Decizia penală nr. 1330/2012, Curtea de Apel Cluj

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2012)

R O M A N I A

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA P.Ă ȘI DE MINORI DOSAR NR. (...)

D. P.Ă NR.1330/R/2012

Ședința publică din 2 octombrie 2012

Instanța constituită din : PREȘEDINTE : L. H., judecător JUDECĂTORI : I. M.

: V. V. A. GREFIER : L. C.

Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. - reprezentat prin P. - S. D.

S-au luat spre examinare recursurile declarate de inculpatul B. C. N., părțile vătămate M. E., F. M. și asiguratorul SC O. V. I. G. SA, împotriva sentinței penale nr.457/(...), pronunțată în dosar nr. (...) al J. C. N., inculpatul fiind trimis în judecată prin R. P. de pe lângă Curtea de A. C., pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prev.și ped.de art.178 alin.1 și 2 C..

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul B. C. N. personal, asistat de apărător ales, av.Aurel Bujiță, din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar și av.P. C. I. în substituirea apărătorului ales al părilor vătămate M. E. și F. M., av.Budișan C., din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar, lipsă fiind părțile vătămate M. E., F. M., partea responsabilă civilmente F. de P. a V. S. și asiguratorul O. V. I. G. SA.

P. de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care se constată că la dosarul cauzei s-au depus de către inculpat motivele de recurs.

În instanță se prezintă av.M. A. în substituirea apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, av. L. A., care solicită acordarea onorariului avocațial parțial din oficiu pentru studierea dosarului și prezentarea la termenul de judecată.

Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursurilor.

Apărătorul inculpatului, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, să se dispună, în principal, achitarea inculpatului în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 alin.1 lit.d sau e C.pr.pen., iar în subsidiar, reindividualizarea pedepsei aplicate inculpatului în sensul stabilirii unei pedepse îndreptate spre minim având ca modalitate de executare suspendarea condiționată a executării pedepsei. Pe latură civilă, solicită exonerarea inculpatului de la plata daunelor morale cu menținerea obligației asiguratorului de a răspunde în lilmitele legii.

Astfel, cu privire la cererea principală, solicită a se avea în vedere că din probele administrate rezultă că traficul era redus pe tot traseul pe care inculpatul l-a urmat iar carosabilul era uscat cu excepția locului în care s-a produs accidentul. Consideră că sunt întrunite cerințele prev.de art.47 C. deoarece rezultatul periculos este consecința intervenției unei împrejurări străine de voință a inculpatului, acesta fiind în imposibilitate de a prevedea intervenția forței străine. De asemenea, peste activitatea de conducere s-a suprapus împrejurarea exterioară constând în aceea că pe segmentul de drum unde a avut loc accidentul era polei.

Cu privire la solicitarea subsidiară, apreciază că pedeapsa aplicată este una ridicată raportat la scopul pe care aceasta ar trebui să îl îndeplinească. Solicită a se avea în vedere că de la data comiterii faptei și până la momentul soluționării cauzei a trecut un interval de timp relativ mare în care inculpatul nu a mai comis nici o faptă prevăzută de legea penală, acesta are un loc de muncă asigurat, a avut o conduită ireproșabilă, a depus stăruințe în repararea pagubei.

Raportat la latura civilă, arată că potrivit art.14 alin.3 C.pr.pen., repararea pagubei se face potrivit dispozițiilor legii civile. În acest sens, arată că între inculpat și părțile civile s-a încheiat o convenție prin care acestea menționează că nu au pretenții față de inculpat, că renunță la daunele materiale și că își mențin doar cererea cu privire la daunele morale pe care le pretind de la asigurator. A. în vedere că între inculpat și părțile civile a intervenit o tranzacție, consideră că latura civilă trebuia să se soluționeze conform voinței părților.

Apărătorul părților civile solicită admiterea recursului, casarea hotărârii primei instanțe și rejudecând, pe latură civilă, solicită acordarea daunelor morale acordate într-un cuantum sporit. Rezultatul este unul tragic pentru că s-a provocat decesul unei persoane, iar copiii victimei s-au constituit părți civile. S. că s-a cauzat părților civile un prejudiciu moral de o gravitate sporită. În ceea ce privește latura penală, în principiu era de acord cu ceea ce a stabilit instanța, însă, văzând atitudinea inculpatului, consideră că acesta nu a înțeles gravitatea faptei comise. Din probele dosarului rezultă cu certitudine că inculpatul este vinovat de producerea accidentului. Cu privire la recursului inculpatului, solicită respingerea lui ca neîntemeiat pentru motivele expuse iar pe latură civilă, solicită a fi obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente.

Apărătorul inculpatului, cu privire la recursul părților civile, solicită admiterea lui cu nuanțarea de a se acorda doar ceea ce au cerut iar pe latură penală, solicită respingerea recursului. Referitor la recursul asiguratorului, solicită respingerea lui.

Apărătorul părților civile, în ceea ce privește recursul asiguratorului, solicită respingerea lui.

Reprezentantul P., consideră că prima instanță a stabilit în mod corect vinovăția inculpatului. Cu privire la individualizarea pedepsei, instanța a reținut circumstanțe atenuante și a redus pedeapsa sub minim astfel că, raportat la fapta comisă, nu se justifică reducerea ei. Referitor la latura civilă, arată că părțile vătămate au ajuns la a cere inculpatului daune materiale iar cu privire la daunele morale dă credit instanței de fond, astfel că solicită respingerea tuturor recursurilor.

Inculpatul B. C. N., având ultimul cuvânt, arată că regretă rezultatul tragic care s-a produs în urma accidentului rutier și conștientizează consecințele acestui eveniment.

C U R T E A

Prin sentința penală nr. 457 din 5 aprilie 2012 a J. C.-N. pronunțată în dosarul nr. (...), în baza art.178 alin.1 și 2 C. cu aplicarea art.74 alin.1 lit.a) și b) C. raportat la art.76 alin.1 lit.d) C. a fost condamnat inculpatul B. C. N., fiul lui N. și F., născut la data de (...) in Năsăud, jud.Bistrita Năsăud , cu domiciliul in comuna F. , sat F. str.C. F. bl.A2, ap.6 jud.C. , cetătean român, studii superioare, stagiul militar nesatisfăcut, căsătorit, 1 copil minor, cadru didactic la UBB C.-N., fără antecedente penale, CNP 1., la 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă.

În temeiul art.71 alin.1 și 2 C. s-a interzise inculpatului exercitiul drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a) teza a II-a din Codul penal, pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art.81 alin.1 raportat la art. 82 alin.1 C. s-a suspendat condiționat executarea pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare pe durata unui termen de încercare de 3 ani și 6 luni, care începe să curgă de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În baza art.71 alin.5 C. s-a suspendat executarea pedepsei accesorii, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.

