Decizia penală nr. 495/2012, Curtea de Apel Cluj

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2012)

CURTEA DE APEL CLUJ

SECTIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR.(...)/a21

D. PENALĂ NR.495/R/2012

Ședința publică din 26 martie 2012

I. compusă din: PREȘEDINTE : M. Ș., judecător JUDECĂTORI : L. M.

ANA C.

G. : M. B.

Ministerul Public, P. de pe lângă I. - D. de I. a I. de C. O. și T. - S. T. C. reprezentat prin procuror : D. D.

S-a luat spre examinare recursul declarat de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - S. T. B. N., împotriva încheierii penale din 20 martie 2012 a T. M., privind pe inculpații T. B., G. S. I. și C. A., având ca obiect menținerea stării de arest a inculpaților.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul T. B., în stare de arest, asistat de către apărător desemnat din oficiu av.L. K. din cadrul Baroului C., cu delegația la dosar și apărători aleși av.A. Drăgoi și av.Mitoșeriu C. Olimpiu, ambii avocați din cadrul Baroului I., cu delegațiile la dosar, inculpatul G. S. I., în stare de arest, asistat de către apărător desemnat din oficiu av.F. A. din cadrul Baroului C., cu delegația la dosar și apărător ales av.Mitoșeriu C. Olimpiu și inculpatul C. A., în stare de arest asistat de către apărător ales av. Mitoșeriu C. Olimpiu.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care, apărătorii desemnați din oficiu solicită a se constata că mandatele lor au încetat prin prezența apărătorilor aleși ai inculpaților și a se acorda plata onorariilor avocațiale parțiale avansate din FMJ.

Reprezentantul M.ui P., depune la dosar motivele de recurs ale parchetului.

Nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea recursului.

Reprezentantul M.ui P., solicită ca în temeiul art.385/15 pct.2 lit.d

C.pr.pen., să fie admis recursul, casată încheierea penală din data de (...) a T. M. și pronunțând o nouă hotărâre să se dispună menținerea stării de arest preventiv a inculpaților pentru următoarele motive:

Încheierea penală recurată de către DIICOT este nelegală și netemeinică. In opinia sa, temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive față de inculpați subzistă în continuare în cauză, și ca atare nu sunt îndeplinite condițiile pentru înlocuirea acestei măsuri cu obligarea inculpaților de a nu părăsi localitatea.

Inculpații au fost cercetați inițial în acest dosar și trimiși în judecată în stare de arest. La un moment dat, măsura arestării preventive a inculpaților s-a înlocuit cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu. T., prin acea decizie a C. de A. C., prin care s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive, inculpaților le-au fost fixate mai multe obligații. Ulterior, s-a stabilit în mod cert că cei trei inculpați au încălcat obligațiile fixate prin decizia C. și ca atare, Tribunalul Maramureș, a dispus rearestarea inculpaților.

De la acel moment, nu au intervenit nici un fel de modificări și se impune în continuare menținerea stării de arest a inculpaților, existând așa cum a susținut că există riscul ca inculpații odată lăsați în libertate să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea martorilor și că această măsură se impune pentru buna desfășurare a procesului penal, în conformitate cu disp.art.136 C.pr.pen.

Depune un memoriu cu motivele de recurs în detaliu care au fost transmise de către procurorul de ședință care a participat la data de (...) la T. M..

Pentru aceste motive și cele expuse în memoriu depus, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și menținerea stării de arest a inculpaților.

Apărătorul ales al inculpatului T. B., solicită respingerea recursului așa cum a fost promovat și argumentat în fața instanței de către reprezentantul

M.ui P. și să se constate că la acest moment hotărârea instanței de fond este temeinică, legală și motivată, fiind prezentate toate considerentele care ar putea să formeze în continuare convingerea instanței că se impune punerea în libertate a inculpaților.

S-a solicitat încă din fața instanței de fond, argumentându-se și astăzi în fața instanței de recurs, a se menține această măsură excepțională față de inculpați a arestării preventive motivat de următoarele aspecte :

S-a reținut că și-au încălcat obligațiile trasate la momentul la care li s-a dispus inițial înlocuirea măsurii arestării preventive cu aceea a obligării de a nu părăsi localitatea și că au săvârșit noi infracțiuni.

per a contrario, instanța de fond vine în fața instanței pentru a treia oară și motivează faptul că la acest moment este necesar a se avea în vedere dacă temeiurile arestării mai persistă, dacă sunt motive care să justifice la acest moment mai presus de prezumția de nevinovăție și pentru apărarea unui interes public, menținerea stării de arest a inculpaților.

Susține că la acest moment, după o detenție preventivă, după o rearestare de 9 luni de zile, nu este cazul să mai vorbim doar de anumite indicii existente în cauza pentru care s-a dispus rearestarea inculpatului.

Consideră că la acest moment, ar trebui să existe dacă nu un act de inculpare și de trimitere în judecată a inculpatului T. B., cel puțin probe temeinice care să justifice existența acestor temeiuri și persistența temeiurilor avute inițial în vedere. T., instanța de fond arată faptul că la acest moment, trebuie avute în vedere într-adevăr disp.art.136 C.pr.pen., care prevăd că măsura arestării preventive trebuie menținută la acest moment pentru o bună desfășurare a procesului penal și pentru a se împiedica sustragerea inculpaților. S-a venit azi în fața instanței de recurs și s-a argumentat în aceeași manieră: faptul că este necesar a se admite recursul tocmai pentru o bună desfășurare a procesului penal ca inculpatul să nu zădărnicească aflarea adevărului și pentru a împiedica sustragerea acestuia.

