Decizia penală nr. 1545/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA P.Ă ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
DECIZIA P.Ă NR.1545/R/2012
Ședința publică din 5 noiembrie 2012
I. compusă din:
PREȘEDINTE : ANA C., judecător
JUDECĂTORI : M. Ș.
V. V. A.
GREFIER : M. B.
Ministerul Public, P. de pe lângă Curtea de A. C. - reprezentat prin procuror V. T.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către Ministerul Public, P. de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca împotriva sentinței penale nr.775 din 19 iunie
2012 a Judecătoriei C.-N., pronunțată în dosar nr. (...) privind pe inculpatul B. R. trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectare a obligațiilor și a măsurilor stabilite cu privire la securitatea și sănătatea în muncă prev. de art.38 alin.1 din Legea nr.319/2006.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților.
Reprezentantul M.ui P. susține că recursul declarat de parchet vizează problema aplicării sau nu, a disp.art.18/1 C., raportat la situația premisă a stării de fapt dedusă judecății.
Având în vedere că în această situație deosebită, opinia sa nu corespunde cu opinia colegilor săi, solicită a se avea în vedere argumentația din în memoriul de recurs depus la dosar, pe care nu înțelege să îl retragă în aceste condiții, urmând ca instanța să îi dea o soluționare în funcție de situația premisă, în măsura în care se va considera că argumentele aduse sunt suficiente pentru admiterea recursului, cu precizarea că opinia sa personală este că soluția primei instanțe este legală și temeinică.
C U R T E A
Prin sentința penală nr. 775 din 19 iunie 2012 a Judecătoriei C.-N., în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a C.p.p. raportat la art. 10 lit. b / 1 C.p.p. s-a dispus achitarea inculpatului B. R. ( fiul lui V. și A., născut la data de 25 iunie 1985, în C.-N., CNP 1., administrator SC PS Clio SRL, cetățean român, studii medii, domiciliat în loc. A., str. S. nr. 3, jud. C.) pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectare a obligațiilor și a măsurilor stabilite cu privire la securitatea și sănătatea în muncă, prev. de art. 38 alin.1 din Legea nr. 319/2006.
În temeiul art. 18/1 alin. 3 C.p., raportat la art. 91 lit. a C.p. s-a aplicat inculpatului B. R. sancțiunea administrativă a mustrării.
În temeiul art. 192 alin.1, pct. 1 lit. d C.p.p. inculpatul a fost obligat la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul P.ui de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca nr. 4. din data de 09 ianuarie 2012 a fost trimis în judecată inculpatul B. R., pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectare a obligațiilor și a măsurilor stabilite cu privire la securitatea și sănătatea în muncă prevăzută de art. 38 alin. 1 din Legea nr.
319/2006.
În esență, în sarcina inculpatului s-a reținut că în data de 13 aprilie 2011 inculpatul B. R., angajat cu contract individual de muncă în cadrul S.C. AICI S.A., în calitate de dulgher, în timp ce efectua lucrări de finisaj la peluza P., subsol S1, camera „casa de bilete"; pe Ș. S. M. din C.-N., nu a respectat măsurile de securitate și sănătate în muncă constând în blocarea roților anterior urcării pe schela metalică, motiv pentru care schela s-a deplasat și a intervenit dezechilibrarea inculpatului, care a căzut de la o înălțime de 1,50 m, suferind leziuni care l-au pus în incapacitate temporară de muncă o perioadă de 30 zile.
În cursul urmăririi penale și în cursul judecății inculpatul a recunoscut săvârșirea infracțiunii.
În ambele faze procesuale au fost audiați martorii M. I. (f.8-20, 20 dosar instanță) și Mic V. (fila 21-22, 21 dosar instanță).
Din mijloacele de probă administrate în cauză instanța de fond a reținut următoarea stare de fapt:
În data de (...) organele de poliție au fost sesizate cu privire la faptul că, în jurul orelor 16.45, pe șantierul organizat la S. M. C. a avut loc un accident de muncă în urma căruia inculpatul B. R. a suferit leziuni. Cu ocazia deplasării la fața locului s-a constatat că inculpatul, angajat în calitate de dulgher la SC ACI C. SA, a căzut de pe o schelă mobilă de la aproximativ 1,30 m înălțime, schela fiind montată în camera „casa de bilete"; situată la subsolul S1 al stadionului.