În baza art.359 Cod P. P.ă raportat la art.83 și art.84 C. s-a atras atenția inculpatului cu privire la revocarea beneficiului suspendării condiționate în cazul săvârșirii unei infracțiuni in cursul termenului de încercare.

În temeiul art.14 și art.346 Cod procedură penală raportat la art.998-999 cod civil s-a admis în parte acțiunile civile formulate de părțile civile F. M., și M. E., ambii cu domiciliul in comuna A., sat A. str.8 M. nr.4 jud.C. și a fost obligat inculpatul la plata in favoarea părtilor civile a sumei de 25000 E., pentru fiecare (in lei la data plătii) cu titlu de daune morale.

În temeiul art. 55 din L. nr.1. modificată, cu referire la D. pronuntată in RIL nr.I/2005 a I. constată calitatea de asigurător a O. V. I. G. SA, cu sediul in mun. B. sector 1, Bdul Aviatorilor nr.28 prin O. V. I. G. S. - S. C.-N., cu sediul in mun. C.-N., str. Calea Turzii nr.7 jud.C. și sediul profesional ales in mun. C.-N., str.Zrinyi Miklos nr.7 ap.3-4 jud.C. la S. H. si A., urmând ca aceasta să răspundă în limitele și conditiile legii și ale contractului(politei) de asigurare de răspundere civilă auto RCA seria QA nr. 1986290 emisa la data de (...).

S-a constatat că in cauză ASOCIATIA F. DE P. A V. S., cu sediul in V. L. nr.40-40 bis, sector 2 B. nu are calitatea de persoana responsabila civilmente.

În temeiul art.3 , 4 alin.1 lit.b) și art.7 rap la pct.5 din Anexa parte integranta din L. nr.76/2008 s-a dispus la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri prelevarea probelor biologice de la inculpatul B. C. N., fiul lui N. și F., născut la data de (...) in Năsăud, jud.Bistrita Năsăud , cu domiciliul in comuna F. , sat F. str.C. F. bl.A2, ap.6 jud.C. , cetătean român, studii superioare, stagiul militar nesatisfăcut, căsătorit, 1 copil minor, cadru didactic la UBB C.-N., fără antecedente penale, CNP 1., in măsura in care nu sunt incălcate alte drepturi.

În baza art. 191 alin.1 Cod de procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2116 Ron cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

1916 Ron reprezintă cheltuielile efectuate în cursul urmăririi penale, iar 200 Ron cheltuielile efectuate pe parcursul judecății.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul P. de pe lângă Curtea de A. C. nr. 2. din data de (...) înregistrat pe rolul J. C.-N. sub nr.15622/211/(...) s-a dispus punerea in miscare a actiunii penale si trimiterea in judecată in stare de libertate a inculpatului B. C. N. pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, faptă prevăzută și sancționată de art.178 alin.1,2 C..

S-a reținut in actul de sesizare al instanței sub aspectul învinuirii in sarcina inculpatului că în data de (...), in jurul orei 09.10 in timp ce coducea autoturismul marca Dacia cu nr. de înmatriculare (...) pe DN 1C dinspre mun. C.-N. spre Dej, pe raza localității A., datorita neatenției și neadaptării vitezei la condițiile de drum a pierdut controlul direcției de mers și a accidentat-o mort pe numita F. I. care se delpasa regulamentar pe acostamentul sensului opus de circulatie .

Situație de fapt a fost reținută pe baza următoarele mijloace de probă: proces verbal de constatare și planșe foto (f.8-22), declarațiile învinuitului (f.50-52), declarațiile martorilor (f.40-45), declarațiile părților vătămate (f.34-39), raport de constatare medico-legală (f.24-26), raport de expertiză criminalistică (f.68-77), buletin analiză toxicologică-alcoolemie (f.30).

În cursul urmăririi penale inculpatul B. C. N. a declarat că nu se consideră vinovat de producerea accidentului, iar numitii F. M. și M. E., fiul și fiica victimei au precizat că nu au pretentii civile de la inculpat(f.34 verso , f.38).

În cursul judecății a fost reaudiat inculpatul(f.37) și părtile civile M. E. (f.38) și F. M. (f.39) precum și martorii P. M., T. L. M., G. D.-M., declaratiile acestora fiind consemnate si atasate la dosar (f.142, f.143, f.144 dosI).

Anterior citirii actului de sesizare părtile vătămate M. E. și F. M. s-au constituit părti civile in procesul penal cu suma de 5000 Ron daune materiale și 1. E. fiecare, daune morale(f.34-36 dosI). Prin inscrisul depus la dosar in sedinta publica din data de (...) părtile vatamate au inteles să restrânga cuantumul pretentiilor civile formulate solicitând doar plata daunelor morale(f.58 dosI).

S-a depus la dosar fisa de cazier judiciar a inculpatului(f.14 dosI).

Inculpatul a mai depus la dosar concluzii scrise(f.148-149 dosI) și înscrisuri in circumstanțiere (f.25-27 dosI).

Analizând ansamblul materialului probator administrat in cursul urmăririi penale și cercetării judecătorești, instanța a reținut:

În data de (...) în jurul orei 09.10 inculpatul B. C. N. se deplasa la volanul autoturismului marca Dacia 1310 cu nr de înmatriculare (...), pe D.-E. dinspre mun. C.-N. către localitatea Dej (declarație inculpat f.37) , traficul fiind redus, vizibilitatea bună și carosabilul uscat (declarație inculpat f.37 coroborată cu declarația martorului G. D.-M. f. 144).

În dreptul km13+300m în localitatea A., după turnul de control, într-o curbă spre stânga carosabilul a devenit umed și alunecos, acoperit cu polei pe anumite porțiuni ( proces verbal de cercetare la fata locului f.8 dos.UP coroborat cu declarația inculpatului f.37 și declarațiile tuturor martorilor), iar inculpatul se deplasa cu 5. (f.68-

77 dos.UP).

Acesta a acționat pedala de frână (declarație inculpat f.37) dar autoturismul a intrat în derapaj, inculpatul a pierdut controlul volanului și a pătruns pe contrasens, apoi pe trotuar unde a lovit-o din lateral spate pe numita F. I. (declarația martorei P. M.

), autoturismul oprindu-se în gardul imobilului nr.151 (declarație inculpat f.37 coroborată cu procesul verbal de cercetare la fata locului f.8 dos.UP).