Se întreabă când în vreun moment, pe parcursul perioadei în care a fost lăsat în stare de libertate, inculpatul T. B. sau ceilalți inculpați, au desfășurat acțiuni de natură să formeze convingerea instanței de judecată că ar fi încercat să se sustragă de la judecarea cauzei. Inculpații s-au prezentat la fiecare termen, nu au încercat și nu au făcut nici o activitate de natură să zădărnicească interogarea martorilor, interogarea celorlalți coinculpați sau interogarea părților vătămate. A., susține argumentarea instanței de fond și consideră că aceste susțineri în sprijinul recursului promovat de către parchet nu pot fi primite de către instanță.

S-a mai arătat în fața instanței de fond de către reprezentantul M.ui P., că în momentul în care acest gen de persoane fără a se nominaliza ce fel de gen, sunt judecate în stare de libertate, se produce un impact negativ pentru comunitate. I. de fond în mod clar vine și argumentează așa cum o face de fiecare dată. De fapt, referirea s-a făcut din partea reprezentantului M.ui P. la pericolul concret pentru ordinea publică. Consideră că nu ar trebui să se mai ia în considerare în acest moment de către instanță vreun pericol concret pentru ordinea publică, prezumat vis-a-vis de infracțiunile pentru care inițial inculpatul a fost trimis în judecată. Inculpatul a fost trimis în judecată în decursul anului 2010 pentru anumite infracțiuni. La un moment dat instanțele au considerat că pericolul concret pentru ordinea publică pe care l- ar fi putut prezenta inculpatul T. B. pus în stare de libertate pentru respectivele fapte, nu mai subzistă. Acestea s-au estompat, astfel încât nu putem reitera în fața instanței la acest moment un pericol pentru care s-a constatat odată pentru totdeauna faptul că nu se mai impune a fi avut în vedere și nu se mai impune menținerea unei stări de arest preventiv.

Dacă ar fi să luăm în considerare și să analizăm un pericol concret pentru ordinea publică, ar trebui să ne raportăm la această faptă pentru care s-a dispus revocarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea.

A analizat această variantă și această oportunitate și nu înțelege cum și în ce manieră o faptă despre care se presupune că a fost săvârșită cu aproximativ 10 luni în urmă, o faptă în care există doar o plângere, în care nu s-a făcut nici măcar un singur act de cercetare, ar putea fi considerată atât de gravă și atât de complexă încât punerea în libertate a inculpatului să perturbe în mod negativ comunitatea în care acesta urmează să locuiască.

Așa cum a arătat și instanța de fond, durata arestării preventive în acest dosar pentru inculpatul T. B., ajunge în acest moment la 1 an și 10 luni. Apreciază că este enorm și tinde să atingă un termen rezonabil, să aibă caracter de pedeapsă și de sancțiune și nicidecum de măsură preventivă.

În mod clar și legitim se arată faptul că doar presupunerea că inculpatul a săvârșit o infracțiune gravă nu legitimează prin ea însăși arestarea prelungită.

Așa cum a arătat, fără dovezi clare în acest sens, fără a se dovedi în mod clar un pericol concret pentru ordinea publică, raportat la persoana inculpatului, nu se justifică în nici un mod menținerea arestării preventive.

Se mai arată în final de către reprezentantul M.ui P. faptul că se impune menținerea măsurii arestării preventive pentru a nu se lua legătura cu persoane vătămate și martori, având în vedere că încă nu s-au audiat. Se răspunde de asemenea în mod corect de către instanța de fond, se fac referi clare la stadiul procesual, la complexitatea cauzei datorată naturii faptelor și numărului mare de inculpați care sunt implicați. Într-adevăr nu tăgăduiește nimeni faptul că această cauză care se află pe rolul T. M. este o faptă complexă, că sunt multe părți vătămate și martori de audiat, că încă nu au fost audiați toți inculpații din această cauză, însă arată că aceste aspecte nu pot fi imputate inculpatului. Inculpatul nu a tergiversat și nu a amânat nici măcar la un termen din culpa sa judecarea cauzei.

Se întreabă de ce părțile vătămate și martorii citați pentru fiecare termen nu au înțeles să se prezinte nici măcar odată pentru a susține poziția procesuală.

Apreciază că aceste părți vătămate și martori nu vor putea fi audiați pentru că nu se vor prezenta. În această situație, urmează ca inculpații să fie menținut în arest până cânt se vor hotărî martorii sau părțile vătămate să se prezinte?

În final, se arată de către instanța de fond situația concretă a fiecărui inculpat raportat la acuzele care s-au adus la momentul revocării măsurii obligării de a nu părăsi localitatea.

Pentru inculpatul T. B., în concret s-a făcut o plângere împotriva inculpatului, în decursul lunii mai - iunie a anului 2011. Se împlinește 1 an de când nu s-a făcut nici măcar un act de cercetare. De pe data de 29 iunie inculpatul a fost la dispoziția exclusivă a organelor de cercetare penală care nu au încercat în nici un mod să ia măcar o declarație pentru a lămuri cauza. Ori, în această situație, când de 1 an de zile nu se reușește lămurirea dacă inculpatul este vinovat sau nu de săvârșirea faptei care i se impută, consideră că nu se mai impune sub nici o formă și acest aspect nu mai poate fi avut în vedere de instanță la momentul la care se decide asupra recursului promovat de către Ministerul Public.

