Decizia penală nr. 178/2012, Curtea de Apel Cluj

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2012)

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR.(...)

DECIZIA PENALĂ NR. 178/A/2012

Ședința publică din 18 octombrie 2012

Instanța constituită din: PREȘEDINTE: D. P., judecător JUDECĂTOR: M. B.

G.: M. N.

Direcția de I. a I. de C. O. și T., S. T. C. reprezentat prin procuror:

DORU DOBOCAN

S-au luat spre pronunțare apelurile declarate de inculpații H. A. și H. R. și de părțile civile C. G. B. și G. G. împotriva sentinței penale nr.142 din 22 martie

2012 a T.ui M., pronunțată în dosar nr.(...), trimiși în judecată pentru infracțiunile de trafic de persoane prev. de art.12 alin.1 și 2 lit.a din Legea nr.678/2001 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană fără permis de conducere prev. de art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, ambele cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal și art.37 lit.b Cod penal (inculpatul H. A.) și pentru complicitate la infracțiunea de trafic de persoane prev. de art.26 Cod penal raportat la art.12 alin.1 și 2 lit.a din Legea nr.678/2001 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal (inculpata H. R. S.).

La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, Dezbaterea cauzei a avut loc în ședința publică din data de 11 octombrie

2012, cursul dezbaterilor și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 18 octombrie 2012.

C U R T E A:

Asupra apelurilor penale de față,

În baza lucrărilor dosarului, constată că Tribunalul Maramureș prin sentința penală nr.142 din 22 martie 2012, a respins cererea formulată de inculpatul H. A. O., prin avocat, de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de trafic de persoane prev. de art.12 alin.1 și 2 lit.a din Legea nr.678/2001 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal în cea prev. de art.12 alin.1 din Legea nr.678/2001 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.

A condamnat pe inculpații:

1.H. A. O., CNP 1., fiul lui G. și M., născut la data de 19 octombrie 1974 în

B. M., județul M., domiciliat în T. M., sat B. M., nr.127, județul M., cetățenie română, fără ocupație, fără loc de muncă, recidivist, pentru comiterea infracțiunilor de:

- trafic de persoane prev. de art.12 alin.1 și 2 lit.a din Legea nr.678/2001 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, art.37 lit.b Cod penal la pedeapsa de 10 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a teza a II-a și b Cod penal pe o perioadă de 5 ani;

- conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere prev. de art.86 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002 republicată cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, art.37 lit.b Cod penal la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În temeiul art.33 lit.a, 34 lit.b, 35 Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a teza a II-a și b Cod penal pe o perioadă de 5 ani.

În baza art.71 Cod penal s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a teza a II-a și b Cod penal.

În baza art.88 Cod penal s-a dedus din pedeapsă perioada reținerii și arestării preventive începând cu (...) și până la (...).

S-a m enținut măsura obligării de a nu părăsi țara luată față de inculpat prin încheierea penală din (...) .

2. H. R. S., nume anterior R. și P., CNP 2., fiica lui I. și Ana, născută la data de 04 martie 1980 în B. M., județul M., domiciliată în T. M., sat B. M., nr.127, județul M., fără ocupație, fără loc de muncă, fără antecedente penale, pentru:

- complicitate la infracțiunea de trafic de persoane prev. de art.26 Cod penal raportat la art.12 alin.1 și 2 lit.a din Legea nr.678/2001 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, art.74 lit.a, 76 lit.b Cod penal la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art.76 alin.3 Cod penal s-a înlăturat aplicarea pedepsei complementare privativă de drepturi.

În baza art.81 și 82 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 5 ani și atrage atenția asupra consecințelor prev. de art.83 Cod penal.

În baza art.71 Cod penal s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a teza a II-a și b Cod penal, iar în baza art.71 alin.5

Cod penal suspendă executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.

A fost obligat inculpatul H. A. O. să plătească despăgubiri civile astfel:

- părții civile R. I. D. (domiciliat în B. M., str. Horea, nr.46B/95, județul M.) suma de 2.400 euro despăgubiri materiale și suma de 5.000 euro despăgubiri pentru daune morale, sau echivalentul în lei la data plății;

- părții civile G. V. T. (domiciliat în B. M., str. Păltinișului, nr. 79/28, județul M. și B. M., str. Horea nr.46B/4,județul M.) suma de 2.600 euro despăgubiri materiale și suma de 7.000 euro despăgubiri pentru daune morale, sau echivalentul în lei la data plății;

- părții civile B. N. R. (domiciliat în B. M., str. Horea, nr. 46B/98, județul M. și comuna N., sat S. G., nr. 168, județul Sălaj) suma de 2.400 euro despăgubiri materiale și suma de 5.000 euro despăgubiri pentru daune morale, sau echivalentul în lei la data plății;

- părții civile M. M. (domiciliată în B. S., str. Gordanului, nr. 4, județul M.) suma de 400 euro despăgubiri materiale și suma de 5.000 euro despăgubiri pentru daune morale, sau echivalentul în lei la data plății;

- părții civile M. A. (domiciliat în B. S., str. Gordanului, nr. 4, județul M.) suma de 400 euro despăgubiri materiale și suma de 5.000 euro despăgubiri pentru daune morale, sau echivalentul în lei la data plății.