La solicitarea inculpatului, lucrătorii S.ui Ambulanță au sosit la fața locului și au efectuat manevrele de resuscitare la care victima nu a mai răspuns, decesul acesteia fiind constatat la ora 10.05 (declarație inculpat f.37 coroborată cu declarația martorilor T. L.-M., P. M.).

Potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. 2/III/1/2007 /(...) eliberat de IML C.-N. efectuat in cursul urmăririi penale, moartea numitei F. I. a fost violentă, s-a datorat hemoragiei meningocerebrale consecutive unui traumatism cranio-cerebral acut închis survenit în cadrul unui politraumatism prin accident rutier, între leziuni și deces existând raport de cauzalitate (f.24-26 dosUP).

Inculpatul nu se afla sub influența băuturilor alcoolice, astfel cum rezulta din buletinul de analiza toxicologica alcoolemie nr.4/(...)(f.30dos.UP).

În cursul urmăririi penale s-a dispus efectuarea unei expertize criminalistice privind accidentul rutier concluziile raportului de expertiză criminalistică nr. 47 /(...) întocmit de către L. I. de E. C. C. stabilind că viteza inițială a autoturismului condus de inculpat a fost de aproximativ 53 km/h, în condițiile date inculpatul nu putea evita producerea accidentului, însă putea prevedea producerea evenimentului rutier dacă ar fi adaptat viteza de deplasare a autoturismu la condițiile de drum existente în acel moment, astfel încât să aibă în permanenta controlul asupra vitezei de deplasare și să poată înscrie autovehiculul pe o traiectorie conformă segmentului de drum parcurs, prevenind astfel apariția fenomenului derapare. S-a mai concluzionat că accidentul s-a produs din cauza neadaptării de către inculpat a vitezei de deplasare a autoturismului la condițiile de drum existente în acel moment (f. 68-77 dosUP).

Atat in cursul urmăririi penale cat si in cursul cercetării judecatoresti inculpatul a aratat că nu se considera vinovat de producerea evenimentulu rutier soldat cu moartea victimei intrucat nu a putut prevedea rezultatul periculos care s-a produs . Cu toate acestea inculpatul a recunoscut că în ziua accidentului a pornit de la domiciliu în jurul orei 08,45, conducea autoturismul cu o viteză de 50-55 km/h, era singur în mașină, iar în localitatea A., la intersecția cu drumul care duce spre M., în dreptul postului de control, a simțit că este necesar să frâneze întrucât a observat carosabilul acoperit cu polei pe acel sector de drum. D. ce a acționat pedala de frână, a intrat în derapaj, nu a mai putut controla volanul și autoturismul a ajuns de-a latul drumului, a trecut pe contrasens, apoi a părăsit partea carosabilă, a ajuns pe trotuar

(acostament) unde a lovit o persoană de sex feminin care circula regulamentar în aceeași direcție de mers (f.50 dosUP), respectiv, in momentul in care a ajuns la intersecția cu D. in localitatea A. pe DN 1C E. a observat pata de polei sub masina , mașina intrând intr-un usor derapaj a franat instinctiv(poate si datorita lipsei de experiența in sofat)(f.37 dosI).

Audiați in cursul urmăririi penale (f.40-45 dosUP) dar si in cursul cercetării judecatoresti martorii P. M., T. L. M. și G. D. M. au precizat că pe sectorul de drum în care s-a produs accidentul carosabilul era acoperit cu polei iar potrivit procesului- verbal de cercetare la fața locului, asfaltul era umed și alunecos acoperit cu polei pe anumite porțiuni (f. 8 dosUP).

Potrivit art.178 alin.1 C. uciderea din culpă a unei persoane se pedepsește cu închisoarea de la 1 la 5 ani iar in conformitate cu dispozițiile alin.2 al aceluiași articol, uciderea din culpă a unei persoane ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale ori a măsurilor de prevedere pentru exercițiul unei profesii sau meserii, ori pentru efectuarea unei anume activități se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani.

În drept, fapta inculpatului B. C. N. care, în data de (...), în jurul orei

09.10, în timp ce conducea autovehiculul marca Dacia 1310 cu nr. de înmatriculare (...) pe D.-E. în sensul de rulare dinspre mun. C.-N. către Dej, a pătruns pe contrasens, apoi pe trotuar unde a lovit-o din lateral spate pe numita F. I., aceasta decedând la ora 10.05 ca urmare a traumatismelor produse prin impact, întrunește elementele constitutive ale infacțiunii de ucidere din culpă prev și ped de art. 178 alin. 1,2 C..

Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii constă în acțiunea inculpatului de ucidere a victimei, ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale referitoare la circulația pe drumurile publice, respectiv a prevederilor art.48 din OUG 195/2002 prin aceea că inculpatul nu a respectat regimul legal de viteză și nu a adaptat viteza în funcție de condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță , dar și cele ale art.123 lit.e din Regulamentul de aplicare a OUG nr.195/2002 potrivit cărora conducătorul de vehicul este obligat să circule cu o viteză care să nu depășească 30 km/h în localități sau 50 km/h în afara localităților când partea carosabilă este acoperită cu polei, gheață, zăpadă bătătorită, mâzgă sau piatră cubică. Așadar acțiunea de conducere pe drumurile publice desfășurată de inculpat în data de (...) în jurul orei 09.10 a fost îndeplinită necorespunzător (neadaptând viteza la condițiile concrete de trafic) și uciderea din culpă a fost săvârșită în timpul exercițiului acestei activități de conducere.

Acțiunea inculpatului a produs urmarea tipică cerută de textul legal incriminator, respectiv decesul victimei. Raportul de cauzalitate este demonstrat prin faptul că, potrivit declarațiilor martorilor coroborate cu rezultatul raportului de constatare medico- legală, moartea numitei F. I. este consecința directă a acțiunii de lovire săvârșită de inculpat întrucât aceasta a cauzat un traumatism cranio-cerebral acut închis în urma căruia a intervenit o hemoragie meingocerebrală care a provocat decesul.

Sub aspectul laturii subiective, fapta a fost comisă din culpă fără prevedere in acceptiunea art. 19 pct. 2 lit. b din Codul P., întrucât inculpatul nu a prevăzut rezultatul activității sale de conducere, dar putea și trebuia să prevadă. Astfel prin raportare la condițiile concrete, respectiv desfășurarea activității de conducere într-o zi de iarnă-(...)-pe un traseu uscat până în dreptul km13+300m, cu o vizibilitate bună, în absența unor condiții meteo nefavorabile, conducând cu o viteză de 53 km/h , inculpatul nu a prevăzut că în dreptul km13+300m va exista o porțiune de traseu umedă și alunecoasă, pe alocuri cu polei, care va antrena derapajul autoturismului și pătrunderea pe contrasens, apoi pe trotuar unde va lovi o persoană.

