Decizia penală nr. 394/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
DECIZIA PENALĂ NR.394/R/2012
Ședința publică din 08 martie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: V. G., judecător
JUDECĂTORI: D. P.
M. B.
GREFIER: D. S.
D. de I. a I. de C. O. și T., S. T. C. reprezentat prin procuror:
DORU DOBOCAN
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul M. P. V. împotriva încheierii penale nr.23/F din 02 martie 2012 a T.ui B.-N., pronunțată în dosar nr.(...), având ca obiect cerere de liberare provizorie sub control judiciar.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, aflat în
Arestul IPJ B.-N., asistat de apărător ales, av.Moruțan Alin, din Baroul B.-
N., cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, apreciind că sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de lege în sensul acestei soluții. Pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului nu depășește 18 ani închisoare și nu există date la dosar din care să rezulte că acesta ar urmări influențarea unui expert sau martor sau că ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului. Faptele, de altfel recunoscute de inculpat, sunt din 2008, 2009, dată la care s-a apreciat că inculpatul nu prezintă pericol pentru ordinea publică. La doi ani de la comiterea faptelor, se apreciază că lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică. Inculpatul s-a desesizat de activitatea infracțională de 2 ani de când a abandonat instrumentele de falsificare a cardurilor. Probele reținute în acuzarea inculpatului sunt deținute de reprezentanții DIICOT, nu există alte probe ce ar putea fi distruse și nici nu rezultă din dosar că inculpatul ar încerca săvârșirea de alte infracțiuni. Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului și punerea de îndată în libertate a inculpatului.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a încheierii atacate. Prima condiție pentru admiterea cererii și anume cea prev.de art.160/2
C.pr.pen. este îndeplinită, în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea comisă de inculpat nu depășește 18 ani închisoare. Liberarea provizorie sub control judiciar nu este un drept absolut al inculpatului, ci este o atitudine lăsată la aprecierea instanței. Instanța de fond a apreciat în mod corect că în libertate, există temerea că inculpatul va săvârși alte infracțiuni și va încerca să zădărnicească aflarea adevărului. În urmă cu mai puțin de 3 săptămâni, Curtea de A. C. a respins cererea inculpatului, iar de atunci și până în prezent nu s-a schimbat nimic în privința acestuia.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că nu a prejudiciat pe nimeni, regretă fapta și solicită admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
C U R T E A
Asupra recursului penal de față,
În baza lucrărilor dosarului, constată că T. B.-N. prin încheierea penală nr.23/F din (...) a respins ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul M. P. V., fiul lui I. și V., născut la (...) în B., CNP.1., cu același domiciliu, str. Avram Iancu, nr. 3, ap. 3, jud. B. N., în prezent aflat în Arestul Inspectoratului Județean de P. B. N.
A fost obligat inculpatul să plătească în favoarea statului 10 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele
Prin cererea înregistrată sub nr. de mai sus inculpatul M. P. V. a solicitat liberarea provizorie sub control judiciar, arătând că este cercetat în stare de arest preventiv în dosarul nr. 69 D/P/2008 al Direcției de I. a I. de C. O. și T. - B. T. B. N.
În cuprinsul cererii inculpatul a invocat că sunt îndeplinite condițiile legale pentru a putea beneficia de liberarea provizorie sub control judiciar și că are cunoștință de prevederile art. 160/10 Cod procedură penală care reglementează cazurile de revocare a liberării provizorii.
În consecință, inculpatul a solicitat admiterea cererii, stabilirea în sarcina sa a obligațiilor considerate necesare în raport de dispozițiile art. 160/2 Cod procedură penală și punerea sa de îndată în libertate .
În motivarea cererii inculpatul a arătat că este arestat preventiv din data de 20 ianuarie 2012 pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronice, prev. de art. 25 din Legea nr. 365/2002 și de falsificare de instrumente de plată electronice, prev.de art. 24 alin. 1 din Legea nr. 365/2002 și că maximul special al pedepselor prevăzute de lege pentru aceste infracțiuni este de 12 ani închisoare respectiv, sub limita de 18 ani închisoare prevăzută de art. 160 ind. 2 alin. 1 Cod procedură penală.
