Încheierea penală nr. 1272/2012, Curtea de Apel Cluj

R O M A N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR.(...)

ÎNCHEIEREA PENALĂ NR.1272/R/2012

Ședința publică din 24 septembrie 2012

Instanța constituită din : PREȘEDINTE : L. M., judecător JUDECĂTORI : ANA C.

: M. Ș.

GREFIER : M. B.

Ministerul Public, P. de pe lângă Curtea de A. C. - S. T. C. reprezentat prin procuror V. T.

S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul T. V. G., împotriva încheierii penale nr.39/C/(...), pronunțată în dosar nr.(...) al T.ui S., având ca obiect prelungire durată arestare preventivă.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul T. V. G., în stare de arest, asistat de av.Florian A. în substituirea apărătorului desemnat din oficiu av.F. O. ambii avocați din cadrul Baroului C., cu delegațiile la dosar și apărător ales av.P. Mircea din cadrul Baroului S., cu delegația la dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care, av.Florian A. solicită a se constata că mandatul său a încetat prin prezența apărătorului ales al inculpatului și a se acorda plata onorariului avocațial parțial pentru studiul dosarul în favoarea colegei sale.

Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea recursului.

Apărătorul ales al inculpatului T. V. G., susține că pentru același motiv parchetul a mai solicitat prelungirea duratei arestului preventiv, susținând că este necesar a se efectua un raport de expertiză medico-legal de către I. M. - L. C., care să răspundă la întrebări pe care ancheta le-a stabilit la cererea inculpatului. De asemenea, și completarea raportului de expertiză medico-legală s-a efectuat la cererea inculpatului, întrucât s-a considerat că nu este lămurită cauza sub toate aspectele în ceea ce privește raportul de cauzalitate, în provocarea decesului victimei B. M. G. și apreciind că este necesară administrarea unui probatoriu mai amplu, nu doar prin efectuarea acestui raport de expertiză medico - legală ci și prin reaudierea unor persoane, confruntări etc., astfel că urmărirea penală nu este finalizată în acest moment.

S. că nu este necesară menținerea stării de arest a inculpatului și că scopul pentru care procedura penală prevede măsurile preventive și scopurile reglementate în al.1 a art.136 C., pot fi atinse și prin aplicarea unei alte măsuri restrictive cum sunt cele prev.de art.136 al.2 lit.b și c C.

În motivarea recursului susține că inițial, sesizarea pentru luarea măsurii arestării preventive împotriva inculpatului, s-a făcut de către P. de pe lângă Tribunalul Sălaj, cu motivarea că inculpatul T. în noaptea aceea, în discotecă, om de ordine fiind, a intervenit pentru a aplana un conflict, intervenție în cursul căreia a aplicat victimei B. M. o lovitură în cap cu o sticlă de șampanie. A. a fost prima ipoteză, sursa acesteia fiind șeful de post din localitate. S. că această ipoteză a rezultat din declarațiile celorlalți participanți la agresiunea victimei B. M., deoarece inculpatul T. V. G. nu a fost singurul care l-a lovit, dacă l-a lovit, pe B. M. S. că verificându-se această ipoteză, ea nu a fost confirmată prin probele administrate ulterior, altele decât ale persoanelor implicate în agresarea victimei.

Cea de a doua ipoteză a fost aceea că inculpatul T. V. G. ar fi lovit în cap victima, cu cheile pe care le avea asupra sa.

Raportul de constatare medico-legală precizează că moartea victimei s-a datorat dilacerării creierului acesteia și că această dilacerare s-a produs ca urmare a multiplelor lovituri aplicate în capul victimei, cu corpuri contondente, în zone tempo, fronto, parietal, occipitală. Multitudinea de lovituri este confirmată de materialul probator administrat în cauză deoarece s-a constatat că și înainte de incident și după aceea, victima a fost agresată și de alte persoane aflate în discotecă în noaptea respectivă. De altfel, s-a și început urmărirea penală împotriva numiților M. D. C. și O. C. C., care au recunoscut inițial agresarea victimei, după care au revenit. Cert este că l-au lovit în cap cu pumnii și picioarele. Completarea raportul de constatare medico legală precizează că într- adevăr există un orificiu în calota victimei, dar că nu există nici o leziune corespondentă găurii în creierul victimei și că deși ar fi existat o asemenea leziune ea nu putea cauza moartea victimei. Completarea la raport a confirmat faptul că dilacerarea a fost aceea care a determinat inițial moartea cerebrală a lui B. M. și ulterior moartea fizică a acestuia.

