Decizia penală nr. 436/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR.(...)
DECIZIA PENALĂ NR.436/R/2012
Ședința publică din 15 martie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. P., judecător
JUDECĂTORI: V. G.
M. B.
G.: D. S.
Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin procuror:
D. SUCIU
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul K. D. M. împotriva sentinței penale nr.2632 din 15 decembrie 2011 a JUDECĂTORIei B. M., pronunțată în dosar nr.(...), trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu are dreptul de a conduce autovehicule în România, prevăzută de art. 86 alin. 2 teza finală din O. nr. 1., cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, asistat de apărător ales, av.O. Chindriș, din Baroul Maramureș, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care apărătorul inculpatului depune la dosar motivele de recurs.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună, în principal, achitarea inculpatului în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.b/1 C.pr.pen. cu aplic.art.18/1 C. de sub învinuirea de a fi comis infracțiunea prev.de art.86 alin.2 din OUG 1.. Dispozițiile art.18/1 C. se referă la o faptă care prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege
și prin conținutul ei concret nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. Prin urmare, nu este exclusă nicio infracțiune din Codul penal sau din legile speciale și nicio persoană, indiferent dacă are sau nu antecedente penale. Solicită a se avea în vedere decizia nr.10 din (...) a Curții de A. C. și decizia nr.247/R din 28 februarie 2011 a aceleiași instanțe, prin care s-a decis că se pot reține dispozițiile art.18/1 C. în cazul unei fapte comise în termenul de încercare al suspendării condiționate și în stare de recidivă. De asemenea, în practica judiciară s-au reținut disp.art.18/1 C. în cazul unor infracțiuni de pericol prevăzute de OUG 1.. În speță, infracțiunea reținută în sarcina inculpatului este una de pericol și nu de rezultat. Inculpatul are abilitățile necesare pentru a conduce autovehicole, acestea fiind dobândite prin obținerea permisului de conducere. C. dacă inculpatul are antecedente penale, acesta a avut o atitudine sinceră după comiterea faptei, este angajat cu contract de muncă în G., apreciind că scopul pedepsei poate fi atins și fără aplicarea unei pedepse.
În subsidiar, solicită aplicarea pedepsei amenzii pentru fapta comisă.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate. Inculpatul a beneficiat anterior de clemența instanței de judecată, iar infracțiunea din prezentul dosar a fost săvârșită în stare de recidivă postcondamnatorie.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, regretă comiterea faptei și solicită să i se acorde o șansă.
C U R T E A,
Asupra recursului penal de față,
În baza lucrărilor dosarului, constată că Judecătoria Baia Mare prin sentința penală nr. 2632 din 15 a fost condamnat Condamnă pe inculpatul
K. D. M., CNP 1., fiul lui V. și M., n.la (...) în B. M., Maramureș, cetățean român, studii medii, stagiul militar nesatisfăcut, necăsătorit, domiciliat în B. M., str.N. nr.17 B, Maramureș, recidivist, pentru comiterea infracțiunii de:
- conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu are dreptul de a conduce autovehicule, prev.de art.86 al.2, teza finală din
OUG 1., republicată, cu aplicarea art. 37 al.1 lit.a C.penal și art.320 ind.1
C.pr.penală, la 8 luni închisoare.
În baza art. 83 C.penal dispune revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin S..X.2009 a acestei instanțe și cumulează pedeapsa cu cea aplicată prin prezenta, inculpatul urmând să execute rezultanta de 1 an 8 luni închisoare, în regim de detenție.
Cu aplicarea art.71, art.64 al.1 lit.a, teza II C.penal, privind pedepsele accesorii.
Conform disp.art.191 al.1 C.pr.penală obligă inculpatul la 500 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 2633/P/2010 al Parchetului de pe lângă
Judecătoria Baia Mare a fost trimis în judecată inculpatul K. D. M. cu datele personale menționate în dispozitivul sentinței, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu are dreptul de a conduce autovehicule în România, prevăzută de art. 86 alin. 2 teza finală din O. nr. 1., cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, reținându- se în sarcina sa, faptul că la data de (...) a condus pe drum public un autoturism, în condițiile în care la data respectivă nu avea dreptul de a conduce autovehicule în România.
Inculpatul a recunoscut comiterea faptei, recunoașterea sa coroborându-se cu probele de la dosar, respectiv pv. de constatare a infracțiunii, adresa nr. 3. din (...) a Serviciului poliției Rutiere Maramureș, declarațiile martorilor și ale inculpatului, solicitând judecarea sa în baza probelor administrate de parchet, conform procedurii simplificate.
