Decizia penală nr. 1335/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M A N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)/a1
DECIZIA PENALĂ NR.1335/R/2012
Ședința publică din 2 octombrie 2012
I. constituită din :
PREȘEDINTE : L. H., judecător
JUDECĂTORI : I. M.
V. V. A. GREFIER : L. C.
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D. de I. a I. de C.
O. și T. - S. T. C. - reprezentat prin P. - D. D.
S-au luat spre examinare recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D. de I. a I. de C. O. și T. - S. T. C., împotriva încheierii penale fără număr din data de (...), pronunțată în dosar nr. (...) al T.ui C., prin care s-a înlocuit măsura arestării preventive a inculpatului cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, inculpatul fiind trimis în judecată prin R. P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D. de I. a I. de C. O. și T. - S. T.
C., pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc, prev.de art.2 alin.1 din Legea143/2000 cu aplic.art.41 alin.2 C.penal, deținere de droguri de risc fără drept pentru consum propriu, prev.de art.4 alin.1 din Legea 143/2000 cu aplic.art.41 alin.2 C.penal, cu aplic.art.33 lit.a C.penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul F. A. mihai aflat în stare de arest, asistat de apărător ales, av.C. Țicudean, din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Reprezentantul P., solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și rejudecând cauza, să se dispună menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului. I. de fond a constatat că s-au schimbat temeiurile arestării prin prisma a patru criterii și anume pericolul social concret pentru ordinea publică pe care-l l-ar prezenta inculpatul dacă ar fi cercetat în libertate, durata rezonabilă a măsurii arestării, susținerea că a avut o atitudine cooperantă și a declarat că dorește să fie judecat în procedura simplificată prev.de art.3. C., precum și prin comparație cu situația altor inculpați. A. că aceste aprecieri sunt netemeinice pentru că pericolul concret pentru ordinea publică nu s-a diminuat, este un interval de timp scurt de la data arestării și ecoul unor astfel de fapte nu s-a estompat. În ceea ce privește celelalte argumente ale instanței de fond, respectiv aplicarea art.3. C., are relevanță cu privire la fondul cauzei și nu cu privire la starea de arest. De asemenea, nu are nici o relavnță situația juridică a celorlalți coinculpați cu atâtmai mult cu cât situația inculpatului F. e mai serioasă decât a celorlalți.
Apărătorul inculpatului, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a încheierii recurate, apreciind că instanța de fond a reținut corect că temeiurile care au stat la baza arestării s-au schimbat într-un mod care trebuie să profite inculpatului. În faza de urmărire penală, inculpatul a avut o atitudine sinceră și de colaborare cu organele de cercetare. La judecata pe fond, la primul termen de judecată, inculpații aflați în stare de libertate au solicitat termen pentru pregătirea apărării. Încă de la început, inculpatul și-a exprimat dorința de a fi judecat în procedura simplificată, prev.de art.3. C. La termenul la care s-a pronunțat încheirea atacată, i s-a admis cererea de judecarea conform art.3. C., singurul motiv pentru care nu s-a rămas pe fondul cauzei a fost acela că nu au sosit referatele de evaluare psiho sociale. În mod temeinic instanța a constata că temeiurile arestării s-au schimbat. arată că nu numai urmărirea penală este încheiată ci și cercetarea judecătorească pentru că singurul lucru care lipsește de la dosar este referatul de evaluare. Inculpatul nu are antecedente penale și mergând pe procedura simplificată, poate va beneficia de o suspenbdare sub supraveghere sau de o pedeapsă nu în cuantum atât de ridicat încât să-l facă să se sustragă de la executarea pedepsei. Referitor la disp.art.148 lit.f C., consideră că ecoul pentru ordinea publică s-a diminuat față de fapta inculpatului. Mai mult, unul din coinculpați are aceeași situație juridică cu a inculpatului F. și cu toate acestea parchetul nu a formulat niciodată propunere de arestare preventivă pentru coinculpat.
Inculpatul F. A. M., având ultimul cuvânt, arată că regretă enorm fapta iar în măsura în care se va dispune punerea lui în libertate, va respecta toate obligațiile ce-i vor fi impuse.
C U R T E A :
Prin încheierea penală pronunțată de Tribunalul Cluj la data de 27 septembrie 2012, în baza art. 139 alin. 1 C. raportat la art.145 C., s-a dispus înlocuirea măsuriiarestării preventive luată prin încheierea penală nr. 88/C/(...) a T.ui C. față de inculpatul F. A. M., fiul lui G. și Ana, născut la data de (...) în mun. C.-Napoca, jud. C., CNP 1., cetățean român, fără antecedente penale, cu domiciliul în loc. C.-Napoca, str. Dâmboviței, nr.81, ap.120, jud. C. și f.f.l. în loc. C.-Napoca, str.Unirii, nr.9, ap.59, jud. C., aflat în prezent în stare de arest preventiv în Penitenciarul Gherla, cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu fără încuviințarea instanței de judecată, până la soluționarea definitivă a cauzei.
