Decizia penală nr. 1312/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R.
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
D. PENALĂ NR. 1312/R/2012
Ședința publică din 1 octombrie 2012
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : ANA C., judecător
JUDECĂTORI : M. Ș.
L. M. GREFIER : M. N.
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin
P. - V. T.
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul L. I. V. împotriva sentinței penale nr. 821 din (...), pronunțată în dosarul nr.(...) al Judecătoriei Baia M., inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.208 al.1, art.209 al.1 lit.a și i C.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul L. I. V. asistat de către apărător desemnat din oficiu, av. P. L. din cadrul Baroului C. cu delegație la dosar, lipsă fiind apărătorul ales al acestuia, avocat S. O. M., din cadrul Baroului B. și partea civilă V. R. S.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință după care, se constată că la data de 1 octombrie 2012, s-a depus prin serviciul registratură, un înscris din partea apărătorului ales al inculpatului, avocat S. O. M., prin care aduce la cunoștința instanței faptul că a reziliat contractul de asistență juridică seria B
156961/2012, încheiat la data de 30 august 2012 cu inculpatul, care s-a obligat conform art. 3 din contract, să asigure cheltuielile aferente transportului avocatului, cât și onorariul în integralitate, ceea ce nu s-a întâmplat.
La termenul anterior, din data de 10 septembrie 2012 inculpatul a solicitat acordarea unui nou termen de judecată, motivat de faptul că apărătorul său ales a fost internat în spital, iar la termenul de azi se constată că s-a reziliat contractul între inculpat și apărătorul ales.
Întrebat fiind de către instanță, inculpatul arată că nu a reușit să mai plătească apărătorul ales angajat în cauză, neavând resurse financiare. E. de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu.
Întrebat fiind de către instanță, inculpatul arată că dorește să dea o declarație și în fața instanței de recurs.
Se ia declarație inculpatului, declarație ce a fost consemnată și atașată la procesul-verbal de ședință (fila 19 dosar recurs).
Apărătorul desemnat din oficiu depune la dosarul cauzei referatul privind plata onorariilor din fondul M.ui Justiției, solicitând ca instanța să se pronunțe asupra acestuia.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului arată că, având în vedere poziția inculpatului atât în fața instanței de fond cât și în fața instanței de recurs, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună, în principal, achitarea inculpatului în temeiul art.11 pct.2 lit. a raportat la art. 10 lit c Cod procedură penală, deoarece fapta nu a fost săvârșită de inculpat. S. fapt că este angajatul unei firme de telecomunicații și că a fost văzut în zona respectivă de trei martori, nu indică faptul că el ar fi săvârșit fapta penală care i se impută.
Așa cum a precizat inculpatul azi în fața instanței de recurs, erau cabluri care necesitau un timp mai îndelungat pentru a fi demontate, cam 4 ore, dacă erau demontate de persoane specialiste, în speță, alpiniști. De asemenea, nu l-a văzut nimeni la locul faptei, iar simplul fapt că martorii l-au văzut în zonă, neprecizând cu exactitate data când l-au văzut, nu indică faptul că acesta ar fi vinovat de fapta care i se reține în sarcină..
În subsidiar, dacă instanța va considera că se impune condamnarea inculpatului și că rezultă din probele administrate în cauză vinovăția acestuia, se solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună reducerea pedepsei aplicată de instanța de fond, cu aplicarea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 și
76 Cod penal. În speță, inculpatul a avut o atitudine bună înainte de săvârșirea faptei, iar prejudiciul cauzat este în sumă de 387 euro, iar gradul de pericol social este redus în cauză.
Inculpatul nu are antecedente penale și și-a câștigat existența într-un mod licit, fiind angajat, având un loc de muncă stabil, așa cum are și în prezent. Apărătorul inculpatului consideră că pedeapsa de doi ani închisoare aplicată inculpatului, este prea aspră raportat la circumstanțele personale ale inculpatului și starea de fapt reținută în sarcina acestuia. Solicită menținerea aplicării dispozițiilor art. 81 Cod penal, așa cum a dispus și instanța de fond.