Solicită a se avea în vedere toate aceste aspecte și să se constate că se impune cu precădere respingerea recursului DIICOT, toate susținerile care au fost făcute în fața instanței de fond și de recurs nu pot fi primite de către instanță și se impune la acest moment menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind temeinică și legală cu consecința punerii în libertate a inculpaților.

Apărătorul ales al inculpaților C. A. G. S. I. și T. B., arată că ar fi fost corect ca înainte de a se da cuvântul să fi putut studia acel memoriu depus azi la dosar, dar dacă este vorba despre un memoriu care provine de la același procuror care cu două termene în urmă venea cu o teorie halucinantă că arestarea preventivă are un caracter educativ, chiar nu mai dorește să citească acel memoriu.

În susținerea poziției procesuale, așa cum s-a putut observa, se împlinesc doi ani de arestare preventivă pentru cei trei inculpați aflați în boxă, doi ani care depășesc cu mult acel termen rezonabil la care face referire practica instanței europene în materia drepturilor omului, doi ani care nu pot fi justificați doar prin imperativele anchetei. Reia această afirmație a instanței de fond în condițiile în care trebuie să coroborăm dispozițiile C.i E.ne a Drepturilor Omului și practica instanței care se ocupă cu protejarea acestor drepturi, cu o prevedere a legislației naționale. Cu acel art.136 C.pr.pen., la care s-a referit și colega sa și care în al.1 prevede în mod clar în ce cazuri pot fi luate măsurile preventive, și se referă în mod expres și strict legiuitorul la situațiile în care este necesară măsura preventivă pentru a se evita sustragerea învinuitului sau inculpatului de la urmărire, judecată sau executare a unei eventuale pedepse sau când este necesar pentru a se asigura bunul mers al procesului penal. Cu alte cuvinte, atunci când avem indicii că inculpații au intenționat fie să se sustragă de la judecată sau executarea unei eventuale pedepse, fie că ar intenționa să influențeze bunul mers al procesului penal.

O chestiune pe care această instanță probabil că nu o cunoaște este maniera în care s-a ajuns inițial la luarea măsurii arestării preventive și faptul că între momentul la care a expirat acea reținere de 24 ore și momentul la care instanța de la I. s-a pronunțat inițial cu privire la arestarea preventivă s-au scurs câteva ore în care inculpații chiar dacă puteau să părăsească instanța, în acele două ore puteau fi departe. Nu au făcut nimic în acest sens. Nu au valorificat acel interval pentru a se sustrage de la urmărire și nu o vor face nici de acum înainte. Nu avem nici un indiciu că aveau o asemenea intenție, dar avem o probă clară că nu au această intenție pentru că nu au făcut-o atunci când au avut ocazia.

O altă chestiune care îi vizează pe toți cei trei inculpați este cea referitoare la prelungirea procesului în cadrul căruia sunt cercetați. Au apărut pe durata acestui proces de când a debutat cauza la Tribunalul Maramureș, o multitudine de amânări determinate de cele mai multe ori de probleme de procedură, de lipsuri sau de vicii ale procedurii, chestiuni care nu pot fi imputate în nici un caz inculpaților. Așa cum a arătat și în fața instanței de fond interesul inculpaților nu este de a tergiversa această cauză ci este acela de a se ajunge cât mai curând la o finalitate pentru că chiar își aclamă nevinovăția în fața instanței de fond.

In cauză sunt 27 inculpați. D. acești trei inculpați se află în stare de arest. Nu înțelege cum consideră Ministerul Public prin exponenții săi, faptul că doar arestarea a trei oameni din 27 este de natură a proteja acea sensibilitate a opiniei publice care ar putea fi contrariată de faptul că ar fi judecați în stare de libertate.

Dintre acei 27 de inculpați, poate sunt alți inculpați cu incriminări mult mai grave, cărora li s-au adus acuzații cu privire la infracțiuni mult mai complexe și care presupun gravitate deosebită. Acei oameni nu sunt în stare de arest și este normal să nu fie deoarece se respectă o regulă. Regula constată în parcurgerea etapelor procesului penal cu inculpații în stare de libertate, arestarea preventivă fiind cea mai gravă dintre excepții.

Nu avem de-a face cu o situația excepțională care să impună aplicarea unei excepții de la regulă.

A observat mai devreme o chestiune importanță, respectiv faptul că s-a luat măsura reîncarcerării ca urmare a unor susțineri nefondate, că inculpații ar fi încălcat acele obligații pe care le aveau sau care le erau impuse odată cu punerea inițială în libertate.

Un caz pe care-l cunoaște foarte îndeaproape este acela al inculpatului C. A. O situație ciudată deoarece inculpatului i se impută faptul că ar fi avut contact cu un anume A. A., care i-a formulat la un moment dat o plângere în fața P.i I. după care l-a contactat și i-a solicitat să-l însoțească la poliție pentru că a fost implicat într-un incident în care nu știa nici măcar ce calitate are și nu-și mai aducea aminte cum au decurs lucrurile și dacă a dat vreo declarație și ce anume a declarat, sau dacă au mai fost audiate alte persoane sau nu. Așa cum rezultă din documentele medicale, în ziua incidentului și chiar în ziua în care a dat o declarație se afla într-o stare deosebită datorită unui sevraj la heroină. Fiind în această situație l-a însoțit pentru a vedea despre ce este vorba, ocazie cu care a constatat că a dat o declarație acuzând niște persoane printre care și C. A., că ar fi asistat în momentul în care A. a fost agresat de un anume C.. Situația este ciudată pentru că în primul rând A. A. în dosarul de fond nu are nici o legătură cu C. A. Lui C. A. nu i s-au reținut în sarcină chestiuni care să-l vizeze pe A. A. Cu alte cuvinte, nu avea cum să influențeze bunul mers al procesului penal intersectându-se cu acest A.e A. Pe de altă parte, acesta a și dat o declarație ulterior în fața P.i I. în care a menționat exact cum s-au întâmplat lucrurile și a insistat chiar și în fața instanței de la B. M., să dea o declarație fiind prezent la un moment dat, însă magistratul din cauza unui viciu de procedură a refuzat să-i ia acea declarație, deși s-a insistat asupra acesteia.

