Decizia penală nr. 1313/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
DECIZIA PENALĂ NR. 1313/R/2012
Ședința publică din 1 octombrie 2012
I. constituită din :
I. compusă din:
PREȘEDINTE : ANA C., judecător
JUDECĂTORI : M. Ș.
L. M.
G.IER : M. N.
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin
P. - V. T.
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul P. I. împotriva sentinței penale nr.483 din 10 aprilie 2012 a Judecătoriei B. N., pronunțată în dosarul nr.(...), trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de uz de armă letală fără drept, prev.de art.136 din Legea nr.295/2004 privind regimul armelor și munițiilor, vânătoare fără autorizație de vânătoare legală prev.de art.42 al.1 lit.a1 din Legea nr.407/2006 și transport a vânatului dobândit în condițiile art.42 prev.de art.44 lit.b din Legea nr.407/2006, toate cu aplicarea art.33 lit.a C.pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, asistat de apărătorul ales avocat R. S. din cadrul Baroului B. N., cu delegația la dosar, lipsă fiind partea vătămată D. S. B. N.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință după care, apărătorul ales al inculpatului depune la dosarul cauzei motivele de recurs, solicitând instanței să le aibă în vedere la soluționarea recursului declarat în cauză.
Apărătorul ales al inculpatului solicită în probațiune, întocmirea unei adrese către Parchetul de pe lângă Judecătoria Bistrița, pentru a se comunica ce s-a întâmplat cu, cadavrul animalului, respectiv al ursului, împușcat de inculpat la data de 5 octombrie 2009, adică: a fost ecarisat (jupuit) și apoi blana și capul transformate în trofeu, iar carnea predată unei unități comerciale de profil, în vederea comercializării- conform art. 165 alin 3 Cod procedură penală sau a fost predat unității autorizate sanitar-veterinare în vederea distrugerii (incinerării)- cu respectarea condițiilor sanitar-veterinare stabilite de A. S.-veterinară, în condițiile în care s-a constatat medical că este afectat de una dintre „principalele boli zoonoze la animale, prevăzute în Anexa nr. 1 din HG nr. 331/18 martie 2009, pentru aprobarea acțiunilor sanitar-veterinare privind supravegherea, prevenirea, controlul și eradicarea bolilor la animale, a celor transmisibile de la animale la om, protecția animalelor și protecția mediului, pentru anul 2009.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea celor două cereri în probațiune formulate de apărătorul ales al inculpatului, considerându-le inutile, menționând că toate scriptele necesare soluționării recursului se află la dosarul cauzei. În cauză s-a efectuat și o expertiză științifică a animalului decedat. Din probele administrate în cauză și raportat la obiectul acțiunii penale a cauzei, rezultă că sunt inutile solicitările apărătorului ales al inculpatului.
Curtea, deliberând, cu privire la probele solicitate de apărătorul ales al inculpatului, le respinge, având în vedere infracțiunea pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, apreciază pertinente probele dar inutile soluționării cauzei.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al inculpatului solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună, în ce privește latura penală, achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct 2 lit a raportat la art 10 lit e Cod procedură penală și art 45 alin 1 și 2 Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunilor de: braconaj prev de at 42 alin 1 lit a1 din Legea nr. 407/2006 și uz nelegal de armă prev de art 136 din Legea nr.
295/2004, constatând că, faptele reținute în rechizitoriu, au fost comise în stare de necesitate prev de art. 45 Cod penal. De asemenea, solicită achitarea inculpatului în temeiul art 11 pct 2 lit a raportat la art 10 lit d Cod procedură penală, pentru săvârșirea infracțiunii de transport al vânatului dobândit prin vânătoare fără autorizație legală prev de 44 lit b din Legea nr. 407/2006, pentru lipsa unui element esențial al infracțiunii-latura subiectivă.
Cu privire la latura civilă, solicită în principal, în cazul pronunțării soluției de achitare, respingerea ca nefondate a pretențiilor civile ale părții vătămate D. S. a J. B.-N., întrucât fapta materială a inculpatului de uciderea ursului, a fost săvârșită fără vinovăție, sub imperiul necesității. În subsidiar, solicită în cazul respingerii recursului pe latură penală, respingerea ca nedovedite a pretențiilor civile în sumă de 40.000 euro, ale părții vătămate D. S. a J. B.-N., în condițiile în care, pe de o parte nu s-a făcut dovada situației legale a cadavrului de urs, ulterior datei de 5 octombrie 2010 precum și respingerea ca nedovedite a pretențiilor civile în sumă de 40.000 euro, în condițiile în care nu era încă realizată cota de recoltare prin împușcare de 12 urși, stabilirea aprioric la începutul anului, în conformitate cu ordinul nr. 1223/23 septembrie 2009- pentru fondurile de vânătoare ale D. S. a județului B.-N.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că, din ansamblul probatoriu administrat în cauză, s-a dovedit indubitabil că faptele petrecute în realitate la data de 5 octombrie 2009, s-au consumat astfel cum inculpatul le-a descris și le- a susținut încă din primele declarații date în fața organelor de urmărire penală, și nicidecum în versiunea pe care procurorul, iar mai apoi, prima instanță le-a prezentat în rechizitoriu, respectiv în hotărârea pronunțată. Prima instanță și-a bazat convingerea privind vinovăția inculpatului pe raționamentul pur prezumtiv cu caracter general, împrejurarea că inculpatul nu menționează în prima sa declarație din 5 octombrie 2009, incidentul avut anterior împușcării, conduce de plano la concluzia certă că această susținere menționată în toate declarațiile ulterioare, nu ar corespunde adevărului, fiind „. post factum cu scopul de a scăpa de răspunderea penală.