În urma cercetărilor efectuate a rezultat că în dimineața zilei de (...), în jurul orelor 07.30, între martorul M. I. angajat al SC ACI SA în funcție de responsabil contract la obiectivul S. A. C. și inculpatul B. R. a fost încheiat un proces verbal cu ocazia predării unei schele metalice pe roți pentru interior cu dimensiunile 1,70 x 0,75 x 1,70 m. În procesul verbal s-a consemnat că a fost verificată starea de funcționare a dispozitivelor de blocare a roților și s-a făcut instructajul inculpatului asupra modului de utilizare a schelei pe roți precum și asupra modului de blocare a roților înainte de punerea în funcțiune (f.49-52).
Deși avea cunoștință de necesitatea blocării roților anterior urcării pe schelă ca măsură de sănătate și securitate în muncă, în jurul orelor 17.00, după ce și-a stabilit poziția de lucru inculpatul a urcat pe schelă fără a acționa dispozitivele de blocare a roților. Nefiind asigurată stabilitatea schelei aceasta s-a mișcat și a condus la dezechilibrarea inculpatului care a căzut de la aproximativ
1,50 m și s-a lovit la cap. Inculpatul a fost transportat la spital unde a rămas internat până în data de (...) fiind diagnosticat cu TCC mediu. În perioada 21.04.
- (...) inculpatul s-a aflat în concediu medical.
Cu ocazia audierii, inculpatul a recunoscut că nu a acționat sistemul de blocare a roților înainte de a se urca pe schelă, menționând faptul că obișnuia să lucreze cu martorul Mic V., care se afla în aceeași încăpere și de regulă, acesta bloca roțile schelei. Inculpatul a arătat că înainte de utilizarea echipamentului i s-a făcut instructajul privind utilizarea schelei și s-a întocmit un proces verbal în acest sens. Acesta a menționat că la momentul accidentului era echipat corespunzător, purtând casca de protecție, dar s-a dezechilibrat din cauză că schela s-a mișcat (f.69-70). Inculpatul s-a prezentat la termenul de judecată din data de (...) și a declarat că își menține declarațiile din faza de urmărire penală, menționând că se consideră vinovat de fapta săvârșită, dar nu este de acord să i se aplice o pedeapsă, pentru că oricum a suferit din cauza leziunilor.
În cursul urmăririi penale și în cursul judecății a fost audiat martorul Mic V., care se afla în aceeași încăpere cu inculpatul în momentul accidentului și care a confirmat faptul că inculpatul nu a acționat sistemul de blocare a roților schelei metalice pe care s-a urcat (f.21).
În ambele faze procesuale a fost audiat martorul M. I. D., care a arătat că în data accidentului și-a îndeplinit obligațiile de serviciu constând în efectuarea instructajului privind normele de protecție a muncii, menționând că inculpatul lucra cu schela mobilă de la momentul angajării în cadrul S.C. ACI S.A. și cunoștea modul de utilizare a acesteia (f.18-19).
I. de fond a constatat că starea de fapt a fost reținută în mod corect în actul de sesizare, din mijloacele de probă administrate în cauză rezultând că, în data de 13 aprilie 2011 inculpatul B. R., nu a respectat măsurile de securitate și sănătate în muncă constând în blocarea roților anterior urcării pe schela metalică, motiv pentru care schela s-a deplasat și a intervenit dezechilibrarea inculpatului, care a căzut de la o înălțime de 1,50 m, suferind leziuni care l-au pus în incapacitate temporară de muncă.
S-a constatat că fapta inculpatului întrunește formal elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 38 alin. 1 din Legea nr. 319/2006, însă instanța de fond a apreciat că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 18 /1
C.p.
Cu toate acestea, instanța a apreciat că fapta săvârșită de inculpat nu prezintă una din trăsăturile esențiale ale infracțiunii, respectiv gradul de pericol social al unei infracțiuni în sensul prevăzut de art. 18 C. I. a avut în vedere împrejurările concrete în care a fost săvârșită fapta de către inculpat, care în timp ce se afla la serviciu, din neatenție a uitat să blocheze roțile schelei pe care s-a urcat, conduita sa producând consecințe negative în principal pentru propria persoană, constând în suferința fizică aferentă leziunilor pe care le-a suferit în urma căderii.