A fost obligat inculpatul H. A. O. în solidar cu inculpata H. R. S. să plătească despăgubiri civile astfel:

- părții civile M. O. M. (domiciliată în B. M., str. Turnătorilor nr.15, județul

M.) suma de 500 euro despăgubiri materiale și suma de 5.000 euro despăgubiri pentru daune morale, sau echivalentul în lei la data plății;

- părții civile F. V. D. (domiciliat în S., sat S., nr. 162, județul M.) suma de

400 euro despăgubiri materiale și suma de 2.000 euro despăgubiri pentru daune morale, sau echivalentul în lei la data plății;

- părții civile M. C. (domiciliat în B. M., str. G. nr.114, et.3, ap.74, județul

M. și fără forme legale în B. M., str. Păltinișului, nr.64/17, județul M.;) suma de

1.600 euro despăgubiri materiale și suma de 5.000 euro despăgubiri pentru daune morale, sau echivalentul în lei la data plății;

- părții civile S. G. C. (domiciliat în B. M., C., nr. 39, județul M., B. M., str.

G., nr. 114/74, județul M.) suma de 1.500 euro despăgubiri materiale și suma de 5.000 euro despăgubiri pentru daune morale, sau echivalentul în lei la data plății;

- părții civile S. I. (domiciliat în B. M., str. G., nr. 114/74, județul M.) suma de 1.500 euro despăgubiri materiale și suma de 5.000 euro despăgubiri pentru daune morale, sau echivalentul în lei la data plății;

- părții civile G. C. (domiciliat în B. M., str. Păltinișului, nr. 86/37, județul M.) suma de 1.600 euro despăgubiri materiale și suma de 5.000 euro despăgubiri pentru daune morale, sau echivalentul în lei la data plății;

- părții civile Ș. R. G. (domiciliat în B. M., str. G., nr. 89, sc. B, ap. 36, județul M.) suma de 1.000 euro despăgubiri materiale și suma de 5.000 euro despăgubiri pentru daune morale, sau echivalentul în lei la data plății;

- părții civile Ș. P. (domiciliat în B. M., str. Păltinișului, nr. 75/28, județul

M.) suma de 400 euro despăgubiri materiale și suma de 5.000 euro despăgubiri pentru daune morale, sau echivalentul în lei la data plății;

- părții civile Ș. V . (domiciliat în B. M., str. Păltinișului, nr. 75/28, județul

M.) suma de 400 euro despăgubiri materiale și suma de 5.000 euro despăgubiri pentru daune morale, sau echivalentul în lei la data plății;

- părții civile Ș. C. (domiciliat în B. M., str. Barajului, nr. 100, județul M.) suma de 5.000 euro despăgubiri pentru daune morale, sau echivalentul în lei la data plății;

- părții civile ȘERBAN MARIUS (domiciliat în B. M., str. Barajului, nr. 100, județul M.) suma de 500 euro despăgubiri pentru daune morale, sau echivalentul în lei la data plății;

- părții civile B. T. (domiciliat în B. M., str.G. C., nr. 33A/47, județul M.) suma de 500 euro despăgubiri materiale și suma de 5.000 euro despăgubiri pentru daune morale, sau echivalentul în lei la data plății;

- părții civile G. S. F. (domiciliat în B. M., str. G., nr. 102/20, județul M. și

B. M., str. G., nr. 89/11, județul M.) suma de 500 euro despăgubiri materiale, sau echivalentul în lei la data plății;

- părții civile D. C. D. (domiciliată în B. M., str. G., nr. 110, sc. B, ap. 15, județul M.) suma de 300 euro despăgubiri materiale, sau echivalentul în lei la data plății;

- părții civile LAZĂ R IONUȚ (domiciliat în B. M., str. Melodiei, nr. 7/39, județul M.) suma de 550 euro despăgubiri materiale, sau echivalentul în lei la data plății;

- părții civile S. V. Z. (domiciliat în comuna S., sat S. de Jos, nr. 19, județul

S. M. și S., str. Tudor V., nr. 14, județul M.) suma de 2.100 euro despăgubiri materiale și suma de 5.000 euro despăgubiri pentru daune morale, sau echivalentul în lei la data plății;

- părții civile BIRȘE BRUNO (domiciliat în B. M., str. Păltinișului, nr.

81/17, județul M. și B. M., str. Gării nr.16, ap.93, județul M. și la adăpostul social din B. M., B-dul R., nr. 54A, județul M.) suma de 520 euro despăgubiri materiale și suma de 5.000 euro despăgubiri pentru daune morale, sau echivalentul în lei la data plății;

- părții civile GOGO TĂ GHEORGHE (domiciliat în B. M., str. Păltinișului, nr. 81/20, județul M., B. M., str. Gării nr.16/93, județul M. și la centrul social din B. M., str. V. A., f.n., județul M.) suma de 150 euro despăgubiri materiale și suma de 5.000 euro despăgubiri pentru daune morale, sau echivalentul în lei la data plății;

- părții civile C. G. B. (domiciliat în B. M., str. Berzei nr.3/35, județul M., fără forme legale în B. M., Bd. R. nr.54A, județul M., B. M., str. V. A. nr.70B, județul M. și la centrul social din B. M., str. V. A., f.n., județul M.) suma de 1.250 euro despăgubiri materiale și suma de 5.000 euro despăgubiri pentru daune morale, sau echivalentul în lei la data plății;

- părții civile M. A. (domiciliat în B. S., str. Gordanului nr.4, județul M.) suma de 500 euro despăgubiri materiale și suma de 5.000 euro despăgubiri pentru daune morale, sau echivalentul în lei la data plății;

- părții civile T. I. V. (domiciliat în B. S., str. Gordanului, nr. 4, județul M.) suma de 500 euro despăgubiri materiale și suma de 5.000 euro despăgubiri pentru daune morale, sau echivalentul în lei la data plății;

- părții civile O. V. F. (domiciliat în B. M., str. Luminișului, nr. 7/85, județul M. și B. M., str. Berzei, nr. 5/53, județul M.) suma de 3.300 euro despăgubiri materiale și suma de 5.000 euro despăgubiri pentru daune morale, sau echivalentul în lei la data plății;

- părții civile H. R. V. (domiciliat în C. M., nr. 41A, județul M. și B. M., str.