În ceea ce privește aprecierile instanței cu privire doar la anumite elemente neesențiale ale depoziției martorului F. I., consideră că ele sunt total neîntemeiate și au la bază aceeași convingere strict-subiectivă nefundamentată pe elemente reale, ci doar pe aceeași prezumție de vinovăție a inculpatului, în mod inadmisibil- instanța fiind interesată exclusiv de ceea ce nu a afirmat martorul ocular, decât de ceea ce a afirmat. Se mai precizează că, a inculpatul a anunțat de mai multe ori poliția, că stâna a fost atacată, promițându-i că vor lua măsuri, însă nu s-au ținut de cuvânt. I. trebuia să aibă în vedere împrejurarea existenței prealabile a unor sesizări repetate adresate organelor silvice și poliție și trebuiau luate în considerare de prima instanță în situația dată, cu atât mai mult cu cât martorii T. M. și T. G. fiind chiar salariații părții civile, profitând de inexistența dovezilor scrise, era de așteptat că nu-și vor recunoaște propria culpă profesională constând în pasivitatea manifestată în situația unor sesizări orale repetate.
În opinia sa, apărătorul inculpatului arată că nici măcar principiul in dubio pro reo care ar fi oricum favorabil inculpatului nu funcționează, în situația în care există martori direcți ce atestă împrejurările esențiale: că inculpatul nu se deplasase în acea zi cu pușca de vânătoare special pentru a bracona, ci avea cu totul întâmplător arma de fond asupra sa, că a ajuns la proximitatea animalului împușcat nu pentru că nu intenționa să-l braconeze, ci, dimpotrivă întrucât animalul a venit spre el pentru a-l ataca, pentru că a folosit pușca de vânătoare într-o situație extremă, cu scopul exclusiv de a-și apăra viața sau cel puțin integritatea corporală în fața atacului intempestiv al unui urs în vârstă de 4 ani- animal sălbatic de talie mare (80-100 kg), cu colți și gheare lungi de 10 cm, având realmente capacitatea de a inspira teamă. Se mai arată de către aceeași martori că, ursul respectiv a atacat în nenumărate rânduri stâna și chiar și alte stâne din zonă, provocând pagube însemnate.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, se arată de apărătorul inculpatului că, partea vătămată s-a constituit partea vătămată ca parte civilă, cu suma de
40.000 euro s-a făcut cu încălcarea dispoziției art. 57 pct 4 din Legea nr.
407/2006. Suma de 2 miliarde de lei acordată de instanța de fond este o sumă imensă.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat, cu consecința menținerii hotărârii atacate ca legală și temeinică. În continuare se arată că, motivarea instanței de fond este amplă din tot probatoriul administrat în cauză, concluzionând că faptele au fost comise de inculpat. În cauză, prevederile art 145 alin 2 Cod procedură penală nu sunt îndeplinite (starea de necesitate). Se mai arată că, animalul a fost urmărit de inculpat pe o distanță de 1 km, măsurată de organele de cercetare penală.
Inculpatul a negat existența cadavrului, care a fost găsit în portbagaj la momentul percheziției. Se mai învederează instanței că, inculpatul din nici o perspectivă nu era autorizat pentru folosirea armei, considerând că aserțiunile instanței au fost corecte.
Cu privire la latura civilă a cauzei, reprezentantul parchetului arată că nu există nici un indiciu că ursul s-ar afla în boală, iar în lipsa oricărui indiciu, soluția instanței de fond apare legală și temeinică. C. buletinului de analiză nr.
591 din 7 octombrie 2009 emis de către L. S. V. de S. și pentru Siguranța
Alimentelor B.-N., animalul împușcat este un mascul din specia U.us Arctos, pe corpul animalului fiind identificate urme de violență, moartea ursului producându-se prin împușcare.
La individualizarea pedepsei, instanța de fond a avut în vedere circumstanțele concrete de comitere ale faptelor, gradul de pericol social al acestora, modul de acțiune, întinderea prejudiciului cauzat, atitudinea procesuală adoptată în cursul procesului penal, precum și lipsa de antecedente penale ale inculpatului. La reținerea infracțiunilor de uz de armă legală fără drept și respectiv de vânătoare fără autorizație legală, instanța de fond a avut în vedere declarațiile contradictorii date de inculpat pe parcursul procesului penal.
Inculpatul P. I. având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului, achiesând concluziilor apărătorului său ales, arătând că nu s-a așteptat să fie acuzat de braconaj și este nevinovat. Solicită achitarea sa pentru infracțiunea reținută în sarcina sa.
C U R T E A :
Prin sentința penală nr.483 din 10 aprilie 2012 a Judecătoriei B. N., pronunțată în dosarul nr. (...) a fost condamnat inculpatul P. I., fiul lui S. și F., născut la data de (...), în comuna L., sat D., județul B.-N., studii medii, divorțat, domiciliat în comuna L., sat D., nr. 168, județul B.-N., fără antecedente penale CNP 1., la pedeapsa de 9 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de uz armă letală, fără drept prev. de art. 136 din Legea nr. 295/2004, privind regimul armelor și munițiilor, cu reținerea circumstanței atenuante prev. de art. 74 lit. a Cod penal și făcând aplicarea art. 76 lit. d Cod penal; 2 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de vânătoare fără autorizație legală prev. de art. 42 alin. 1 lit. a/1 din Legea nr. 407/2006 a vânătorii și protecției fondului cinegetic, cu reținerea circumstanței atenuante prev. de art. 74 lit. a Cod penal și făcând aplicarea art. 76 lit. c Cod penal; 8 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de transport al vânatului dobândit prin vânătoare fără autorizație legală (în condițiile art. 42 din Legea nr. 407/2006) prev. de art. 44 lit. b din Legea nr.
407/2006 a vânătorii și protecției fondului cinegetic, cu reținerea circumstanței atenuante prev. de art. 74 lit. a Cod penal și făcând aplicarea art. 76 lit. d Cod penal.