Mai mult, de la acel moment și până în momentul de față dosarul nu a mai făcut nici un pas înainte. S-a aruncat o acuzație, s-a făcut un raport, s-a obținut rezultatul scontat și anume reîncarcerarea lui, după care au încetat toate operațiunile cu privire la celeritatea cercetării cauzei. A făcut nenumărate demersuri la procurorul care se ocupa de caz.

O situație oarecum asemănătoare din acest punct de vedere îl privește și pe inculpatul G. S. I. A. a fost agresat într-un loc public după care agresorii au dat telefon la poliție. În cazul inculpatului s-a manifestat un interes a organelor de urmărire penală, deoarece urmare a acestei accelerări a ritmului în care s-a derulat cercetarea, instanța de fond a reușit să ajungă în cele din urmă la o concluzie care să justifice revocarea arestării preventive în ceea ce-l privește pe inculpat și punerea de îndată în libertate, ceea ce ar trebui să fie un mare semnal de alarmă în ceea ce privește persoana sa pentru că evident instanța care judecă acea situație care a dus la încarcerarea inculpatului G. S. și-a format o opinie referitoare la pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta inculpatul.

Aceeași situație ca și a inculpatului C. A. o avem și în cazul inculpatului T. B. A. că este vorba de o practică incorectă și care are efecte deosebit de grave în ceea ce privește inculpații. În privința inculpatului T. B. s-au produs o serie de efecte în sensul destrămării familiei acestuia. Cu cât aceștia vor sta mai mult timp scoși din societate, cu atât va fi mai dificilă reîntoarcerea lor acolo pentru că între timp vor ajunge să piardă absolut tot ceea ce-i determină să aibă o viață normală și nu este un câștig nici pentru ei și nici pentru societate.

Interesul suveran al realizării actului de justiție trebuie să primeze. Acest interes va fi pe deplin satisfăcut chiar și în condițiile în care se va aplica regula și anume cercetarea procesului penal cu inculpatul în stare de libertate.

Solicită de asemenea să nu se treacă cu vederea nici faptul că pe inculpați îi așteaptă acasă familiile, copii, fiecare dintre ei este unic întreținător, C. A. are trei copii minori, ceilalți au și ei copii minori, sunt persoane care cel puțin până când se va stabili dacă se fac sau nu vinovați de săvârșirea faptelor pentru care au fost trimiși în judecată, nu trebuie să aibă de suferit.

Nu va mai argumenta necesitatea menținerii încheierii T. M. pentru că este una dintre încheierile cele mai bine și mai complet motivate pe care le-a văzut până acum. Este o încheiere care încearcă argumentarea deciziei luate sub toate aspectele și care trebuie menținută pentru că este atât legală cât și temeinică. Apreciază că magistratul fondului a studiat cauza sub toate aspectele în ce privesc măsurile preventive și a ajuns la o decizie corectă și legală.

În consecință, solicită respingerea recursului declarat de DIICOT și menținerea încheierii atacate. Solicită a se observa că sunt îndeplinite toate condițiile pentru ca inculpații să poată beneficia de o măsură mai puțin restrictivă.

Inculpatul T. B., având ultimul cuvânt arată că este de acord cu concluziile apărătorului său. Solicită a se avea în vedere că are un copil minor

și dorește să se angajeze la firma socrilor săi. Solicită judecarea în stare de libertate.

Inculpatul G. S. I., având ultimul cuvânt achiesează concluziile apărătorului său. Susține că este arestat de 2 ani de zile și va respecta toate obligațiile impuse de către instanță.

Inculpatul C. A., având ultimul cuvânt arată că este de acord cu susținerile apărătorului său. Solicită punerea în libertate, arătând că va respecta toate obligațiile impuse în sarcina sa.

C U R T E A :

Prin încheierea penală din data de (...) a T. M., în temeiul art. 3002 Cod procedură penală raportat la art. 139 Cod procedură penală și art. 145 Cod procedură penală, s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpaților T. B. (fost C., zis B., CNP 1., fiul lui C. și G., născut la data de (...) în I., domiciliat în I., str. Sălciilor nr.3, bl.829, sc.A, et.2, ap.8, județul I., arestat preventiv, aflat în Penitenciarul Gherla), G. S. I. (zis G., fiul lui D. și M., născut la data de (...) în I., domiciliat în I., str. Lacului, nr.9, bl.642, sc.B, et.3, ap.15, CNP 1., arestat preventiv, aflat în Penitenciarul Gherla) și C. A. (zis A. B., fiul lui C. și G., născut la data de (...) în I., domiciliat în I., str. Silvestru Străpungere nr. 54, bl. T3-4, sc.A, et. 2, ap. 10, CNP 1.) arestat preventiv, aflat în prezent în Penitenciarul Gherla) cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.