S-a dispus punerea în libertate a inculpatului F. A. M., dacă nu este arestat în altă cauză.
Inculpatul F. A. M. locuiește în loc. C.- Napoca, str. Dâmboviței, nr.81, ap.120, jud. C. și f.f.l. în loc. C.- Napoca, str.Unirii, nr.9, ap.59, jud. C..
Pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, inculpatul a fost obligat să respecte următoarele obligații : a) să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat; b) să se prezinte la secția de poliție conform programului de supraveghere întocmit de acest organ de poliție sau ori de câte ori este chemat;c) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței de judecată; d) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme.
S-a impus inculpatului ca pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea să respecte următoarea obligație: să nu se apropie de nici unul dintre coinculpații din prezenta cauză și să nu comunice cu aceștia, direct sau indirect.
S-a atras atenția inculpatului că în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor ce îi revin, se va lua față de acesta măsura arestării preventive.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:
Prin rechizitoriul cu nr.240/D/P/2012 al M.ui P. - D.I.I.C.O.T. - S. T. C. s- a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv a inculpatului F. A. M. cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc prev. de art.2 alin.1 din Legea 143/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, deținere de droguri de risc fără drept pentru consum propriu, prev. de art.4 alin.1 din Legea
143/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod Penal cu aplicarea art.33 lit.a C.pen.
În timpul urmăririi penale prin Î. penală nr.88/C/2012 din (...) a T.ui C. s- a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o durată de 29 de zile, fiind emis și mandatul de arestare pe numele acestuia.
Ulterior, după sesizarea instanței de judecată, prin încheierea penală din data de (...) a T.ui C. s-a dispus conform art. 300 ind. 1 C. menținerea stării de arest preventiv a incuLpatului.
Potrivit art.300 ind.2 C., în cauzele în care inculpatul este în stare de arest preventiv, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art.160 ind.b C.
Față de aceste dispoziții legale și având în vedere considerentele ce vor fi expuse mai jos, instanța de judecată a apreciat că la acest moment procesual se impune înlocuirea arestului preventiv în care se află inculpatul cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
Prin legalitatea măsurii arestului preventiv se înțelege luarea acesteia cu respectarea dispozițiilor legale în materie precum și caracterul necesar al acesteia în raport de circumstanțele cauzei, acesta din urmă rezultând implicit din prevederea în cuprinsul art.136 C. a mai multor măsuri preventive precum și din dispozițiile art.5 paragraf 1 teza a II-a din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.( în acest sens și Hotărârea din (...), cauza Witold Litwa contra Poloniei, paragraf 78).
Cu privire la legalitatea arestului preventiv la momentul dispunerii acestuia, instanțele de control judiciar s-au pronunțat în sensul că acesta a fost luat cu respectarea dispozițiilor legale, fiind de altfel și necesară o astfel de măsură preventivă la acel moment procesual, în contextul în care nu se cunoștea exact numărul persoanelor implicate în activitatea infracțională, amploarea acesteia ori circumstanțele personale ale inculpaților.
Însă, la acest moment procesual, când urmărirea penală a fost finalizată, persoanele implicate în activitatea infracțională au fost audiate de organele de urmărire penală iar inculpatul F. A. M. , ca de altfel și coinculpații cercetați în stare de libertate B. V. și C. T., au fost audiați inclusiv în fața instanței de judecată, aceștia arătând că doresc să beneficieze de dispozițiile art. 320 ind.1
C., instanța de fond a apreciat că măsura arestării preventive luată față de inculpat nu mai apare ca fiind necesară, prin raportare la scopul măsurilor preventive prev. de art.136 C.
Astfel, buna desfășurare a procesului penal, care implică în continuare efectuarea referatelor de evaluare de către S. de probațiune de pe lângă Tribunalul Cluj, nu ar avea cum să fie periclitată iar pericolul ca inculpatul să se sustragă judecății de asemenea nu există, nu au existat suspiciuni cu privire la acest aspect nici la momentul dispunerii arestării preventive iar la acest moment apare ca lipsită de rațiune o asemenea intenție având în vedere asumarea în totalitate a învinuirii aduse. Or, în acest context, luarea față de inculpatul F. A. M. a unei măsuri preventive mai puțin restrictive respectiv a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, nu apare ca insuficientă pentru înlăturarea unui eventual și minimal pericol de sustragere a inculpatului de la judecată, fiindu-i astfel restricționată libertatea de mișcare a acestuia.
De asemenea, instanța de judecată a apreciat că la acest moment procesual măsura arestării preventive nu mai este necesară nici prin raportare la pericolul social concret pentru ordinea publică care reprezintă temerea că, odată pus în libertate, inculpatul ar comite fapte penale ori ar declanșa reacții puternice în rândul opiniei publice, determinate de faptele pentru care sunt cercetați. Pericolul pentru ordinea publică, ca și periculozitatea inculpatului, reprezintă o apreciere asupra comportamentului viitor al inculpaților.