În baza art. 33 lit. a Cod penal, s-a constatat că infracțiunile reținute în sarcina inculpatului sunt în concurs, motiv pentru care în temeiul art. 34 lit. b Cod penal, s-au contopit pedepsele stabilite pentru infracțiunile concurente, respectiv de 9 luni închisoare, de 2 ani închisoare și de 8 luni închisoare, în pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea dispozițiilor art.71 rap. la art.64 lit. a Teza a II-a și lit. b
Cod Penal.
C. art. 81 și 82 Cod Penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii aplicată inculpatului și implicit a pedepselor accesorii, potrivit art. 71 al. 5 Cod penal, sens în care stabilește un termen de încercare de 4 ani.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 din Codul Penal. S-a dispus confiscarea de la inculpat a armei de vânătoare cu țevi lise, calibrul 12, seria 28482, precum și a sumei de 4.000 Euro (prețul primit de inculpat pentru autoturismul marca Mitsubishi Pajero cu nr. de înmatriculare 9., înstrăinat ulterior comiterii infracțiunii).
Inculpatul a fost obligat să plătească părții civile D. S. B.-N., suma de
40.000 Euro (sau echivalentul în lei la data plății), cu titlu despăgubiri civile.
Inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 700 lei cu titlu cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin R. P. de pe lângă Judecătoria Bistrița nr. 2., înregistrat la Judecătoria Bistrița sub dosar nr. (...) a fost trimis în judecată inculpatul P. I. pentru comiterea infracțiunilor de uz de armă letală, fără drept, prev. de art. 136 lin Legea nr.
295/2004 privind regimul armelor și munițiilor; vânătoare fără autorizație de vânătoare legală, prev. de art. 42 alin. 1 lit. a1 din Legea nr. 407/2006 și transport al vânatului dobândit în condițiile art. 42, prev. de art. 44 lit. b din Legea nr. 407/2006, toate cu aplic. art. 33 lit. a C.penal.
În cuprinsul actului de sesizare a instanței s-a reținut că la data de (...), T.
A., pădurar de vânătoare in cadrul D. S. B., O. S. B., martor în prezenta cauza, a auzit focuri de arma în pădurea Hingheru de pe raza satului D., comuna L., jud. B.-N. însa, înnoptându-se, nu a putut merge pentru a efectua un control. A doua zi, dimineața, în timp ce efectua un control prin pădure, auzind din nou focuri de arma si lătrat de câini, s-a uitat prin binoclu si a observat un JEEP parcat in apropierea unei stâni situate la marginea pădurii Hingheru. Bănuind ca este vorba de un braconaj la goana, 1-a contactat telefonic pe T. M.-L., responsabil cu activitatea de vânătoare în cadrul D. S. B., martor în prezenta cauza, convenind cu acesta sa se întâlnească în jurul orelor 09.30 la P. de P. L. Cei doi s-au întâlnit la P. de P. L. si împreuna cu organele de politie s-au deplasat spre locul în care martorul T. A. observase parcat JEEP-ul. În timp ce se deplasau pe spre acel loc, au observat venind din sens opus jeep-ul, organele de politie i-au făcut semn sa oprească conducătorului jeep-ului, acesta conformându-se. Conducătorul jeep- ului, identificat in persoana inculpatului P. I., a fost întrebat de organele de politie ce transporta.
În rechizitoriul parchetului se arată că fiind audiați, martorii T. M.-L. si T. A. arata ca, inculpatul le-a spus organelor de politie ca vine de la stana si transporta brânza si zer. Martorii precizează ca inculpatul nu a spus organelor de politie ca transporta un urs împușcat. La cererea organelor de politie, inculpatul a deschis portbagajul mașinii. Din procesul-verbal de cercetare la fata locului, întocmit in prezenta martorilor asistenți V. G.-senior si V. G.-junior, rezulta ca, in autoturismul cu nr. de înmatriculare 97 D 67614, condus de inculpatul P. I., pe bancheta din spate s-a găsit o arma de vânătoare cu țevi lise, calibrul 12, seria
28482, iar in portbagaj, acoperit cu o pătura, un urs împușcat. Pe bordul autoturismului s-au găsit 6 cartușe de vânătoare cu alice, calibrul 12, un tub cartuș de același calibru precum si 3 cartușe cu glonț, calibrul 7/57 R. U.ul împușcat, arma de vânătoare si cartușele au fost introduse in saci din material plastic, care apoi au fost sigilate cu autocolantul S.ui C. si ridicate in vederea continuării cercetărilor. inculpatul a fost testat cu fiola alcoolscop care s-a înverzit in proporție de 10 %.
T., în rechizitoriul parchetului se menționează că referitor la proveniența vânatului, inculpatul arata ca 1-a împușcat cu arma sa de vânătoare în pădurea Hingheru, aparținând O.ui S. Municipal B., in apropiere de stana pe care o deține in coproprietate cu M.i I.. In prezenta martorilor asistenți V. G.-senior si V. G.- junior a fost efectuata o conducere în teren, ocazie cu care inculpatul a condus organele de politie la stana aflata lan ga liziera pădurii, inculpatul declarând ca a parcat autoturismul În apropierea stânii. Apoi inculpatul a condus organele de politie in pădure, pe un drum de exploatare pe care a urmărit ursul, pana la o plantație aflata la o distanta de aproximativ 1 km de stana. Inculpatul a observat ursul intr-o plantație, s-a apropiat pana la o distanta de aproximativ 10 metri de urs, s-a urcat pe o cioata cu înălțimea de aproximativ 20 cm si a executat un foc de arma asupra ursului. La o distanta de 10 metri de cioata se afla locul în care a fost împușcat ursul, in acest loc observându-se iarba culcata la pământ si pete de culoare brun-roșiatica, în stare lichida. Din plantație, inculpatul a transportat, prin tarare, ursul pe o distanta de 50 metri, pana in pădure unde i-a tăiat gatul cu un cuțit, pentru a se scurge sângele, pe sol fiind identificate urme de culoare brun-roșiatica. Din pădure, inculpatul a transportat ursul împușcat, prin tarare, pana la autoturismul parcat in apropierea stânii, după care 1-a urcat in portbagajul autoturismului.