S-a impus inculpaților să respecte următoarele obligații: a) să se prezinte la organele de urmărire penală și la instanța de judecată ori de câte ori sunt chemați; b) să se prezinte la P. M. I. conform programului de supraveghere întocmit de aceasta, ori de câte ori sunt chemați; c) să nu-și schimbe locuința fără încuviințarea instanței de judecată; d) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de armă; e) să nu se apropie de părțile vătămate și să nu comunice cu acestea direct sau indirect, după cum urmează:

- inculpatul C. A. cu părțile vătămate: T. M. F., P. P., H. M. V., G. A. G.

- inculpatul T. B. cu părțile vătămate: P. P., D. D., H. M. V.

- inculpatul G. S. I. cu părțile vătămate: F. D., G. A. G.

S-a atras atenția inculpaților că, în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor stabilite, măsura obligării de a nu părăsi localitatea va fi înlocuită cu măsura arestării preventive.

S-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpaților dacă nu sunt arestați în altă cauză.

În temeiul art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond, deliberând asupra aspectelor legate de legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive dispusă față de inculpații G. S. I., C. A. și T. B. a constatat următoarele:

Inculpatul T. B. a fost cercetat în stare de arest preventiv, pe parcursul urmăririi penale, dar și după sesizarea instanței prin rechizitoriu, iar prin decizia penală nr.334/R/10 martie 2011 pronunțată de Curtea de A. C., a fost casată în parte încheierea dată de această instanță în 4 martie 2011, dispunându-se și cu privire la inculpatul T. B., înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu cu excepția cazurilor de solicitare a organelor judiciare, impunând acestui inculpat respectarea mai multor obligații printre care și aceea de „a nu intra în legătură cu inculpații din dosar, cu părțile vătămate și nici cu martorii din cauză, menționați în rechizitoriu filele 892-912";. S-a atras atenția tuturor inculpaților că în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea sau a obligațiilor de mai sus, se poate lua față de ei măsura arestării preventive.

Inculpatul T. B. nu a respectat aceste obligații, astfel că prin încheierea penală din 29 iunie 2011 pronunțată de Tribunalul Maramureș, a fost admisă sesizarea formulată de I. de P. al J. I., S. de I. C. și, în consecință, în temeiul art. 145 alin. 3 C.pr.pen. s-a dispus înlocuirea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu luată față de inculpatul T. B. prin D. penală nr. 334/R din (...) pronunțată de Curtea de A. C., cu măsura arestării preventive.

Inculpatul G. S. I. a fost cercetat în stare de arest preventiv, pe parcursul urmăririi penale, dar și după sesizarea instanței prin rechizitoriu, iar prin încheierea din 4 martie 2011 a acestei instanțe s-a dispus punerea în libertate provizorie sub control judiciar a acestui inculpat, stabilindu-se în sarcina acestuia respectarea mai multor obligații, printre care și aceea de a nu se apropia de inculpații T. C., C. V., de părțile vătămate F. D., G. A. G., precum și de numiții H. P.,H. M. V., A. C. și să nu comunice direct sau indirect cu aceștia.

Inculpatul G. S. I. nu a respectat această obligație, cu rea-credință, întrucât a intrat în legătură cu numitul H. M. V. și împreună, au săvârșit o faptă pentru care s-a început urmărirea penală. Cu aceste aspecte a fost sesizată această instanță de către I. I. - S. de I. C., și în consecință, s-a dispus prin încheierea din 26 iulie 2011 revocarea liberării provizorii sub control judiciar și arestarea preventivă a inculpatului în temeiul art. 148 alin.1 lit.a1 și d C.pr.penală pe o durată de 30 de zile.

Inculpatul C. A. a fost cercetat în stare de arest preventiv, pe parcursul urmăririi penale, dar și după sesizarea instanței prin rechizitoriu, iar prin încheierea penală din (...) dată de această instanță, s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliul, cu excepția cazurilor de solicitare a organelor judiciare, impunându-i-se acestui inculpat respectarea mai multor obligații, printre care și aceea de a nu intra în legătură cu inculpații din dosar, cu părțile vătămate și cu martorii din cauză, menționați în rechizitoriu (filele 8-9, 2-

912), soluție rămasă definitivă prin decizia penală nr. 479/R din (...) a C. de

A. C.

Inculpatul C. A. nu a respectat aceste obligații, astfel că, prin încheierea penală din (...), a fost admisă sesizarea formulată de IPJ I. și s-a dispus înlocuirea măsurii de a nu părăsi localitatea de domiciliu cu măsura arestării preventive, dispunându-se arestarea preventivă a acestuia pe o durată de 30 de zile, începând cu data de (...) până la (...) inclusiv, sens în care s-a emis mandatul de arestare preventivă.

Ultima verificare a legalității și temeiniciei arestării preventive a avut loc la data de 24 ianuarie 2011.

Analizând cererea inculpatului C. A., precum și verificarea din oficiu a măsurii arestării preventive față de inculpații T. B., G. S. I. și C. A., prin prisma actelor și lucrărilor dosarului și a dispozițiilor legale în materie, instanța de fond s-a pronunțat în sensul înlocuirii măsurii arestării preventive dispusă față de inculpați cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, urmând ca în continuare să expunem considerentele avute în vedere.

În baza art. 139 alin. 1 Cod procedură penală, „măsura preventivă luată se înlocuiește cu altă măsură preventivă când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii";.

T. a constatat că, așa cum rezultă din conținutul hotărârilor instanței la care s-a făcut referire anterior, arestarea preventivă a inculpaților s-a produs ca urmare a încălcării cu rea-credință de către aceștia a obligațiilor impuse de organele judiciare în conținutul măsurilor neprivative de libertate la care au fost supuși.