Or, de la momentul arestării preventive și până în prezent au trecut aproximativ 3 luni, trecere de timp ce a determinat în mod cert o atenuare a reacției opiniei publice față de faptele de care este inculpatul învinuit iar în ceea ce privește periculozitatea acestuia, este totuși de reținut că inculpatul a adoptat o poziție procesuală de cooperare cu organele judiciare pe de o parte iar pe de altă parte activitatea infracțională desfășurată de acesta nu prezintă o deosebită amploare, sumele de bani reținute în actul de sesizare ca fiind obținute în urma traficului de droguri sunt reduse iar cantitățile de droguri reținute ca fiind traficate de către inculpat sunt de asemenea relativ reduse. În plus, este de reținut că ceilalți doi coinculpați au beneficiat încă de la început de un tratament juridic net favorabil, prin dispunerea față de aceștia a unor măsuri preventive mai puțin restrictive, deși activitatea infracțională desfășurată, cel puțin în cazul inculpatului B. V., nu se deosebește în mod semnificativ de cea reținută în sarcina inculpatului F. A. M.
În ceea ce privește termenul rezonabil în sensul art.5 paragraf 3 și art.6 paragraf 1 Convenția Europeană al arestului preventiv în care se află inculpatul, instanța a apreciat că acesta de asemenea a fost atins, prin raportare la complexitatea cauzei generată în special de atitudinea procesuală manifestată.
În aprecierea rezonabilității arestării preventive, Curtea Europeană nu explică conceptul de termen rezonabil printr-un număr fix de zile, săptămâni, luni sau ani, acesta neputând fi apreciat în abstract ci de la caz la caz în funcție de trăsăturile specifice de speță. Menținerea stării de detenție poate fi justificată, într-un caz concret, numai dacă există indicii precise în sensul unei necesități reale și de interes public care, în pofida prezumției de nevinovăție, prevalează asupra regulilor privind libertatea individuală. Totodată, persistența unei suspiciuni rezonabile că persoana arestată a comis o infracțiune reprezintă o condiție sine qua non pentru legalitatea și menținerea stării de arest, dar după o anumită perioadă de timp această condiție nu mai este și suficientă (CEDO, Hotărârea din (...) cauza Stogmuller contra Austriei; Hotărârea din 21 februarie
2008 - Cauza Matskus contra R.iei; Hotărârea din (...) - cauza Yalcin contra T.iei;
Hotărârea din (...) - cauza Lelievre contra Belgiei).
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs D. DE I. A I. DE C. O. ȘI T. - S. T. C. solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza să se dispună menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului.
În motivarea recursului s-a arătat că pericolul concret pentru ordinea publică nu s-a diminuat, există un interval de timp scurt de la data arestării și ecoul faptelor nu s-a estompat.
S-a mai arătat că celelalte argumente ale instanței au relevanță cu privire la fondul cauzei și nu cu privire la starea de arest.
Recursul declarat în cauză este nefondat.
Potrivit art. 5 paragraful 1 lit. c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, o persoană poate fi privată de libertate în vederea aducerii sale în fața autorităților judiciare competente atunci când există suspiciuni rezonabile că a săvârșit o infracțiune sau când există motive temeinice de a se crede în necesitatea de a o împiedica să comită o nouă infracțiune sau să fugă după săvârșirea acesteia.
Așa cum s-a reținut și de instanța de fond, din actele și lucrările dosarului de urmărire penală, există indicii temeinice care să justifice presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis infracțiunile pentru care este cercetat, fiind îndeplinite condițiile art. 143 C..
Curtea reține că existența unor motive plauzibile de a se bănui că inculpatul a comis o infracțiune nu este suficientă pentru menținerea măsurii preventive dacă aceasta nu mai este necesară în raport cu scopul prev. de art.
136 C..
În mod legal și temeinic instanța de fond a apreciat că în cauză se impune înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea având în vedere că urmărirea penală este finalizată, inculpatul a arătat că solicită judecata în condițiile prev. de art. 3. C., că nu există temerea că odată lăsat în libertate inculpatul ar comite fapte penale sau ar declanșa o reacție puternică în rândul opiniei publice, în raport de faptele pentru care este judecată.
Existența unor motive plauzibile de a se bănui că inculpatul a comis o infracțiune este o condiție pentru menținerea măsurii preventive, dar după trecerea timpului, această condiției nu este suficientă.
Or, temeiurile avute în vedere la luarea măsurii s-au modificat, iar la momentul de față nu există indicii precise și concrete în sensul unei necesități reale și de interes public care să prevaleze asupra regulii privind judecarea în stare de libertate.
Față de cele reținute mai sus, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b C., Curtea va respinge recursul D.I.I.C.O.T. - S. T. C. ca nefondat.
Văzând și disp. art. 193 pct. 3 C.,
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de D. DE I. A I. DE C. O. ȘI T. - S.
T. C., împotriva încheierii penale fără număr din (...) a T.ui C..
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 2 octombrie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
L. H. I. M. V. V. A.
GREFIER, L. C.
Red.V.V.A./(...). Dact.H.C./4 ex./(...). Jud.fond: R. Mornăilă.
| ← Decizia penală nr. 178/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 43/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