Referitor la cea de a doua condiție prevăzută de art. 160 ind. 2 alin. 2 Cod procedură penală, a invocat că la dosar nu există date certe din care să rezulte că ar încerca influențarea vreunui martor sau expert ori că ar zădărnici aflarea adevărului prin distrugerea mijloacelor de probă sau că ar încerca să comită noi infracțiuni.
Inculpatul a susținut că în ipoteza punerii sale în libertate instanța i-ar putea impune anumite obligații conform art. 160/2 alin. 3 Cod procedură penală, de natură a preîntâmpina orice încercare a sa de a influența bunul mers al cercetărilor penale sau aflarea adevărului în cauză precum și posibilitatea de a săvârșii noi fapte penale.
Sub aspectul temeiniciei cererii a invocat că până în momentul de față nu au fost prezentate probe certe din care să rezulte că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Raportat la dispozițiile art. 5 paragraful 3 din Convenția
Europeană a Drepturilor Omului s-a relevat că, orice persoană arestată în condițiile prevăzute de alin. 1 are dreptul să fie judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii. În acest context s-a făcut referire la jurisprudența CEDO, cauza Neumaister contra Austriei în care s-a decis că temerea că acuzatul urmează să se sustragă de la proces nu este suficientă, ci ea trebuie analizată în raport de datele personale ale acuzatului, respectiv dacă are loc de muncă, stabilitate familială, dacă are cazier. Cu aceeași ocazie s-a stabilit că temerea că inculpatul se va sustrage descrește pe măsură ce acuzatul petrece mai mult timp în arest, datorită faptului că această perioadă urmează a fi dedusă din durata eventualei pedepse ce este posibil să-i fie aplicată.
În sensul celor de mai sus, s-a invocat că în practica judiciară s-a statuat că „pericolul social al faptei"; nu se identifică cu „pericolul concret pentru ordinea publică"; și că acesta din urmă trebuie dovedit cu certitudine și nu prezumat (Decizia penală nr. 586/2002 a Curții de A. B. - secția a II a Penală).
În altă ordine de idei inculpatul a invocat că scopul măsurilor preventive, prevăzut de art. 136 alin. 2 Cod procedură penală poate fi atins în privința sa și prin liberarea provizorie sub control judiciar. Sub acest aspect a menționat că pe toată durata procesului penal, până la pronunțarea unei hotărâri penale definitive, în calitate de persoană acuzată de comiterea unei infracțiuni beneficiază de prezumția de nevinovăție consacrată atât prin actele normative interne cât și de art. 6 paragraful
2 al CEDO.
Pentru considerentele expuse mai sus inculpatul a solicitat în baza art. 1608a alin. 2 Cod procedură penală admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar și stabilirea în sarcina sa a obligațiilor considerate necesare în raport cu dispozițiile art. 1602 alin. 3 Cod procedură penală.
Examinând actele și lucrările dosarului cu nr. 69 D/P/2008 al Direcției de I. a I. de C. O. și T. - B. T. B. N., instanța a constatat că cererea este neîntemeiată pentru motivele arătate în continuare:
Prin Î. penală nr. 9/CC/20 ianuarie 2011 pronunțată de T. B.-N. în dosarul nr. (...) a fost admisă propunerea formulată de D. de I. a I. de C. O. și T. - B. T. B. N. în dosarul nr. 69 D/P/2008 și s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului M. P. V., pe durata a 29 de zile, începând cu data de 20 ianuarie 2012 pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronice, prev. de art. 25 din Legea nr. 365/2002 și falsificarea de instrumente de plată electronică, prev. de art. 24 alin. 1 din Legea nr. 365/2002, ambele cu aplic. art.41 alin. 2 Cod penal, apreciindu-se că sunt incidente cerințele art. 143 Cod procedură penală și 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală.
Recursul declarat de inculpat împotriva încheierii prin care s-a luat măsura arestării preventive a fost respins ca nefondat prin Î. penală nr.