În cadrul controlului periodic de verificare a legalității și temeiniciei arestării preventive instituit de legiuitor, în cuprinsul disp. art. 3002

C.pr.pen., tribunalul este dator să verifice, în concret, persistența cauzelor care au determinat arestarea preventivă a inculpaților și menținerea acestora și în viitor, ceea ce ar justifica implicit menținerea stării preventive a arestării față de cei trei inculpați.

Analizând astfel situația fiecăruia dintre cei trei inculpați și prin prisma jurisprudenței a C. E.ne a Drepturilor Omului, care a arătat în mod constant că durata rezonabilă a detenției provizorii nu poate fi evaluată in abtracto, continuarea încarcerării nu se justifică într-o cauză dată decât dacă indicii concrete impun luarea în considerare a unui interes public ce are a fi protejat precumpănitor în pofida prezumției de nevinovăție față de regula respectării libertății individuale fixate de C. (CEDH, 26 ianuarie 1993, W. c/ Suisse; Van der Tang c/a Espagne din 13 iulie 2005).

Pe de altă parte, reacția promptă a organelor judiciare în momentul luării și menținerii măsurilor preventive trebuie să fie în deplină concordanță cu dispozițiile art. 136 Cod procedură penală, unde se prevede scopul acestora, și anume „. a se asigura buna desfășurare a procesului penal ori pentru a împiedica sustragerea învinuitului sau inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei";.

Pe un plan mai general, Curtea E.ană a Drepturilor Omului a admis fără mari dificultăți că în cauze delicate și complexe autoritățile naționale competente sunt îndreptățite să creadă că menținerea unui suspect în detenție este necesară pentru ca acesta să nu perturbe desfășurarea anchetei, cel puțin la începutul ei. T., cu timpul, numai imperativele anchetei nu mai justifică detenția celui în cauză, pentru că în mod normal, riscurile inițiale ale perturbării ei se atenuează , pe măsura efectuării investigațiilor necesare.

T. a reținut că durata arestării preventive a inculpaților în prezenta cauză este de aproape peste 1 an și 10 luni (rearestarea acestora durând practic din (...) în ceea ce-l privește pe inculpatul T. B., din (...) în ceea ce-l privește pe inculpatul G. S. I. și din (...) în ceea ce-l privește pe inculpatul C. A.) și doar acuzația săvârșirii unei infracțiuni grave, chiar dacă rămâne un factor pertinent, nu legitimează prin ea însăși o lungă perioadă de arestare preventivă.

De asemenea, tribunalul a avut în vedere faptul că inculpații menționați anterior și-au exprimat poziția procesuală în fața tribunalului la datele de (...), respectiv (...), iar cercetarea judecătorească este într-o fază incipientă, majoritatea părților vătămate, deși citate și încunoștințate în mod legal despre necesitatea prezentării lor în fața instanței în vederea audierii, acestea nu s-au prezentat cauza suferind astfel nenumărate amânări, existând riscul depășirii duratei rezonabile a arestării preventive, aspect de natură a se resfrânge în mod negativ asupra unui drept fundamental, precum libertatea persoanei.

De altfel, în cauza Jiga c/a R. din 16 martie 2010, statul român a fost sancționat de instanța europeană tocmai pentru depășirea duratei rezonabile a arestării preventive, reținându-se că instanțele naționale n-au furnizat explicații care să justifice faptul că punerea în libertate a inculpatului ar avea un impact negativ asupra societății și în același timp ar perturba ancheta.

La acest moment procesual, tribunalul a constatat că măsura arestării preventive poate fi înlocuită cu altă măsură preventivă neprivativă de libertate, măsură care să ofere suficiente garanții că desfășurarea procesului penal nu va fi perturbată prin punerea în libertate a inculpaților, pornind și de la elementele concrete ale situației fiecăruia dintre aceștia.

În primul rând, în ceea ce privește situația inculpatului C. A., cu privire la care s-a reținut că și-a încălcat obligațiile fixate de instanță în cuprinsul măsurii obligării de a nu părăsi localitatea întâlnindu-se cu o parte vătămată cu care avea interdicție de a lua legătura (Încheierea penală din (...) a T. M.), tribunalul a reținut că acea parte vătămată, respectiv numitul A. A., nu este victimă în legătură cu vreo infracțiune reținută în sarcina inculpatului C. A., ci cu activitate infracțională reținută prin actul de trimitere în judecată, în sarcina inculpatului C. (fost B.) C. și eventual a altor inculpați din dosar, dar nu a inculpatului C. A. T. a avut în vedere aceste aspecte doar din perspectiva analizei pericolului social concret pentru ordinea publică reprezentat de inculpat, precum și a scopului măsurilor preventive, consacrat în cuprinsul art. 136 C. pr. pen.

În ceea ce îl privește pe inculpatul G. S. I., acesta a fost rearestat motivat de faptul că ar fi săvârșit cu intenție o nouă infracțiune pentru care de altfel a fost emis un mandat de arestare preventivă distinct de către

Judecătoria Iași. Cu privire la măsura arestării preventive dispusă în acea cauză, dosar nr. (...) a Judecătoriei I., instanța menționată anterior la termenul din (...) a dispus revocarea măsurii arestării preventive a inculpatului G. S. I., soluție rămasă definitivă prin decizia T. I. pronunțată la

(...). În mod evident, Tribunalul Maramureș a considerat că hotărârea instanțelor ieșene de reapreciere a pericolului pentru ordine publică avut în vedere la momentul luării arestării preventive a inculpatului G. S. I. în cadrul procesului penal având ca obiect judecarea infracțiunilor care au justificat rearestarea inculpatului și în dosarul aflat pe rolul T. M., este de natură determina instanța în a aprecia că menținerea în continuare a inculpatului în stare de arest preventiv în prezenta cauză ar echivala cu schimbarea naturii juridice a măsurii preventive cu o măsură punitivă. De altfel, aceleași argumente tribunalul le-a avut în vedere și în ceea ce privește situația inculpatului T. B.

