportat la natura și gravitatea infracțiunii săvârșite, împrejurările cauzei, persoana inculpatului, apreciază că acesta este nedemn în exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a) teza a-II-a și lit.b) Cod penal, fiind justificată îndepărtarea acestuia de la activități ce presupun încrederea publică ori exercițiul autorității.

Instanța de fond a apreciat că inculpatul nu este nedemn în exercitarea dreptului de a alege și având în vedere faptul că infracțiunea comisă este absolut independentă de aspectele referitoare la exercitarea funcției și profesiei sau legate de exercitarea autorității părintești, instanța apreciază că nu se impune interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a) teza I, c), d) și e) Cod penal.

Instanța de fond a avut în vedere decizia nr.74/2007 a Înaltei Curți de C. și

Justiție dată în recurs în interesul legii, care a statuat că interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a) teza I-lit.c) nu se va face automat și va fi supusă aprecierii instanței, în funcție de criteriile prevăzute de art.71 alin.3 Cod penal.

Sub aspectul modalității de executare a pedepsei aplicate inculpatului, instanța de fond a considerat că nu se impune aplicarea unei pedepse cu executare în regim de detenție, motiv pentru care urmează să analizeze îndeplinirea în cauză a condițiilor necesare aplicării suspendării executării pedepsei sub supraveghere, prevăzute de art.861 Cod penal. În consecință, pedeapsa închisorii ce urmează să fie executată este de 2 ani închisoare, încadrându-se în dispozițiile art.861 alin.1 Cod penal. Din fișa de cazier existentă la dosar rezultă că inculpatul nu are antecedente penale, îndeplinind astfel cerința prevăzută de art.861 alin.1 lit.b) Cod penal.

În privința scopului preventiv și educativ al pedepsei consacrat de art.52

Cod penal, instanța de fond consideră că acest scop poate fi atins fără a fi necesară executarea în regim de detenție, ci doar prin simpla condamnare a inculpatului, întrucât acestuia i s-a atras atenția asupra gravității și a consecințelor nefaste ale faptei, condamnarea constituind un avertisment la adresa inculpatului. D. de acest rol al condamnării, instanța de fond apreciază că executarea efectivă a pedepsei nu se justifică, întrucât aceasta ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra aspectelor personale și profesionale ale inculpatului, or, rolul condamnării este tocmai acela de a atrage atenția asupra importanței respectării relațiilor în societate, rol care nu s-ar realiza în totalitate în cazul executării pedepsei în regim de detenție.

Ca urmare, constatând că sunt îndeplinite în mod cumulativ toate condițiile reglementate de art.861 Cod penal, instanța de fond a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 4 ani, termen stabilit potrivit dispozițiilor art.862 alin.1 Cod penal.

A încredințat supravegherea inculpatului S. de P. de pe lângă Tribunalul

Sălaj, iar în baza art.863 alin.1 și alin.3 lit.d) Cod penal, pe durata termenului de încercare, va obliga inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte, la datele fixate, la S. de P. de pe lângă Tribunalul Sălaj; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență; e) să nu intre în legătură cu inculpații S. T.-C., N. P. A. și N. F.-D.

În baza art.71 alin.1 Cod penal, a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal pe durata executării pedepsei principale, iar în baza art.71 alin.5 Cod penal, pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii prevăzute de art.64 lit. a) teza a II-a și lit.b) Cod penal.

IV. În drept, fapta inculpatului N. F.-D. care, împreună cu inculpații S. T.-

C., N. P.-A. și T. A.-B., în data de (...), a sustras pe timp de noapte și prin efracție, în scopul însușirii pe nedrept, diverse bunuri aparținând părții vătămate P. M., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prevăzută și pedepsită de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.a), g) și i) Cod penal.

Sub aspectul laturii obiective, instanța de fond reține că elementul material al infracțiunii constă în acțiunea de luare a bunurilor din posesia părții vătămate fără consimțământul acesteia. Momentul consumării infracțiunii este marcat de ieșirea bunurilor din patrimoniul părților vătămate și trecerea lor în stăpânirea inculpatului. U. imediată, ca element component al laturii obiective, se caracterizează prin prejudiciul cauzat părților vătămate, constând în ieșirea din patrimoniul acestora a bunurilor sustrase și, corelativ, aproprierea acestora de către inculpat. L. de cauzalitate dintre acțiunea de sustragere și prejudiciul cauzat părților vătămate rezultă din împrejurările cauzei, fiind dovedită de probatoriul administrat.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul N. F.-D. a săvârșit infracțiunea cu intenție directă, în accepțiunea art.19 alin.1 pct.1 lit.a) Cod penal. A., din probele administrate reiese că inculpatul a avut reprezentarea faptei sale, a consecințelor păgubitoare asupra patrimoniilor părților vătămate, a prevăzut rezultatul și a urmărit producerea lui.