137/(...) a Curții de A. C.
U., prin Î. penală nr. 14/15 februarie 2012 pronunțată de Tribunalul
Bistrița Năsăud în dosarul nr. (...), s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive față de inculpatul M. P. V., cu încă 30 de zile (până la 18 martie 2012), apreciindu-se că subzistă temeiurile care au stat la baza luării arestării preventive.
Recursul declarat de inculpat împotriva acestei din urmă încheieri a fost de asemenea respins ca nefondat prin Î. penală nr. 263/17 februarie 2012 a Curții de A. C. - Secția Penală.
La câteva zile după respingerea recursului inculpatul a formulat prezenta cerere, solicitând liberarea sa provizorie sub control judiciar, cu motivarea că sunt îndeplinite condițiile legale.
Examinând cererea petentului - inculpat instanța a constatat că într-adevăr formal, toate condițiile prev. de art. 160 ind. 2 Cod procedură penală sunt îndeplinite. Însă, pentru admiterea cererii pe lângă condițiile prevăzute de lege pentru admisibilitatea ei în principiu mai este necesar ca aceasta să fie și întemeiată. Sub acest din urmă aspect, având în vedere natura și gravitatea deosebită a faptelor săvârșite precum și împrejurarea că subzistă în continuare temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, instanța a apreciat că nu se justifică punerea în libertate provizorie sub control judiciar a inculpatului.
Raportat la probele existente la dosar instanța a apreciat că lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Infracțiunile de care este acuzat inculpatul, de deținere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronice și respectiv, falsificare de instrumente de plată prev. de art. 25 și art. 24 alin. 1 din
Legea nr. 365/2002, prin natura lor, conduc la ideea unui pericol concret pentru ordinea publică, aspect dezvoltat și argumentat pe larg și în considerentele Î. penale nr. 137/(...) a Curții de A. C. prin care s-a respins ca nefondat recursul inculpatului împotriva încheierii prin care s- a luat măsura arestării preventive.
Aplicarea dispozițiilor legale care reglementează liberarea provizorie sub control judiciar se poate justifica în cazul unor infracțiuni mai puțin grave, luându-se în considerare și încrederea pe care o poate oferii inculpatul că, lăsat în libertate, nu va mai săvârșii și alte infracțiuni și că își va îndeplinii obligațiile care i se impun. Sub acest aspect este de observat că nu au fost găsite cu ocazia percheziției toate dispozitivele care servesc la falsificarea instrumentelor de plată electronice care se presupune că le-a deținut inculpatul. De asemenea, cercetările penale în acest dosar se desfășoară și privitor la efectuarea de retrageri frauduloase de numerar, faptă prev. de art. 27 alin. 1 din Legea nr.
365/2002, pentru care s-a început urmărirea penală, în legătură cu care este în derulare administrarea unor probe prin comisie rogatorie de către autoritățile franceze în contextul în care există indicii certe că inculpatul a efectuat retrageri frauduloase cu cărți de credit falsificate ( f. 286).
În consecință, având în vedere pericolul social concret al faptelor comise de inculpatul M. P. V., de impactul negativ produs asupra întregii colectivități, instanța a apreciat că în această fază a procesului penal se impune cercetarea acestuia în continuare în stare de arest.
S-a mai reținut că prezenta cerere a fost formulată după un interval scurt, de 3 zile, de la pronunțarea Î. penale nr. 263/17 februarie
2012 a Curții de A. C. prin care s-a respins ca nefondat recursul declarat de inculpat împotriva încheierii prin care s-a dispus prelungirea măsurii arestului preventiv, hotărâre în cuprinsul căreia instanța de recurs a relevat pericolul concret pentru ordinea publică în cazul cercetării inculpatului în stare de libertate. U. hotărârii pronunțate de instanța de recurs nu au intervenit elemente noi pe baza cărora să se poate aprecia că cercetările în prezenta cauză pot continua în bune condiții cu inculpatul în stare de libertate.