Deși nu a prevăzut, inculpatul avea obligația de a prevedea, aceasta fiind izvorâtă din obligația de diligență prevăzută de art.48 din OUG 195/2002 potrivit căruia conducătorii auto trebuie să respecte regimul legal de viteză și să adapteze viteza în funcție de condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță și art.123 lit.e din Regulamentul de aplicare a OUG nr.195/2002 potrivit căruia conducătorul de vehicul este obligat să circule cu o viteză care să nu depășească 30 km/h în localități sau 50 km/h în afara localităților când partea carosabilă este acoperită cu polei, gheață, zăpadă bătătorită, mâzgă sau piatră cubică. Întrucât inculpatul a condus cu o viteză de 5. și nu a adaptat viteza la condițiile de drum pentru a evita impactul cu victima F. I., acesta și-a încălcat obligația de diligență .

A. obligația de a prevedea rezultatul socialmente periculos, inculpatul avea în concret și posibilitatea de a-l prevedea și evita. Aceasta deoarece prin raportare la împrejurările concrete (conducerea pe un traseu în principal uscat, devenit alunecos în dreptul km13+300m, cu vizibilitate bună ) și la calitățile inculpatului (șofer amator, fără multă experiență, posesor al permisului de o perioadă scurtă de timp), se poate concluziona că agentul model ar fi condus cu o viteză legală pe care ar fi adaptat-o la condițiile de drum și ar fi evitat accidentarea victimei F. I..

Nu s-a apreciat întemeiate apărările inculpatului in sensul in care in cauza ar fi incidente prevederile art. 47 C. rezultatul periculos producandu-se nu datorita culpei inculpatului ci intervenirii unei imprejurări pe care acesta nu a putut să o prevadă, atâta timp cat în urma analizării materialului probator aflat la dosar, accidentul s-a datorat conduitei imprudente la volan a inculpatului care nu a adaptat viteza de deplasare a autovehiculului la condițiile de drum, intrând în curbă cu viteză neadecvată, în condițiile în care partea carosabilă era umedă și acoperită cu polei. Împrejurarea că până la sectorul de drum pe care s-a produs accidental carosabilul era sau nu uscat ori umed nu are nicio relevanță în stabilirea culpei conducătorului auto, care, în special în condiții de iarnă, când fenomene naturale imprevizibile de natura celui care a favorizat producerea accidentului apar deseori, trebuia să dea dovadă de o mai mare prudență și era în măsură să facă acest lucru aceasta in contextul in care experienta sa la volan nu era una indelungata.

De asemenea aplicabilitatea cazului fortuit exclude orice culpa a inculpatului , ceea ce nu este cazul in speta de fata.

La individualizarea judiciara a pedepsei ce s-a aplicat inculpatului instanța a avut in vedere in mod plural criteriile prevăzute de art. 72 C., respectiv limitele de pedeapsă stabilite de lege, gradul de pericol social al faptei săvârșite apreciat ca fiind unul ridicat prin prisma modului in care inculpatul a comis fapta acesta accidentand mortal victima în timp ce aceasta se deplasa pe trotuarul aferent sensului de mers opus celui în care inculpatul de deplasa, persoana infractorului si împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală precum și scopul pedepsei prevăzut de art. 52 C. cu referire la art. 1 din Cod de P. penală .

Pe de altă parte, instanța a reținut faptul că inculpatul nu are antecedente penale (f.14 dosI) este cunoscut în mediul academic cu importante activități științifice (f.25-27 dosI), a colaborat cu organele implicate în desfășurarea procesului penal, a depus eforturi pentru a înlătura rezultatul faptei sale (a anunțat imediat serviciul de ambulanță), a reparat prejudiciul material cauza prin săvârșirea faptei sale (declarațiile părților civile, f.35) motiv pentru care instanța a apreciat oportuna retinerea circumstantelor atenuante judiciare prev de art. 74 alin.1 lit.a) și b) C..

Pentru considerentele expuse, constatând că fapta exista, a fost săvârșita de inculpat si constituie infracțiune in accepțiunea art.17 C., in temeiul art. 345 alin.2 Cod P. P.ă instanța l-a condamnat pe inculpatul B. C. N. la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru comiterea infractiunii de ucidere din culpa prev și ped de art. 178 alin.1 și 2 C. cu aplicarea art. 74 alin.1 lit.a ) și b) C. raportat la art. 76 alin.1 lit.d) C., apreciind că aceasta pedeapsă va constitui un avertisment suficient pentru acesta de a nu mai săvârși fapte cu caracter penal în viitor și care corespund intru totul ca natura si cuantum scopului santionator și preventiv(general si special) al pedepsei edictat de dispozitiile art.52 C..

În temeiul art. 71 alin.1 și 2 C. cu referire la D. RIL nr. 7. a I. s-a interzis inculpatului exercitiul drepturilor prev. de art. 64 alin.1 lit.a teza a-II-a C., ca pedeapsa accesorie, constatând , raportat la natura faptei săvârșite și ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatului, existenta unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, activități ce presupun responsabilitate civică, încrederea publică sau exercițiul autorității, motiv pentru care exercițiul acestora a fost interzis pe durata executării pedepsei principale.

Instanța a apreciat că, prin raportare la gradul de pericol social al faptei reflectat în pedeapsa concret aplicată și la periculozitatea inculpatului evidențiată prin absența antecedențelor penale, reeducarea și reinserția socială a acestuia se poate realiza și fără executarea pedepsei in regim de detentie si privarea de libertate a inculpatului, motiv pentru care în temeiul art.81 alin.1 raportat la art. 82 alin.1 C. a suspendat condiționat executarea pedepsei stabilite de 1 an și 6 luni închisoare pe durata unui termen de încercare de 3 ani și 6 luni, care va incepe să curga după ramânerea definitiva a prezentei hotarari.

În baza art.71 alin.5 C. s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii stabilite iar în baza art.359

Cod P. P.ă raportat la art.83 și 84 C. s-a atras atenția inculpatului cu privire la revocarea beneficiului suspendării condiționate.

Sub aspectul laturii civile, instanța a constatat că părțile vătămate M. E. și F. M.(fiica si fiul victimei ) au declarat, înainte de citirea actului de sesizare, că se constituie părți civile solicitând daune materiale în valoare de 5000 lei și daune morale în cuantum de câte 100.000 euro pentru fiecare (f.35 dosI), iar prin precizarea la constituirea de parte civilă depusă la dosar la ultimul termen de judecată au arătat că renunță la daunele materiale, menținând cererea cu privire la cele morale, cu mențiunea că își îndrepată acțiunea exclusiv împotriva societății de asigurare O. V. I. G. SA (f.47,56) .