Din fișa de cazier judiciar a inculpatului, rezultă că acesta este la prima confruntare cu legea penală.

La individualizarea sancțiunii și proporționalizarea acesteia, instanța a avut în vedere disp.art.72 alin.1 și art.52 Cod penal.

În conformitate cu prevederile art.72 Cod penal, instanța de fond a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege. G. de pericol social al faptei comise va fi apreciat în baza art.181 alin.2 Cod penal, urmând să se aibă în vedere modul și mijloacele de săvârșire a faptei, scopul urmărit, împrejurările concrete în care s-a comis fapta, urmarea produsă, precum și persoana și conduita inculpatului.

Instanța de fond a avut în vedere și circumstanțele referitoare la persoana

și conduita inculpatului. A. este în vârstă de 22 ani, are studii medii, nu are ocupație sau loc de muncă și este necăsătorit. De asemenea, instanța de fond va avea în vedere faptul că pe parcursul procesului penal, inculpatul a avut o atitudine relativ sinceră, inițial negând săvârșirea faptelor, dar apoi, în fața evidenței probelor a recunoscut comiterea acestora.

La stabilirea pedepselor, instanța de fond a dat eficiență și prevederilor art.3201 alin.7 Cod procedură penală, prin reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege.

În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța de fond a avut în vedere considerentele menționate anterior, astfel că raportat la natura și gravitatea infracțiunii săvârșite, împrejurările cauzei, persoana inculpatului, apreciază că acesta este nedemn în exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a) teza a-II-a și lit.b) Cod penal, fiind justificată îndepărtarea acestuia de la activități ce presupun încrederea publică ori exercițiul autorității.

Sub aspectul modalității de executare a pedepsei aplicate inculpatului, instanța de fond consideră că nu se impune aplicarea unei pedepse cu executare în regim de detenție, motiv pentru care s-a analizat îndeplinirea în cauză a condițiilor necesare aplicării suspendării executării pedepsei sub supraveghere, prevăzute de art.861 Cod penal. În consecință, pedeapsa închisorii ce urmează să fie executată este de 2 ani închisoare, încadrându-se în dispozițiile art.861 alin.1

Cod penal. Din fișa de cazier existentă la dosar rezultă că inculpatul nu are antecedente penale, îndeplinind astfel cerința prevăzută de art.861 alin.1 lit.b)

Cod penal.

În privința scopului preventiv și educativ al pedepsei consacrat de art.52

Cod penal, instanța de fond a considerat că acest scop poate fi atins fără a fi necesară executarea în regim de detenție, ci doar prin simpla condamnare a inculpatului, întrucât acestuia i s-a atras atenția asupra gravității și a consecințelor nefaste ale faptei, condamnarea constituind un avertisment la adresa inculpatului. D. de acest rol al condamnării, instanța de fond a apreciat că executarea efectivă a pedepsei nu se justifică, întrucât aceasta ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra aspectelor personale și profesionale ale inculpatului, or, rolul condamnării este tocmai acela de a atrage atenția asupra importanței respectării relațiilor în societate, rol care nu s-ar realiza în totalitate în cazul executării pedepsei în regim de detenție.

Ca urmare, constatând că sunt îndeplinite în mod cumulativ toate condițiile reglementate de art.861 Cod penal, instanța a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 4 ani, termen stabilit potrivit dispozițiilor art.862 alin.1 Cod penal.

A încredințat supravegherea inculpatului S. de P. de pe lângă Tribunalul

Sub aspectul laturii civile, instanța a reținut că în cursul procesului penal, părțile vătămate P. M. și B. F. G. au declarat că nu se constituie părți civile, întrucât și-au recuperat integral prejudiciul cauzat, motiv pentru care va lua act de aceste poziții.

În baza art.191 alin.1 și 2 Cod procedură penală, instanța a obligat inculpații la plata sumei totale de 1.150 lei cheltuieli judiciare către stat, câte 275 lei inculpații S. T. C. și T. A. B., 200 lei inculpatul N. paul A. și 400 lei inculpatul N. F. D., reprezentând cheltuieli efectuate cu administrarea și conservarea mijloacelor de probă și cu asigurarea asistenței juridice obligatorii, proporțional cu modul în care fiecare dintre inculpați au determinat efectuarea acestor cheltuieli, din care suma de 275 lei a fost avansată din fondul M.ui Justiției către Baroul de A. S. pentru apărătorii din oficiu, potrivit dispozitivului hotărârii.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs în termenul legal inculpații S. T.-C. ,N. P. A., T. A. B. și N. F.-D.