Trecând la soluționarea cauzei, în baza probatoriului administrat și însușit de inculpat potrivit art.3201 din C.pr.penală, instanța a reținut în fapt următoarele:
În data de 16 iunie 2010, în jurul orei 16,50 inculpatul a condus autoturismul marca Alfa Romeo cu nr. de înmatriculare (...) pe Bd. D. din B.
M., din direcția Bd. Independenței înspre Bd. B. A. în zona trecerii pentru pietoni amenajată la intersecția Bd. D. cu A. F., inculpatul a frânat pentru a acorda prioritate de trecere unui pieton angajat regulamentar în traversare. În acel moment autoturismul condus de inculpat a derapat, intrând în coliziune cu autoturismul marca Audi cu nr. de înmatriculare (...), condus de martora M. Eva, care staționa la trecerea pentru pietoni. În urma accidentului rutier nu au rezultat vătămări corporale.
La fața locului a sosit un echipaj al poliției rutiere care a verificat telefonic situația permisului de conducere al inculpatului. În urma verificării telefonice efectuate, s-a stabilit că inculpatul nu avea dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice din România, întrucât în data de (...) permisul de conducere al acestuia a fost reținut de organele de poliție, ca urmare a săvârșirii de către acesta a infracțiunilor prevăzute de art. 85 alin. 1 și alin. 2 și art. 86 alin. 2 din O. nr. 1..
Din adresa nr. 3./2010 a Serviciului poliției Rutiere Maramureș a rezultar că la data de (...) inculpatul nu avea dreptul de a conduce autovehicule pe teritoriul R.
În drept, fapta inculpatului K. D. M., comisă în modalitatea descrisă mai sus întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 86 alin.
2 teza finală din O. nr. 1., cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, pentru comiterea căreia instanța va aplica inculpatului pedeapsa de 8 luni închisoare.
La individualizarea pedepsei a fost avut în vedere gradul de pericol social al faptei, apreciat în raport cu modalitatea în care aceasta a fost comisă, respectiv faptul că inculpatul a condus autoturismul fără a avea acest drept în oraș la o oră la care traficul rutier era intens, condiții în care a fost cauzat și un accident fără victime.
De asemenea s-au avut în vedere circumstanțele personale ale inculpatului, acesta având anterior comiterii faptei pentru care a fost trimis în judecată în prezenta cauză, multiple sancțiuni contravenționale pentru abateri de la regimul rutier, acesta fiind de asemenea, condamnat pentru comiterea unei infracțiuni la regimul rutier, aspecte ce reflectă perseverența inculpatului în încălcarea regulilor traficului rutier și implicit o periculozitate sporită a acestuia din această perspectivă.
Astfel, infracțiunea ce face obiectul prezentului dosar a fost săvârșită de inculpat în stare de recidivă postcondamnatorie, prev de art. 37 lit. a Cod penal.
Primul termen al recidivei îl reprezintă condamnarea inculpatului la pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare cu suspendarea condiționată a executării pe 3 ani termen de încercare, aplicată prin sentința penală nr.
1709/(...) a JUDECĂTORIei B. M., definitivă prin neapelare, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 85 alin. 1 și alin. 2 și de art. 86 alin. 2, toate prev. de O. nr. 1., republicată.
Cel de-al doilea termen al recidivei îl constituie infracțiunea ce face obiectul prezentului dosar, săvârșită cu intenție, înainte de împlinirea termenului de încercare susmenționat și sancționată de legiuitor cu o pedeapsă mai mare de un an închisoare.
Prin urmare, în baza art. 83 C.penal instanța dispune revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin S. penală nr. 1709/06.X.2009 a JUDECĂTORIei B. M. și cumulează pedeapsa cu cea aplicată prin prezenta, inculpatul urmând să execute rezultanta de 1 an 8 luni închisoare, în regim de detenție.
Împotriva sentinței judecătoriei, a declarat recurs inculpatul K. D. M., care a solicitat casarea hotărârii și rejudecând cauza, a se dispune în principal achitarea sa de sub învinuirea adusă prin rechizitoriul parchetului conform art. 18 ind.1 Cod penal iar în subsidiar consideră că reeducarea sa este posibilă și prin aplicarea unei amenzi penale.
Curtea examinând recursul declarat prin prisma motivelor invocate ajunge la următoarele constatări:
Prima instanță a pronunțat o soluție legală și temeinică, atât sub aspectul încadrării juridice a faptei cât și a sancțiunii aplicate recurentului.
J.ecarea cauzei s-a realizat în procedura simplificată reglementată de art.