Melodiei nr. 7/16, județul M.) suma de 500 euro despăgubiri materiale și suma de 5.000 euro despăgubiri pentru daune morale, sau echivalentul în lei la data plății;

- părții civile M. M. L. (domiciliat în B. M., str. V. Ț., nr. 6B/63, județul M.) suma de 900 euro despăgubiri materiale și suma de 5.000 euro despăgubiri pentru daune morale, sau echivalentul în lei la data plății.

S-a constatat că părțile vătămate C. V. I. (domiciliat în B. M., str. G. E. nr.19/35, județul M.), B. S. L. (domiciliat în B. M., str. G. E., nr. 19/29, județul M.), D. Z. (domiciliat în J., str. Stejarilor, nr. 123, județul Sălaj), au renunțat la pretențiile civile formulate în cauză, iar părțile vătămate N. I. (domiciliat în O., str. Atelierelor, nr. 9A/15, județul Bihor), B. V. F. (domiciliat în Z., str. B. P. H., nr. 45, bl. H43, sc. A, et. III, ap. 15, județul Sălaj), I. A. C. (domiciliat în comuna C., sat I., nr. 131, județul S. M.), B. G. (domiciliat în comuna P., nr. 361, județul Timiș), M. I. (cu ultimul domiciliu în C., str. 22 D., nr. 4/8, județul M., în prezent decedat), A. N. (domiciliat în comuna Ș., str. Unirii, nr. 434, bl. 1, ap. 25, județul Bihor), M. D. M. (domiciliat în B. M., str. V. Ț., nr. 10A/27, județul M.) și L. M. V.

(domiciliat în B. S., str. D., nr. 6/9, județul M.) nu s-au constituit părți civile în cauză.

S-a dispus păstrarea până la soluționarea definitivă a cauzei a mijloacelor de probă - 5 agende, înregistrate la poziția nr.34/2010 în R. mijloace de probă al instanței, precum și a celor 29 C.D.-uri, înregistrate la poziția nr.1/2010 în R. privind evidența C.D.-urilor al instanței.

În baza art.191 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul H. A. O. la plata către stat a 17.000 lei cheltuieli judiciare, iar pe inculpata H. R. S. la plata către stat a 13.000 lei cheltuieli judiciare, din aceste cheltuieli următoarele sume reprezentând onorariile avocaților desemnați din oficiu pentru părțile vătămate se vor vira în avans din fondurile M.ui Justiției astfel: 300 lei către avocat M. R.

300 lei către avocat R. V. 600 lei către avocat B. E. 600 lei către avocat L. I.

300 lei către avocat B. A. 300 lei către avocat M. A. 300 lei către avocat G. A.

300 lei către avocat B. M. 300 lei către avocat G. C. 300 lei către avocat F. M.

300 lei către avocat A. N. C. 300 lei către avocat A. N. Z. 300 lei către avocat Ban Ș. 300 lei către avocat S. A. 300 lei către avocat S. M. 600 lei către avocat P. M. 300 lei către avocat M. D.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele:

Prin rechizitoriul din 26 martie 2010 dat în dosarul nr.37-D/P/2009 al

Direcției de I. a I. de C. O. și T. - B. T. M. s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților H. A. O. pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane prev. de art.12 alin.1 și 2 lit.a din Legea nr.678/2001 și conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană fără permis de conducere prev. de art.86 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002 republicată, ambele cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, art.33 lit.a și art.37 lit.b Cod penal și H. R. S. pentru complicitate la infracțiunea de trafic de persoane prev. de art.26 Cod penal raportat la art.12 alin.1 și 2 lit.a din Legea nr.678/2001 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.

În sarcina inculpaților s-a reținut prin actul de sesizare a instanței, în esență, faptul că în baza aceleiași rezoluții infracționale unice în perioada iulie

2008 - ianuarie 2010 inculpatul H. A. O. a recrutat prin înșelăciune un număr de

41 de persoane majore (bărbați și femei), în realitate urmărind traficarea, transportarea în S. și vânzarea lor unor traficanți sicilieni în scopul exploatării prin muncă (rezultat produs efectiv în cazul primelor 33 de victime, iar în cazul ultimelor 8 victime actul infracțional realizându-se sub forma recrutării prin înșelăciune și a actelor preparatorii în vederea transportării), promițându-le locuri de muncă decente remunerate corespunzător cu salarii între 500-1.200 euro lunar, masă și cazare asigurate, exercitând chiar și acte de amenințare ori de violență fizică asupra unora dintre victime, confiscându-le ilicit actele de identitate. În perioada iulie 2008 - ianuarie 2010, în baza aceleiași rezoluții infracționale unice, inculpatul H. A. O. a condus în mod constant, repetat, pe drumurile publice din țară și din străinătate mai multe autovehicule fără a poseda permis de conducere. În perioada iulie 2008 - ianuarie 2010 în baza aceleiași rezoluții infracționale unice inculpata H. R. S. l-a ajutat pe soțul său, inculpatul H. A. O. în realizarea actelor de recrutare prin înșelăciune a unui număr de 41 de persoane majore (bărbați și femei), care au fost apoi traficate, transportate în S. și vândute, de către inculpatul H. A. O., unor traficanți sicilieni în scopul exploatării prin muncă (rezultat produs efectiv în cazul primelor 33 de victime, iar în cazul ultimelor 8 victime actul infracțional realizându-se sub forma recrutării prin înșelăciune și a actelor preparatorii în vederea transportării), victimelor promițându-li-se locuri de muncă decente remunerate corespunzător cu salarii între 500-1.200 euro lunar, masă și cazare asigurate, iar ulterior a perceput sume de bani de la aparținătorii unor victime în vederea răscumpărării actelor de identitate sau al readucerii în țară.