Raportul de expertiză medico-legală poate doar confirma că dilacerarea poate fi cauza morții, aspect necontestat. În această situație, fiind obiectiv și făcând o analiză corectă a probelor din dosar, susține că avem cel puțin trei făptuitori dintre care doi sunt în stare de libertate.

În consecință, apreciază că scopurile prev.în art.136 al.1 C., pot fi atinse și printr-o altă măsură mai puțin restrictivă, respectiv obligarea de a nu părăsi țara sau localitatea.

Reprezentantul M.ui P., solicită respingerea recursului ca nefondat pentru considerentele arătate în motivarea hotărârii atacate. In opinia sa, corespunde principiilor legate de disp.art.159 C., aplicabile în speță, respectiv s-a constatat în mod corect că sunt îndeplinite în continuare condițiile esențiale pentru menținerea măsurii arestării, acestea subzistând în continuare, aspect constatat cu autoritate de lucru judecat la ultima prelungire dispusă de instanță pentru considerente similare legate de existența în continuare a art.148 lit.f C., respectiv a circumstanțele pe care instanța le reia pentru că apreciază că nu s-au modificat premisele la care se referă acest text de lege și pentru considerentul legat de imposibilitatea obiectivă a finalizării urmăririi penale pentru neconcretizarea într- un raport a poziției institutului medico-legal desemnat în cauză să efectueze proba utilă, pertinentă și necesară soluționării cauzei.

În consecință, solicită menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală.

Inculpatul T. V. G., având ultimul cuvânt, susține că este nevinovat. Solicită judecarea sa în stare de libertate.

C U R T E A

Prin încheierea penală nr. 39/C din 20 septembrie 2012 a T.ui S., pronunțată în dosarul nr. (...), a fost admisă propunerea P.ui de pe lângă Tribunalul Sălaj.

În baza art.155 și urm. Cod procedură penală, s-a prelungit durata măsurii arestării preventive a inculpatului T. V. G., fiul lui G. și I., născut la data de (...) în localitatea C., jud.S., domiciliat în localitatea C.,nr. 446, com. C., jud. S., fără antecedente penale, CNP 1., acuzat de comiterea infracțiunilor de omor calificat și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prev. și ped. de art. 174 al.1,art. 175 al. 1 lit. i C.p., art. 321 al. 1 C.p., cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal, pe o durată de 30 zile, de la data de (...) până la data de (...) inclusiv.

A fost respinsă cererea de luare, față de inculpatul T. V. G., a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin propunerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de (...), P. de pe lângă Tribunalul Sălaj a solicitat prelungirea duratei măsurii arestării preventive a inculpatului T. V. G., cercetat în dos. nr. 176/P/2012, pentru săvârșirea infracțiunilor de omor calificat și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prevăzute de art. 174 al.1, art. 175 al. 1 lit. i Cod penal, art. 321 al. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, pentru o perioadă de 30 de zile, măsura anterioară expirând în data de (...).

În susținerea propunerii, s-a arătat că temeiurile care au justificat luarea măsurii arestării preventive se mențin, privarea de libertate a inculpatului este în continuare necesară, deoarece acesta se află în situația prevăzută de art. 148 alin.1 lit. f C. , inculpatul săvârșind o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de patru ani și lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

De asemenea, s-a precizat că în cauză mai este necesară efectuarea unei expertize medico-legale care să răspundă la un nr. de 5 obiective, având în vedere că prin completarea din data de (...) la raportul de constatare medico-legală nr.

2965/III/207 întocmit de IML C., în data de 19 iunie 2012, nu au fost lămurite toate aspectele medico-legale relevante în cauză. Efectuarea unei expertize medico-legale se impune întrucât există contradicții între actele medico-legale și actele medicale aflate la dosar. În opinia P.ui de pe lângă Tribunalul Sălaj, concluziile completării la raportul de constatare medico-legală se bazează pe premise eronate, în condițiile în care specialiștii nu au avut în vedere leziunea de la nivelul scalpului victimei, menționată în actele medicale întocmite la unitățile sanitare din Z. și din C. N..