În privința efectelor pe care le-a avut fapta inculpatului asupra angajatorului, cu referire la perioada în care acesta s-a aflat în incapacitate de muncă, instanța de fond a constatat că din actele dosarului nu rezultă că prin lipsa inculpatului s-a perturbat activitatea societății, atâta timp cât acesta nu era angajatul unei societăți cu număr redus de angajați, ci în cadrul S.C. ACI S.A. firmă care dispunea de personal, efectuarea lucrării contractate nefiind afectată.
În privința persoanei inculpatului, instanța de fond a avut în vedere că acesta se află la prima confruntare cu legea penală, a avut o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal, fără ca în privința acestuia să existe elemente din care să rezulte o predispoziție spre adoptarea unui comportament infracțional.
Față de cele de mai sus, instanța de fond a apreciat că fapta inculpatului nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, atingerea adusă valorilor sociale ocrotite de legea penală fiind minimă, motiv pentru care în temeiul art.
11 pct. 2 lit. a C.p.p., raportat la art. 10 lit. b /1 C.p.p. a dispus achitarea inculpatului B. R., pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectare a obligațiilor și a măsurilor stabilite cu privire la securitatea și sănătatea în muncă prevăzută de art. 38 alin. 1 din Legea nr. 319/2006.
Pentru sancționarea faptelor care se încadrează în dispozițiile art. 18/ 1
C.p., legiuitorul a prevăzut trei sancțiuni cu caracter administrativ: mustrarea, mustrarea cu avertisment și amenda. Este sarcina organului judiciar care aplică aceste dispoziții legale să aleagă între sancțiunile prevăzute de lege, pe cea care ar asigura în modul cel mai eficient îndreptarea comportamentului antisocial al persoanei vizate.
În cauza de față, raportat la circumstanțele concrete în care a fost săvârșită fapta, cât și la persoana inculpatului, instanța de fond a apreciat că pentru sancționarea acestuia este suficientă aplicarea sancțiunii mustrării prevăzută de art. 91 lit. a C.p., care coroborată cu suferința fizică resimțită de inculpat din cauza neatenției sale și cu experiența procesului penal prin care a trecut, va fi în măsură să determine conștientizarea de către acesta a importanței respectării normelor de securitate și protecție a muncii, în vederea protejării atât a propriei persoane și a altor angajați, cât și a angajatorului.
În temeiul art. 192 al.1 pct. 1 lit. d C.p.p. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs P. DE
PE L. JUDECĂTORIA CLUJ-NAPOCA solicitând casarea acesteia și, rejudecând, condamnarea inculpatului B. R. la pedeapsa amenzii penale.
În motivarea recursului, s-a arătat că hotărârea atacată este netemeinică, întrucât instanța a apreciat greșit gradul de pericol social al faptei deduse judecății, considerând, din acest punct de vedere, că nu întrunește toate trăsăturile unei infracțiuni.
I. nu a avut în vedere obiectul juridic al infracțiunii, natura relațiilor sociale lezate, precum și faptul că, prin acțiunea inculpatului nu doar că s-a creat un pericol grav și iminent (suficient pentru existența infracțiunii), dar acest pericol s- a și materializat în accidentarea inculpatului, rezultat tocmai pe care norma penală își propune să îl prevină.
Ver if ic ând ho tăr âre a atac ată, în baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispozițiilor art.385/14 și art.385/6 alin.3 C.pr.pen., Curtea constată nefondat recursul în cauză, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Fără a reitera întreaga motivare a instanței de fond, cu care Curtea este întru totul de acord, vom arăta în continuare, raportat și la motivele de recurs,considerentele pentru care criticile recurentului, relativ la sancțiunea aplicată inculpatului, nu sunt fondate.
Pe baza probelor administrate în cursul urmăriri penale și în faza de judecată, judicios analizate și interpretate, s-a reținut o stare de fapt corespunzătoare realității constând în aceea că, în data de 13 aprilie 2011 inculpatul B. R., angajat cu contract individual de muncă în cadrul S.C. AICI S.A. C., în calitate de dulgher, în timp ce efectua lucrări de finisaj la peluza P., subsol S1, camera „casa de bilete"; pe Ș. S. M. din C.-N., nu a respectat măsurile de securitate și sănătate în muncă constând în blocarea roților anterior urcării pe schela metalică, motiv pentru care schela s-a deplasat și a intervenit dezechilibrarea inculpatului, care a căzut de la o înălțime de 1,50 m, suferind leziuni care l-au pus în incapacitate temporară de muncă o perioadă de 30 zile.