Potrivit art.998-999 Cod C. orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșală s-a ocazionat, a-l repara. Răspunderea pentru prejudiciul cauzat este angajată și atunci când acesta s-a produs prin neglijența sau imprudența autorului.

Așadar din interpretarea acestui text legal se deduc condițiile angajării răspunderii civile delictuale, respectiv: existența unei fapte ilicite (delict civil), a prejudiciul, raportul de cauzalitate între cele două și vinovăția. Aceste elemente au fost identificate și supuse atenției cu ocazia analizării infracțiunii sub aspectul elemenelor sale constitutive .

Întrucât părțile civile au înțeles să renunțe la repararea prejudiciului material, instanța a luat act de această manifestare de voință și în continuare se va pronunța asupra reparării prejudiciului moral constând în suferința psihică aferentă pierderii mamei.

A. în vedere că legislația internă nu prevede nici un criteriu în funcție de care să fi evaluat prejudiciul nepatrimonial, aprecierea acestuia urmează a fi făcută în concret, prin raportare la toate împrejurările și circumstanțele cauzei.

În consecință, instanța a acordat cu titlu de despăgubiri pentru daune morale suma de 25.000 E. pentru fiecare dintre cele doua părti vatamate (in lei la data plătii)având în vedere durerile și suferințele psihice pe care le-au suferit părțile civile ca urmare a săvârșirii infracțiunii de ucidere din culpă a cărei victimă a fost mama acestora. Decesul numitei F. I. a cauzat părților civile o traumă psihică iremediabilă, evidențiată totodată prin aceea că victima locuia în aceeași casă cu partea civilă F. M. (f.39) și în imediata vecinătate a părții civile M. E. pe care o ajuta cu treburile casei și la îngrijirea copiilor (f.38). Pentru stabilirea cuantumului acestor despăgubiri, instanța a avut în vedere, de asemenea, principiul echității exprimat prin aceea că despăgubirile pentru daunele morale nu trebuie să constituie o amendă excesivă pentru autorii prejudiciilor și o modalitate indirectă de îmbogățire a părții civile.

În ceea ce privește solicitarea părților civile de a obliga in mod direct societatea de asigurare la plata daunelor morale instanța a apreciat ca o astfel de cerere nu are suport legal, in conformitate cu prevederile legale expuse in continuare societatea de asigurare neputând fi obligata in mod direct la repararea unui asemenea prejudiciu ci aceasta având in procesele penale calitatea de asigurator, urmând a răspunde in limitele legii și a contractului de asigurare încheiat.

Astfel, potrivit art. 48 din L. nr. 1. persoanele fizice și cele juridice, care dețin autovehicule supuse înmatriculării în România, sunt obligate sa le asigure pentru cazurile de răspundere civilă ca urmare a pagubelor produse prin accidente de autovehicule pe teritoriul R.

Potrivit art. 50 și art.55 din aceeași lege despăgubirile se acorda pentru sumele pe care asiguratul este obligat sa le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuieli de judecata persoanelor pagubite prin vătămare corporală sau deces, precum și prin avarierea sau distrugerea de bunuri și se plătesc de către asigurator nemijlocit persoanelor fizice sau juridice pagubite, în măsura în care acestea nu au fost despagubite de asigurat. A. 57 prevede că drepturile persoanelor pagubite prin producerea accidentelor de autovehicule se pot exercita și direct împotriva asiguratorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia, stabilită în prezentul capitol, cu citarea obligatorie a celui răspunzător de producerea pagubei.

Este de observat că din nici o prevedere a legii menționate nu rezultă că societatea de asigurare ar avea o altă calitate procesuală decât aceea de "asigurător", așa cum este ea denumită repetat în cuprinsul legii, după cum nici dispozițiile din Codul de P. P.ă coroborate cu cele ale Codului C., nu impun să se considere că, în asemenea situații, societatea de asigurare ar avea calitatea de parte responsabilă civilmente.

Caracterul limitat, derivat din contract, al obligației asumate de societatea de asigurare exclude asimilarea poziției sale cu calitatea de parte responsabilă civilmente sau de garant, cât timp nici o prevedere legală nu permite o astfel de interpretare.

Așadar rezultă că, în cazul producerii unui accident de circulație, având ca urmare cauzarea unui prejudiciu, pentru care s-a încheiat contract de asigurare obligatorie de răspundere civilă, coexistă răspunderea civilă delictuală, bazată pe art.

998-999 din Codul C., a celui care, prin fapta sa, a cauzat efectele păgubitoare, cu răspunderea contractuală a asigurătorului, întemeiată pe contractul de asigurare încheiat în condițiile reglementate prin L. nr. 1. astfel cum a statuat si I. prin D. RIL nr. I. martie 2005.

În această ordine de idei nu poate fi înlăturată răspunderea inculpatului bazată pe art. 998-999 din Codul C. pentru a fi, astfel, angajată doar răspunderea societății de asigurare O. V. I. G. SA . Cele două răspunderi coexistă, dar în baza unor temeiuri diferite, iar dispozițiile legale nu oferă părților civile facultatea de a opta pentru una în dauna celeilalte.

Pe cale de consecința, în temeiul art.14 și art.346 Cod P. P.ă raportat la art.998-999 Cod C. s-a admis in parte acțiunile civile formulate de părtile civile F. M., și M. E., ambii cu domiciliul in comuna A., sat A. str.8 M. nr.4 jud.C. și a fost obligat inculpatul la plata in favoarea părtilor civile a sumei de 25000 E., pentru fiecare(in lei la data plătii) cu titlu de daune morale.

În temeiul art. 55 din L. nr.1. modificată, cu referire la D. pronuntată in RIL nr.I/2005 a I. s-a constatat calitatea de asigurător a O. V. I. G. SA, cu sediul in mun.B. sector 1, Bdul Aviatorilor nr.28 prin O. V. I. G. SA-S. C.-N., cu sediul in mun.C.-N., str.Calea Turzii nr.7 jud.C. și sediul profesional ales in mun.C.-N., str.Zrinyi Miklos nr.7 ap.3-4 jud.C. la S. H. si A., urmând ca aceasta să răspundă în limitele și conditiile legii și ale contractului(politei) de asigurare de răspundere civilă auto RCA seria QA nr. 1986290 emisa la data de (...).