În această situație, pentru a lămuri pe deplin și din punct de vedere medico-legal starea de fapt din această cauză,este necesară efectuarea expertizei medico-legale.

Examinând actele și lucrările dosarului, s-a constatat următoarele:

Prin încheierea penală nr. 18/C/(...) a T.ui S., s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului T. V. G., pe o durată de 29 zile. Măsura arestării preventive s-a întemeiat pe dispozițiile art. 149 indice 1 C. raportat la art. 143 C., art. 148 lit. f C., având în vedere ca existau indicii temeinice că inculpatul a săvârșit infracțiunile de omor calificat și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prevăzute de art. 174 al.1, art. 175 al. 1 lit. i Cod penal, art. 321 al. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, precum și faptul că inculpatul a săvârșit infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani , existând probe certe că lăsarea în libertate a inculpatului prezenta pericol concret pentru ordinea publică.

În fapt, s-a reținut că inculpatul T. V. G. a avut calitatea de om de ordine la discoteca din localitatea C. organizată de SC T. P. S. în data de (...), seara, la sediul căminului cultural din localitatea C., SC T. P. SRL a organizat o discotecă la care au participat mai multe persoane, atât din localitatea C., cât și din alte localități, printre care și victima B. M. G., din localitatea D. în jurul orei 03,00, în afara discotecii a început un scandal între numiții O. C. C. și M. D. C.,din localitatea C., pe de o parte, și B. M. G. și G. V. D., din localitatea D., pe de alta parte; cu ocazia acestui scandal, O. Costantin C. i-a aplicat mai multe lovituri lui G. V. D., iar M. D. C. - o lovitură cu pumnul lui B. M. G. G. V. D. a reușit să fugă, îndreptându-se către sat, timp în care victima B. M. G. a fugit în discotecă; la acest scandal a asistat și inculpatul T. V. G., care s-a enervate, deoarece persoanele menționate mai sus s-au agresat lângă mașina lui și au lovit o oglindă a autoturismului; după ce victima a intrat în discotecă, inculpatul a intrat după ea; ulterior inculpatul s-a apropiat victimă și i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnul în zona capului, în timp ce ținea în pumn o legătură de chei în care se aflau chei de la mașină și de la casă; loviturile aplicate de către inculpat au fost foarte puternice și imediat după aplicarea acestora victima a început să sângereze în zona capului și s-a dezechilibrat nemaiputând sta singură în picioare; în acel moment, au intervenit T. B., organizatorul discotecii, Ardelean S. și Ardelean C., ambii oameni de ordine ai discotecii, care au ridicat-o pe victimă, au dus-o afară din discotecă în stare de inconștiență și au chemat salvarea; victima a fost transportată la S. J. de U. Z. și apoi la C. de N. C.-N., unde a fost supusă unor intervenții chirurgicale, dar la data de (...) a decedat.

Prin încheierile penale nr. 22/C/28 mai 2012 ; 26/C/25 iunie 2012,

28/C/23 iulie 2012 și 31/C/(...), pronunțate de Tribunalul Sălaj, s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului, durata măsurii arestării preventive dispusă prin ultima hotărâre pronunțată urmând a expira în data de 24 septembrie 2012.

Potrivit art. 155 alin. 1 C., în cursul urmăririi penale, arestarea inculpatului dispusă de instanță poate fi prelungită motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi,care să justifice privarea de libertate.

Potrivit jurisprudenței în materie, în procedura prelungirii duratei arestării preventive în cursul urmăririi penale, instanța verifică exclusiv dacă temeiurile care au determinat arestare inițială impun în continuare privarea de libertate. În aplicarea acestor dispoziții, instanța nu statuează asupra temeiniciei acuzațiilor, examinarea temeiniciei acuzațiilor efectuându-se în baza sesizării prin rechizitoriu (Î.C.C.J, dec. nr. 3440/2010).

Analizând propunerea P.ui de pe lângă Tribunalul Sălaj, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu limitele investirii, dar și cu dispozițiile legale menționate, instanța a apreciat că propunerea a fost întemeiată, întrucât temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpatului nu numai că se mențin și nu s-au modificat până la acest termen procesual, ci și impun în continuare privarea de libertate.