Cu onorariu avocațial din fondul M.ui Justiției.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat, cu consecința menținerii hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică. Nu se impune ca instanța de recurs să rețină că în cauză, există vreun dubiu rezonabil cu privire la comiterea faptei de către inculpat. E. adevărat că probațiunea administrată în cauză este majoritar compusă din probe indirecte, aceasta datorită conduitei inculpatului, care nu a recunoscut fapta încă din momentul identificării sale, a părăsit locul faptei, deși fusese identificat de martori, ceea ce a îngreunat mult cercetările în cauză.
De asemenea, bunurile au fost demontate de niște cleme, fără semne de forțare, mai mult, existau cabluri care urmau a fi instalate în aceeași zonă. Solicită a se avea în vedere și poziția oscilantă a inculpatului pe parcursul cercetărilor. Nu există vreo incertitudine cu privire la transportul cablurilor.
Încadrarea juridică dată de instanța de fond faptei, este corectă, acordându-se o amplă eficiență circumstanțelor atenuante.
Inculpatul L. I. V. având ultimul cuvânt, solicită în principal achitarea sa, menționând că nu este vinovat de săvârșirea faptei reținută în sarcina sa, iar în subsidiar, solicită reducerea pedepsei aplicată de instanța de fond, motivat de faptul că prejudiciul cauzat este redus.
C U R T E A
Prin sentința penală nr. 821 din data de 30 martie 2012 a Judecătoriei Baia M., pronunțată în dosarul nr. (...), s-a dispus condamnarea inculpatului L. I. V. (fiul lui D. și F., născut la data de (...) în Urziceni, jud. Ialomița, CNP 1., cetățean român, 12 clase, necăsătorit, fără antecedente penale, domiciliat în C. J., str. V. N., nr. 6, jud. Ialomița), pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută și pedepsită de art. 208 alin. 1-209 alin. 1 lit. a și i Cod penal și alin. 3 lit. h Cod penal, cu reținerea art. 74 lit. a - 76 lit. c Cod penal, la pedeapsa de 2 ani închisoare, după schimbarea încadrării juridice a faptei prin reținerea alin. 3 lit. h al art. 209 Cod penal.
În temeiul art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate pe un termen de încercare de 4 ani și s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cod penal.
S-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a Cod penal și s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare, conform art. 71 alin. 5 Cod penal.
În temeiul art. 14 Cod procedură penală și art. 998 cod civil a fost obligat inculpatul să plătească părții civile V. R. S. cu sediul în Piața C. de G. nr. 15, sector 1, B. suma de 387,8 euro cu titlu de despăgubiri.
În temeiul art. 191 alin. 1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul să plătească suma de 650 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Șomcuta Mare nr.131/P/2010 din (...) a fost trimis în judecată inculpatul L. I. V. sub aspectul comiterii infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. lit. a și i Cod penal.
S-a reținut în conținutul actului de acuzare faptul că inculpatul, prin efracție și escaladare, a dislocat și secționat, iar ulterior a sustras cablu de cupru al unei instalații de telecomunicații.
Inculpatul nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii ce a format obiectul actului de inculpare.
Examinând Rechizitoriul procurorului în raport cu probele administrate în cauză, J. a reținut în fapt următoarele:
Inculpatul L. I. V. este angajat al S. A. Telecom S. B., societate de telecomunicații care are ca obiect de activitate furnizarea mai multor tipuri de servicii pentru operatorii de telecomunicații.
În îndeplinirea atribuțiunilor de serviciu, inculpatul efectuează lucrări de întreținere și service la antenele și rețelele operatorilor de telefonie mobilă
Orange, Vodafon, Cosmote, sens în care, în cursul anului 2010, a executat lucrări în județul Maramureș, respectiv în zona V. C..
La data de 1 mai 2010, fiind zi nelucrătoare și aflându-se în concediu de odihnă încă din data de (...), inculpatul, însoțit de alte două persoane rămase neidentificate, s-a deplasat cu autoturismul proprietate personală marca Dacia cu numărul IL - 09 - MTV în C. V. C., Sat D. din județul Maramureș și a oprit în apropierea unui releu aparținând societății de telefonie mobilă V. S. R..