De asemenea, în rechizitoriu se menționează faptul că, conform buletinului de analiza nr. 591/(...) emis de către L. S. V. de S. si pentru Siguranța
Alimentelor B.-N., animalul împuscat este un mascul din specia U.us Arctos, pe corpul animalului fiind identificate urme de violenta, moartea ursului producându-se prin împușcare. C. raportului de constatare tehnico-științifica balistica nr. 36.395/(...) emis de către S. C. din cadrul IPJ BN, arma de vânătoare seria 28482, calibrul 12, este in stare de funcționare, in interiorul țevilor armei găsindu-se reziduuri de culoare brun-roșcata.
În actul de sesizare al instanței se mai precizează că prin adresa nr.
5614/(...), D. S. B.-N. a comunicat ca O. S. B. nu a eliberat autorizație de vânătoare lui P. I. T., D. S. B.-N. a comunicat ca prejudiciul cauzat prin vânarea unui exemplar din specia urs se ridica la suma de 40.000 euro, D. S. B.-N. constituindu-se parte civila in procesul penal cu aceasta suma. Prin adresa nr.
5614/(...), partea vătămata D. S. B.-N. a comunicat ca se constituie parte civila in procesul-penal cu suma de 40.000 euro. În ceea ce privește calitatea de parte civila, potrivit art. 51 alin. 2 din legea nr. 407/2006, in cauzele in care daunele produse fondului cinegetic determina reducerea cotei de recolta, despăgubirile se încasează de gestionarii fondurilor de vânătoare, direct sau prin intermediul direcțiilor generale ale finanțelor publice.
De asemenea, în rechizitoriul parchetului se mai arată că prin adresa nr.
5614/(...), D. S. B.-N. a comunicat ca, în conformitate cu ordinul nr. 1223/(...) al
M.ui Mediului pentru aprobarea derogărilor in cazul speciilor de urs, lup, ras si pisica sălbatica conf. Anexei I, D. S. B.-N. are aprobat pentru recoltarea prin împușcare un număr de 12 ursi. Pana la data de (...), când a fost săvârșita fapta de braconaj cinegetic de către inculpatul P. I., fuseseră recoltate prin împușcare de pe fondurile de vânătoare ale D. S. B.-N. un număr de 9 (noua) ursi.
Inculpatul audiat fiind la termenul de judecată din (...), a declarat că în data de (...) intenționa să se deplaseze la B. pentru a repara pușca (prezenta o defecțiune la percutor), când a fost trimis cu mâncare la ciobani. T., a arătat că odată ajuns la stână un urs a atacat turma de oi în două rânduri la un interval de 10 minute, iar pentru a-l alunga s-a deplasat împreună cu câinii pe urmele acestuia luându-și cu el și pușca. De asemenea, inculpatul a menționat că la un moment dat ursul s-a întors și-a început să fugă după el moment în care a apăsat pe trăgaci de două ori. De asemenea, inculpatul a menționat că a fost oprit pe drum și la solicitarea șefului de post a deschis portbagajul, fiind găsit ursul împușcat iar în mașină pușca și cartușele. Inculpatul a precizat că nu se consideră vinovat întrucât a împușcat ursul pentru a ieși din situația de pericol în care se afla.
Apreciind materialul probator administrat, respectiv actele și lucrările dosarului de urmărire penală nr. 2. al P. de pe lângă Judecătoria Bistrița, declarația dată de inculpat (f. 115-117), precum și depozițiile martorilor T. M. L. (f. 124-125), V. G. jr. (f. 143), V. G. sen. (f. 144), R. B. M. (f. 145-146), T. A. (f.
149-150), F. Ion (f.173), M.i I. (f. 177), T. M. L. (f. 199), audiați pe parcursul judecății, instanța reține în fapt următoarele:
La data de (...), T. A., pădurar de vânătoare in cadrul D. S. B., O. S. B., martor în prezenta cauza, a auzit focuri de arma în pădurea Hingheru de pe raza satului D., comuna L., jud. B.-N. însă, înnoptându-se, nu a putut merge pentru a efectua un control. A doua zi, dimineața, în timp ce efectua un control prin pădure, auzind din nou focuri de arma si lătrat de câini, s-a uitat prin binoclu si a observat un JEEP parcat in apropierea unei stâni situate la marginea pădurii Hingheru. Bănuind ca este vorba de un braconaj la goana, 1-a contactat telefonic pe T. M.-L., responsabil cu activitatea de vânătoare în cadrul D. S. B., martor în prezenta cauza, convenind cu acesta sa se întâlnească în jurul orelor 09.30 la P. de P. L.
Cei doi s-au întâlnit la P. de P. L. si împreuna cu organele de politie s-au deplasat spre locul în care martorul T. A. observase parcat JEEP-ul. În timp ce se deplasau pe spre acel loc, au observat venind din sens opus jeep-ul, organele de politie i-au făcut semn sa oprească conducătorului jeep-ului, acesta conformându-se. Conducătorul jeep-ului, identificat in persoana inculpatului P. I., a fost întrebat de organele de politie ce transporta.
Fiind audiați, martorii T. M.-L. si T. A. arata ca, inculpatul le-a spus organelor de politie ca vine de la stana si transporta brânza si zer. Martorii precizează ca inculpatul nu a spus organelor de politie ca transporta un urs împușcat. La cererea organelor de politie, inculpatul a deschis portbagajul mașinii.
