Decizia penală nr. 1331/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M A N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
DECIZIA PENALĂ NR.1331/R/2012
Ședința publică din 2 octombrie 2012
I. constituită din :
PREȘEDINTE : L. H., judecător
JUDECĂTORI : I. M.
: V. V. A. GREFIER : L. C.
Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. - reprezentat prin P. - S. D.
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul A. I. A., împotriva sentinței penale nr.128/(...), pronunțată în dosar nr.(...) al
Judecătoriei Ș. S., trimis în judecată prin R. P. de pe lângă J. Ș. S., pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev.de art.184 alin.1 și 3 C.penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul A. I. A. personal, asistat de apărător ales, av.T. Crihan, din cadrul Baroului S., cu delegație avocațială depusă la dosar și apărătorul ales al părții civile E. M. A., av.Demjen A., din cadrul Baroului S., cu delegație avocațială depusă la dosar, lipsă fiind părțile civile E. M. A., S. O. Ș. S., S. J. de U. S. și partea responsabilă civilmente A. F. de P. a V. S.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, întrebat fiind, inculpatul învederează instanței că este de acord cu recursul declarat. A. că a încercat o împăcare cu partea civilă dar nu a reușit încă.
Apărătorul părții civile E. M. A., arată că a încercat să se împace cu inculpatul însă suma pe care inculpatul este dispus să o plătească este mică.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatului, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, să se dispună trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe. A. că a identificat în cuprinsul motivării un aspect care nu are nici o legătură cu acest dosar și anume că motivarea conține dispoziții potrivnice dispozitivului. În motivare se arată că unei anumite persoane Șutoș i se vor interzice drepturile electorale, persoană care nu are legătură cu prezentul dosar. În al doilea rând, a solicitat instanței să dispună încetarea procesului penal datorită problemei intervenite cu plângerea prealabilă a părții vătămate. A. a formulat o plângere penală prin avocat, plângere care nu a fost înregistrată de către nimeni. Singura mențiune pe care o poartă respectivă plângere este data faxului expeditorului, ceea ce echivalează cu lipsa unei date certe a plângerii. Susține că orice plângere înaintată unui organ judiciar trebuie să aibă ștampilă de intrare, acea știampilă fiind data certă, ori, plângerea părții vătămate nu poartă nici o ștampilă. La fila 378 din dosar există un act trimis în luna martie 2012, respectiv un test de pe faxul avocatului cu data de (...) ca să demonstreze instanței că data faxului se modifică extrem de ușor. I. a făcut cercetări la poliție în speranța că s-a înregistrat acea plângere, însă, sesizarea nu a fost înregistrată de nimeni. I. a omis că este o evidentă lipsă de diligență a organelor judiciare care nu au înregistrat plângerea dar conchide că în speță ar fi aplicabile disp.art.286 C.pr.pen., ceea ce este eronat. Consideră că în speță sunt aplicabile disp.art.284
C.pr.pen., care arată că partea trebuie să introducă plângere în termen de două luni de la data cunoașterii făptuitorului, ori, partea vătămată a știut cine este făptuitorul. Consideră că plângerea tardiv formulată echivalează cu lipsa unei astfel de plângeri, astfel că, singura soluție era de încetarea procesului penal. Cu privire la cuantumul daunelor acordate părții civile, le apreciază ca fiind prea mari, sens în care solicită micșorarea lor.
Apărătorul părții civile, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii atacate. Cu privire la prima chestiune invocată, solicită respingerea acestui argument întrucât este o eroare materială strecurată în motivarea hotărârii. În ceea ce privește tardivitatea plângerii, arată că aceasta a fost trimisă de la cabinetul avocațial al său dar nu a fost înregistrată într-un registru special ceea ce nu este vina părții civile. Așa cum a apreciat și instanța de fond, consideră că în speță sunt aplicabile disp.art.286 C.pr.pen., chiar dacă se face abstracție de plângerea depusă. Cu privire la cuantumul daunelor morale acordate de prima instanță, apreciază că suma acestora este rezonabilă. Solicită obligarea inculpatului la plata cheltuielilor de judecată conform chitanței pe care o depune la dosar.