În motivarea recursului inculpatului S. T.-C. se arată că, având în vedere vârsta inculpatului și a celorlalți inculpați, modalitatea în care a fost realizată fapta, , fiind vorba despre imaturitate și nu despre pericol social. Se mai arată că inculpatul este student la U. de Ș. A. și M. V. C.-N. - F. de Z. și B. - S. Z., la zi, în anul III, dar și manager asistent Asociației Județene a Crescătorilor de O. și C., și este un cetățean de nădejde și cu mult respect față de consăteni. Prin prisma multiplelor caracterizări depuse, acestea provenind de la instituții diferite, respectiv de la unitate de învățământ superior, cadre didactice cu răspundere și maturitate în a aprecia prestația unui student, de la primăria obștii unde locuiește inculpatul cu privire la comportamentul avut pe raza localității, precum

și de la locul de muncă, unde are o caracterizarea elogioasă instanța de control poate acorda o șansă reală de reinserție socială, Se consideră ca fiind evident faptul că inculpatul, spre deosebire de ceilalți inculpați, posedă antecedente penale, suferind o condamnare anterioară, împrejurare cu privire la care arată că a avut loc în perioada minorității, când evident apreciază că se poate discuta de un discernământ, în sensul legii, diminuat sau chiar mult diminuat, pentru o infracțiune principală din culpă, deci fără intenție.

Ca atare se solicită în principal admiterea recursului formulat în cauză, casarea hotărârii atacate și, în principal, să se dispună achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. b1 Cod procedură penală, apreciind că fapta dedusă judecății nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni, iar în subsidiar solicită acordarea unei eficiențe mai largi circumstanțelor atenuante, sens în care invocă conduita inculpatului, împrejurarea că prejudiciul a fost recuperat și caracterizările anterior depuse.

În motivarea recursurilor inculpaților N. P. A., T. A. B. și N. F.-D. se arată cu privire la inculpatul N. P. A., faptul că instanța de fond a făcut aplicarea disp. art.

3201 Cod procedură penală, dar fără a reține și disp. art. 74 lit. a Cod penal. Raportat la existența și reținerea în cauză a dispozițiilor anterior redate, solicită aplicarea și a disp. art. 76 lit. d Cod penal și, respectiv coborârea pedepsei sub minimul special. Se arată că instanța de fond a avut în vedere doar disp. art. 72

Cod penal și nu a ținut cont de faptul că inculpații sunt fără antecedente penale

și au recunoscut faptele, considerând astfel că pedeapsa se putea coborî sub minimul special. A., apreciază ca fiind suficientă aplicarea în favoarea inculpaților a unei pedepse cu suspendarea executării potrivit disp. art. 81 Cod penal .Cu privire la inculpatul N. P. A. apreciază ca fiind nejustificat termenul de încercare de 6 ani de zile, stabilit de către instanța de fond spre deosebire de cel de 4 ani, stabilit în favoarea celorlalți doi inculpați. A., consideră că s-a efectuat o discriminare între inculpați raportat la faptul că toți au aceeași vină și aceleași acte materiale și solicită redozarea pedepsei.

Ca atare se solicită, admiterea recursurilor, casarea hotărârii atacate și, să se dispună reindividualizarea pedepsei prin aplicarea dispozițiilor legale invocate și aplicarea în final a unei pedepse cu suspendarea conform disp. art. 81 Cod penal, apreciind ca fiind suficientă pentru reeducarea celor trei inculpați.

Examinând probele dosarului Curtea va constata că recursul declarat în cauză este nefondat.

Instanța de fond ca urmare a pozițiilor procesuale adoptate de către inculpați , respectiv de recunoașterea vinovăției în baza probelor administrate în faza de urmărire penală pe care le-au cunoscut și și le-au însușit a acordat eficiență disp. art. 320 indice 1 Cp.p.

A., în esență s-a reținut că în că inculpații S. C.-T., N. P.-A., T. A. și N. F.-

D. se cunosc de mai mult timp, aceștia fiind colegi la școală și prieteni.

Cu ocazia individualizării pedepselor aplicate inculpaților au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 Cod penal, adică gradul de pericol social al faptelor comise, modul concret de comitere a acestora , recuperarea prejudiciului, precum și persoana inculpaților, dar și aplicarea disp. art. 320 indice 1 alin.7 privind reducerea limitelor de pedeapsă ca efect al recunoașterii vinovăției, astfel că pedepsele aplicate au fost just dozate.

Potrivit art. 18 indice 1 C.p. nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penala , daca prin atingerea adusa uneia dintre valorile aparate de lege si prin conținutul ei concret fiind în mod vădit lipsită de importanță , nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni , iar la stabilirea in concret a gradului de pericol social se tine seama de modul si mijloacele de săvârșire a faptei de scopul urmărit de împrejurările în care fapta a fost comisă de urmarea produsa sau care s-ar fi putut produce , precum si de persoana și de conduita făptuitorului.