320 ind.1 C.proc.pen., inculpatul recunoscând pe deplin comiterea infracțiunii, astfel cum a fost descrisă prin rechizitoriul parchetului, fiind de acord ca soluția să se pronunțe în baza probelor scrise și testimoniale, administrate în fața procurorului.
În speță, s-a dovedit fără nici un dubiu că inculpatul deși cunoștea că nu are dreptul de a conduce autovehicule în România, întrucât la data de 23 septembrie 2008 permisul auto îi fusese reținut de poliție, ca urmare a comiterii a unor infracțiuni la regimul rutier, acesta la 16 iunie 2010, pe timp de zi, a condus pe drumurile publice din B. M., autoturismul personal, în condițiile mai sus descrise.
În faza de urmărire penală martorii M. Eva și C. M. au arătat la unison că inculpatul s-a urcat la volanul autoturismului Alfa Romeo proprietate personală pe care l-a condus pe drumurile publice din B. M., în condițiile în care la 16 iunie 2010 nu avea dreptul de a conduce autovehicole în România, astfel cum rezultă din adresa depusă la dosar la fila 5 din 22 iunie 2010 al SPR Maramureș.
În fața instanței de judecată, procesul s-a soluționat în temeiul art. 320 ind.1 C.proc.pen., nemaiadministrându-se probe.
Dispozițiile art.63 alin.2 C.proc.pen.exclud o ordine de preferință, nefăcându-se distincție în ceea ce privește valoarea în stabilirea adevărului, în raport de faza în care au fost administrate, criteriul determinant în aprecierea probelor constituindu-l forța acestora de a exprima adevărul, indiferent de momentul procesual căruia aparține sau de organul care le-a administrat.
Dând sens și dispozițiilor art.3 din C.proc.pen. privind aflarea adevărului, normă cu valoare de principiu în procesul penal, instanța de fond a reținut și apreciat toate probele care reflectă adevărul, ținând seama de întregul material administrat în cauză.
Sintetizând toate probele administrate în faza de urmărire penală, curtea este datoare să examineze cauza acordând întâietate principiului preeminenței dreptului, a respectării tuturor prevederilor legale (a se vedea cazul Sunday Times din 26 mai 1979 de la Curtea E. de la S.).
Judecătoria Baia Mare a concluzionat că probele administrate conduc, cu certitudine la stabilirea situației de fapt expusă în considerentele hotărârii
și a vinovăției inculpatului.
Curtea de A. analizând probele de la dosar constată că acestea conduc, fără dubii, la concluzia primei instanțe cu privire la situația de fapt și vinovăția inculpatului sub aspectul comiterii infracțiunilor prev.de art. 86 alin.2 teza finală din O. nr.1. republicată cu aplicarea art. 37 lit.a Cod penal și art. 320 ind.1 C.proc.pen.
Vinovăția inculpatului rezultă fără putință de tăgadă din procesul verbal de constatare a infracțiunii (f.4), adresa Serviciului Poliției Rutiere Maramureș
(f.14), declarațiile martorilor M. Eva și C. M. din faza de urmărire penală (f.12-
15). Pe cale de consecință, faptele de a conduce pe drumurile publice autovehiculul în condițiile în care recurentul nu avea dreptul de a pilota autoturisme în România, întrucât permisul auto fusese reținut de poliție, ca efect al săvârșirii în anul 2008 al altor infracțiuni la regimul rutier, constituie infracțiunea prev. de art. 86 alin.2 teza finală din O. nr.1. republicată cu aplicarea art. 37 lit.a Cod penal și art. 320 ind.1 C.proc.pen.
De reținut că autovehiculul a fost condus într-o zonă intens circulată și pe timp de zi, starea de pericol pentru traficul rutier fiind maximă.
Referitor la aplicarea art.181 C. curtea reține că la stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care a fost comisă, de urmarea produsă, precum și de persoana și conduita infractorului.
Atunci când se apreciază dacă fapta săvârșită prezintă sau nu gradul de pericol social al unei infracțiuni, trebuie să se aibă în vedere, printre altele, dacă urmările faptei sunt reduse.
De altfel, sancțiunea aplicată, penală sau cu caracter administrativ, își poate îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, numai în măsura în care corespunde gravității faptei, potențialului de pericol social pe care-l prezintă în mod real, persoana infractorului, cât și atitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența măsurii luate față de el.
În speță, fapta inculpatului nu întrunește condițiile cerute de art.181 C. Astfel, în aprecierea gradului de pericol social concret, nu se poate face abstracție de circumstanțele reale în care s-a comis fapta.