Din procesul-verbal de cercetare la fata locului, întocmit in prezenta martorilor asistenți V. G.-senior si V. G.-junior, rezulta ca, in autoturismul cu nr. de înmatriculare 97 D 67614, condus de inculpatul P. I., pe bancheta din spate s-a găsit o arma de vânătoare cu țevi lise, calibrul 12, seria 28482, iar in portbagaj, acoperit cu o pătura, un urs împușcat. Pe bordul autoturismului s-au găsit 6 cartușe de vânătoare cu alice, calibrul 12, un tub cartuș de același calibru precum si 3 cartușe cu glonț, calibrul 7/57 R. U.ul împușcat, arma de vânătoare si cartușele au fost introduse in saci din material plastic, care apoi au fost sigilate cu autocolantul S.ui C. si ridicate in vederea continuării cercetărilor. inculpatul a fost testat cu fiola alcoolscop care s-a înverzit in proporție de 10 %.
Cu privire la proveniența vânatului, inculpatul arata ca 1-a împușcat cu arma sa de vânătoare în pădurea Hingheru, aparținând O.ui S. Municipal B., in apropiere de stana pe care o deține in coproprietate cu M.i I.. In prezenta martorilor asistenți V. G.-senior si V. G.-junior a fost efectuata o conducere în teren, ocazie cu care inculpatul a condus organele de politie la stana aflata lan ga liziera pădurii, inculpatul declarând ca a parcat autoturismul in apropierea stânii. Apoi inculpatul a condus organele de politie in pădure, pe un drum de exploatare pe care a urmărit ursul, pana la o plantație aflata la o distanta de aproximativ 1 km de stana. Inculpatul a observat ursul intr-o plantație, s-a apropiat pana la o distanta de aproximativ 10 metri de urs, s-a urcat pe o cioata cu înălțimea de aproximativ 20 cm si a executat un foc de arma asupra ursului. La o distanta de 10 metri de cioata se afla locul în care a fost împușcat ursul, in acest loc observându-se iarba culcata la pământ si pete de culoare brun- roșiatica, în stare lichida. Din plantație, inculpatul a transportat, prin tarare, ursul pe o distanta de 50 metri, pana in pădure unde i-a tăiat gatul cu un cuțit, pentru a se scurge sângele, pe sol fiind identificate urme de culoare brun- roșiatica. Din pădure, inculpatul a transportat ursul împușcat, prin tarare, pana la autoturismul parcat in apropierea stânii, după care 1-a urcat in portbagajul autoturismului.
C. buletinului de analiza nr. 591/(...) emis de către L. S. V. de S. si pentru
Siguranța Alimentelor B.-N., animalul împușcat este un mascul din specia U.us Arctos, pe corpul animalului fiind identificate urme de violenta, moartea ursului producându-se prin împușcare. C. raportului de constatare tehnico-științifica balistica nr. 36.395/(...) emis de către S. C. din cadrul IPJ BN, arma de vânătoare seria 28482, calibrul 12, este in stare de funcționare, in interiorul țevilor armei găsindu-se reziduuri de culoare brun-roșcata.
C. raportului de constatare tehnico-științifica balistica nr. 36.395/(...) emis de către S. C. din cadrul IPJ BN, arma de vânătoare seria 28482, calibrul 12, este in stare de funcționare, in interiorul țevilor armei găsindu-se reziduuri de culoare brun-roșcata.
Prin adresa nr. 5614/(...), D. S. B.-N. a comunicat ca O. S. B. nu a eliberat autorizație de vânătoare lui P. I. T., D. S. B.-N. a comunicat ca prejudiciul cauzat prin vânarea unui exemplar din specia urs se ridica la suma de 40.000 euro, D. S. B.-N., constituindu-se parte civila in procesul penal cu aceasta suma.
La individualizarea pedepselor, instanța a avut în vedere circumstanțele concrete de comitere a faptelor, gradul de pericol social al acestora, modul de acțiune, întinderea prejudiciului cauzat, atitudinea procesuală adoptată în cursul procesului penal, precum și lipsa de antecedente penale ale inculpatului.
La reținerea infracțiunilor de uz de armă letală fără drept și respectiv de vânătoare fără autorizație legală, instanța a avut în vedere declarațiile contradictorii date de inculpat pe parcursul procesului penal. Astfel, la data de
(...) inculpatul a declarat că a plecat la stână din proprie inițiativă (în declarațiile date în (...), (...) și (...) spune că a fost trimis cu mâncare la ciobani), nu a precizat că avea de gând să meargă la B. pentru a-și repara arma de vânătoare (așa cum a făcut în declarațiile ulterioare), a afirmat că nu l-a văzut nimeni când a împușcat și încărcat ursul (ulterior a menționat că ciobanul M. a venit și l-a întrebat ce s-a întâmplat pentru ca la finalul judecății să apară și F. I. - care a vizionat totul din coroana unui copac). T., în prima declarație ce i-a fost luată inculpatul a precizat că a consumat la stână băuturi alcoolice pentru ca ulterior să revină și să spună că imediat ce a ajuns la stână a venit ursul, pe care l-a alungat cu câinii. Tot în data de (...) inculpatul a arătat că a auzit câini lătrând la o distanță de 400 metri de stână și că s-a dus într-acolo ocazie cu care zărind ursul într-un desiș, a ochit și a tras un singur cartuș, lovindu-l în gât pentru ca în declarația din (...), iar mai apoi (...) inculpatul să prezinte o altă versiune conform căreia el și câinii au alungat ursul sosit la stână, procedând la împușcarea acestuia în momentul în care animalul sălbatic s-a întors și a început să fugă după el. Raportat la contradicțiile majore existente între declarația sinceră de început făcută de inculpat și declarațiile succesive date ulterior de acesta și având în vedere adăugirile făcute pe parcursul procesului penal, instanța apreciază că încercările inculpatului de a țese o versiune favorabilă sunt nefondate, fiind făcute într-un singur scop: de a obține exonerarea de răspundere penală prin invocarea stării de necesitate.