Reprezentantul P., solicită respingerea recursului ca nefondat și obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat. În ceea ce privește prima problemă, consideră că este vorba despre o eroare materială. Referitor la cel de-al doilea punct, arată că acel fax trimis și acea solicitare a părții vătămate prin care s-a adus la cunoștință numărul de zile de îngrijiri medicale și de a se efectua cercetări față de inculpat, fac dovada manifestării de voință a intenției părții vătămate de a solicita trimiterea în judecată a inculpatului. Pe de altă parte, instanța, în mod corect a aplicat disp.art.286 C.pr.pen. Referitor la latura civilă a cauzei, consideră că aceasta este soluționată judicios.
Inculpatul A. I., având ultimul cuvânt, arată că nu are nimic de declarat.
C U R T E A
Prin sentința penală nr. 128 din 8 iunie 2012 a Judecătoriei Ș. S. pronunțată în dosarul nr. (...), în baza art.184 alin.1și 3 Cod penal, cu aplicarea art.74 alin.1 lit. a) Cod penal raportat la art.76 alin.1 lit. e) teza I Cod penal, a fost condamnat inculpatul A. I. A., fiul lui D. și M., născut la data de (...) în Ș. S., jud. S., cetățean român, studii superioare, fără antecedente penale, stagiul militar neîndeplinit, necăsătorit, domiciliat în Ș. S., str. P., nr. 7, bl. B-25, et.4, ap.10, S., CNP 1., la pedeapsa de 2 (două) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală.
În baza art.71 alin.1 Cod penal, s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii aplicate prin aceasta.
În baza art.81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii aplicate inculpatului pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 2 luni, stabilit potrivit dispozițiilor art.82 alin.1 Cod penal.
În baza art.359 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art.83 Cod penal privind cazurile de revocare a beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În baza art.71 alin.5 Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii prevăzute de art.64 lit. a) teza a II-a și lit. b) Cod penal.
În baza art. 14 rap. la art.346 alin.1 Cod procedură penală și a art.
998 și art. 999 cod civil s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă E. A. M. și l-a obligat pe inculpatul A. I. A. alături de F. de P. a
V. S. la plata către partea civilă a sumei totale de 20.000 lei reprezentând daune morale.
În baza art.14 și art. 346 Cod procedură penală, coroborat cu art. 998 și art.999 Cod civil și art.313 din Legea nr.95/2006 cu modificările ulterioare, s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă S. J. de U. Z. și a fost obligat inculpatul la plata de despăgubiri materiale către aceasta în sumă de 1.827,49 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare, sumă ca se va actualiza în raport cu dobânda oficială a BNR până la data plății.
S-a admis, de asemenea, acțiunea civilă formulată de S. O. Ș. S. și a fost obligat inculpatul la plata de despăgubiri civile în sumă de 182,79 lei.
S-a luat act de faptul că S. J. de A. S. nu se constituie parte civilă în cauză.
În baza art. 193 alin.1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul, la plata sumei de 1000 lei către partea civilă E. A. M. reprezentând cheltuieli de judecată efectuate de acesta.
În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de
100 lei reprezentând onorariul parțial al apărătorului din oficiu al inculpatului, av. P. M. a fost avansată din fondul M.ui Justiției către Baroul de A. S.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul P. de pe lângă J. S. S. din (...), dosar nr.1382/P/2009, înregistrat la instanță sub nr.356/309/3 martie 2010 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A. I. A. pentru comiterea in fracțiunii de vătămare corporală din culpă, faptă prev. și ped. de art.184 alin.1 și 3 Cod penal.