S-a constatat că in cauză ASOCIATIA F. DE P. A V. S., cu sediul in V. L. nr.40-40 bis, sector 2 B. nu are calitatea de persoana responsabila civilmente.

În baza art. 191 alin.1 Cod de procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2116 Ron cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

1916 Ron reprezintă cheltuielile efectuate în cursul urmăririi penale, iar 200 Ron cheltuielile efectuate pe parcursul judecății.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs atât inculpatul B. C. N. cât și părțile civile M. E. și F. M. și S. O. V. I. G. S..

Inculpatul B. C. N. a criticat sentinta atacată ca fiind nelegală și netemeinică și a solicitat casarea acesteia și pronunțarea unei decizii penale prin care să se dispună, în principal,achitarea sa potrivit art. 11 al. 2 lit. a C.proc.pen. rap. la art. 10 al. 1 lit. d sau e C.proc.pen., iar în subsidiar să se dispună reindividualizarea pedepsei în sensul reducerii acesteia până la minimul general și cu suspendarea condiționată a executării. Cu privire la latura civilă a solicitat să se dispună exonerarea sa de plata daunelor morale și menținerea obligației asigurătorului de a răspunde în limitele legii și ale poliței de asigurare de răspundere civilă auto RCA.

În motivarea recursului inculpatul a arătat că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 47 C. referitoare la cazul fortuit invocând faptul că rezultatul socialmente periculos este consecința intervenției unei împrejurări străine de voința și conștiința sa, fiind în imposibilitatea de a prevedea intervenția forței străine care a dus la producerea evenimentului rutier cu referire la poleiul existent pe sectorul de drum unde s-a produs accidentul. Imposibilitatea de a prevedea că pe porțiunea de carosabil unde s-a produs evenimentul rutier era polei a fost consecința împrejurării că pe tot traseul drumul era în totalitate uscat și în zonă nu erau indicatoare de avertizare ceea ce exclude și existența laturii subiective a infracțiunii, lipsind vinovăția sub forma culpei.

Cu privire la petitul secundar inculpatul a menționat că sancțiunea stabilită de către instanța de fond este prea severă și excede scopului acesteia, invocând faptul că are un loc de muncă asigurat, a avut o conduită ireproșabilă anterior și posterior evenimentului rutier, a fost sincer în declarații, s-a preocupat de situația părților civile și a probat că infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată a constituit un accident în viața sa astfel că se impune reducerea cuantumului pedepsei la minimul general si suspendarea condiționată a executării sancțiunii.

Referitor la latura civilă inculpatul a invocat faptul că instanța de fond a omis a da eficiență tranzacției încheiată cu părțile civile potrivit căreia acestea arată că renunță la pretenții față de inculpat și că solicită obligarea doar a asigurătorului la plata daunelor morale, iar acesta din urmă, deși nu are calitate procesuală de parte responsabilă civilmente, poate răspunde direct potrivit art. 54 și 55 din L. nr. 1..

Părtile civile au criticat sentinta instantei de fond ca netemenică sub aspectul solutionării laturii civile a cauzei si au solicitat casarea solutiei atacate si pronuntarea unei decizii prin care să se dispună admiterea în totalitate a petitului privind acordarea daunelor morale cu motivarea că vinovătia inculpatului a fost dovedită indubitabil, iar rezultatul a fost unul tragic, respectiv s-a cauzat decesul unei persoane, iar prejudiciul moral este unul de mare intindere.

Asigurătorul nu a motivat recursul promovat si nici nu s-a prezentat în instanta prin reprezentantii legali.

Procedând la solutionarea recursurilor prin prisma motivelor invocate si pe baza actelor si lucrărilor dosarului, Curtea constată următoarele:

Instanța de fond a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea și sprijinită pe interpretarea și analiza judicioasă a unui probatoriu complet administrat atât în faza de urmărire penală, cât și în fața primei instanțe, probatoriu pe baza căruia s-a stabilit întemeiat că inculpatului îi revine culpa exclusivă în producerea infracțiunii care face obiectul cauzei.

Curtea își însușește în întregime argumentația instanței de fond, astfel cum această posibilitate este conferită de practica C. și potrivit căreia poate constitui o motivare preluarea motivelor instantei inferioare ( Helle impotriva Finlandei ).

Argumentația inculpatului potrivit căreia accidentul de circulația a avut ca premisă o imprejurare pe care acesta nu a putut să o prevadă, fiind în imposibilitatea de a prevedea intervenția forței străine care a dus la producerea evenimentului rutier cu referire la poleiul existent pe sectorul de drum unde s-a produs accidentul, nu poate fi însușită nici de instanța de apel.

Astfel cum corect a reținut și instanța de fond, în cauză s-a demonstrat fără putință de tăgadă că la originea evenimentului rutier s-a aflat viteza situată peste limita legală admisă și neadapatată condițiilor de trafic și vreme a autoturismului condus de inculpat, acesta intrând în curbă cu viteză neadecvată, în condițiile în care partea carosabilă era umedă și acoperită cu polei.

Curtea observă că o faptă se consideră săvârșită în conditiile cazului fortuit potrivit art. 47 C. când sunt îndeplinite următoarele conditii: a) rezultatul socialmente periculos al faptei să fie consecința intervenției unei împrejurări străine de voința și conștiința făptuitorului; b) între împrejurarea neprevăzută și rezultatul produs trebuie să existe legătură de cauzalitate. D. nu există legătură de cauzalitate în sensul că rezultatul s-ar fi produs ca urmare a acțiunii sau inacțiunii făptuitorului și fără intervenția neprevăzută a energiei străine, nu există caz fortuit; c) făptuitorul să fi fost în imposibilitate de a prevedea intervenția împrejurării ( forței străine) care a produs rezultatul.

Imprevizibilitatea se referă la intervenția împrejurării, a momentului de apariție al acestei împrejurări și nu la rezultatul care poate fi în genere previzibil. Prin imposibilitatea de prevedere a intervenției împrejurării străine care produce rezultatul, cazul fortuit se deosebește de lipsa de vinovăție generată de situația subiectivă a făptuitorului unde neprevederea poartă asupra rezultatului acțiunii sau inacțiunii lui, se datorează limitelor sale, de cunoaștere ( subiective).