În cursul cercetării judecătorești, instanța a procedat la audierea părților vătămate și civile, a martorilor indicați în rechizitoriu și a celor propuși de inculpați, iar cu privire la părțile și martorii care nu au putut fi audiați datorită faptului că sunt plecați din țară, sau și-au schimbat domiciliul, s-a făcut aplicarea dispozițiilor art.327 alin.3 Cod procedură penală.

În perioada iulie 2008-ianuarie 2010, inculpatul H. A. O., ajutat de soția sa inculpata H. R. S., s-a implicat în activitatea de trafic de persoane în I. (S.), profitând de faptul că în urmă cu mai mulți ani a locuit o perioadă în acea regiune, ca urmare a unei căsătorii încheiate acolo și, ca atare, și-a creat relații în zonă.

În concret, inculpatul a publicat într-un cotidian local, „Glasul M.ului";, mai multe anunțuri prin care oferea locuri de muncă în I., în condiții avantajoase, doritorii putând apela numerele de telefon indicate în cuprinsul anunțului, un număr aparținând inculpatului, iar celălalt era numărul de telefon al soției sale, inculpata. V. care apelau numerele intrau în legătură fie cu inculpatul, fie cu inculpata, ambii recurgând la metoda inducerii în eroare prin promisiunea obținerii unor locuri de muncă în diferite domenii, agricultură, zootehnie, menaj, îngrijirea unor persoane, cu salarii lunare variind între 500-1.200 euro, masa și cazarea fiind asigurate gratuit. De asemenea, inculpatul se angaja să le asigure transportul până la destinație. Pe parcursul călătoriei, inculpatul reținea actele de identitate ale persoanelor traficate, iar la destinație le preda traficanților italieni, astfel că victimele asistau neputincioase la traficarea lor și apoi la exploatarea prin muncă. În situația în care actele de identitatea rămâneau asupra părților vătămate, le erau reținute oricum, sub diferite pretexte, de către traficanții italieni, care își procurau astfel forța de muncă prin intermediul inculpatului, procedând la exploatarea acestor persoane, obligându-le să muncească în condiții degradante, fără să le asigure cele mai elementare drepturi și condiții de subzistență, tratându-le inuman, bătându-le și amenințându-le și adesea retraficându-le între ei.

În concret, activitatea infracțională a inculpaților s-a desfășurat în următoarele împrejurări:

1.În cursul lunii iunie 2008 partea vătămată M. O. M. din B. M. a aflat despre anunțul publicat în ziarul „Glasul M.ului"; de către inculpați potrivit căruia se făceau oferte de muncă în I., indicându-se un număr de telefon. A.-l, M. O. M. a discutat cu inculpatul H. A. O. care i-a propus o întâlnire pentru data de 28 iunie 2008 la care a participat și inculpata H. R. S., ambii prezentându-se la locul de muncă al numitei M. O. M. pentru a se cunoaște. La data de 30 iunie 2008 inculpatul s-a întâlnit din nou cu M. O. M. într-un local de pe B. T. din B. M., ocazie cu care aceasta i-a specificat în mod expres inculpatului că nu dorește să meargă la lucru în regiunea S. întrucât auzise că în acea zonă românii sunt batjocoriți și nu li se plătește salariul cuvenit. Inculpatul a asigurat-o că în nici un caz nu este vorba despre regiunea respectivă a I., neprecizându-i însă unde intenționează să o ducă. I-a promis însă că îi va procura un loc de muncă de unde va primi lunar un salariu de 500 de euro având cazare și masă gratuite, urmând să primească și permis de muncă pe teritoriul I., precum și o cartelă telefonică pentru a telefona ori de câte ori dorește în țară, dându-i asigurări ferme inclusiv în sensul încheierii unui contract de muncă, cu toate drepturile garantate.

Toate aceste afirmații au fost făcute de inculpat în prezența fiului părții vătămate M. O. M., numitul P. V., precum și în prezența unui bărbat numit „. care a asistat la discuție fiind interesat și el de obținerea unui loc de muncă pe baza anunțurilor publicate de inculpat în ziar.

Data plecării spre I. a fost convenită pentru 01 iulie 2008 din B. M., zona

Gării CFR, dată la care partea vătămată s-a prezentat la locul convenit, constatând că inculpatul asigura transportul cu o autodubă înmatriculată în I. sub nr.BD 809 HV. În aceeași împrejurare, au mai plecat împreună cu M. O. M. alte 9 persoane, inculpatul fiind secondat în asigurarea șofatului de către un tânăr numit G., neidentificat în cursul urmăririi penale.

Inculpatul H. A. O. le-a specificat că în I. angajatorul italian la care urmau să lucreze va plăti pentru fiecare suma de 200 de euro, bani pe care urma să-i încaseze inculpatul. La plecarea din B. M., inculpatul le-a pretins tuturor să-i remită actele de identitate, pe care le-a păstrat asupra lui pe toată durata călătoriei.

P. vătămată nu a realizat că urma să ajungă în S. decât în momentul în care mijlocul de transport cu care călătorea, condus alternativ de inculpat și de însoțitorul său, a ajuns într-o localitate din sudul I. de unde trebuiau să se îmbarce pe un vapor spre S. P. vătămată a cerut explicații și chiar s-a certat cu inculpatul pentru că nu și-a respectat promisiunea din țară, dar pentru ea era prea târziu la acel moment să se mai poată descurca altfel.