Astfel, din materialul probator administrat până în acest moment procesual, s-a constatat că se menține caracterul rezonabil al presupunerii că inculpatul a săvârșit faptele pentru care este cercetat-fiind îndeplinite condițiile prev. de art. 143 rap. la art. 681 C., relevante sub acest aspect fiind declarațiile martorilor M. D. C., B. A. D., G. R. B., F. F. D., B. M. C., concluziile preliminare a raportului de constatare medico-legală, actele medicale existente la dosar.

Au fost îndeplinite și s-au menținut condițiile prev. de art. 148 alin. 1 lit.f

C., întrucât, pentru infracțiunile pentru care inculpatul este cercetat, legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

La aprecierea acestei ultime condiții, sunt avute în vedere natura și gravitatea faptelor reținute în sarcina inculpatului, modalitatea concretă de comitere a acestora și urmările produse. Astfel, din actele și lucrările dosarului întocmite până la acest moment rezultă existența motivelor plauzibile de a bănui că inculpatul este autorul faptelor reținute în sarcina sa, săvârșind o infracțiune care aduce atingere unor relații privind conviețuirea socială, precum și o infracțiune contra vieții, una din cele mai grave infracțiuni incriminate de legislația penală română, deoarece protejează valoarea socială supremă, care este viața persoanelor, legiuitorul a prevăzând cele mai severe pedepse pentru aceste infracțiuni.

Este adevărat că pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură a infracțiunii. A. nu înseamnă însă că, în aprecierea pericolului pentru ordinea publică, poate fi făcută abstracție de gravitatea faptelor .

Sub acest aspect, existența pericolului este determinată, între altele, și de însuși pericolul social al infracțiunilor de care este învinuit inculpatul, de reacția publică la comiterea unor astfel de infracțiuni, de posibilitatea comiterii chiar a unor fapte similare de către alte persoane, în absența unei reacții ferme față de cei suspectați ca autori ai unor astfel de fapte.

Prin urmare, la stabilirea pericolului pentru ordinea publică nu se pot avea în vedere numai date legate de persoana inculpatului, ci și date referitoare la fapte, nu de puține ori acestea din urmă fiind de natură să creeze în opinia publică un sentiment de insecuritate, credința că justiția, cei care concurează la înfăptuirea ei nu acționează îndeajuns împotriva infracționalității.

Împrejurarea că starea de fapt reținută la momentul luării măsurii preventive s-a modificat nu poate fi interpretată ca fiind un dubiu care profită inculpatului, deoarece această modificare (cu privire la corpul contondent cu care a fost lovită victima) nu este una esențială și a fost determinată de revenirea asupra declarațiilor inițiale date de persoanele audiate, inclusiv de cei care, între timp au devenit învinuiți în cauză. Probatoriul administrat confirmă însă, în esență, faptul că în noaptea de 28/(...), inculpatul a lovit victima cu pumnii și, posibil, cu un obiect contondent în zona capului, în urma acestor lovituri B. M. G. pierzându-și cunoștința, ulterior fiind supus unor intervenții chirurgicale, dar la data de (...) a decedat.

În ceea ce privește susținerile inculpatului și ale apărătorului acestuia cu privire la faptul că T. V. G. este singura persoană arestată preventiv în prezenta cauză, deși victima a fost lovită și de alte două persoane față de care a fost începută urmărirea penală, se reține că instanța se poate pronunța doar în limitele în care a fost învestită cu propunerea din prezenta cauză.

Motivele care au condus la luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat, iar prelungirea acestei măsuri prin prisma art 155 C.este necesară și pentru a putea fi asigurată audierea inculpatului oricând,precum și pentru completarea urmăririi penale, respectiv efectuarea unei expertize medico-legale, care să lămurească pe deplin, și din punct de vedere medico-legal,starea de fapt din prezenta cauză.

Se impun a fi precizate și următoarele: este cunoscut faptul că, luând în discuție durata rezonabilă a privării de libertate, Curtea E. a D. O. a apreciat că, în circumstanțe excepționale, prin gravitatea lor deosebită și prin reacția publicului la săvârșirea lor, anumite infracțiuni pot să suscite o tulburare socială de natură să justifice detenția înainte de proces, cel puțin pentru un timp (cauza

Letellier c.Franței).Tot Curtea E. a D. O. a mai reținut însă că, atunci când se apreciază caracterul rezonabil al duratei menținerii arestării preventive,trebuie să se țină cont de natura infracțiunilor, de dificultățile inerente urmăririi penale față de infracțiunile comise, de motivele care au stat la baza arestării și de modalitatea de desfășurare a procedurilor față de acesta,având în vedere complexitatea cauzei( cauza Chraidi c. Germaniei).