Cunoscând exact sistemul de fixare a cablurilor pentru antene în caseta specială, precum și natura și destinația fiecărui cablu, inculpatul a dislocat unul din pereții casetei, a desprins din clemele de fixare un număr de patru feederi
(cabluri) a 30 m fiecare ce făceau legătura cu antenele de pe turn și a secționat aceste cabluri.
Ulterior, inculpatul a introdus cablul astfel sustras, în lungime totală de
120 m, în autoturism și a încercat să părăsească locul faptei.
Prezența unui autoturism înmatriculat în județul Ialomița și a unor persoane străine într-o zi nelucrătoare la releul de telefonie mobilă a trezit suspiciunea martorilor P. S. A. și H. D. V., care locuiesc în imediata vecinătate a releului respectiv. A., martorii l-au abordat pe inculpat chestionându-l cu privire la activitatea sa în zonă.
Inculpatul L. I. V. a prezentat legitimația de serviciu și a afirmat că este angajat al unei societăți de telecomunicații, lăsând să se înțeleagă că își exercită atribuțiile de serviciu în zonă, și astfel, fără a mai da alte explicații a părăsit locul faptei.
Partea vătămată V. R. S. a suferit un prejudiciu de 387,8 E., sumă cu care s-a constituit parte civilă.
În drept,instanța a stabilit că fapta inculpatului L. I. V., astfel cum a fost probată, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 208 alin.1, art.209 alin. 1 lit. a și i Cod penal și alin. 3 lit. h Cod penal, cu reținerea art. 74 lit. a - 76 lit. c Cod penal.
Instanța a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei, prin reținerea și a dispozițiilor alin.3 lit. h al art. 209 Cod penal, întrucât, așa cum s-a statuat prin D. nr. I. a S. U. ale ICCJ, fapta constituie însușire pe nedrept de cabluri, dat fiind faptul că în momentul sustragerii, cablurile erau integrate efectiv în rețeaua de comunicații, chiar dacă nu se afla în funcțiune.
Vinovăția inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii ce i-a fost reținută în sarcină a fost pusă în evidență prin administrarea următoarelor mijloace de probă: proces verbal de cercetare la fața locului și planșe foto, plângerea reprezentantului părții vătămate, procese verbale de prezentare pentru recunoaștere din grup cu planșe foto, declarațiile martorilor P. S. A., M. F., H. D. V., A. S. A. S. B., declarația de parte vătămată, precum și propriile declarații ale inculpatului.
Instanța a reținut că declarațiile date de inculpat în faza de urmărire penală sunt contradictorii.
A., într-o declarație inculpatul arată că s-a aflat în zona locului săvârșirii faptei fiind în concediu și întrucât se plimba cu o fată ( fila 27 dos. urm. pen.), pentru ca într-o altă declarație să susțină că prezența sa a fost justificată de faptul că se afla în drumeție (fila 25 dos. urm.pen.).
Martorul H. D. V. audiat de către instanță ( fila 95 dos. instanță), arată că a observat când trei persoane coborau cabluri de pe releul de telefonie mobilă și împreună cu martorul P. A., au întrebat pe cei trei bărbați în ce calitate au lucrat la releu. Mai susține martorul că bărbații respectivi au susținut că sunt angajați
Romtelecom, iar când martorii au insistat să prezinte dovezi în acest sens, aceștia au părăsit în grabă locul faptei.
Ulterior săvârșirii faptei, martorul P. S. precum și martora M. F. l-au recunoscut din grup pe inculpat, ca fiind unul dintre cei trei bărbați care au sustras cablurile instalației telefoniei mobile.
La individualizarea judiciară a pedepsei, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 72 Cod penal respectiv: lipsa antecedentelor penale, pericolul social concret al faptei,valoarea prejudiciului cauzat, precum și atitudinea nesinceră a inculpatului în raport cu autoritățile judiciare, parte din aceste aspecte fiind reținute și ca circumstanțe atenuante judiciare, prevăzute de art. 74 lit. a - 76 lit. c Cod penal.