Pentru considerentele arătate instanța a apreciat cererea de liberare provizorie sub control judiciar neîntemeiată, astfel că în baza art. 1608a alin. 6 Cod procedură penală a respins-o.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul M. P. V. care a solicitat admiterea acestuia, casarea în întregime a hotărârii instanței de fond și rejudecând cauza, a se admite cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de el, atât persoana sa cât și faptele presupuse a fi comise de către acesta neprezentând un pericol social concret pentru ordinea publică.
Curtea examinând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, ajunge la următoarele constatări:
Din analiza prevederilor art.1602 C.pr.penaIă, rezultă că liberarea sub control judiciar se poate acorda de instanță în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul celor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani și nu există probe din care să rezulte că inculpatul ar mai putea comite alte infracțiuni sau ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului.
Liberarea provizorie sub control judiciar este o măsură preventivă limitativă de drepturi instituită pentru a înlocui arestarea preventivă cu o constrângere mai puțin gravă, suficientă însă pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal.
Aplicarea dispozițiilor legale care reglementează această instituție se poate justifica în cazul unor infracțiuni mai puțin grave luându-se în considerare și încrederea pe care o poate oferi inculpatul că, lăsat în libertate nu va săvârși și alte infractiuni.
Acordarea liberării sub control judiciar nu este un drept absolut și nici formal al inculpatului, fapt ce rezultă din dispozițiile art.1601 alin.1 C., care precizează că aceasta poate fi acordată de către instanță, ceea ce implică dreptul de apreciere al judecătorului asupra cererii în raport cu probele administrate în cauză; în același sens dispozițiile art.1606 alin.2 C. fac distincție între condițiile formale prevăzute de lege referitoare la cererea de liberare sub control judiciar, iar, pe de altă parte, temeinicia acesteia. Analiza în cazul cererii de liberare sub control judiciar are în vedere îndeplinirea condițiilor formale prevăzute de disp.art.1602 și 1606 C., ceea ce înseamnă că temeinicia acesteia se referă la alte aspecte, rezultate din probatoriul administrat în cauză, precum și din verificarea îndeplinirii condiției prevăzute de art.136 alin.2 C.
În acord cu jurisprudența CEDO se constată că instanța europeană a dezvoltat patru motive acceptabile pentru a se refuza eliberarea sub control judiciar sau pe cauțiune: riscul ca acuzatul să nu se prezinte la proces, posibilitatea ca în cazul eliberării, acesta să încerce să împiedice desfășurarea procesului, să comită alte infracțiuni, ori să tulbure ordinea publică (cauza SBC contra Regatului Unit-19 iunie 2001; cauza Smirnova contra R.iei - 25 iulie 2003; Stogmuler contra Austriei-10 noiembrie 1969; Wemhoff contra Germaniei -27 iunie 1968; cauza Matznetter contra Austriei-
10 nov.1969 și Letellier contra Franței-26 iunie 1991).