D. ce au ajuns la destinație în S., partea vătămată a constatat că inculpatul nu le-a restituit actele de identitate. În urma unor discuții telefonice purtate între inculpat și diverși cetățeni italieni interesați să-i procure ilegal forță de muncă prin intermediul acestuia, persoanele aduse din R. erau plasate rând pe rând italienilor care se prezentau pentru a-i alege, ocazie cu care inculpatul le înmâna traficanților italieni și actele de identitate ale fiecărei victime. P. vătămată M. O. M. a văzut personal cum italienii îi înmânau inculpatului, pentru fiecare persoană plasată câte 200 de euro.

M. O. M. a fost plasată la familia S. F. din localitatea C. din S. care avea un restaurant, un bar și o pizzerie. Femeia nu a asistat la discuția dintre inculpat și italian, însă a văzut când inculpatul a vrut să-i rețină actul de identitate cu titlu de garanție față de italian până săptămâna care urma când intenționa să revină ca să i se mai dea 100 de euro pentru aceasta. M. O. M. nu a fost de acord să rămână în I. fără să aibă asupra ei cartea de identitate, astfel că până la urmă inculpatul a fost nevoit să lase documentul cetățeanului italian.

La această familie M. O. M. a rămas timp de 3 săptămâni, fiind cazată în condiții absolut improprii, într-o încăpere pe care o foloseau drept magazie, în care depozitau diverse obiecte stricate, încăperea nefiind prevăzută nici cu geamuri și nici cu vreun sistem de aducțiune a apei, neavând nici grup sanitar sau o cadă de duș. În interior nu erau amplasate decât două obiecte de mobilier, respectiv un pat și un dulap. Gospodăria familiei S. Fellipe era situată într-o zonă pustie, tipică Siciliei, la o distanță de circa 10-15 km de localitatea B. și centrul localității C., fără ca pe această distanță să se mai afle alte locuințe.

Familia respectivă i-a impus să lucreze la bucătărie, fără să anunțe autoritățile competente despre faptul că angajaseră o persoană, fără să încheie contract de muncă și fără să îi asigure asistență medicală, având în vedere că în perioada respectivă M. O. M. a contactat o infecție dentară severă care a degenerat în complicații severe. În pofida acestui fapt, nu i s-a permis accesul la o unitate sanitară și, mai mult, nici măcar nu i s-a asigurat o îngrijire minimă, fiind silită de către cetățeanul italian la care lucra să presteze în continuare munca zilnică, fără să-i pese de starea sănătății ei.

La data de 24 iulie 2008 inculpatul H. A. O. a venit din nou în localitatea respectivă ajungând și la locația în care o lăsase pe victimă. La rugămințile repetate ale acesteia de a o aduce acasă, datorită stării grave a sănătății, inculpatul a acceptat, ca urmare și a faptului că italianul se temea să nu aibă probleme din cauza îmbolnăvirii acesteia. Inculpatul a primit de la acesta suma de 200 de euro pentru M. O. M., acesteia nedându-i-se în cele trei săptămâni decât 60 de euro.

M. O. M. a declarat că nu a avut posibilitatea să părăsească zona respectivă din cauza izolării, precum și a faptului că exploatatorul italian nu i-a restituit documentul de identitate decât în ziua în care a părăsit gospodăria sa pentru a se întoarce în R.

Din declarația părții vătămate a mai rezultat că în cursul discuțiilor purtate cu inculpatul, acesta a afirmat că alții duc persoane la lucru în I. nu pentru 200 euro, ci pentru sume mult mai mari, cum ar fi un salar lunar (fila 311 volumul II din dosarul de urmărire penală).

În timpul călătoriei spre R., M. O. M. a intrat în discuții cu alte persoane pe care inculpatul le aducea acasă, aflând de la acestea că au fost recrutate de inculpat și soția sa prin aceleași promisiuni neadevărate despre locurile de muncă, iar datorită faptului că unul dintre bărbații traficați din R. nu a fost de acord cu ceea ce i s-a impus de inculpat la destinație, a fost bătut de acesta (fiind identificat în persoana numitului F. V. D. ale cărui declarații confirmă pe deplin afirmațiile numitei M. O. M.).

P. vătămată M. O. M. s-a constituit parte civilă în cauză în faza de urmărire penală cu suma de 1.000 de euro reprezentând daune materiale (salarul neîncasat pentru perioada lucrată și pentru pierderea locului de muncă în țară) și cu 20.000 de euro reprezentând daune morale, constituire pe care a menținut- o în fața instanței (fila 74 volumul II din dosarul instanței).

2. În luna iulie 2008, partea vătămată F. V. D. a văzut în ziarul local

„Glasul M.ului"; un anunț postat de inculpatul H. A. O. și inculpata H. R. S., conform căruia ofereau locuri de muncă în I.

F. V. D. a contactat telefonic pe inculpatul H. A. O. de la care a aflat că are posibilitatea să-i asigure un loc de muncă bine plătit în construcții, pentru care ar primi un salariu lunar de 400 de euro, iar pentru prietena acestuia a promis angajarea într-un restaurant, având cazarea și masa asigurate gratuit.

D. 18 iulie 2008, la o dată pe care nu a putut-o preciza cu exactitate, F. V. D. și prietena sa, V. G., au fost luați de la domiciliul lor din localitatea S. de către inculpat, care s-a prezentat cu un microbuz înmatriculat în I. Chiar de la începutul călătoriei inculpatul a pretins să i se remită cărțile de identitate ale victimelor pe care nu le-a mai restituit posesorilor lor.

La destinație în S. numitul F. V. D. a constatat că promisiunile făcute de inculpat în țară nu erau adevărate, iar V. G. - care urma să fie plasată la același restaurant unde lucrase partea vătămată M. O. M., în locul acesteia - nu a acceptat să rămână acolo, mai ales după ce a constatat starea în care se găsea numita M.. Părții vătămate F. V. D. nu i s-a asigurat un loc de muncă în construcții, ci i s-a transmis că va lucra în agricultură, fără ca inculpatul să mai facă vreo referire la cuantumul salariului. În aceste condiții partea vătămată nu a fost de acord să rămână în I., cerându-i inculpatului să-l aducă în țară și să-i restituie documentele de identitate.