T. a considerat că măsurile alternative ce sunt oferite de legislația română, respectiv măsura obligării de a nu părăsi localitatea, reglementată de art. 145 Cod procedură penală, oferă garanțiile suficiente care să asigure buna desfășurare a procesului penal în continuare cu inculpatul în stare de libertate, prin stabilirea în sarcina inculpaților a obligațiilor menționate în dispozitiv. S-a impus inculpaților să respecte următoarele obligații: a) să se prezinte la organele de urmărire penală și la instanța de judecată ori de câte ori sunt chemați; b) să se prezinte la P. M. I. conform programului de supraveghere întocmit de aceasta, ori de câte ori sunt chemați; c) să nu-și schimbe locuința fără încuviințarea instanței de judecată; d) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de armă; e) să nu se apropie de părțile vătămate și să nu comunice cu acestea direct sau indirect, după cum urmează :

- inculpatul C. A. cu părțile vătămate: T. M. F., P. P., H. M. V., G. A. G.- inculpatul T. B. cu părțile vătămate: P. P., D. D., H. M. V.

- inculpatul G. S. I. cu părțile vătămate: F. D., G. A. G.

Raportat la considerentele de mai sus, la caracterul excepțional al unei măsuri preventive privative de libertate, caracter recunoscut de dispozițiile art. 5 al C.E.D.O., instanța de fond s-a pronunțat în sensul înlocuirii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea, impunând inculpatului obligațiile arătate în dispozitivul prezentei, respingând cererea de revocare a arestării formulată de inculpatul C. A.

Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs în termen legal DIICOT B. T. B. N., solicitând admiterea recursului, casată încheierii și menținerea stării de arest preventiv a inculpaților.

S-a arătat că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive față de inculpați subzistă în continuare în cauză și ca atare nu sunt îndeplinite condițiile pentru înlocuirea acestei măsuri cu obligarea inculpaților de a nu părăsi localitatea.

De la acel moment, nu au intervenit nici un fel de modificări și se impune în continuare menținerea stării de arest a inculpaților, existând riscul ca inculpații odată lăsați în libertate să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea martorilor, această măsură impunându-se pentru buna desfășurare a procesului penal, în conformitate cu disp.art.136 C.pr.pen.

S-a depus un memoriu cu motivele de recurs în detaliu.

Verificând hotărârea atacată, pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, conform prevederilor art.385/14 Cod procedură penală curtea constată că recursul este fondat și îl va admite, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.

A., se constată că instanța de fond a reținut în mod corect datele referitoare la starea de arest a inculpaților T. B., G. S. I. și C. A., concluzionând însă în mod greșit că durata detenției preventive a acestora a atins un nivel rezonabil.

Inculpatul T. B. a fost cercetat în stare de arest preventiv, pe parcursul urmăririi penale, dar și după sesizarea instanței prin rechizitoriu, iar prin decizia penală nr.334/R/10 martie 2011 pronunțată de Curtea de A. C. s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu cu excepția cazurilor de solicitare a organelor judiciare, fiind impusă inculpatului respectarea mai multor obligații printre care și aceea de „a nu intra în legătură cu inculpații din dosar, cu părțile vătămate și nici cu martorii din cauză, menționați în rechizitoriu filele 892-

912";.

Inculpatul T. B. nu a respectat aceste obligații, astfel că prin încheierea penală din 29 iunie 2011 a T. M. în temeiul art. 145 alin. 3

C.pr.pen. s-a dispus înlocuirea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu luată față de inculpatul T. B. cu măsura arestării preventive.

Inculpatul G. S. I. a fost cercetat în stare de arest preventiv, pe parcursul urmăririi penale, dar și după sesizarea instanței prin rechizitoriu, iar prin încheierea din 4 martie 2011 a T. M. s-a dispus punerea în libertate provizorie sub control judiciar a acestui inculpat, stabilindu-se în sarcina sa respectarea mai multor obligații, printre care și aceea de a nu se apropia de inculpații T. C., C. V., de părțile vătămate F. D., G. A. G., precum și de numiții H. P., H. M. V., A. C. și să nu comunice direct sau indirect cu aceștia.

și a fost arestat preventiv inculpatul în temeiul art.148 alin.1 lit.a1 și d

C.pr.penală pe o durată de 30 de zile.

Inculpatul C. A. a fost cercetat în stare de arest preventiv, pe parcursul urmăririi penale, dar și după sesizarea instanței prin rechizitoriu, iar prin încheierea penală din (...) a T. M. s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliul, cu excepția cazurilor de solicitare a organelor judiciare, impunându-se acestui inculpat respectarea mai multor obligații, printre care și aceea de a nu intra în legătură cu inculpații din dosar, cu părțile vătămate și cu martorii din cauză, menționați în rechizitoriu (filele 8-9, 2-912), soluție rămasă definitivă prin decizia penală nr. 479/R din (...) a C. de A. C.