S-a reținut din actul de sesizare al instanței că în data de (...), în jurul orei 21,45, inculpatul A. I. A. conducea autoutilitara marca Volkswagen
Caddy cu nr.de înmatriculare (...) aparținând SC OVINEX SRL, pe DJ 1. din direcția Măeriște în direcția S. S. (societatea este administrată de tatăl inculpatului, însă acesta este angajat la această societate). La km 10+500 inculpatul a văzut că autoturismul din fața sa Skoda a intrat în depășirea unui autoturism Dacia, astfel că și el s-a angajat în depășirea autoturismului Dacia. Autoturismul Skoda s-a reîncadrat pe banda din dreapta, moment în care inculpatul a văzut că din sens opus venea un alt autoturism marca Opel Corsa cu nr. de înmatriculare provizorii SJ 43015 condus regulamentar de partea vătămată E. M. A., însă inculpatul nu a reușit să se încadreze pe banda din dreapta și a intrat în coliziune frontală cu acest autoturism. In urma accidentului, partea vătămată a fost transportată la S. O. S. S. unde a fost internată o zi după care a fost transportată la S. J. S. unde a fost internată în perioada (...)-(...).
Din raportul de constatare medico legală nr.2053/II/b/259 din (...) emis de S. J. de M. L. Z. a rezultat că numitul E. M. A. a prezentat în urma accidentului leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare un număr de 45-50 zile de îngrijiri medicale.Ambii conducători auto au fost testați cu aparatul etilotest, marca Drager, rezultatul fiind zero.
Mașina condusă de inculpat a fost asigurată la E. ROM A. R. SA doar începând cu (...), deci ulterior producerii accidentului de circulație.
Situația de fapt reținută în rechizitoriu s-a întemeiat pe următoarele mijloace de probă: declarațiile inculpatului(f.20,23), procesul verbal de cercetare la fața locului și planșe foto (f.4-6,10-18), declarații de parte vătămată (f.24,25), declarații martori (f.26,27), raport de constatare medico legală (f.30).
În fața instanței s-a procedat la audierea părții vătămate, a martorului
Kis G. C. (f. 410-411), a martorului M. A. ( f. 398).
Inculpatului i s-au adus la cunoștință prevederile art., 3201 C. pr.
Pen. dar acesta nu a dorit să beneficieze de aceste prevederi solicitând să fie judecat potrivit procedurii obișnuite. (f. 270).
La dosarul cauzei s-a atașat fișa de cazier judiciar a inculpatului.
În cauză s-a invocat de către apărătorul inculpatului faptul că plângerea prealabilă formulată de către partea vătămată a fost comunicată prin fax și că nu a primit vreun număr de înregistrare astfel că în lipsa unei date certe care să ateste data la care s-a comunicat plângerea prealabilă nu se poate demonstra că aceasta fost introdusă în termen. Este un dubiu care îi profită inculpatului astfel că instanța va trebui să înceteze procesul penal ca urmare a tardivității plângerii prealabile.
Cu privire la susținerea apărătorului inculpatului în sensul că plângerea prealabilă a fost comunicată prin fax organelor de poliție și că aceasta nu prezintă dată certă instanța constată că într-adevăr aceasta a fost comunicată prin fax la data de 10 noiembrie 2009 deci în termenul de două luni prevăzut de art. 284 Cod procedură penală. A. plângere, conform adresei de la fila 315 dosar, emisă de P. O. Ș. S., a fost înaintată la unitatea de poliție, prin fax, la data de (...) iar data și ora transmiterii sunt imprimate în partea superioară a paginii primite. Se mai comunică faptul că primirea documentelor prin fax nu sunt înregistrate în vreun registru special.
Ceea ce este hotărâtor însă pentru ca instanța să aprecieze că plângerea prealabilă a fost formulată în termen, lăsând la o parte neglijența organelor de poliție care nu înregistrează plângerile primite prin fax, este prevederea art. 2861 C. pr. Pen. conform căreia dacă într-o cauză, în care s- au făcut acte de cercetare penală, se constată ulterior, că fapta urmează a primi o încadrare juridică pentru care este necesară plângerea prealabilă, organul de cercetare penală cheamă persoana vătămată și o întreabă dacă înțelege să formuleze plângerea. În caz afirmativ, organul de cercetare penală continuă cercetarea.