Inculpatul H. A. O. a adoptat față de victimă un comportament violent, enervându-se, refuzând să-i restituie actul de identitate și, în final, l-a bătut pe F.

V. D., aplicându-i mai multe lovituri cu pumnii și picioarele în interiorul microbuzului în prezența părții vătămate M. O. M., a numitei V. G. și a doi bărbați neidentificați. Unul dintre aceștia-conform declarației victimei - a intervenit în cele din urmă pentru a-l determina pe inculpat să renunțe la atitudinea sa agresivă.

D. faptului că F. V. D. a protestat în continuare, inculpatul s-a enervat din nou și l-a abandonat împreună cu prietena sa într-o localitate din S., refuzând să le restituie actele de identitate pentru a se putea întoarce în țară și de asemenea a refuzat să le dea bani. În cele din urmă, victimele au reușit să ajungă la M. unde s-au adresat C. Român primind documente consulare cu ajutorul cărora au avut posibilitatea să ajungă finalmente în R.

Nici până în prezent inculpatul nu a restituit părții vătămate F. V. D. și numitei V. G. documentele de identitate, astfel că aceștia au fost nevoiți să solicite eliberarea altora.

P. vătămată F. V. D. s-a constituit parte civilă în cauză în faza de urmărire penală cu suma de 800 de euro cu titlu de daune materiale (reprezentând transportul înapoi în țară, taxele consulare și pentru eliberarea de noi acte de identitate, costul șederii în I. până la întoarcerea în țară, atât pentru el cât și pentru numita V. G., respectiv câte 400 de euro pentru fiecare) și 5.000 de euro reprezentând daune morale, menținând constituirea în fața instanței (fila 149 volumul II din dosarul instanței).

3.În luna noiembrie 2008 partea vătămată R. I. D. din B. M. a aflat de la concubinul surorii sale, S. M. despre inculpatul H. A. O. care facilitează angajarea pe teritoriul I. R. I. D. a convenit o întâlnire cu inculpatul și de la acesta a aflat că are posibilitatea să-l angajeze cu un salariu de 800 de euro lunar, masă și cazare asigurate.

Din discuțiile purtate cu inculpatul, numitul R. I. D. a aflat că acesta cunoaște în I. mai multe persoane dispuse să angajeze cetățeni români aduși din R. de către el, iar în urma detaliilor aflate R. I. D. a fost de acord să accepte propunerea.

R. I. D. a fost transportat de inculpat în I. cu un autovehicul condus alternativ de inculpat și de un alt șofer, împreună cu alte cinci persoane, unde a sesizat că pe toți i-a plasat unor cetățeni italieni care se prezentau la întâlnire în urma discuțiilor telefonice avute cu H. N. R. I. D. a observat că cetățenii italieni respectivi îi înmânau inculpatului diverse sume de bani, iar inculpatul, în schimbul acestora le dădea actele de identitate ale persoanelor aduse din R. R. I. D. a fost plasat ultimul în localitatea B. de D. la o fermă de vite unui italian numit B. M. pe care victima l-a văzut personal dându-i inculpatului o sumă de bani pentru el, împrejurare în care R. I. D. a realizat că a fost vândut de inculpat cetățeanului italian respectiv.

R. I. D. a fost cazat într-o magazie folosită ca depozit pentru vechituri unde nu avea la dispoziție decât un pat stricat, impunându-i-se un program de muncă între orele 04.00 dimineața până la miezul nopții, trebuind să îngrijească o cireadă de peste 900 de vite și să facă totodată toate activitățile specifice unei ferme de animale. R. I. D. era singur, fără să mai fie ajutat de alte persoane în munca sa, iar italianul îl exploata peste puterile sale. A., zilnic nu-i oferea decât o cană de lapte și două ouă, alimente absolut insuficiente, profitând de faptul că R. I. D. nu cunoștea limba italiană pentru a putea solicita ajutor și a se putea descurca și, de asemenea, actul săi de identitate era reținut ilegal de către italian.

Din aceste motive, R. I. D. a fost silit să rămână și să lucreze în S. timp de

6 luni, perioadă în care, potrivit declarației părții vătămate, a fost plătit cu 400 de euro lunar, italianul explicându-i că din salariul promis de 800 euro lunar diferența o dă inculpatului, conform înțelegerii cu acesta.

R. I. D. a insistat în cele din urmă să i se permită să se întoarcă acasă, deoarece nu mai putea îndura exploatarea la care era supus. Pentru a-l împiedica să fugă de pe proprietatea sa, B. M. l-a sechestrat și l-a amenințat în repetate rânduri, într-o împrejurare punându-i chiar pistolul la tâmplă - sicilienii fiind majoritatea înarmați cu arme de foc, după cum au declarat cele mai multe victime. Între timp, R. I. D. învățase câteva expresii în limba italiană și în urma incidentului violent avut cu angajatorul său, a reușit să telefoneze carabinierilor, după care s-a ascuns într-o magazie. Carabinierii și-au făcut apariția rapid, găsindu-l ascuns în acea clădire, eliberându-l și conducându-l în zona gării orașului B. unde l-au lămurit despre posibilitățile de a ajunge în R.

La gară R. I. D. l-a întâlnit pe inculpatul H. A. O. care fusese avizat de către italian despre incidentul produs. Nu a fost de acord să-l transporte pe R. I. D. acasă, deoarece aflase că nu are bani.