În privința temeiniciei cererii formulate, Curtea reține că din coroborarea textului art.1602 raportat la art.1606 C. caracterul facultativ al acordării liberării sub control judiciar, chiar și în ipoteza în care inculpatul nu s-ar afla în vreunul dintre cazurile de împiedicare a acordării liberării. Cu toate acestea, instanța nu ar putea uza în mod discreționar de această facultate, întrucât ar încălca în mod flagrant dispozițiile art.5 alin.5 C., art.23 alin.10 din Constituția României și art.5 paragr.3 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, astfel încât, cu ocazia verificării temeiniciei cererii de liberare sub control judiciar trebuie pornit de la una dintre premisele esențiale ale liberării, respectiv subzistența temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului. Î.-adevăr, dacă aceste temeiuri s-ar schimba ori ar înceta, instanța ar fi obligată ca, la cerere sau din oficiu, să dispună, după caz, înlocuirea sau revocarea măsurii arestării preventive, nemaipunându-se, prin ipoteză, problema liberării sub control judiciar. L., această premisă conduce la concluzia că, pentru a refuza liberarea pe considerente de netemeinicie, instanța trebuie să constate existența unor temeiuri mai puternice decât cele avute în vedere, îndeobște, la luarea măsurii arestării preventive, care să justifice convingerea că lăsarea inculpatului în libertate, sub control judiciar, nu este totuși oportună. Interpretând sistematic dispozițiile procedurale din materia măsurilor preventive, în corelație și cu exigențele Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților
Fundamentale și ale jurisprudenței Curții de la S., instanța de recurs consideră că astfel de temeiuri pot privi fie aspecte legate de buna desfășurare a procesului penal, respectiv existența unor date, altele decât cele avute în vedere de art.1602 rap.la art.1606 C. din care să rezulte temerea că atingerea scopului procesului penal ar putea fi compromisă, fie aspecte legate de pericolul social concret al faptelor pentru care inculpatul este cercetat, respectiv prin modul și mijloacele de săvârșire ori prin urmări, acestea să fi produs o gravă vătămare relațiilor sociale ocrotite, traduse printr-un impact violent asupra conștiinței publicului, astfel încât liberarea inculpatului, chiar sub control judiciar, să fie de natură să creeze o puternică stare de insecuritate socială și de neîncredere în actul de justiție.
O mare pondere în aprecierea temeiniciei unei cereri de liberare sub control judiciar trebuie să o aibă datele care țin de circumstanțierea persoanei inculpatului. În acest sens, s-a pronunțat CEDO (cauza N contra Austriei din 27 iunie 1968), care a statuat că la menținerea unei persoane în detenție, instanțele de judecată nu trebuie să se raporteze numai la gravitatea faptelor, ci și la alte circumstanțe, în special cu privire la caracterul persoanei în cauză, la moralitatea, domiciliul, profesia, resursele sale materiale, legăturile cu familia.
În speță, inculpatul M. P. V. a fost arestat pe o durată de 29 de zile în baza art.1491 alin.9-11 C., temeiul de arestare fiind cel vizat de art.148 lit.f C., de la 20 ianuarie 2012 de către T. B.-N., măsură prelungită succesiv la propunerea DIICOT -. T. B.-N., infracțiunile pentru care este cercetat inculpatul fiind acelea de: deținere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronice prev.de art. 25 din Legea nr. 365/2002 și falsificarea de instrumente de plată electronică prev. de art. 24 alin. 1 din
Legea nr. 365/2002 ambele cu art. 41 alin. 2 Cod penal.
S-a reținut că în cursul lunii octombrie 2008, în baza unei înțelegeri prealabile avute cu inculpatul I. O., inculpatul M. P. V. a comandat și achitat în străinătate- probabil în SUA - un dispozitiv de inscripționat și citit carduri de tip MSR 505 (care se cuplează la calculator și este astfel folosit la inscripționarea cărților de credit cu date neautorizate), un skimer model „M.
1. (care se instalează la bancomate în scopul obținerii neautorizate de date despre cărți de credit și coduri PIN) și 100 bucăți blank-uri tip card cu bandă magnetică, desemnându-l ca destinatar pe înv. I. O., colet care a fost expediat în mun.B. printr-o firmă de mesagerie. D. sosirea în mun.B. a coletului cu aceste echipamente, învinuitul I. O. l-a ridicat, urmând ca toate aceste echipamente tehnice să fie trimise/predate lui M. P. V. pentru a le transporta în F. și a fi folosite în cadrul unui grup infracțional în scopul comiterii infracțiunilor de falsificare a instrumentelor de plată electronică prev.de art.24 al.1 din L.365/2002 și efectuarea de retrageri frauduloase în numerar, prev.de art.27 al.1 din L.365/2002 privind comerțul electronic. D. ce a ridicat echipamentele mai sus menționate, învinuitul I. O. le-a depozitat la locuința sa din mun B., le-a verificat dacă funcționează și despre toate acestea i-a comunicat telefonic inc. M. P. V., care i-a cerut să i le trimită în F. într-un colet prin firma „., idee la care au renunțat, convenind să trimită coletul prin intermediul unui bărbat rămas neidentificat cu numele de „., originar din mun.Satu Mare, din anturajul lui M. P. V., care urma să se reîntoarcă din România în F.. Ca urmare, în data de (...), învinuitul I. O. s-a deplasat în mun. Baia Mare unde s-a întâlnit cu un șofer desemnat de acel bărbat rămas neidentificat, i-a predat coletul conținând cel puțin dispozitivul denumit skimer cu CD-ul aferent și alte echipamente tehnice pentru ca acesta să funcționeze, care în data de (...) a fost primit de către inculpatul M. P. V., care ulterior l-a contactat pe înv. I. O. și i-a adus la cunoștință acest aspect. Inculpatul M. P. V. aflat în F. i-a cerut învinuitului să depoziteze celelalte echipamente tehnice (incluzând și dispozitivul MSR) la el acasă o perioadă de câteva luni de zile, până la data de 2 aprilie 2009 când a venit în țară, ocazie cu care I. O. i le-a predat pentru a le duce în F., lucru pe care inculpatul M. P. V. l-a și făcut.
