Decizia penală nr. 1382/2012, Curtea de Apel Cluj

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2012)

R O M A N I A

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR. (...)

D. PENALĂ NR.1382/R/2012

Ședința publică din 9 octombrie 2012

Instanța constituită din : PREȘEDINTE : I. M., judecător JUDECĂTORI : L. H.

: V. V. A. GREFIER : L. C.

Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. - reprezentat prin

PROCUROR - S. DOBRESCU

S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul C. L. I., împotriva sentinței penale nr.130/(...), pronunțată în dosar nr.(...) al Judecătoriei Ș. S., inculpatul fiind trimis în judecată prin R. P. de pe lângă J. Ș. S., pentru săvârșirea în concurs real și în stare de pluralitate infracțională, a infracțiunii de amenințare, faptă prev. și ped. de art. 193 Cod penal, cu aplicarea art. 40 alin.1 Cod penal și a infracțiunii de violare de domiciliu, faptă prev. și ped. de art.192 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 40 alin.1

Cod penal, totul cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul C. L. I.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care, instanța, din oficiu, invocă excepția necompetenței materiale a acestei instanțe de solutionare a cauzei și acordă cuvântul părților în sustinerea excepție invocate.

Reprezentantul P. apreciază că această competență aparține T. Sălaj, sens în care solicită declinarea cauzei în favoarea acestei instanțe.

Inculpatul C. L. I. arată că este de acord cu declinarea competentei de judecare a cauzei în favoarea T. S.

C U R T E A

Prin sentința penală nr. 130 din 8 iunie 2012 a Judecătoriei S. S. pronunțată în dosarul nr. (...), în baza art. 193 Cod penal cu aplicarea art. 40 alin.1 Cod penal, a fost condamnat inculpatul C. L. I., fiul lui I. și A., născut la data de (...) în localitatea Z., județul Sălaj, cu domiciliul ales în comuna M., sat P., nr. 204, jud. Sălaj și domiciliul în comuna H. C. nr. 323, jud. Sălaj, CNP 1., la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de amenințare.

În baza art. 71 alin.1 Cod penal s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal, de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe și până la data executării sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art.192 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 40 alin.1 Cod penal, a fost condamnat inculpatul C. L. I. la pedeapsa de 8 (opt) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu.

S-a constatat că infracțiunile pentru care inculpatul este condamnat în prezentul dosar sunt concurente cu infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin S. Penală nr. 84/(...) pronunțată în Dosar (...) a Judecătoriei Ș. S. definitivă la data de (...) prin D. Penală nr. 1. a C. de A. C.

S-a descontopit pedeapsa aplicată prin S. Penală nr. 84/ (...) pronunțată în Dosar (...) definitivă la data de (...) prin D. Penală nr. 1. a C. de A. C. în pedepsele componente de 3 luni, 3 luni, 3 luni și 3 luni închisoare pe care în baza art. 33,34 rap. la art. 36 C. penal le-a contopit cu pedepsele aplicate prin prezenta de 6 luni închisoare și 8 luni închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai mare de 8 luni închisoare pe care o sporește cu 2 luni, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa de 10 luni închisoare.

În baza art. 83 C.p. s-a revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 10 luni închisoare aplicată inculpatului prin S. penală nr. 133/(...) a Judecătoriei Ș. S., definitivă prin D. penală nr. 305/R/(...) a C. de A. C. pe care o cumulează cu pedeapsa aplicată prin prezenta de 10 luni închisoare, urmând ca inculpatul să executate în final 20 de luni închisoare în regim de detenție.

În baza art. 71 Cod penal, s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal, de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe și până la data executării sau considerarea ca executată a pedepsei principale

S-a constatat că partea vătămată P. M. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

S-a anulat mandatul de executare al închisorii nr. 126/(...) emis în baza Sentinței nr. 84/2011 a Judecătoriei Ș. S. și s-a dispus emiterea a noi forme de executare.

În baza art. 36 alin. 5 C. pen. s-a dedus din pedeapsa rezultantă ceea ce s-a executat din durata pedepsei aplicate pentru infracțiunile concurente începând cu data de (...) până la zi.