Pentru a conchide astfel, instanța a avut în vedere cuprinsul procesului verbal de conducere în teren (f. 37), potrivit căreia de la stână și până la locul unde a fost împușcat ursul sunt aproximativ 1000 de metri. Cu prilejul întocmirii actului mai sus menționat, inculpatul a indicat cioata unde a stat la pândă și de unde a executat focul de armă (fără ca inculpatul să aibă de formulat observații sau obiecțiuni pe marginea celor consemnate), pentru ca ulterior inculpatul să afirme că a fost atacat de urs. R. e și declarația martorului T. M. L. (f. 48) - inginer responsabil cu vânătoarea în cadrul D. S. care precizează că atunci când a fost oprit inculpatul i-a spus că vine de la stână și transportă un bidon cu zer (fără a le spune nimic de ursul pe care-l avea în portbagaj și pe care după spusele ulterioare a inculpatului intenționa să-l predea filialei de vânătoare). M. T. A. (f. 52) a confirmat cele puse de martorul T. M. L. afirmând totodată că l-a auzit pe inculpat spunând că în momentul în care a executat focul de armă, ursul se deplasa paralel cu inculpatul și nu înspre acesta. În declarația aceluiași martor (f. 149), martorul T. A. precizează că, în opinia sa ursul nu l-a atacat pe inculpat întrucât a fost împușcat în gât în partea laterală - aspect care, în opinia martorului ce deține postul de paznic de vânătoare, infirmă deplasarea animalului înspre inculpat.
În favoarea soluției de condamnare a inculpatului pledează și declarația martorului V. G. (f. 56) - martor asistent la conducerea în teren, acesta arătând că inculpatul nu a afirmat că a fost atacat de urs, ci că a stat l pândă, l-a văzut într-o plantație și s-a hotărât să-l împuște. O altă declarație ce infirmă varianta finală a inculpatului a fost dată de martorul T. G. (f. 74), care a precizat că ursul plecase de la stână când a ajuns inculpatul. M. R. B. M. (f. 145) precizează că inculpatul a ajuns când ursul ataca stâna a doua oară și că a plecat direct în urmărirea ursului. Afirmațiile celor doi ciobani aruncă o umbră de îndoială asupra sincerității inculpatului în condițiile în care acesta a declarat în mod repetat că a fost prezent la ambele atacuri ale ursului și că a consumat chiar și băuturi alcoolice în incinta stânei.
În ceea ce privește prezența altor persoane la locul în care s-a executat focul de armă, merită menționat că martorul R. B. M. (f. 68) spune că imediat după împușcătură s-a îndreptat spre zona în care se afla inculpatul acesta din urmă rostind următoarele „de nu aveam arma la mine mă omora";. Această declarație contravine afirmațiilor inculpatului făcute în (...), când a spus răspicat că nimeni nu l-a văzut împușcând sau transportând ursul. Interesant e faptul că doar la finalul judecății mai apare un martor ocular ( F. I.-f. 113) care a văzut totul din copac, iar mai apoi l-a ajutat pe inculpat să-l târască pe urs la mașină. În privința acestui martor merită relevat că acesta nu a putut indica locul unde a fost împușcat ursul, nu a văzut ca ursul să aibă gâtul tăiat (deși inculpatul spune că a făcut acest lucru) și nici nu a observat o altă persoană în preajmă (deși martorul R. B. M. afirmă că a fost și el acolo). Prin urmare, luând în considerare contradicțiile existente în cuprinsul declarațiilor pe chestiuni esențiale, instanța le apreciază ca fiind vădit părtinitoare, urmând a le înlătura.
Un alt aspect extrem de relevant, în opinia instanței, a constat în aceea că inculpatul intenționa în dimineața zilei respective să se deplaseze la B. (deși nu avea programare) pentru a-și repara arma de vânătoare (după spusele sale prezenta o defecțiune la percutor), dar cu toate acestea atunci când a plecat în urmărirea ursului inculpatul nu a uitat să-și ia cu el arma defectă din mașină, folosind-o apoi la împușcarea animalului sălbatic. Pretinsa defecțiune invocată de inculpat este contrazisă în mod clar de raportul de constatare tehnico științifică balistică (f. 31), în concluziile căruia se arată că arma de vânătoare era în stare de funcționare.
De asemenea, în opinia instanței, prezintă relevanță în condamnarea inculpatului și declarația dată de paznicul de vânătoare (acesta arătând că din experiența sa și din constatările făcute pe animalul împușcat, inculpatul a executat din lateral focul de armă înspre animal), precum și declarația dată de inculpat în faza de judecată („șeful de post mi-a cerut să deschid portbagajul și a văzut ursul împușcat, găsind apoi în mașină pușca și cartușele";). Dacă avea de gând să predea ursul la filiala de vânătoare, nimic nu-l împiedica pe acesta să i-a legătura telefonic cu reprezentanții acesteia, ori să trimită pe cineva pentru a-i informa, iar atunci când a fost oprit de către șeful de post să spună imediat, fără a fi măcar întrebat, ce s-a întâmplat.
În înlăturarea apărării făcute de inculpat, instanța a avut în vedere și vârsta animalului împușcat (nu era un animal ajuns la maturitate care să-l bage în sperieți pe un om învățat cu muntele și cu primejdiile sale), precum și greutatea acestuia (tocmai de aceea a putut fi târât cu ușurință la mașină, iar mai apoi încărcat în aceasta). Prin urmare, raportat la aceste ultime aspecte și având în vedere împrejurările mai sus descrise, instanța a apreciat că inculpatul nu s-a aflat într-un pericol iminent și inevitabil și ca atare nu a acționat pentru înlăturarea unei stări care îi punea în primejdie viața. Mai mult decât atât, chiar și în versiunea croită de inculpat (neverosimilă, de altfel), inculpatul își invocă propria culpă: a urmărit ursul prin pădure pe o distanță considerabilă, hăituindu-l cu câinii săi deși avea posibilitatea de a se rezuma la îndepărtarea acestuia din prejma stânei, iar mai apoi de a informa organele abilitate despre atacurile repetate ale animalului (lucru ce nu s-a întâmplat conform adresei primită de la D. S. B.-N.).