Or, din probe rezultă că inculpatul a condus pe drumurile publice autoturismul personal, în timp ce nu avea dreptul de a pilota în România autoturisme, permisul auto fiind reținut de organele de poliție încă din anul
2008.
Din fișa de cazier judiciar depusă la fila nr. 23 din dosarul UP rezultă că recurentul se află în stare de recidivă postcondamnatorie ca efect al sancționării acestuia la alte pedepse pentru infracțiuni de același gen, pentru care a beneficiat de suspendarea condiționată conform art. 81 Cod penal. Prezenta infracțiune a fost comisă în cursul termenului de încercare, astfel că judecătoria în mod judicios a dispus revocarea suspendării condiționate.
Acțiunea de conducere a unui autovehicul pe un drum public, de către o persoană care nu avea dreptul de a conduce autoturisme în România, are întotdeauna ca rezultat o stare de pericol pentru securitatea circulației rutiere, care constituie obiectul ocrotirii penale. Acest pericol este inseparabil legat de materialitatea faptei, indiferent de împrejurările în care s-ar comite aceasta.
Este vorba, deci, de un pericol abstract, implicat în mod necesar de săvârșirea acțiunii constitutive, și nu concret, cum ar rezulta, în fiecare caz în parte, din circumstanțele în care a avut loc săvârșirea faptei și din urmările produse ori care s-ar fi putut produce pentru persoane sau bunuri.
Fiind implicat în mod necesar de elementul material al infracțiunii, rezultatul - starea de pericol pentru traficul rutier - nu trebuie dovedit; el există în aceeași măsură în care există și acțiunea constitutivă a faptei penale.
Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu avea dreptul de a pilota autoturisme în România, are ca rezultat o stare de pericol pentru siguranța circulației rutiere. Această urmare este inerentă elementului material al infracțiunii și se produce în momentul în care punerea în mișcare și deplasarea autovehiculului dobândește semnificația unei
„conduceri"; pe drumurile publice a acestuia. În acel moment are loc și consumarea infracțiunii.
Instanța apreciază că mobilul sau scopul ce stă la baza comiterii faptei este indiferent pentru existența infracțiunii, dar el poate constitui un element de apreciere în operația de individualizare judiciară a sancțiunii.
Sub aspectul circumstanțelor personale, se constată că inculpatul a dat dovadă de sinceritate.
Din copia fișei de cazier, rezultă că acesta este cunoscut cu antecedente penale, în anul 2009 fiind condamnat tot pentru fapte similare, ceea ce dovedește perseverența infracțională a acestuia în comiterea de infracțiuni la regimul rutier.
În fine, infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu avea dreptul de a pilota autoturisme în România, este o infracțiune de pericol, acest pericol constând tocmai în aceea că legea a stabilit că, a conduce un autovehicul în aceste condiții, constituie infracțiune și nu contravenție. Pericolul unei astfel de fapte este obiectiv, legal, și efectiv. Așa încât, a considera că o astfel de faptă este lipsită de pericolul social al unei infracțiuni, ar însemna că se adaugă la lege, scoțându-se din sfera penalului ceea ce însăși legea stabilește a fi infracțiune.
Considerarea lipsei de pericol social al unei infracțiuni poate fi reținută numai în cazul infracțiunilor de rezultat, situație în care pericolul social are o arie mai vastă, cu elemente multiple de apreciere a acestuia. Aceasta, spre deosebire de infracțiunile de pericol, ca și în speță, când acest pericol există fără dubiu.
În concluzie, atâta vreme cât inculpatul a condus autoturismul în timp ce nu avea dreptul de a pilota autovehicule în România, într-o zonă cu o circulație intensă, la o oră de vârf, nu impune achitarea acestuia în baza art.18 ind. 1 C.penal.
Pentru aceleași motive, nu se impune nici admiterea motivului subsidiar de recurs, constând în aplicarea unei amenzi penale recurentului.
Pentru motivele ce preced, se va respinge ca nefondat recursul declarat în baza art.385/15 pct.1 lit.b C.proc.pen.
Inculpatul va fi obligat să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare în baza art.192 alin.2 C.proc.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul K. D. M., fiul lui V. si M., născ.la (...) împotriva sentintei penale nr. 2632 din 15 decembrie 2011 a
JUDECĂTORIei B. M..
Obligă pe inculpatul K. D. M. să plătească în favoarea statului suma de
200 lei cheltuieli judiciare.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 15 martie 2012 .
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, G. D. P. V. G. M. B. D. S. red.PD/CA
3 ex. - (...) jud.fond.G. E.
| ← Decizia penală nr. 73/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 574/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