Cu ocazia percheziției domiciliare efectuate la locuința lui I. O. în data de (...), în dosarul nr.16D/P/2011, având ca obiect infracțiunile de trafic de droguri de risc și deținere de droguri de risc pentru consum propriu privind pe B. C. D., I. O. ș.a., a fost găsit dispozitivul de inscripționat și citit carduri tip MSR 505, cu seria nr.0809015, prevăzut cu un cablu de date USB, un alt dispozitiv, din plastic de culoare neagră, având aplicat un autocolant cu inscripția „Adapter Tech cu seria 0819 - Made in China";, prevăzut cu cablu cu mufă, un cablu de alimentare de culoare neagră cu șteker de priză sistem american de care era legat un cablu de alimentare de culoare albă cu steker de priză sistem european precum și un număr de 10 carduri blank cu bandă magnetică ce aveau inscripționate câte o cifră de la 1 la 5, 7,9 și 10-12, un alt colet în care se aflau alte 19 bucăți carduri blank de culoare albă cu bandă magnetică de culoare neagră fără nicio inscripție, precum și un alt colet în care se aflau alte 32 bucăți carduri de același fel neinscripționate. Cu privire la acestea I. O. a declarat că aparțin vecinului său, cu numele de M. P., aflat în F. care i-a cerut să le depoziteze la el o perioadă de câteva luni de zile până când acesta a venit în țară, i le-a predat pentru o perioadă de timp în care M. P. V. a rămas în România, iar în ziua plecării în F., inculpatul i le-a înapoiat pentru a le păstra până la reîntoarcerea sa în R. D. o perioadă de mai multe luni de zile, la sfârșitul anului 2009 - începtutul anului 2010, inculpatul M. P. V. a revenit în România, în B., unde s-a întâlnit din nou cu I. O. și a luat de la acesta coletul conținând dispozitivul
MSR 505 cu cablurile aferente și cu "blank";-urile tip card pe care le-a deținut pe perioada de cca o lună de zile în care s-a aflat în România în scopul falsificării unor instrumente de plată electronică, iar la plecarea sa în F. a remis din nou aceste echipamente lui I. O. pentru a le păstra la el acasă, astfel că acesta din urmă le-a deținut până la data găsirii lor la percheziția domiciliară din (...).
În perioada 2009 - începutul lui 2010, în cel puțin 2 rânduri, inculpatul M. P. V. a venit în România, a luat de la I. O. dispozitivul MSR
505 pe care l-a adaptat de la sistemul american la sistemul românesc de alimentare cu energie electrică, a luat suportul magnetic conținând soft-ul de instalare pe calculator a programului de funcționare al acestuia precum și cardurile „blank";, le-a dus la locuința sa și folosindu-se de calculatorul (laptop-ul său), precum și de datele unor cărți de credit obținute de el în mod fraudulos în F. cu ajutorul dispozitivului denumit „. M. 1., a inscripționat mai multe „blank";-uri cu datele acelor cărți de credit obținute în mod fraudulos în scopul efectuării de retrageri sau transferuri frauduloase de numerar, după care, înainte de a pleca din România în F., în ambele rânduri, i-a remis lui I. O. dispozitivul MSR 505 pentru a-l ține la el acasă până când M. P. V. urma să revină în țară și să i-l ceară.