În acest context, pe cazul în speță, Curtea reține că nu este îndeplinită condiția imprevizibilității absolute a împrejurării care a determinat producerea rezultatului atâta timp cât inculpatul nu a respectat regulile rutiere de deplasare cu autoturismul pe timp de iarnă, în sensul că nu a dat dovadă de diligență prin luarea tuturor măsurilor în vederea evitării oricărui pericol. Totodată, desi avea pregatirea necesară, pe fondul lipsei de experientă în conducerea pe drumurile publice a autoturismului si a vitezei neadecvate, putea și trebuia să prevadă rezultatul socialmente periculos, și anume producerea unui accident de circulație, atunci când nu a luat toate măsurile de siguranță în trafic

Referitor la apărarea potrivit căreia inculpatul nu a prevăzut că în sectorul de drum unde a avut loc evenimetul rutier, respectiv în dreptul km13+300m, va exista o porțiune de traseu umedă și alunecoasă, pe alocuri cu polei, Curtea obervă ca această situatie nu a survenit intepestiv, ci prezenta acestor caracteristici ale drumului au fost semnalate cu mult înainte. Astfel martorii P. M. (aceasta fiind martorul în fata caruia s-a produs accidentul si care a însoțit-o pe victimă de la domiciliu - 42 dos.fond) și T. L. M. (f.143 dos.fond) au arătat că pe toată strada principală și pe trotuar era polei deoarece era data de 31 decembrie, orele 9,30, anterior plouase și nu se împrăștiase antiderapant. În același sens este și declarația martorului G. D. M. (f. 144 dos.fond) care a ajuns la locul faptei la circa 15-20 minute după impact și care a precizat că la circa 15-20 m de locul evenimentului drumul era acoperit de polei, iar potrivit procesului verbal de cercetare la fața locului (f. 8 dos.u.p.) partea carosabilă, fiind din asfalt, era umed și alunecos , acoperit cu polei pe anumite porțiuni, era timp de zi si vizibilitatea bună.

De altfel, atâta timp cât drumul a fost uscat pe portiunea anterioară locului accidentului, caracteristicile condițiilor de traseu puteau si trebuiau a fi observate din timp dacă inculpatul ar fi circulat cu respectarea obligatiei de diligentă cerute de lege astfel că argumentul potrivit căruia aparitia acelei împrejurari nu putea fi prevazuta de nicio persoana nu poate fi primit, iar concluzia care se desprinde este aceea că inculpatul nu s-a aflat în imposibilitatea obiectivă de a prevedea ivirea împrejurarii care a dat nastere rezultatului neasteptat.

Referitor la culpă, Curtea concluzionează că, în cauză, față de inculpat corect s-a retinut culpa simplă sau culpa fără prevedere, ori neglijența sau greșeala cum mai este denumită în doctrina penală si care se caracterizează prin aceea că făptuitorul nu prevede rezultatul faptei sale, deși trebuia și putea să-l prevadă.

Aprecierea vinovăției sub forma culpei urmează a se stabili după observarea criteriilor prevăzute de lege, și anume: dacă făptuitorul trebuia să prevadă rezultatul și dacă putea să-l prevadă.

Obligația de prevedere a rezultatului se deduce de cele mai multe ori, din actele normative care reglementează exercitarea anumitor activități (conducător auto, electrician, medic, farmacist). Criteriul obiectiv care se propune în doctrina penală, în stabilirea obligației de prevedere este cel al împrejurărilor în care se săvârșește fapta, pentru a observa dacă orice om normal și atent din categoria făptuitorului ( pregătire, experiență de viață) avea în momentul săvârșirii faptei posibilitatea să prevadă rezultatul.

În acest context, Curtea observă că la momentul producerii evenimentului rutier și a consecințelor acestuia, existau mai multe dispoziții legale, legate de obligațiile ce reveneau inculpatului ca si conducător auto. Aceste dispoziții aveau ca scop tocmai prevenirea și, pe cât posibil, înlăturarea condițiilor ce ar fi putut favoriza producerea unui rezultat periculos pe timpul deplasării în trafic, dispoziții legale pe care inculpatul le-a încălcat și care au avut drept consecință producerea rezultatului socialmente periculos.

Potrivit concluziilor raportului de expertiză criminalistică nr. 47 /(...) întocmit de către L. I. de E. C. C., viteza inițială a autoturismului condus de inculpat a fost de aproximativ 53 km/h, iar în condițiile date inculpatul nu putea evita producerea accidentului, însă putea prevedea producerea evenimentului rutier dacă ar fi adaptat viteza de deplasare a autoturismului la condițiile de drum existente în acel moment, astfel încât să aibă în permanenta controlul asupra vitezei de deplasare și să poată înscrie autovehiculul pe o traiectorie conformă segmentului de drum parcurs, prevenind astfel apariția fenomenului derapare. S-a mai concluzionat că accidentul s-a produs din cauza neadaptării de către inculpat a vitezei de deplasare a autoturismului la condițiile de drum existente în acel moment (f. 68-77 dosUP).

Asa fiind, inculpatul a încălcat obligația de diligență prevăzută de art.48 din OUG 195/2002 potrivit căruia conducătorii auto trebuie să respecte regimul legal de viteză și să adapteze viteza în funcție de condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță și art.123 lit.e din Regulamentul de aplicare a OUG nr.195/2002 potrivit căruia conducătorul de vehicul este obligat să circule cu o viteză care să nu depășească 30 km/h în localități sau 50 km/h în afara localităților când partea carosabilă este acoperită cu polei, gheață, zăpadă bătătorită, mâzgă sau piatră cubică.

Asa fiind, . inculpatului care nu a luat toate măsurile necesare pentru o deplasare în siguranță pe drumurile publice în scopul evitării oricărui pericol, încălcând prevederile legale arătate, a accidentat victima F. I. producându-i leziuni ce nu au avut caracter tanatogenerator, si in final decesul, constituie infracțiunea de vătămare corporală din culpă.

Verificând modul în care s-a individualizat sancțiunea penală aplicată inculpatului, Curtea constată că s-au respectat toate regulile ce caracterizează stabilirea pedepsei, atât în ceea ce privește cuantumul, cât și modalitatea de executare, în sensul unei evaluări concrete a criteriilor statuate de legiuitor în dispozițiile art.72 din Codul penal, evidențiind gravitatea faptei comise, prin prisma circumstanțelor reale efective, dar și a circumstanțelor personale ale inculpatului, nu numai a celor legate de comportamentul procesual, cât și a celor care vizează strict persoana acestuia, aprecierea fiind făcută fără o preeminență a vreunuia din criteriile arătate, precum și consecințele pedepsei și a modalității de executare.

Curtea consideră că aspectele invocate de inculpat au fost avute în vedere în procesul de individualizare, ceea ce a condus la retinerea de circumstante atenuante si coborârea sancțiunii sub minimul special prevăzut de lege, acordându-se suficientă și echilibrată importanță gradului de pericol social a infracțiunii comise, condițiilor concrete în care s-a produs, dar și totalității urmărilor faptei din perspectiva atingerii aduse dreptului la viata altei persoane.