În baza art. 191 alin.1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 450 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care suma de 200 lei, reprezentând onorariu avocat oficiu - av. Mateș Mihai, a fost avansată din Fondurile M.ui Justiției și Libertăților Cetățenești către Baroul de A.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul P. de pe lângă J. S. S. din (...), dosar nr.292/P/2011 , înregistrat la această instanță sub nr.1277/309/4 august 2011 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului C. L. I. pentru săvârșirea, în concurs real și în stare de pluralitate infracțională, a infracțiunii de amenințare, faptă prev. și ped. de art. 193 Cod penal, cu aplicarea art. 40 alin.1 Cod penal și a infracțiunii de violare de domiciliu, faptă prev. și ped. de art.192 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 40 alin.1 Cod penal, totul cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.

S-a reținut în actul de sesizare al instanței că inculpatul C. L. I. s-a căsătorit cu partea vătămată P. M. în anul 2001 însă în luna decembrie 2008 cei doi s-au despărțit din cauza comportamentului agresiv al inculpatului pe fondul consumului de alcool.

Prin sentința civilă nr.1988/(...) a Judecătoriei S. S. s-a desfăcut căsătoria dintre cei doi soți, din vina exclusivă a inculpatului, iar minorii rezultați din căsătorie, în vârstă de 8 respectiv 3 ani au fost încredințați mamei spre creștere și educare. Partea vătămată împreună cu copiii minori s-a mutat la locuința mamei sale din localitatea H. C.

După divorț inculpatul a început să o amenințe pe fosta soție și pe mama acesteia cu acte de violență și chiar cu moartea, fiind cercetat în dosarele nr.1238/P/2009și 1818/P/2009 ale P. de pe lângă J. S. S. în care s-a dispus încetarea urmăririi penale față de inculpat pentru infracțiunea de amenințare ca urmare a retragerii plângerii prealabile a părții vătămate și respectiv scoaterea de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere, amenințare și violare de domiciliu.

In dosarul nr.1189/P/2010 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului C. L. I. pentru 2 infracțiuni prev.de art.193 Cod penal, cu aplicarea art. 40 alin.1 Cod penal, o infracțiune prev.de art.217 al. Cod penal rap.la art.40 al.1 Cod penal, și o infracțiune prev.de art.11 din Legea nr.61/1991 rap.la art.40 al.1 Cod penal, totul cu aplicarea art.33 liut.a,b Cod penal.

In data de (...), în jurul orei 6,30 inculpatul a sunat-o pe partea vătămată P. M. pe telefonul mobil spunându-i că va veni la locuința acesteia să-și viziteze copiii. Partea vătămată a fost de acord. In jurul orelor 9,00 inculpatul s-a prezentat la sediul postului de poliție H. C., cerând organelor de poliție să-i însoțească la locuința părții vătămate. I. minorul P. D. C. era bolnav, partea vătămată i-a permis inculpatului să intre în locuință pentru a-l vizita. Inculpatul a intrat în locuință, și fără motiv, în prezența organelor de poliție a adresat părții vătămate amenințări cu moartea și cu incendierea locuinței. I. inculpatul a devenit agresiv, partea vătămată a cerut acestuia să părăsească locuința. Inculpatul în prezența organelor de poliție a refuzat să părăsească locuința și curtea locuinței, fapt ce a determinat organele de P. din cadrul P.i H. C. să-l încătușeze.

Situația de fapt reținută în rechizitoriu s-a întemeiat pe următoarele mijloace de probă: declarațiile inculpatului (f.28-29), declarații parte vătămată (f.6,7-8), declarații martori (f.12,13,14,15), raport privind folosirea forței și a mijloacelor din dotare (f.16).

La dosarul cauzei s-a atașat fișa de cazier judiciar a inculpatului.