Analizând actele din dosarul de urmărire penală, instanța a constatat că abia în (...), prin rezoluția motivată a organului de cercetare penală s-a dispus efectuarea unei constatări medico-legale pentru a se stabili zilele de îngrijire medicală necesare pentru vindecarea părții vătămate.
Expertiza a fost efectuată în data de (...) iar în declarația dată de partea vătămată la data de (...), partea vătămată arată că a luat la cunoștință de raportul medico-legal și de nr. de zile de îngrijiri medicale stabilit și că solicită cercetarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, constituindu-se și parte civilă în cauză (f.
25).
Astfel, instanța a constatat că abia la data de (...), partea vătămată a luat la cunoștință de conținutul raportului de expertiză și abia atunci i s-a adus la cunoștință că are posibilitatea de a formula plângere penală pentru vătămare corporală din culpă.
Având în vedere considerentele mai sus expuse, instanța a apreciat că plângerea a fost formulată în termen și că apărarea inculpatului a fost nefondată.
Cu privire la fondul cauzei, analizând probele administrate în cauză, instanța a reținut următoarele :
In data de (...), în jurul orei 21,45, inculpatul A. I. A. conducea autoutilitara marca Volkswagen Caddy cu nr.de înmatriculare (...) aparținând SC OVINEX SRL, pe DJ 1. din direcția Măeriște în direcția S. S.(societatea este administrată de tatăl inculpatului, însă acesta nu este angajat la această societate).La km 10+500 inculpatul a văzut că autoturismul din fața sa Skoda a intrat în depășirea unui autoturism Dacia, astfel că și el s-a angajat în depășirea autoturismului Dacia. Autoturismul Skoda s-a reîncadrat pe banda din dreapta,moment în care inculpatul a văzut că din sens opus venea un alt autoturism marca Opel Corsa cu nr.de înmatriculare provizorii SJ 43015 condus regulamentar de partea vătămată
E. M. A., însă inculpatul nu a reușit să se încadreze pe banda din dreapta și a intrat în coliziune frontală cu acest autoturism. In urma accidentului, partea vătămată a fost transportată la S. O. S. S. unde a fost internată o zi după care a fost transportată la S. J. S. unde a fost internată în perioada (...)-(...).
Din raportul de constatare medico legală nr.2053/II/b/259 din (...) emis de S. J. de M. L. Z. a rezultat că numitul E. M. A. a prezentat în urma accidentului leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare un număr de 45-50 zile de îngrijiri medicale. Ambii conducători auto au fost testați cu aparatul etilotest, marca Drager, rezultatul fiind zero.
Mașina condusă de inculpat a fost asigurată la E. ROM A. R. SA doar începând cu (...), deci ulterior producerii accidentului de circulație.
În declarațiile sale din cursul urmăririi penale, inculpatul a recunoscut comiterea faptei și a prezentat modul de producere al accidentului, iar declarația acestuia se coroborează cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză, respectiv declarație parte vătămată, proces verbal de cercetare la fața locului, declarațiile martorilor.
In drept, fapta inculpatului A. I. A. de a intra în depășirea unui autoturism în data de (...) în timp ce se deplasa pe DJ 1. din direcția Măeriște spre S. S., și fără a se asigura că poate să efectueze depășirea în bune condiții și de a intra în coliziune cu autoturismul condus de partea vătămată E. M. A., care venea din sens opus, provocând accident în urma căruia partea vătămată a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare
45-50 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă, faptă prev.și ped. de art.184 al.1și 3 Cod penal.