Comiterea infracțiunii de furt calificat în formă continuată -concretizată prin trei acte materiale -de către inculpatul S. T. C. într-o singură noapte , singur sau împreună cu ceilalți inculpați pe care i-a atras în activitatea infracțională , prejudiciul în sumă de 4.420 lei cauzat ,nu poate fi considerată prin modul în care a fost săvârșită și conținutul ei concret că este în mod vădit lipsită de importanță .

Nu se poate face abstracție nici de faptul că inculpatul S. T. C. a mai fost condamnat anterior la o pedeapsa cu suspendare condiționată de 1 an închisoare aplicată prin sent. pen. 224/(...) a Judecătoriei Z. pentru s[v ;irea infr. prev. de art. 178 alin.1 C.p. și a infr. prev. de art. 86 din OUG 195 /2002, chiar dacă această condamnare nu atrage starea de recidivă fiind din timpul minorității, iar faptele pentru care a fost trimis în judecată în prezenta cauză au fost comise în cursul termenului de încercare și mai mult, din cuprinsul proceselor-verbale de redare a convorbirilor telefonice, rezultă că și după momentul începerii urmăririi penale în prezentul dosar, inculpatul a continuat comportamentul infracțional, încercând pregătirea unor noi infracțiuni inculpatul dovedind deci perseverență infracțională , deci o soluție de achitare a inculpatului în baza art. 10 lit. b) indice 1 C.p. este exclusă.

Nu se impune nici reținerea circumstanțelor atenuante în favoarea inculpatului S. T. C. având în vedere modalitatea de comitere a faptei -în formă continuată, împreună cu alte persoane raportat la antecedența penală a acestuia.

Numai lipsa antecedentelor penale și conduita anterioară bună a inculpaților N. P. A., T. A. B. și N. F.-D., singurele date pozitive, nu sunt de natură sa conducă la concluzia că se impune reținerea circumstanțelor atenuante în favoarea acestora , care constituie o facultate pentru instanță și nu o obligație cu ocazia individualizării pedepselor.

Reintegrarea socială a inculpaților inculpaților N. P. A., T. A. B. și N. F.-D. poate fi realizată și fără privare de libertate așa cum a constatat și instanța de fond având în vedere conduita procesuală de recunoaștere și regret manifestată de către inculpați și absența antecedentelor penale, astfel că fiind îndeplinite condițiile prev. de art. 86 indice 1 C.pen., suspendarea sub supraveghere a executării este oportună, doar suspendarea condiționată a executării pedepselor fiind insuficientă atingerii scopului pedepsei.

În mod corect instanța de fond a instituit, pe lângă obligațiile legale de supraveghere prevăzute de art.863 alin.1 Cod penal și obligația ca pe durata termenului de încercare inculpatul să nu intre în legătură cu ceilalți inculpați din dosar, întrucât din cuprinsul referatului de evaluare întocmit de către S. de P. de pe lângă Tribunalul Sălaj rezultă că aceștia s-au influențat reciproc și au comis infracțiunile datorită anturajului, iar din cuprinsul proceselor-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate purtate între inculpați rezultă, de asemenea, că aceștia au pregătit împreună și săvârșirea altor fapte de natură penală și au încercat să se determine reciproc să dea declarații mincinoase pentru a împiedica aflarea adevărului .

În contextul celor expuse mai sus, Curtea , în cauză nefiind incidente motive de casare care s-ar putea lua în considerare și din oficiu, în baza art. 385 indice 15 pct. 1 lit. B ) C.p.p. va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpatii S. T. C., T. A. B., N. P. A., N. F. D. împotriva sentintei penale nr. 264 din 15 iunie 2012 a Judecătoriei Z..

În baza art.192 alin. 3 Cp.p. va obliga pe recurenți să plătească în favoarea statului suma de câte 200 lei cheltuieli judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpatii S. T. C., T. A. B., N. P. A., N. F. D. împotriva sentintei penale nr. 264 din 15 iunie 2012 a

Judecătoriei Z..

Obligă pe recurenti să plătească în favoarea statului suma de câte 200 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Dată și pronunțată în ședință publică, azi, 7 noiembrie 2012 .

PREȘEDINTE JUDECĂTORI

I. C. M. M. B. A. D. L.

GREFIER L. A. S.

Red.I.C.M./S.M.D.

3 ex./(...)

Jud.fond. M. Ș.

← Decizia penală nr. 1411/2012, Curtea de Apel Cluj		Decizia penală nr. 26/2012, Curtea de Apel Cluj →

Decizia penală nr. 1566/2012, Curtea de Apel Cluj

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 1566/2012, Curtea de Apel Cluj