Pentru individualizarea judiciară a executării pedepsei, J. a apreciat în raport cu împrejurările concrete ale speței și cu nevoile de apărare socială, faptul că scopul pedepsei va putea fi atins și fără executarea acesteia, sens în care s-a dat eficiență prevederilor art. 81 Cod penal.
Inculpatului i s-a interzis dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, prevăzut de art. 64 lit. a teza a II-a Cod penal, fapta acestuia fiind incompatibilă cu respectul și încrederea pe care comunitatea le datorează autorităților publice, pedepse accesorii a căror executare a fost suspendată pe durata termenului de încercare.
Dat fiind faptul că în speță a fost stabilită răspunderea civilă delictuală în sarcina inculpatului pentru fapta lui ilicită cauzatoare de prejudicii, acesta a fost obligat la plata unor despăgubiri corespunzătoare către partea civilă V. R. S., ce va fi îndestulată în conformitate cu principiul reparării integrale a pagubei.
Fiind în culpă procesuală, inculpatul a suportat și cheltuielile judiciare avansate de stat în procesul penal.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs inculpatul L. I. V., solicitând casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună, în principal, achitarea sa în temeiul art.11 pct.2 lit. a raportat la art. 10 lit. c Cod procedură penală, deoarece fapta nu a fost săvârșită de inculpat; iar în subsidiar reducerea pedepsei aplicată de instanța de fond, urmare a reținerii și valorificării mai ample a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 C. penal.
În motivarea recursului, s-a arătat că probele dosarului nu dovedesc cu certitudine că inculpatul este autorul faptei reținute în sarcina sa.
S. fapt că inculpatul este angajatul unei firme de telecomunicații și că a fost văzut în zona respectivă de trei martori, nu echivalează cu comiterea faptei de către el.
Așa cum a precizat inculpatul, în speță este vorba de cabluri care necesitau un timp mai îndelungat pentru a fi demontate, cam 4 ore, dacă erau demontate de persoane specialiste, în speță, alpiniști. De asemenea, nu l-a văzut nimeni pe inculpat la locul faptei, iar simplul fapt că martorii l-au văzut în zonă, neprecizând cu exactitate data când l-au văzut, nu indică că acesta ar fi vinovat de fapta care i se reține în sarcină.
În motivarea solicitării subsidiare, s-a arătat că inculpatul a avut o atitudine bună înainte de săvârșirea faptei, iar prejudiciul cauzat este în sumă de
387 euro, gradul de pericol social al faptei fiind redus în cauză.
Inculpatul nu are antecedente penale și și-a câștigat existența într-un mod licit, fiind angajat, având un loc de muncă stabil, așa cum are și în prezent. S-a apreciat că pedeapsa de doi ani închisoare aplicată inculpatului, este prea aspră raportat la circumstanțele personale ale acestuia și starea de fapt reținută în sarcina acestuia.
Ver if ic ând ho tăr âre a atac ată, în baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispozițiilor art.385/14 și art.385/6 alin.3 C.pr.pen., Curtea constată nefondat recursul în cauză, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
În baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și în faza de judecată, judicios analizate și interpretate, instanța de fond a reținut o stare de fapt corespunzătoare realității constând în aceea că, la data de (...), inculpatul L.
I. V., împreună cu alte persoane, prin efracție și escaladare a dislocat și secționat cablu de cupru în lungime de 120 m de pe un releu aparținând părții vătămate V. R., din zona localității D., comuna V. C., jud. Maramureș, iar apoi a luat cablul cu scopul de a-l însuși pe nedrept.
Deși inculpatul nu a recunoscut fapta, instanța a arătat în detaliu probele din care rezultă vinovăția sa, precum și motivul pentru care apărările sale nu pot fi primite, susținerile sale fiind contradictorii, necoroborându-se cu restul probelor de la dosar.