Inculpatul C. A. nu a respectat aceste obligații, astfel că, prin încheierea penală din (...) s-a dispus înlocuirea măsurii de a nu părăsi localitatea de domiciliu cu măsura arestării preventive, dispunându-se arestarea preventivă a acestuia pe o durată de 30 de zile, începând cu data de (...) până la (...) inclusiv, sens în care s-a emis mandatul de arestare preventivă.

Așadar inculpații T. B., G. S. I. și C. A. se află în arest ca urmare a faptului că nu au respectat obligațiile care le-au fost impuse cu ocazia punerii lor în libertate în cursul prezentei proceduri.

Prin urmare inculpații nu mai prezintă în momentul de față garanții că lăsați în libertate vor respecta obligațiile care li se impun, câtă vreme după o primă înlocuire a măsurii arestării preventive a inculpaților, aceștia au avut o conduită contrară obligațiilor stabilite.

O astfel de conduită demonstrează că riscul de perturbare a anchetei, avut în vedere și la prima arestare preventivă a inculpaților, este prezent.

De asemenea există riscul, demonstrat de cele reținute cu ocazia rearestării inculpaților, ca aceștia să comită noi infracțiuni, cu atât mai mult cu cât până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare nu riscă decât o singură pedeapsă, cea mai grea, pentru toate faptele comise.

I. de fond a făcut analiza duratei arestării preventive a inculpaților făcând abstracție de complexitatea ridicată a cauzei, atitudinea inculpaților de tergiversare a soluționării cauzei, inclusiv faptul că acestora le-a fost înlocuită măsura arestării cu o altă măsură preventivă însă nu au respectat obligațiile impuse de instanță.

Referitor la durata rezonabilă a arestării preventive în sensul dispozițiilor art.5 paragraf 3 din Convenția E.ană privind apărarea

Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, curtea reține că există o practică constantă a C. E.ne a Drepturilor Omului potrivit căreia durata rezonabilă se apreciază în fiecare caz concret în funcție de complexitatea cauzei, de numărul și de gravitatea faptelor reținute în sarcina autorilor precum și de atitudinea părților din proces și operează pe faze procesuale distincte respectiv urmărire penală, judecată în fond și judecată în căile de atac.

Cu privire la diligența manifestată de către autorități, Curtea observă că ancheta penală a fost de o complexitate apreciabilă, având în vedere natura infracțiunilor, numărul persoanelor acuzate, procedura complexă de strângere a probelor și măsurile speciale legate de specificul cauzei - criminalitate organizată.

Se constată că în cauza de față autoritățile au depus diligențele necesare, de la rearestarea inculpaților din (...) - inculpatul T. B., din (...) - inculpatul G. S. I. și din (...) -inculpatul C. A. și până în prezent, fiind declanșată cercetarea judecătorească, fiind audiați inculpații, se administrează în prezent probe, cauza fiind amânată în vederea audierii părților vătămate.

În concluzie, în prezenta cauză nu există garanții suficiente care să asigure buna desfășurarea procesului penal cu inculpații în continuare în stare de libertate, iar interesul unei bune desfășurări a cercetării judecătorești impun menținerea măsurii arestării preventive a acestora.

Pentru considerentele prezentate, curtea urmează ca în baza art.38515 pct.2 lit.d Cod procedură penală să admită recursul declarat de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT- B. T. B. N. împotriva încheierii penale din 20 martie 2012 a T. M. pe care o va casa în întregime și rejudecând va menține, în baza art.300/2, art.160/b Cod procedură penală starea de arest a inculpaților T. B. -. C., zis B., fiul lui C. și

G., n. la (...) în I., CNP 1., G. S. I., zis G., fiului lui D. și M., n. la (...) în I., CNP

1. și C. A., zis A. B., fiul lui C. și G., n la (...), CNP 1., toți aflați în prezent în

Penitenciarul Gherla.

În baza art.189 Cod procedură penală se va stabili în favoarea Baroului

C. suma de 2. lei onorarii parțiale pentru apărătorii desemnați din oficiu pentru inculpații T. B. și G. S., sumă ce se va avansa din FMJLC pentru avocați L. K. și F. A.

În baza art.189 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat cu prezentul recurs vor rămâne în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE, N NUMELE LEGII

D E C I D E:

În baza art.38515 pct.2 lit.d Cpp admite recursul declarat de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT- B. T. B. N. împotriva încheierii penale din 20 martie 2012 a T. M. pe care o casează în întregime și rejudecând:

Menține starea de arest a inculpaților T. B. -. C., zis B., fiul lui C. și G., n. la (...) în I., CNP 1., G. S. I. , zis G., fiului lui D. și M., n. la (...) în I., CNP 1.

și C. A. , zis A. B., fiul lui C. și G. , n la (...), CNP 1., toți aflați în prezent în

Penitenciarul Gherla.

Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 2. lei onorarii parțiale pentru apărătorii desemnați din oficiu pentru inculpații T. B. și G. S., sumă ce se va avansa din FMJLC pentru avocați L. K. și F. A.

Cheltuielile judiciare avansate de stat cu prezentul recurs rămân în sarcina acestuia.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din (...).

PREȘEDINTE		JUDECĂTORI	G.
M. Ș. L. M.	ANA C.	M. B.

Red.L.M./(...). Dact.H.C./4 ex./ Jud.fond: C.V. A.;

← Decizia penală nr. 133/2012, Curtea de Apel Cluj		Decizia penală nr. 1331/2012, Curtea de Apel Cluj →

Decizia penală nr. 495/2012, Curtea de Apel Cluj

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 495/2012, Curtea de Apel Cluj