Pe parcursul cercetării judecătorești după citirea actului de sesizare și după ce i s-au adus la cunoștință drepturile prevăzute de art.70 Cod procedură penală, inculpatul a arătat că nu dorește să dea declarație. De asemenea, i s-au adus la cunoștință prevederile art. 3201 C. pr.pen., dar inculpatul a arătat că nu recunoaște săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa și dorește să fie judecat potrivit procedurii obișnuite.

Analizând probele administrate în cauză, instanța a reținut următoarele : Inculpatul C. L. I. s-a căsătorit cu partea vătămată P. M. în anul 2001 însă în luna decembrie 2008 cei doi s-au despărțit din cauza comportamentului agresiv al inculpatului pe fondul consumului de alcool.

După divorț inculpatul a început să o amenințe pe fosta soție și pe mama.

În fața organelor de urmărire penală, inculpatul a arătat că el a fost cel care le-a solicitat organelor de poliție să-l însoțească la domiciliul părții vătămate pentru a-și vizita cei doi copii minori și că atunci când a intrat în curtea locuinței părții vătămate, aceasta a fugit cu fiul minor în brațe și l-a dus la un vecin. Fiul minor era bolnav, avea temperatură. Inculpatul declară că a insistat ca minorul să fie dus la un doctor însă partea vătămată i-a cerut inculpatului să părăsească curtea, susținând că minorul este sănătos. Inculpatul a refuzat să părăsească curtea până când partea vătămată nu va aduce copilul pentru a vedea dacă acesta este sau nu bolnav. Acesta a fost motivul refuzului părăsirii curții locuinței. Susține că a fost agresat de către organele de poliție. De asemenea, susține că nu a amenințat-o în vreun fel pe partea vătămată.

Situația de fapt și vinovăția inculpatului rezultă din următoarele mijloace de probă: declarațiile inculpatului (f.28-29), declarații parte vătămată (f.6,7-8), declarații martori (f.12,13,14,15), raport privind folosirea forței și a mijloacelor din dotare (f.16).

Potrivit prevederilor art.69 Cod procedură penală, declarațiile învinuitului sau ale inculpatului făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte și împrejurări care rezultă din ansamblul probelor existente în cauză.

Declarația inculpatului nu se coroborează cu declarațiile martorului N. F., care a declarat atât în faza de urmărire penală cât și în fața instanței că l-a auzit pe inculpat adresându-i părții vătămate cuvinte jignitoare și amenințări cu moartea și bătaia. Martorul a declarat că minorul de patru ani era într-adevăr răcit și că l-a auzit plângând atunci când inculpatul a intrat în casă pentru a-l vedea. Martorul a declarat că impresia lui a fost că minorul plângea din cauză că îi era frică de tatăl său. Astfel, instanța apreciază ca nesinceră declarația inculpatului care susține că nu a intrat în casă pentru a vedea copilul și că în momentul când a ajuns la locuința părții vătămate, aceasta a luat copilul și l-a dus la un vecin. Din declarația martorului rezultă că partea vătămată a dus copilul la vecin doar după ce inculpatul a intrat în casă să-l vadă pe minor și după ce minorul a început să plângă.

De asemenea, din declarația martorului P. F. M. dată în fața organelor de urmărire penală rezultă că inculpatul a amenințat-o pe partea vătămată cu moartea și cu incendierea casei. Chiar dacă, în fața instanței, martorul nu mai era sigur dacă inculpatul a amenințat-o pe partea vătămată cu moartea, acesta a susținut că l-a auzit pe inculpat adresându-i părții vătămate injurii și amenințări. Declarația din faza de urmărire penală fiind mai apropiată de data producerii incidentului, instanța va lua în considerare această declarație ca fiind cea care corespunde adevărului.

Aceste probe se coroborează întrutotul cu declarațiile părții vătămate.

Instanța a apreciat că inculpatul, chiar dacă copilul său minor era bolnav, trebuia să părăsească curtea la solicitarea expresă a părții vătămate și apoi a organelor de poliție. D. chiar era îngrijorat de soarta copilului putea chema un doctor care să-l examineze pe minor. Inculpatul nu numai că nu a chemat un doctor, dar din probele administrate rezultă că a amenințat-o pe partea vătămată, a refuzat să părăsească locuința și mai mult, l-a speriat și pe minor, care a asistat o vreme la manifestările agresive ale inculpatului.