Față de considerentele expuse, s-a constatat că în prezenta cauză durata privării de libertate a inculpatului T. V. G. respectă exigențele prevederilor art. 5 din Convenția E. a D. O. privind caracterul rezonabil al măsurii iar, în raport de gravitatea faptelor comise, prelungirea acestei măsuri nu constituie o măsură excesivă.

Cât privește solicitarea de luare, față de inculpatul T. V. G., a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, instanța a apreciat că această cerere nu este oportună, raportat la cele expuse mai sus, precum și la dispozițiile art.

139 C.

Astfel, potrivit art. 139 C., o măsură preventivă poate fi înlocuită cu o altă măsură preventivă atunci când temeiurile care au stat la luarea măsurii, în speță - cea a arestării, s-au schimbat. Înlocuirea măsurii trebuie să fie consecința unei schimbări relevante a situației inculpatului sau a faptelor săvârșite de acesta, ceea ce în prezenta cauză, până în acest moment, nu s-a constatat.

Astfel fiind, propunerea P.ui de pe lângă Tribunalul Sălaj a fost admisă și, în baza art.155 și urm. C., s-a dispus prelungirea duratei arestării preventive a inculpatului T. V. G. pe o perioadă de 30 zile, de la data de (...) până la data de (...) inclusiv.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen legal inculpatul T. V.

G., fără a indica motivele de nelegalitate ori netemeinicie.

În ședința publică din data de (...), prin apărător ales, inculpatul a solicitat admiterea recursului, întrucât apreciază că scopurile prev.în art.136 al.1 C., pot fi atinse și printr-o altă măsură mai puțin restrictivă de libertate, respectiv obligarea de a nu părăsi țara sau localitatea.

S.rile apărătorului ales al inculpatului din ședința publică din data de (...) sunt redate pe larg mai sus, în practicaua hotărârii.

Verificând hotărârea atacată, pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, conform prevederilor art.38514 C., curtea constată că recursul nu este fondat și îl va respinge pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.

Astfel, se constată că inculpatul recurent este cercetat în dosarul nr.176/P/2012 al P.ui de pe lângă Tribunalul Sălaj sub aspectul comiterii infracțiunilor de omor calificat, prev.de art.174 alin.1, art.175 lit.i Cod penal și ultraj, prev.de art.321 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.33lit.a Cod penal.

Acuzațiile ce se aduc inculpatului constau în aceea că la data de (...), în jurul orei 3,00 noaptea, pe fondul unui scandal ce a avut loc la discoteca din localitatea C., unde inculpatul recurent T. V. G. asigura paza, acesta ar fi aplicat mai multe lovituri cu pumnul, în care ținea o legătură de chei, în zona capului victimei B. M. G., cauzându-i leziuni în urma cărora a survenit decesului acestuia la data de (...).

Față de inculpat s-a luat măsura arestării preventive la data de (...), prin încheierea penală nr.18/C/2012 a T.ui S., ca și temei al arestării fiind reținute prevederile art.148 lit.f Cod procedură penală, respectiv că pedeapsa prevăzută de lege pentru faptele de comiterea cărora era suspectat inculpatul este mai mare de 4 ani închisoare, iar lăsarea acestuia în libertate prezenta pericol concret pentru ordinea publică.

În cauză există probe și indicii temeinice care fac rezonabilă presupunerea că inculpatul recurent este autorul faptelor pentru care este cercetat, după cum rezultă din declarațiile martorilor M. D. C., B. A. D., G. R. B., F. F. D., B. M. C., concluziile preliminare ale raportului de constatare medico-legală, actele medicale existente la dosar.

În mod corect a reținut instanța de fond că temeiurile care au determinat arestarea inculpatului subzistă și impun în continuare privarea lui de libertate, dată fiind gravitatea faptelor pentru care este cercetat inculpatul, împrejurările și modalitatea concretă în care se presupune că au fost comise acestea de către inculpat.