Inculpatul a săvârșit infracțiunea de vătămare corporală din culpă în formă agravată, prevăzută și sancționată de art.183 alin.1 și 3 Cod penal. Potrivit alin.3, infracțiunea de vătămare corporală din culpă este mai gravă când săvârșirea faptei este urmarea nerespectării dispozițiilor legale sau măsurilor de prevedere pentru exercițiul unei profesii sau meserii, ori pentru îndeplinirea unei anumite activități. I. reține că inculpatul a încălcat prevederile art. 120 alin. 1 lit. c și j din RA OUG 195/2002 care interzic depășirea autovehiculelor „în curbe și în orice alte locuri unde vizibilitatea este redusă sub 50 de m"; și „. din sensul opus se aproprie un alt vehicul iar conducătorul acestuia este obligat să efectueze manevre de evitare a coliziunii";.
Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii prevăzute de art.184 alin.1 și alin.3 Cod penal, s-a realizat prin acțiunea de lovire a părții vătămate. U. imediată constă în atingerea adusă integrității corporale a părții vătămate, prin producerea unor leziuni pentru a căror vindecare a fost necesar un număr de 45-50 de zile de îngrijiri medicale.
Legătura de cauzalitate dintre faptă și atingerea adusă integrității corporale a părții vătămate este dovedită prin probatoriul administrat.
Din analiza materialului probator și coroborarea mijloacelor de probă administrate pe parcursul urmăririi penale și pe parcursul cercetării judecătorești cu privire la forma și gradul de vinovăție, instanța a reținut că inculpatul a acționat cu vinovăție, fapta fiind săvârșită din culpă, în conformitate cu art.19 alin.1 pct.2 lit.a Cod penal, deoarece inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale, dar nu l-a acceptat, socotind fără temei că acesta nu se va produce.
Vinovăția inculpatului în modalitatea culpei cu prevedere rezultă din împrejurarea că producerea accidentului s-a datorat nerespectării unor obligații prevăzute în sarcina conducătorilor auto prin dispoziții legale din materia circulației pe drumurile publice. Nu s-a putut reține în sarcina inculpatului nici imposibilitatea de prevedere și nici culpa cu neprevedere, din chiar modalitatea de săvârșire a faptei rezultând că inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale, însă nu l-a acceptat, socotind fără temei că acesta nu se va produce.
Reținând vinovăția inculpatului, instanța a dispus condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de art.184 alin.1 și 3Cod penal.
La individualizarea pedepsei în conformitate cu prevederile art.72 Cod penal, instanța a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege. G. de pericol social al faptei comise a fost apreciat în baza art.181 alin.2 Cod penal, urmând să se aibă în vedere modul și mijloacele de săvârșire a faptei, scopul urmărit, împrejurările concrete în care s-a comis fapta, urmarea produsă, precum și persoana și conduita inculpatului.
Raportat la aceste criterii, în privința gradului de pericol social concret al faptei săvârșite de inculpatul A. I. A., instanța a avut în vedere faptul că infracțiunea este săvârșită din culpă și a avut ca urmare producerea unor leziuni traumatice pentru a căror vindecare a fost necesar un număr de 45-50 de zile de îngrijiri medicale, prin caracterul lor leziunile punând în primejdie viața persoanei vătămate.
I. a avut în vedere și circumstanțele referitoare la persoana și conduita inculpatului. A. la momentul săvârșirii faptei era elev în clasa a XII-a. În prezent este student iar în cursul cercetărilor penale a avut o atitudine sinceră și cooperantă, recunoscând săvârșirea faptei.
De asemenea, instanța a avut în vedere faptul că din fișa de cazier judiciar aflată la dosar rezultă că inculpatul nu prezintă antecedente penale, nemaifiind anterior condamnat pentru alte fapte penale, urmând a reține în beneficiul acestuia circumstanța atenuantă prevăzute de art.74 alin.1 lit.aCod penal și, în consecință, dând eficiență dispozițiilor art.76 alin.1 lit.e) Cod penal, să aplice inculpatului o pedeapsă cu închisoarea sub minimul special. Este adevărat că pe parcursul judecății, inculpatul nu a mai avut aceeași disponibilitate de a achita părții civile despăgubiri dar ca urmare a apărării susținute de apărătorul acestuia, apărare care susținea tardivitatea plângerii prealabile. I. însă nu a considerat această atitudine ca fiind incompatibilă cu reținerea circumstanțelor atenuante, ținând cont de atitudinea inculpatului în faza de urmărire penală și de atitudinea sa față de lege înainte de săvârșirea infracțiunii.