Audiat fiind, inculpatul a recunoscut în parte faptele comise, arătând insă că nu a însușit bani de pe cardurile persoanelor fizice, ci doar a deținut la domiciliu instrumentele de plată electronică.
Prin prisma celor relevate mai sus, Curtea reține că în speță există împrejurări care justifică aprecierea că cererea inculpatului este nefondată.
Astfel, la acest moment procesual, instanța de recurs constată că punerea în libertate sub control judiciar a inculpatului nu este oportună, buna desfășurare a procesului penal putând fi compromisă prin faptul că instanța nu a fost încă sesizată cu rechizitoriu, s-au mai efectuat acte de urmărire penală de la data arestării preventive a inculpatului și până în prezent și este de presupus că mai sunt de efectuat și alte acte procesuale, urmărirea penală nefiind finalizată.
În acest sens, Curtea reține atât declarațiile date de către inculpat, în cursul cărora acesta a recunoscut implicarea sa în aceste acte infracționale, cât și aspecte legate de pericolul social concret pentru ordinea publică în cazul lăsării în libertate a acestuia, care rezultă din modul și împrejurările în care se presupune că faptele pentru care este cercetat, au fost săvârșite.
Instanța de recurs constată că raportat la natura infracțiunilor presupus a fi comise, de criminalitate informatică, la împrejurarea că acesta este în vârstă de 30 de ani, lăsarea sa în libertate, chiar și sub control judiciar ar constitui o stare de pericol pentru ordinea publică și ar induce o stare de temere și de neîncredere a cetățenilor, în general, și a celor implicați în cauză, în special, în înfăptuirea corectă a actului de justiție, iar, pe de altă parte, ar putea zădărnici aflarea adevărului prin posibilitatea de a influența depozițiile unor martori, dosarul aflându-se în faza primelor cercetări.
Prin prisma hotărârii CEDO „N contra Austriei din 27 iunie 1968"; instanța de recurs reține că inculpatul deși nu are antecedente penale, și posedă un domiciliu stabil, un loc de muncă în străinătate, este în vârstă de
30 de ani, necăsătorit, față de pericolul social concret al faptelor presupus a fi comise de acesta, de impactul negativ produs asupra ordinii sociale, apreciază că în această fază a procesului penal, și în pofida poziției sincere avută de inculpat și a împrejurării că formal, cererea acestuia îndeplinește condițiile legale, se impune cercetarea sa, în continuare, în stare de arest.
Buna conduită avută anterior, lipsa antecedentelor penale, împrejurarea că este necăsătorit și în vârstă de 30 de ani - garanțiile de ordin personal, nu sunt de natură a înlătura pericolul concret pe care îl prezintă lăsarea recurentului în libertate.
Subzistând în prezent temeiurile de arestare vizate de art. 148 lit. f
C.p.p., curtea reține că după o anumită durată a arestării, dacă se constată o diluare a pericolului concret pentru ordinea publică, iar garanțiile oferite de cel arestat sunt suficiente, liberarea poate fi acordată potrivit reglementării prevăzute de C. de procedură penală, cât și cele din art.5 paragr.3 din Convenția europeană a Drepturilor Omului. Ori, în acest moment procesual, pericolul concret pentru ordinea publică pe care îl reprezintă lăsarea în libertate a inculpatului, este prezent și actual, întrucât, odată cu punerea acestuia în libertate s-ar crea falsa impresie că persoane asupra cărora planează suspiciunea de a fi comis infracțiuni informatice, ar periclita înfăptuirea actului de justiție, deoarece inculpatul din speță ar putea săvârși noi fapte de natură penală, de același gen, ar putea zădărnici aflarea adevărului prin influențarea martorilor, punând la îndoială capacitatea de rispostă a organelor de urmărire penală și ale instanței de judecată, de a nu fi fermi în reprimarea unor asemenea activități ilicite.