Așa cum corect s-a reținut în hotărâre, într-o primă declarație dată de inculpat imediat după comiterea faptei - 17 mai 2010, acesta a arătat că s-a aflat în zona locului săvârșirii faptei fiind în concediu și se plimba cu o fată, fără însă a indica numele acestei persoane ( fila 27 dos. urm. pen.), pentru ca într-o altă declarație - din (...), să susțină că prezența sa a fost justificată de faptul că se afla în drumeție, fiind singur în zona respectivă (fila 25 dos. urm.pen.), apărare pe care o reiterează în fața primei instanțe la (...) ( fila 82 dos. fond).
Relevante sunt declarațiile martorului H. D. V. ( fila 34 dos. u.p și fila 95 dos. instanță), potrivit cărora arată, acesta a observat când trei persoane coborau cabluri de pe releul de telefonie mobilă și împreună cu martorul P. A., au întrebat pe cei trei bărbați în ce calitate au lucrat la releu; mai susține martorul că bărbații respectivi au susținut că sunt angajați Romtelecom, iar când martorii au insistat să prezinte dovezi în acest sens, aceștia au părăsit în grabă locul faptei.
Ulterior săvârșirii faptei, martorii P. S. și M. F. l-au recunoscut din grup pe inculpat, ca fiind unul dintre cei trei bărbați care au sustras cablurile instalației telefoniei mobile filele ( 12-18 dos. u.p.), acești doi martori nemaiputând fi audiați în fața instanței, aplicându-se dispoz. art.327 alin.3 C.pr.pen. față de ei, luându-se în considerare declarațiile lor de la urmărire penală.
Instanța a făcut apoi o încadrare juridică corectă a faptei în infracțiunea prev. de art. 208 alin.1, art.209 alin. 1 lit. a și i Cod penal și alin. 3 lit. h Cod penal, aceasta și în lumina dispoz. Deciziei nr. I. a S. U. ale ICCJ, dată în recursul în interesul legii, procedând la schimbarea încadrării juridice a faptei din rechizitoriu, în acest sens.
De asemenea, instanța a valorificat eficient criteriile de individualizare a pedepsei prev. de art.72 C., ținând seama de: gradul de pericol social concret al faptei - ridicat, raportat la natura și importanța relațiilor sociale lezate; limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru această infracțiune ( închisoarea de la 4 ani la 18 ani); persoana inculpatului - cu o atitudine nesinceră în raport cu autoritățile judiciare, dar fără antecedente penale - împrejurare reținută ca circumstanță atenuantă judiciară, prevăzute de art. 74 lit. a C. și dându-se eficiență dispoz. art.76 lit. c Cod penal.
S-a aplicat astfel, o pedeapsă în limite legale, situată (cu multă clemență - spunem noi) chiar la jumătatea minimului special, dar care este în măsură a asigura realizarea scopului prev. de art.51 C.
Apreciem oportună și eficientă și modalitatea de executare a pedepsei - suspendarea condiționată, în cauză fiind îndeplinite condițiile prev. de art.81 C.
Totodată, a fost soluționată corect și latura civilă a cauzei, instanța obligând inculpatul, în mod întemeiat, să plătească părții civile suma corespunzătoare prejudiciului cauzat prin fapta comisă.
Pentru toate aceste considerente, recursul în cauză se privește ca nefondat, urmând a fi respins ca atare, în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b C.pr.pen.
În baza art.189 C.pr.pen. se va stabili în favoarea Baroului C. suma de 200 lei, ce se va avansa din fondul M.ui Justiției, reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, avocat P. L.
În baza art.192 alin.2 C.pr.pen. va fi obligat recurentul inculpat să plătească în favoarea statului suma de 500 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACE. MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de către inculpatul L. I. V., domiciliat în comuna J., str. V. N. nr. 6, jud. Ialomița, împotriva sentinței penale nr.821 din 30 martie 2012 a Judecătoriei Baia M..
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 200 lei, ce se va avansa din fondul M.ui Justiției, reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, avocat P. L.
Obligă pe recurentul inculpat să plătească în favoarea statului suma de
500 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorariu avocațial.
D. este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 1 octombrie 2012 .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
ANA C. M. Ș. L. M.
GREFIER M. N.
Red.A.C./Dact.H.C
3 ex./(...)
Jud.fond: O. Francisc
| ← Decizia penală nr. 91/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 815/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