În ceea ce privește cuantumul pedepsei închisorii, instanța a apreciat că aplicarea unei pedepse cu închisoarea de 2 luni a fost de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art.52 Cod penal, fiind deopotrivă un mijloc de constrângere, dar și un mijloc de reeducare și de prevenție eficient.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța a reținut că, așa cum a stabilit Curtea E. a Drepturilor Omului (cauza Sabou și Pîrcălab c. României și Hirst c. Marii Britanii), a cărei jurisprudență este obligatorie, aplicându-se cu preeminență față de dreptul intern, potrivit art.20 alin.2 din Constituție, exercițiul unui drept nu poate fi interzis decât în măsura în care există o nedemnitate.
I. a reținut că natura faptei săvârșite, reflectând o atitudine de sfidare de către inculpatul S. F. I. a unor valori sociale importante, relevă existența unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și b). Prin urmare, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice sau de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat a fost interzis inculpatului pe durata executării pedepsei.
În ceea ce privește dreptul de a alege, având în vedere cauza Hirst c.
Marii Britanii, prin care Curtea E. a statuat că interzicerea automată a dreptului de a participa la alegeri, aplicabilă tuturor deținuților condamnați la executarea unei pedepse cu închisoarea, deși urmărește un scop legitim, nu respectă principiul proporționalității, reprezentând, astfel, o încălcare a art. 3 Protocolul 1 din Convenție, instanța a apreciat că, în raport de natura infracțiunii săvârșite de inculpat, acesta nu este nedemn să exercite dreptul de a alege, motiv pentru care nu i-a interzis exercițiul acestui drept.
Având în vedere faptul că infracțiunea comisă este absolut independentă de aspectele referitoare la exercitarea funcției și profesiei sau legate de exercitarea autorității părintești, instanța a apreciat că nu se impune interzicerea inculpatului a drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit.c), d) și e) Cod penal. I. a reținut că deși inculpatul a săvârșit fapta ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale în materia conducerii pe drumurile publice, nu s-a impus interzicerea dreptului prevăzut de art.64 alin.1 lit.c) Cod penal, inculpatul nefiind nedemn în exercitarea acestuia.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, instanța a apreciat, în contextul probelor administrate, că scopul educativ și preventiv al pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă a acesteia în regim de detenție, aplicarea pedepsei fiind un avertisment suficient de puternic pentru îndreptarea comportamentului social al inculpatului, care poate fi reintegrat social și reeducat și fără izolare în regim de detenție.
I. a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.81 alin.l și
2 Cod penal, respectiv: pedeapsa aplicată inculpatului este de 2 luni, așadar sunt respectate condițiile impuse de alin.1 lit.a); inculpatul nu are antecedente penale, astfel cum rezultă din fișa de cazier judiciar; experiența unui proces penal și riscul revocării suspendării cu consecința executării pedepsei într-un loc de detenție, sunt apreciate de instanță ca fiind suficiente pentru a-l determina pe inculpat să adopte în viitor o atitudine de respect față de regulile de conviețuire socială, astfel încât scopul pedepsei poate fi realizat și fără executarea efectivă a acesteia.
Având în vedere aceste aspecte, instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, conform art.81 Cod penal, pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 2 luni, termen stabilit potrivit prevederilor art.82 Cod penal.
Întrucât pedepsele accesorii sunt alăturate pedepsei principale a închisorii, constând în interzicerea exercițiului unor drepturi pe durata executării pedepsei, iar instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale, în baza art.71 alin.5 Cod Penal, instanța a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare.
În baza art.359 Cod procedură penală, i-a fost atrasă atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 Cod penal privind revocarea beneficiului suspendării condiționate, în ipoteza săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare.