Potrivit dispoz.art.136 alin.2 C.liberarea provizorie poate fi acordată dacă scopul măsurii arestării preventive poate fi realizat și prin admiterea unei astfel de cereri. În cauză, s-a constatat că arestarea preventivă a fost luată invocându-se ca temei disp.art.148 lit.f C., în principal luându-se în discuție aspectul că lăsarea în libertate al acestuia prezintă pericol pentru ordinea publică. Din datele existente până în prezent în dosarul cauzei, a rezultat că inculpatul, anterior suspiciunii și presupunerii rezonabile că ar fi comis infracțiunile informatice pentru care este acuzat, a avut o comportare bună, neposedând antecedente penale. Aceste aspecte, nu sunt însă suficiente pentru a ajunge la concluzia că acordarea beneficiului liberării și sub control judiciar ar satisface scopul pentru care s-a luat măsura arestării preventive, respectiv buna desfășurare a procesului penal și protejarea valorilor specifice noțiunii de ordine publică. Dată fiind natura infracțiunilor presupus a fi comise de către inculpat, împrejurările în care acestea ar fi fost săvârșite, a rezultat că până la acest moment în care se examinează cererea sa, nu sunt suficiente elemente cu caracter probator, potrivit cărora să se constate că liberarea provizorie sub control judiciar este o măsură adecvată scopului pentru care a fost aplicată inculpatului măsura arestării preventive. În plus, în speță, în această fază a procesului penal, urmează să se administreze și alte probe, audieri de martori, precum și probe științifice. Mai mult, măsura arestării fiind luată doar la data de 20 ianuarie 2012, nu este oportună, pentru buna derulare a anchetei penale, lăsarea în libertate a inculpatului, existând pericolul de a periclita aflarea adevărului, prin influențarea martorilor care ar urma să mai fie audiați de către organul de urmărire penală sau a altor învinuiți.
De asemenea, prin prisma jurisprudenței CEDO, inculpatul având o vârstă tânără, există riscul să părăsească nejustificat teritoriul României și să nu se prezinte la proces, de asemenea așa cum am arătat liber fiind, să încerce să împiedice în acest moment derularea urmăririi penale, să comită alte infracțiuni de același gen, ori să tulbure ordinea publică.
Atunci când o persoană este liberată provizoriu, trebuie să nu mai prezinte pericol social pentru ordinea publică. Ori, în cazul reținerii unor indicii temeinice de săvârșire a unor presupuse fapte penale, nu se poate susține că nu s-a produs un impact turbulent în climatul social firesc al relațiilor interumane și asupra stării de siguranță, securitate, de liniște și de respect al drepturilor cetățenilor. Î.-o asemenea situație, societatea este interesată ca procesul penal să se desfășoare în condițiile în care să fie asigurată aflarea adevărului.
În raport cu aceste considerente, cererea inculpatului de liberare provizorie sub control judiciar, apare ca nefondată la acest moment procesual, urmând a fi respinsă.
Pe cale de consecință, Curtea va respinge ca nefondat în baza art. 385 ind.15 pct.1 lit.b C.p.p. recursul declarat de inculpatul M. P. V., aflat in
Arestul IPJ B. N., împotriva încheierii penale nr. 23/F din 2 martie 2012 a
T.ui B. N.
Va obliga pe inculpatul M. P. V. să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare, în baza art. 192 alin.2 C.p.p.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul M. P. V., aflat in Arestul IPJ B. N., împotriva încheierii penale nr. 23/F din 2 martie 2012 a T.ui B. N.
Obligă pe inculpatul M. P. V. să plătească în favoarea statului suma de
200 lei cheltuieli judiciare.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 8 martie 2012.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER |
V. G. D. P. M. B. | D. S. |
red.PD/CA
4 ex. - (...)
jud.fond.Lazăr M.
| ← Sentința penală nr. 93/2012, Curtea de Apel Cluj | Sentința penală nr. 129/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