În baza art. 33 lit. a Cod penal, instanța a constatat că infracțiunile reținute în sarcina inculpatului sunt în concurs, motiv pentru care în temeiul art.
34 lit. b Cod penal, a contopit pedepsele stabilite pentru infracțiunile concurente, respectiv de 9 luni închisoare, de 2 ani închisoare și de 8 luni închisoare, în pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.
Plecând de la premisa că sunt întrunite condițiile întrunite de lege și apreciind că îndreptarea inculpatului este posibilă și fără executarea efectivă a pedepsei închisorii aplicată inculpatului, instanța conform art. 81 și 82 Cod Penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii aplicată inculpatului P. I. și implicit a pedepselor accesorii prev. de art. 71 alin. 5
C.pen, sens în care s-a stabilit un termen de încercare de 4 ani.
S-au pus în vedere inculpatului prevederile art. 83 alin. 1 C.penal conform cărora dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat a săvârșit din nou o infracțiune, pentru care s-a pronunțat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanța revocă suspendarea condiționată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune.
În temeiul art. 112 lit. f raportat la art. 118 lit. b Cod penal, instanța a dispus confiscarea de la inculpat a armei de vânătoare cu țevi lise, calibrul 12, seria 28482 (întrebuințată de inculpat la împușcarea ursului), precum și a sumei de 4.000 Euro (prețul primit de inculpat pentru autoturismul marca Mitsubishi Pajero cu nr. de înmatriculare 9., folosit la transportul ursului împușcat și care a fost înstrăinat ulterior comiterii infracțiunii). Se impune a fi menționat că inculpatul nu a prezentat un act scris de înstrăinare a mașinii, iar prețul de
4.000 euro obținut din vânzarea acestuia a fost indicat de către inculpat în cursul urmăririi penale.
T., în baza art. 14 și 346 Cod pr. penală, rap. la art. 998 și urm. Cod civil, instanța a obligat inculpatul, să plătească părții civile D. S. B.-N., suma de
40.000 Euro (sau echivalentul în lei la data plății), cu titlu despăgubiri civile.
Pentru a dispune astfel, instanța a avut în vedere cuprinsul adresei nr.
5614/(...) emisă de D. S. B.-N., precum și cuprinsul anexei nr. 2 din Legea nr.
197/2007 ce stabilește un cuantum fix al despăgubirilor acordate în ipoteza în care un urs este vânat de o persoană ce nu deține autorizație legală de vânătoare.
Împotriva mai sus menționatei sentințe a declarat recurs în termenul legal
inculpatul P. I. solicitând prin apărătorul ales, casarea hotărârii atacate și pronunțarea unei noi hotărârii prin care să se dispună achitarea sa, în baza art.11 pct.2 lit. a raportat la lit. e și art.45 C.pen., pentru săvârșirea infracțiunii de braconaj prev. art. 41 alin.1 lit. a1 din Legea nr. 407/2006 și uz nelegal de armă prev. de art.136 din Legea nr. 295/2004, constatând că aceste fapte au fost comise în stare de necesitate, inculpatul fiind atacat de ursul pe care a fost obligat să-l împuște pentru a-și salva viata.
În ceea ce privește infracțiunea de transport a vânatului dobândit prin vânătoare fără autorizație legală prev. art. 44 lit. d din Legea nr.46/2006, s-a solicitat achitarea în baza 11 pct. 2 lit a raportat la prev. art. 10 lit.d C.pr.pen deoarece lipsește latura subiectivă a infracțiunii, inculpatul având intenția de a transporta animalul împușcat pentru al preda autorităților.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, a probatoriului administrat și a dispozițiilor art. 3856 alin.3 C.pr. pen., Curtea constată că acesta este nefondat urmând a fi respins pentru următoarele condiții:
I. fondului, coroborând în mod judicios amplul material probator administrat, atât în faza de urmărire penală cât și cu ocazia cercetării judecătorești a stabilit o stare de fapt conformă cu realitatea constatând în esență, în aceea că inculpatul P. I., în data de 5 octombrie 2009 aflându-se în pădurea Hingherul de pe raza satului D., jud. B.-N. a împușcat cu arma de vânătoare un urs, deși nu se afla în vreuna din situațiile prev de art. 39 alin.1 și art.21 din Legea nr. 295/2004 care îi dădea dreptul de a folosi arma de vânătoare, a practicat vânătoare fără a avea autorizație eliberată și a transportat cu autoturismul proprietate personală vânatul dobândit, ca urmare a săvârșirii infracțiuni de braconaj cinegetic.
Așa cum a reținut și instanța fondului această stare de fapt a reieșit fără putință de tăgadă din declarațiile inculpatului, ale martorilor T. M. L., V. G. junior, V. G. senior, R. B. M., T. A. F. Ion și M. I..
Din raportul de constatare tehnico-științifică balistică, din procesul verbal de conducere în teren și procesul verbal de cercetare la fata locului cu planșele foto aferente, precum și din adresa emisă de R. N. a P. D. S. B. N. cu nr. 5. feb
2010.
Vom retine, asemenea instanței fondului, că susținerile inculpatului sunt lipsite de fundament și sunt nesincere astfel că, din probatoriul administrat în cauză nu s-a dovedit că stâna la care avea oi inculpatul ar fi fost atacată de urs deoarece astfel de atacuri nu au fost reclamate autorităților competente să ia măsuri în acest sens, respectiv D. S. B. N.
Declarațiile martorilor T. G. și R. B. M., ciobani la stâna inculpatului au fost privite cu rezervă de către instanța fondului având în vedere calitatea de „. ai acestora și că aceste au fost oscilante pe parcursul procesului penal. Astfel, inițial în declarația aflată la fila 68 din dosarul de urmărire penală, martorul R.