Apoi, corect a apreciat instanța că, în raport de criteriile prev. de art.18/1 alin.2 C., fapta săvârșită de inculpat nu prezintă una din trăsăturile esențiale ale infracțiunii deduse judecății, respectiv gradul de pericol social al unei infracțiuni, în sensul prevăzut de art. 18 C.
Astfel, potrivit art.18/1 alin.2 C., la stabilirea în concret a gradului de pericol social al unei fapte, se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului.
Numai dacă, prin coroborarea tuturor acestor elemente, instanța își formează convingerea certă că s-a adus o atingere minimă valorilor apărate de lege și prin conținutul ei concret, fapta este în mod vădit lipsită de importanță, stabilește că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni și dispune în consecință.
În speță, instanța a analizat toate aceste criterii și, întemeiat, a ajuns la o astfel de convingere.
În privința modului sau mijloacelor de săvârșire a faptei, nu se constată în cauză vreo împrejurare deosebită, specială, care să imprime un caracter grav inacțiunii inculpatului, infracțiunea în discuție neputând a se comite altfel, decât printr-o inacțiune, respectiv, aceea de nerespectare a măsurilor de securitate și sănătate în muncă;
De asemenea, scopul urmărit nu se constată în cauză a fi vreunul special, de regulă, o astfel de infracțiune nu se comite într-un scop anume.
Relativ la împrejurările în care fapta a fost comisă, instanța nu identifică vreuna specifică, particulară, afară doar de faptul că, în mod obișnuit, așa cum a precizat, inculpatul lucra cu martorul Mic V., care de regulă, bloca roțile schelei.
În ceea ce privește urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce - teoretic, acest element nu își are locul în această analiză, având în vedere că infracțiunea comisă este una de pericol, a cărei urmare socialmente periculoasă se realizează ex re, prin însăși comiterea acțiunii/inacțiunii ce constituie elementul material al laturii obiective a infracțiunii; în speță, într-adevăr, pericolul iminent de care vorbește textul incriminator s-a și produs, dar, în persoana inculpatului, care a fost vătămată, acesta fiind, de altfel, singurul care a suportat consecințele propriei fapte, contrare legii.
Cât privește persoana și conduita inculpatului - s-au avut în vedere toate elementele în circumstanțiere, ce s-au relevat din actele dosarului (lipsa antecedentelor penale, prezentarea în fața organelor judiciare, atitudinea sinceră a inculpatului).
Așa fiind, se constată că instanța a valorificat eficient criteriile legale de apreciere a gradului de pericol social al faptei inculpatului și a stabilit în consecință, respectiv că, prin fapta comisă s-a adus o atingere minimă valorilor apărate de lege, iar sancțiunea aplicată, apreciază și Curtea, că este una aptă a determina conștientizarea de către inculpat a importanței respectării normelor de securitate și protecție a muncii, în vederea protejării, atât a propriei persoane, cât și a altor angajați, cu atât mai mult, cu cât inculpatul însuși a suferit de pe urma neatenției sale și, a experimentat ulterior contactul cu autoritățile judiciare, trecând printr-un proces penal.
Pentru toate aceste motive, în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b C.pr.pen. se va respinge ca nefondat recursul declarat de către P. DE PE L. JUDECĂTORIA
CLUJ-NAPOCA, împotriva sentinței penale nr. 775 din 19 iunie 2012 a
Judecătoriei C.-N..
Văzând și dispoz. art.192 alin.3 C.pr.pen.,
PENTRU ACESTE M.IVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de către P. DE PE L. JUDECĂTORIA
CLUJ-NAPOCA, împotriva sentinței penale nr. 775 din 19 iunie 2012 a
Judecătoriei C.-N..
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Dată și pronunțată în ședință publică din 5 noiembrie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
ANA C. M. Ș. V. V. A.
GREFIER M. B.
Red.A.C./Dact.H.C.
2 ex./(...)
Jud.fond: A. P.
| ← Decizia penală nr. 1111/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1027/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