R. I. D. i-a telefonat unei surori aflate în C. independent de modul în care ajunsese el în S., aceasta trimițându-i bani prin W. U. pentru a-și plăti contravaloarea transportului spre R. R. I. D. a călătorit astfel cu trenul și cu autocarul, ajungând acasă în luna iunie 2009.

P. vătămată R. I. D. s-a constituit parte civilă în faza de urmărire penală cu suma de 3.600 de euro daune materiale (reprezentând salariul neprimit în cele

6 luni în care a fost exploatat în S. și contravaloarea bunurilor ce i-au fost însușite de inculpat, apreciate la 1.200 de euro), precum și cu suma de 15.000 de euro cu titlu de daune morale, constituire pe care a menținut-o în fața instanței

(fila 263 volumul I și fila 79 volumul II din dosarul instanței).

4.În jurul datei de 15-16 decembrie 2008, părțile vătămate C. V. I. și B. S. L. din B. M. au văzut anunțul publicat în presa locală de inculpatul H. A. O. și de soția sa, conform căruia aveau posibilitatea oferirii unor locuri de muncă în I. pentru muncitori necalificați.

C. V. I. și B. S. L. au telefonat la numărul menționat în anunț și au discutat cu inculpata, care le-a precizat că locurile de muncă sunt în S., în domeniul zootehniei, promițându-le un salariu de 500 de euro lunar, masa și cazarea asigurate gratuit. C. V. I. și B. S. L. au avertizat-o că nu dețin bani suficienți pentru a-și plăti contravaloarea călătoriei până la destinație, dar inculpata i-a liniștit explicându-le că plecarea spre S. este organizată și coordonată de soțul său care va rezolva această problemă; de asemenea, le-a adus la cunoștință că plecarea urma să fie făcută în circa o oră din fața complexului alimentar „Unic"; din B. M.

Părțile vătămate au hotărât să dea curs ofertei și în aceeași zi s-au prezentat la locul convenit pentru plecare unde au fost așteptați de un bărbat care s-a recomandat „. și care i-a îmbarcat într-un autoturism de culoare neagră cu care i-a transportat până la domiciliul inculpaților din B. M., județul M., unde părțile vătămate au constatat că se mai aflau alte 6 persoane recrutate pe baza anunțului din ziar, la fel ca și ei. Cu toții au fost preluați de inculpatul H. A. O. care i-a urcat într-un microbuz condus de inculpat.

În apropierea PTF P., județul S. M., inculpatul a ridicat actele de identitate de la toate persoanele aflate în mijlocul de transport și le-a reținut asupra sa, fără să le mai restituie posesorilor.

La data de 18 decembrie 2008 au ajuns în S. unde inculpatul a început să plaseze persoanele aduse din R. la diverși cetățeni italieni cu care luase legătura telefonic în prealabil și care se prezentaseră pentru a-și recruta forța de muncă. C. V. I. și B. S. L. au sesizat că de fiecare dată când inculpatul preda câte o persoană traficanților italieni, le remitea acestora și actul de identitate, primind de la italieni câte 200 de euro pentru fiecare persoană.

În prima zi inculpatul nu a reușit să-i plaseze pe C. V. I. și B. S. L. astfel că aceștia au fost nevoiți să petreacă noaptea în microbuz. În ziua următoare, ambii au fost predați unor cetățeni italieni, separat, deși în țară înțelegerea cu H. fusese în sensul de a fi duși împreună la muncă în același loc, lucru pe care H. l-a promis.

În 19 decembrie 2008 C. V. I. a fost dat unui italian numit „. care avea nevoie de o persoană care să-i îngrijească o turmă de oi, actul său de identitate fiind dat cetățeanului italian care l-a reținut ilegal asupra sa, achitându-i inculpatului suma de 200 de euro pentru C., explicându-i apoi acestuia că îl va plăti cu suma de 300 de euro lunar și că îi va asigura atât cazarea cât și masa zilnică. Când C. a protestat invocând înțelegerea și promisiunile făcute de H. A. O. în țară care vizau un cuantum superior în ceea ce privește salariul, italianul a replicat că nu are cunoștință de astfel de înțelegeri și nu îl interesează. Nu s-a întocmit contract de muncă și nu au fost sesizate autoritățile italiene competente pentru luarea în evidențele lor a persoanei angajate. Toți traficanții sicilieni cu care inculpatul H. A. O. era în legătură procedau de această manieră.

C. V. I. a fost dus la o fermă situată în afara localității, unde „. l-a cazat într-un beci cu igrasie și șobolani. Încăperea nu era dotată decât cu un pat, fără să mai ofere alte condiții nici măcar la nivel elementar. Lui C. V. I. i s-a impus un program de lucru între orele 0.-20:00, fără pauză, fără să i se asigure zile libere nici măcar sâmbăta și duminica, fiind obligat să muncească încontinuu; mâncare nu primea decât o singură dată pe zi fără să mai aibă alte posibilități să-și procure hrană.

C. V. I. a fost silit să lucreze în aceste condiții timp de 20 de zile, fără să fie plătit, la sfârșitul acestui interval de timp simțind că nu mai rezistă și cerându-i italianului să restituie actul de identitate și să-i plătească pentru munca prestată în perioada respectivă. T. a promis că îi va da înapoi actul de identitate, dar nu s- a ținut de cuvânt și în scurt timp C. V. I. a fost retraficat altui cetățean italian care l-a cumpărat de la T. cu 200 de euro. A., partea vătămată a muncit timp de

11 zile în aceleași condiții, fiind nevoit să îngrijească o turmă de oi, oferindu-i-se un loc de dormit amenajat în condiții improprii într-un garaj în care proprietarul depozita diverse obiecte și ustensile folosite la prepararea produselor lactate.