B. M. a arătat că i-a adus la cunoștință inculpatului P. I. că, în vara anului 2009 stâna a fost atacată de un urs care a omorât vreo 15-16 oi însă nu au fost crezuți de către inculpat care i-a bănuit că ar fi vândut oile. Același martor a mai arătat că inculpatul l-ar fi ajutat să alunge ursul și apoi a pornit în urmărirea acestuia prin pădure, auzind apoi un foc de armă și că la întoarcere inculpatul i-ar fi relatat că dacă nu avea pușca la el ar fi fost omorât de urs, urmând ca animalul împușcat să-l ducă la filială. În declarația de la fila 71-72 același martor a arătat că după ce a auzit împușcătura a fugit înspre acel loc, l-a văzut de inculpat cu arma în mână și animalul împușcat, deși anterior precizase că inculpatul a venit înspre el.
În fata instanței, la mai bine de 2 ani de zile de la producerea incidentului acest martor și-a mai adus aminte detalii suplimentare, respectiv aspecte relatate de către inculpat cu privire la un eventual atac al ursului.
Celălalt cioban T. G. a prezentat o altă variantă a celor petrecute în aceea zi la stână și în zilele următoarele,susținând că într-adevăr ursul a atacat stâna în acea vară însă nu a reușit să ia nici o oaie deoarece au intervenit cu câini, și că, în ziua incidentului inculpatul nu ar fi participat la alungarea ursului de la stână Deosebit de concludente pentru justa soluționare a recursului sunt declarațiile martorilor T. M. L. care este angajat al D. S. B. în calitate de responsabil în activitatea de vânătoare, care a oprit Jeep-ul în care se afla inculpatul, inculpat care nu a declarat că transportă un urs, ci doar un bidon de zer și nici nu ar fi afirmat că ar fi nevoit să împuște ursul pentru că a fost atacat.
În același sens este și declarația martorului T. A., pădurar de vânătoare în cadrul Ocol S. B. care reiterează exact același împrejurări ca și martorul anterior menționat.
Declarațiile martorilor asistenți la verificarea autoturismului condus de inculpat, respectiv V. G. junior și V. G. senior dovedesc starea de fapt reținută în sarcina inculpatului. A. martori au arătat si ei că inculpatul nu a afirmat nici un moment că ar fi fost atacat de urs si că urmare a acestui atac a luat hotărârea de al împușca, ci din contră, a urmărit ursul prin pădure, l-a găsit într-o plantație, s-a urcat pe o cioată pentru a avea o poziție mai bună și a executat foc asupra acestuia.
Toate aceste probe contrazic apărările inculpatului din fața instanței de recurs care a susținut că a fost obligat să împuște ursul deoarece acesta l-ar fi atacat.
De altfel versiunile prezentate de inculpat pe parcursul procesului penal au fost extrem de variate, diferind de fiecare dată, ceea ce ridică serioase semne de întrebare cu privire la veridicitatea lor.
Însușindu-ne în totalitate si aserțiunile făcute de instanța fondului instanța de control judiciar constată că faptele reținute în sarcina inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art.136 din Legea nr.295/2004, art.42 alin.1 lit.a1 din L407/2006 și art.44 lit. b din același act normativ. Pedepsele aplicate inculp de 9 luni închisoare, 2 ani închisoare și respectiv 8 luni închisoare au fost just individualizate având în vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor, gradul de pericol social concret al faptelor deduse judecății, urmările produse, prejudiciul însemnat cauzat dar și persoana inculpatului care este lipsit de antecedente penale și a avut o atitudine nesinceră și oscilantă pe parcursul procesului penal.
Constatând că faptele deduse judecății au fost comise în condițiile concursului real de infracțiuni prev. de art.33 lit. a C. pen., în mod legal s-a dispus contopirea pedepselor aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare a cărei executare a fost suspendată condiționat, constatându-se întrunite condițiile art.81 și 82 C. pen.
Sub aspectul laturii civile fiind îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, respectiv faptă ilicită, prejudiciu cauzat și nerecuperat, legătură de cauzalitate între fapta ilicită, prejudiciul și vinovăția inculpatului s-a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 40.000 euro sau echivalentul în lei la data plății către partea civilă D. S. B. N.
Această constituire de parte civilă este în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare, respectiv anexa 2 din Lega nr.197/2007 care stabilește cuantumul despăgubirilor create prin vânarea unui exemplar din specia urs.
În mod legal și temeinic s-a dispus confiscarea de la inculpat, în baza art.118 lit.b. C.pen. a armei de vânătoare folosită pentru comiterea infracțiunii și a sumei de 4000 euro, prețul primit de inculpat pentru autoturismul de care s-a folosit la comiterea infracțiunii și pe care l-a înstrăinat ulterior comiterii faptelor.
Constatând că nu există motive de netemeinicie a hotărârii atacate instanța de control judiciar în baza dispozițiilor art.38515 pct.1 lit. b C.pr.pen. va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat, conform dispozitivului, cu consecința obligării acestuia la plata cheltuielilor judecată avansate de stat cu prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de către inculpatul P. I., domiciliat în comuna L., sat D., nr. 168, jud. B. N. împotriva sentinței penale nr. 483 din 10 aprilie 2012 a Judecătoriei B..
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 50 lei ce se va avansa din fondul M.ui Justiției reprezentând onorariu parțial pentru apărător din oficiu, avocat B. M.
Obligă pe recurentul inculpat să plătească în favoarea statului suma de
300 lei cheltuieli judiciare.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 1 octombrie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
ANA C. M. Ș. L. M.
G.IER M. N.
Red.MS/V.R (...) jud.fond.Macidon Florica M.el
| ← Decizia penală nr. 105/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 400/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