Sub aspectul laturii civile, instanța a reținut că partea vătămată
E. M. A. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 20.000 de lei reprezentând daune morale. I. a apreciat că suma solicitată de partea vătămată este justificată având în vedere suferința fizică resimțită ca urmare a accidentării sale și provocarea leziunilor traumatice descrise în actele medicale, disconfortul produs de necesitatea prezentării sale la unități spitalicești în vederea consultării, a internării medicale, a administrării tratamentului, dar și de restrângerea firească a sferei activităților cotidiene, pe perioada recuperării. Astfel, martorul Kis G.-C. a declarat în fața instanței că părții civile i-a fost pus piciorul în ghips și că a fost nevoit să stea imobilizat aproximativ o lună. De asemenea, partea civilă a fost nevoită să-și amâne plecarea în Italia, la muncă (f. 410).
Astfel, în baza art. 14 rap. la art.346 alin.1 Cod procedură penală și a art. 998 și art. 999 Cod civil s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă E. A. M. și a obligat inculpatul A. I. A. alături de F. de P. a V. S. la plata către partea civilă a sumei totale de 20.000 lei reprezentând daune morale.
În baza art.14 și art. 346 Cod procedură penală, coroborat cu art. 998 și art.999 Cod civil și art.313 din Legea nr.95/2006 cu modificările ulterioare, s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă S. J. de U. Z. și a obligatinculpatul la plata de despăgubiri materiale către aceasta în sumă de 1.827,49 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare, sumă ce se va actualiza în raport cu dobânda oficială a BNR până la data plății.
A fost admisă, de asemenea, acțiunea civilă formulată de S. O. Ș. S. și a obligat inculpatul la plata de despăgubiri civile în sumă de 182,79 lei.
S-a luat act de faptul că S. J. de A. S. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art. 193 alin.1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul, la plata sumei de 1000 lei către partea civilă E. A. M. reprezentând cheltuieli de judecată efectuate de acesta.
În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de
100 lei reprezentând onorariul parțial al apărătorului din oficiu al inculpatului, av. P. M. a fost avansată din fondul M.ui Justiției către Baroul de A. S.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul A. I. A., solicitând prin apărătorul său casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, să se dispună trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe. A. că a identificat în cuprinsul motivării un aspect care nu are nici o legătură cu acest dosar și anume că motivarea conține dispoziții potrivnice dispozitivului. În motivare se arată că unei anumite persoane Șutoș i se vor interzice drepturile electorale, persoană care nu are legătură cu prezentul dosar. În al doilea rând, a solicitat instanței să dispună încetarea procesului penal datorită problemei intervenite cu plângerea prealabilă a părții vătămate. A. a formulat o plângere penală prin avocat, plângere care nu a fost înregistrată de către nimeni. Singura mențiune pe care o poartă respectivă plângere este data faxului expeditorului, ceea ce echivalează cu lipsa unei date certe a plângerii. Susține că orice plângere înaintată unui organ judiciar trebuie să aibă ștampilă de intrare, acea știampilă fiind data certă, ori, plângerea părții vătămate nu poartă nici o ștampilă. La fila 378 din dosar există un act trimis în luna martie 2012, respectiv un test de pe faxul avocatului cu data de (...) ca să demonstreze instanței că data faxului se modifică extrem de ușor. I. a făcut cercetări la poliție în speranța că s-a înregistrat acea plângere, însă, sesizarea nu a fost înregistrată de nimeni. I. a omis că este o evidentă lipsă de diligență a organelor judiciare care nu au înregistrat plângerea dar conchide că în speță ar fi aplicabile disp.art.286
C.pr.pen., ceea ce este eronat. Consideră că în speță sunt aplicabile disp.art.284 C.pr.pen., care arată că partea trebuie să introducă plângere în termen de două luni de la data cunoașterii făptuitorului, ori, partea vătămată a știut cine este făptuitorul. Consideră că plângerea tardiv formulată echivalează cu lipsa unei astfel de plângeri, astfel că, singura soluție era de încetarea procesului penal. Cu privire la cuantumul daunelor acordate părții civile, le apreciază ca fiind prea mari, sens în care solicită micșorarea lor.