În acest context, Curtea concluzionează că pedeapsa stabilită de către instanța de fond este justă și proporțională, in masura sa asigură atât exemplaritatea, cât și finalitatea acesteia, respectiv prevenția specială și generală înscrise în art. 52 C., dar si funcțiile de constrângere și de reeducare și că va contribui la conștientizarea consecințelor faptei, în vederea unei reinserții sociale reale a inculpatului.

Totodată, aplicarea pedepsei accesorii prev. de art. 64 lit. a teza II C. s-a impus raportat la natura si gravitatea faptei comise, dispozitia primei instante fiind în acord cu D. nr.74/(...) pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii,precum si cu jurisprudența Curții E.pene a Drepturilor Omului în cauza Hirst c.Marii Britanii.

Cu privire la latura civilă, Curtea constată că spre deosebire de despăgubirile pentru daune materiale, care sunt supuse unei riguroase probațiuni, despăgubirile pentru daune morale nu se probează, ci se stabilesc pe baza unei evaluări a organului judiciar.

În cazul infracțiunilor contra persoanei, această evaluare, pentru a nu fi una pur subiectivă ori pentru a nu tinde către o îmbogățire fără just temei, trebuie să aibă în vedere suferințele fizice și morale susceptibil în mod rezonabil a fi fost cauzate prin fapta inculpatului și toate consecințele acesteia, astfel cum sunt relevate de actele medicale ori de alte probe administrate.

În sistemul de drept românesc nu sunt precizate criterii pentru stabilirea cuantumului daunelor morale, judecătorul fiind singurul care, în raport de consecințele pe orice plan, suferite de partea vătămată, trebuie să aprecieze o anumită sumă globală care să compenseze prejudiciul moral cauzat. Astfel, la stabilirea cuantumului daunelor morale trebuie avute în vedere mai multe criterii și anume importanța valorii morale lezate, durata și intensitatea durerilor fizice și psihice, tulburările și neajunsurile suferite de victima prejudiciată moral, ținând seama în același timp de scopul pentru care legiuitorul a permis cuantificarea prejudiciului moral, acela de compensare a suferinței persoanei prejudiciate și nu a pierderii efectiv cauzate, care nu se poate echivala în bani.

S-a considerat, de asemenea că la cuantificarea acestor daune instanța trebuie să se raporteze și la practica judiciară în materie, fiind absolut necesară o echivalare a acestora, în vederea respectării principiului egalității în fața legii.

Pe de altă parte, această compensație materială trebuie să fie echitabilă și proporțională cu întinderea pagubei suferite.

În prezenta speță este vorba de repararea unui prejudiciu de afecțiune invocat de victimele indirecte, prejudiciu care trebuie reparat de către persoana culpabilă, sens în care, s-a dispus și prin R. C. de M. al C. E. nr.75 adoptată la 14 martie 1965 în materia prejudiciului corporal care statuează expres că „în caz de deces, reparația pentru prejudiciul de afecțiune trebuie acordată părinților, soțului și copiilor victimei pentru că doar în aceste cazuri reparația este supusă condiției ca aceste persoane să fi avut legături de afecțiune strânse cu victima, în momentul decesului";.

În cauză s-a dovedit mai presus de orice dubiu că, în raport cu toate elementele de la dosar, părtile civile au suferit o traumă psihică de profundă, determinată de fapta săvârșită de inculpat, - moartea mamei-, astfel că acordarea de daune morale se justifică pentru a compensa prejudiciul afectiv cauzat acestora și de care victima era legată printr-o relație afectivă de natură familială.

Cu privire la suma acordată cu titlu de daune morale Curtea apreciază că aceasta reprezintă o justă și echitabilă compensare, fiind corespunzătoare întinderii prejudiciului nepatrimonial invocat de partea civilă și proporțională culpei inculpatului, iar soluția este conformă atât cu interpretarea tradițională a jurisprudenței române cât și cu interpretarea constantă a jurisprudenței europene (P.Tercier, Op.cit.p.268).

Referitor la solicitarea privind exonerarea inculpatului de a suporta repararea prejudiciului moral, Curtea constată că răspunderea susnumitului derivă din răspunderea civilă delictuală, în cauză probându-se existenta faptei ilicite (delict civil), prejudiciului si a raportului de cauzalitate între cele două și vinovăția.

În conditiile inexistentei cadrului legal corespunzător, Curtea constată că nu poate fi primită solicitarea de a se dispune doar obligarea societătii de asigurare la dezdaunare deoarece, asa cum a arătat si prima instanta, societatea de asigurare nu are calitate procesuală, iar raspunderea acesteia este contractuală si coexistă cu cea a inculpatului. În acest context, tranzactia părtilor nu îsi poate produce efecte tocmai că întelegerea acestora se situeaza în afara dispozitiilor legale.

Necostatând existenta unor motive de recurs care se iau în considerare din oficiu, pentru motivele expuse, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b C.proc.pen. se vor respinge ca nefondate recursurile declarate în cauză, iar soluția atacată se va menține în totalitate ca fiind legală și temneinică.

Inculpatului i s-a asigurat aistenta juridica din oficiu astfel ca in temeiul art. 189

C.proc.pen. se va stabili în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 100 lei onorar partiel pentru apărătorul din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.

In baza art. 192 al. 2 C.proc.pen. se vor obliga recurentii părți civile si asigurator să plătească în favoarea statului suma de cate 300 lei cheltuieli judiciare, iar pe inculpat la 400 lei, din care 100 lei reprezentând onorar avocațial.

PENTRU ACESTE M.IVE, ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E:

Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpatul B. C. N., părțile civile M. E. și F. M. si S. O. V. I. G. S. împotriva sentinței penale nr. 457 din 5 aprilie 2012 a J. C.-N..

Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 100 lei ce se va avansa din fondul

M.ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu.

Obligă pe recurenții părți civile si asigurator să plătească fiecare în favoarea statului suma de câte 300 lei cheltuieli judiciare, iar pe inculpat la 400 lei, din care 100 lei reprezentând onorar avocațial.

D. este definitivă.

Dată și pronunțată în ședința publică din data de 2 octombrie 2012.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,

L. H. I. M. V. V. A.

GREFIER, C. S.

Dact.L.H./Dact.S.M

4 ex./(...)

Jud.fond. T. L. P.-PUȘCAȘ

← Sentința penală nr. 129/2012, Curtea de Apel Cluj		Decizia penală nr. 326/2012, Curtea de Apel Cluj →

Decizia penală nr. 1330/2012, Curtea de Apel Cluj

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 1330/2012, Curtea de Apel Cluj