Din declarațiile celor doi martori audiați, care se coroborează și cu declarațiile părții vătămate, rezultă că aceasta din urmă i-a chemat pe martori la locuința acesteia întrucât îi era frică de inculpat care a mai amenințat-o și cu alte ocazii pe partea vătămată.

Raportat la cele expuse anterior, instanța a apreciat că din ansamblul probator administrat în cauză s-a făcut dovada comiterii de către inculpat a celor două infracțiuni de amenințare și a infracțiunii de violare de domiciliu.

In drept, fapta inculpatului C. L. de a amenința cu moartea și incendierea casei, în data de (...) pe partea vătămată P. M. I. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de amenințare prev.de art.193 Cod penal cu aplicarea art.40 al.1 Cod penal.

Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii prevăzute de art.193 alin.1 Cod penal, s-a realizat prin acțiunea de amenințare a părții vătămate. U. imediată constă în producerea unei stări de alarmare și aceasta se prezumă, mai ales că inculpatul a mai fost cercetat și chiar condamnat tot pentru săvârșirea unor infracțiuni similare față de aceeași parte vătămată. Legătura de cauzalitate dintre faptă și starea de temere creată părții vătămate este dovedită prin probatoriul administrat.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a săvârșit infracțiunea cu intenție directă, în accepțiunea art.19 alin.1 pct.1 lit.a) Cod penal. Astfel, din probele administrate reiese că inculpatul a avut reprezentarea faptei sale, a faptului că va produce o stare de temere părții vătămate, a prevăzut rezultatul și a urmărit producerea lui.

Reținând vinovăția inculpatului, instanța a dispus condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de amenințare, prevăzută de art.193 alin.1 Cod penal.

Fapta aceluiași inculpat de a refuza în data de (...) să părăsească locuința părții vătămate P. M. a întrunit elementele constitutive ale infracțiunii de violare de domiciliu prev.de art.192 al.1 Cod penal cu aplicarea art.40 al.1 Cod penal.

Sub aspectul laturii obiective, instanța a reținut că elementul material al infracțiunii constă în acțiunea de refuz de părăsire a locuinței părții vătămate. M. consumării infracțiunii este marcat de solicitarea părții vătămate adresate inculpatului de a părăsi locuința și de refuzul acestuia fiind nevoie de forța organelor de poliție pentru a-l imobiliza pe inculpat. U. imediată, ca element component al laturii obiective, se caracterizează prin încălcarea libertății părții vătămate privind domiciliul și dependințele locuinței acesteia, iar legătura de cauzalitate dintre acțiunea ilegală de refuz de părăsire a locuinței și urmarea imediată rezultă din împrejurările cauzei, fiind dovedită de probatoriul administrat.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a săvârșit infracțiunea cu intenție directă, în accepțiunea art.19 alin.1 pct.1 lit.a ) Cod penal. Astfel, din probele administrate reiese că inculpatul a avut reprezentarea faptei sale, a consecințelor acesteia, a prevăzut rezultatul și a urmărit producerea lui, conștientizând, de asemenea, că nu are consimțământul părții vătămate pentru a mai sta în locuința sa.

Reținând vinovăția inculpatului, instanța urmează a dispune condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, prevăzută de art.192 alin.1 Cod penal.

La individualizarea judiciară a pedepsei ce a fost aplicată inculpatului instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizate prev.de art.72 Cod penal, limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator, gradul de pericol social concret al faptei relevat de modul de săvârșire al acesteia, de circumstanțele personale ale inculpatului care a mai fost anterior condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă. De asemenea, Infracțiunile pentru care inculpatul este condamnat în prezentul dosar sunt concurente cu infracțiunile de violare de domiciliu, amenințare, distrugere și port ilegal de cuțit săvârșite tot asupra părții vătămate P. M., pentru care inculpatul a fost condamnat prin S. Penală nr. 84/(...) pronunțată în Dosar (...) a Judecătoriei Ș. S. definitivă la data de (...) prin D. Penală nr. 1. a C. de A. C.