Analizând sentința atacată ,pe baza actelor și lucrărilor dosarului,prin prisma motivelor de recurs invocate precum și din oficiu,Curtea reține următoarele:
În urma administrării materialului probator necesar cauzei,instanța de fond a stabilit o stare de fapt corectă,corespunzătoare adevărului,din care a reieșit vinovăția inculpatului recurent în săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev.de art.184 alin.1 și 3 C.penal.,fapta constând în aceea că intrând în depășirea unui autoturism la data de (...) în timp ce se deplasa pe DJ 1. din direcția Măeriște spre S. S., și fără a se asigura că poate să efectueze depășirea în bune condiții,a intrat în coliziune cu autoturismul condus de partea vătămată E. M. A., care venea din sens opus, provocând un accident în urma căruia partea vătămată a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare 45-50 zile de îngrijiri medicale.
De asemenea,pedeapsa aplicată a fost aplicată în mod judicios avându-se în vedere criteriile generale prev. de art.72 C.
În ceea ce privește primul motiv de recurs invocat,și anume că se impune trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe,întrucât în cuprinsul motivării apare un aspect care nu are nici o legătură cu acest dosar și anume că unei anumite persoane Șutoș i se vor interzic drepturile electorale, persoană care nu are legătură cu prezentul dosar,este evident că e o eroare materială,care însă nu afectează fondul cauzei,nefiind motiv de trimiterea cauzei spre rejudecare.
În ceea ce privește cel de-al doilea motiv,legat de plângerea părții vătămate,prima instanță a reținut corect că în speță sunt aplicabile disp.art.2861 C. pr. pen. conform cărora dacă într-o cauză, în care s-au făcut acte de cercetare penală, se constată ulterior, că fapta urmează a primi o încadrare juridică pentru care este necesară plângerea prealabilă, organul de cercetare penală cheamă persoana vătămată și o întreabă dacă înțelege să formuleze plângerea. În caz afirmativ, organul de cercetare penală continuă cercetarea.Ori,din actele dosarului,a rezultat că raportul de constatare medico-legală cu privire la numărul de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecarea părții vătămate a fost efectuat la data de (...) iar în declarația dată de aceasta la data de (...), a arătat că a luat la cunoștință de raportul medico-legal și de nr. de zile de îngrijiri medicale stabilit și că solicită cercetarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, constituindu-se și parte civilă în cauză (f. 25),astfel că plângerea a fost formulată în termenul legal.
Referitor la latura civilă a cauzei, Curtea apreciază că a fost soluționată judicios de către prima instanță,raportat la numărul de zile necesare pentru vindecarea părții vătămate,la suferințele fizice si psihice inerente unor leziuni rezultate în urma unui accident rutier,la imobilizarea acestuia având în vedere că a avut piciorul fracturat (a se vedea raportul de constatare medico-legală de la f.30).
În concluzie,în baza art.385/15 pct.1 lit.b C.pr.pen. va respinge ca nefondat recursul inculpatului,sentința atacată fiind legală și temeinică.
Va obliga pe recurent să plătească intimatului E. M. A. suma de 800 lei lei cheltuieli judiciare, onorar avocațial ( a se vedea împuternicirea avocațială și chitanța de la f.18-19).
Va obliga pe recurent să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul A. I. A. împotriva sentinței penale nr. 128 din 8 iunie 2012 a Judecătoriei Ș. S..
Obligă pe recurent să plătească intimatului E. M. A. suma de 800 lei lei cheltuieli judiciare, onorar avocațial.
Obligă pe recurent să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 2 octombrie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
L. H. I. M. V. V. A.
GREFIER, C. L.
Dact.I.M./Dact.S.M
3 ex./(...)
Jud.fond. D. M.-A.
| ← Decizia penală nr. 495/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1142/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