Rezonanța negativă în rândul opiniei publice a comiterii unor fapte de omor și de ultraj este una deosebită și constă într-o stare de indignare și de dezaprobare publică, reacție care ar produce perturbații la nivelul disciplinei publice, al respectului față de lege, stimulând o stare de insecuritate socială dacă împotriva unor fapte grave organele de stat nu acționează suficient, dacă legea nu este aplicată cu hotărâre.

Scopul măsurii arestării preventive din perspectiva CEDO este acela de a aduce în fața autorității judiciare competente persoana bănuită de comiterea unei infracțiuni, ceea ce semnifică trimiterea în judecată, scop ce nu a fost atins în prezenta cauză, ancheta penală nefiind finalizată.

Chiar dacă probele ce ar mai trebui administrate sunt puține, având în vedere caracterul imprevizibil al comportamentului uman, curtea constată că există un risc real de încurajare a comiterii de fapte prin care să fie pusă în pericol viață, integritatea corporală, sănătatea altor persoane și chiar un risc de comitere de noi fapte antisociale de către inculpat, care până la rămânerea definitivă a unei hotărâri nu riscă decât aplicarea unei singure sancțiuni, pentru toate faptele comise, potrivit legii penale operând cumulul juridic și nu cel aritmetic.

Nu este suficient ca drepturile fundamentale ale persoanelor să fie protejate printr-o legislație ce prevede o serie de măsuri de prevenire, reprimare și sancționare a conduitelor contrare legii, ci aceasta trebuie să fie dublată de luarea în concret a unor măsuri de ordin practic pentru ca protecția garantată de lege să fie una efectivă, măsuri concrete care judecate într-un mod rezonabil sunt apreciate ca putând preveni producerea unui rezultat grav.

În ceea ce privește susținerile inculpatului în sensul că este singura persoană arestată preventiv în prezenta cauză, deși victima a fost lovită și de alte două persoane față de care a fost începută urmărirea penală, curtea constată că în mod corect a reținut instanța de fond că se poate pronunța doar în limitele în care a fost învestită de organele de urmărire penală.

În speța de față, la momentul actual nu este posibilă luarea unei măsuri mai puțin restrictive de libertate care să asigure buna desfășurare a procesului, Curtea reținând că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv subzistă și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului pentru a se asigura buna derulare a procesului penal.

De asemenea, Curtea reține că nu s-a depășit un termen rezonabil al detenției inculpatului recurent, care este privat de libertate din (...), raportat la natura și gravitatea concretă a faptelor presupus a fi fost comise de inculpat, la condițiile concrete în care acestea se pare că s-au desfășurat, la numărul martorilor audiați până în prezent, la investigațiile medico-legale care sunt necesare pentru stabilirea cu exactitate a cauzei decesului și a contribuției inculpatului recurent în producerea rezultatului letal.

În cauza Erimescu împotriva României, cererea nr.33762/05, decizia de inadmisibilitate din 18 ianuarie 2011, Curtea E. a arătat că după trecerea unui interval de circa 6 luni de zile nu se poate reține că motivarea inițială în ce privește necesitatea privării de libertate a inculpatului ar fi devenit lipsită de relevanță.

Văzând că hotărârea atacată este temeinică și legală, Curtea urmează ca în temeiul art.38515 pct.1 lit.b Cod procedură penală să respingă ca nefondat recursul declarat de inculpatul T. V. G.

Potrivit art.189 Cod procedură penală se va stabili suma de 25 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției și

Libertăților Cetățenești.

Potrivit art.192 al.2 Cod procedură penală inculpatul va fi obligat să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul T. V. G., fiul lui G. și I., născut la 18 februarie 1971, aflat în Arestul IPJ S. împotriva sentinței încheierii nr. 39/C din 20 septembrie 2012 a T.ui S.

Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 25 lei ce se va avansa din fondul M.ui Justiției reprezentând onorariu parțial pentru apărător din oficiu, avocat F. O. L.

Obligă pe recurent să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare.

Decizia este definitivă.

Dată și pronunțată în ședința publică din data de 24 septembrie 2012.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,

L. M. ANA C. M. Ș.

GREFIER, M. B.

Red.L.M/Dact.H.C.

3 ex./(...) Jud.fond. Ț. D. B.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Încheierea penală nr. 1272/2012, Curtea de Apel Cluj