Astfel, inculpatul nu a dat dovadă de îndreptare și reeducare, deși a mai beneficiat de clemența instanței și a fost condamnat cu închisoare a cărei executare a fost suspendată condiționată, tot pentru fapte similare și tot împotriva părții vătămate.

Având în vedere aceste criterii, instanța a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art. 193 Cod penal cu aplicarea art.40 al.1 Cod penal și la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art. 192 al.1 Cod penal cu aplicarea art.40 al.1 Cod penal.

Infracțiunile pentru care inculpatul este condamnat în prezentul dosar sunt concurente cu infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin S. Penală nr.

84/(...) pronunțată în Dosar (...) a Judecătoriei Ș. S. definitivă la data de (...) prin D.

Penală nr. 1. a C. de A. C.

Astfel, instanța a descontopit pedeapsa aplicată prin S. Penală nr. 84/(...) pronunțată în Dosar (...) definitivă la data de (...) prin D. Penală nr. 1. a C. de A. C. în pedepsele componente de 3 luni, 3 luni, 3 luni și 3 luni închisoare pe care în baza art.

33,34 rap. la art. 36 C. penal le-a contopit cu pedepsele aplicate prin prezenta de 6 luni închisoare și 8 luni închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai mare de 8 luni închisoare pe care o sporește cu 2 luni, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa de 10 luni închisoare.

În baza art. 71 Cod penal, s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.

64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal, de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe și până la data executării sau considerarea ca executată a pedepsei principale

S-a constatat că partea vătămată P. M. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

S-a anulat mandatul de executare al închisorii nr. 126/(...) emis în baza Sentinței nr. 84/2011 a Judecătoriei Ș. S. și s-a dispus emiterea a noi forme de executare.

În baza art. 36 alin. 5 C. pen. s-a dedus din pedeapsa rezultantă ceea ce s-a executat din durata pedepsei aplicate pentru infracțiunile concurente începând cu data de (...) până la zi.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul C. L. I., fără a indica în scris motivele pe care își susține cale de atac promovată.

Verificând actele și lucrările dosarului Curtea constată că soluționarea prezentei cauzei este de competenta T. S.

Astfel, potrivit art. 27 pct. 3 C., astfel cum a fost modificat prin art. X. pct. 5 din Legea nr. 202/2010, ca instanță de recurs, T. judecă, printre altele, recursurile declarate împotriva sentințelor pronunțate de judecătorii privind infracțiunile pentru care punerea în mișcare a acțiunii penale se face la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

Obiectul prezentei cauzei îl reprezintă infracțiunile de amenințare prev. și ped. de art 193 C. și violare de domiciliu prev. și ped. de art. 192 al. 1 C. , fapte pentru care punerea în mișcare a acțiunii penale se face la plângerea prealabilă a părții vătămate astfel cum se dispune prin art. 192 al. ultim C.pen și art. 193 al. 2 C.

Așa fiind, în temeiul textelor de lege arătate rap. la art. 42 C. se va declina competența de soluționare a recursului declarat de inculpatul C. L. I. în favoarea T. S.

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E:

Declină competența de soluționare a recursului declarat de inculpatul C. L. I. împotriva sentinței penale nr. 130 din 8 iunie 2012 a Judecătoriei S. S., în favoarea T. S.

Definitivă.

Dată și pronunțată în ședință publică din 9 octombrie 2012 .

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,

I. M. L. H. V. V. A.

GREFIER, C. L.

Dact.L.H./Dact.S.M

3 ex./(...)

Jud.fond. M.-A. D.

← Decizia penală nr. 43/2012, Curtea de Apel Cluj		Încheierea penală nr. 1696/2012, Curtea de Apel Cluj →

Decizia penală nr. 1382/2012, Curtea de Apel Cluj

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 1382/2012, Curtea de Apel Cluj