Noul patron i-a promis că îi va plăti suma de 82 de euro la sfârșitul celor

11 zile de muncă. În acea perioadă, C. V. I. s-a întâlnit întâmplător cu un cunoscut de-al său din B. M., numit R., care i-a povestit că și el a fost adus în S. de către H. A. O. lăsându-se ademenit de promisiunile acestuia și de anunțul publicat în presa locală din B. M., însă la destinație a constatat că nici una din promisiunile inculpatului nu se adevereau motiv pentru care R. fugise de la italianul la care fusese plasat după doar 24 de ore.

Având în vedere cele aflate de la prietenul său, C. V. I. i-a cerut italianului la care se afla să-i restituie actul de identitate. T.-se că dacă îl va mai ține la ferma sa ar putea să-i creeze probleme prin insistențele sale și astfel să afle carabinierii, al doilea italian s-a eschivat refuzând să-i remită documentul de identitate și finalmente l-a retraficat, la rândul său, unui al treilea italian din zonă vânzându-l cu suma de 200 de euro, pentru a-și recupera banii cu care îl cumpărase de la T. În aceste condiții C. V. I. a refuzat să se mai supună exploatării și a amenințat că va sesiza unitatea de carabinieri din zonă, cerându- și cartea de identitate pentru a se putea întoarce în țară. În localitatea B. s-a întâlnit cu inculpatul H. A. O. care se deplasa săptămânal în S. cu transporturi succesive de persoane pe care le trafica și i-a cerut să îl aducă acasă, amenințându-l cu denunțul la autorități. Inculpatul l-a însoțit pe C. V. I. la ultimul italian la care fusese plasat și a încasat de la acesta suma de 82 de euro pe care victima trebuia să o primească drept salariu pentru cele 11 zile lucrate, după care l-a adus pe C. V. I. până în Ungaria, iar înainte de intrarea în țară prin PTF P., l-a silit să coboare din microbuz. A refuzat să-i permită să își ia bagajele, motivând că acestea vor fi reținute drept garanție până când îi va mai achita 100 de euro, propunându-i ca, în vederea „recuperării"; acestei sume, să accepte să mai fie dat spre exploatare altui italian care să-l folosească timp de o săptămână. A refuzat, totodată, să îl ajute să își recupereze cartea de identitate de la italienii care îl exploataseră în temeiul considerentului menționat.

A., C. V. I. a fost nevoit să intre în R. prin vama P. deplasându-se pe jos, reușind să intre în țară fără actul de identitate. În PTF P. le-a explicat autorităților române ale poliției de frontieră S. M. care este situația sa, oferindu-i- se de către acestea facilități de a ajunge acasă în B. M.

La câteva zile după ce a ajuns acasă, victima l-a întâlnit pe inculpat întâmplător pe șosea, în timp ce se deplasa cu autovehiculul spre B. M. C. V. I. se afla într-un taxi și l-a determinat pe inculpat să oprească în zona hipermarket- ului METRO la ieșirea din B. M. spre T. M., însă inculpatul a refuzat să discute cu acesta care a sesizat inițial organele Poliției municipiului B. M. care l-au îndrumat să se adreseze S.ui de C. a C. O. M..

P. vătămată C. V. I., deși s-a constituit parte civilă în faza de urmărire penală, în fața instanței a renunțat la pretențiile civile formulate în cauză (fila

171 volumul III din dosarul instanței).

5. La rândul său, partea vătămată B. S. L. traficat în S. de inculpatul H. A.

O. în aceleași împrejurări ca și C. V. I. a fost vândut de inculpat unui italian care l-a folosit la executarea unor munci în agricultură. P. de lucru impus era din zori și până seara târziu după lăsarea întunericului. Alimentele necesare traiului zilnic îi erau cumpărate de italian din banii pe care trebuia să îi plătească lui B. S. L. ca salariu.

În perioada în care a muncit la acest sicilian B. S. L. a fost supravegheat în permanență pentru a nu i se permite să fugă, deși locul în care se afla era foarte izolat.

B. S. L. a rămas la italian din decembrie 2008 până la sfârșitul lunii ianuarie 2009, când a cerut să i se achite salariul promis de H. în țară. I.nul a refuzat, motivând că din așa-zisul salariu i-a cumpărat de mâncare și i-a dat și inculpatului suma de 100 de euro deoarece aceasta era înțelegerea dintre ei, inculpatul având o cotă-parte din profitul realizat de exploatatorii italieni cărora le trafica persoane din R.

În perioada în care B. S. L. s-a aflat în S., la un moment dat l-a întâlnit pe inculpat care adusese din nou un transport de persoane din R. și profitând de acest fapt, B. i s-a plâns cu privire la condițiile de muncă necorespunzătoare și la lipsa salariului, atrăgându-i atenția că promisiunile inculpatului la plecarea din țară nu s-au adeverit, astfel că inculpatul a devenit agresiv și l-a lovit peste față.

Cu privire la suma de 100 de euro pe care italianul i-a dat-o inculpatului din suma ce s-ar fi cuvenit ca salariu pentru B. S. L., inculpatul l-a obligat pe acesta să scrie o așa-zisă declarație prin care să menționeze că nu era sechestrat și că îi datorează suma de 100 de euro pentru transportul în I. B. S. L. nu a vrut să accepte acest lucru, mai ales că nu era adevărat, însă inculpatul a condiționat restituirea actului de identitate al acestuia de semnarea înscrisului olograf respectiv în condițiile impuse de el, șantajându-l, astfel că B. S. L. nu a avut de ales (fila 348/a volumul II din dosarul de urmărire penală).

B. S. L. a plecat de la italianul la care îl vânduse inculpatul și și-a căutat un alt loc de muncă.

Audiat de instanță, B. S. L. a arătat că nu-și menține în totalitate declarațiile date în faza de urmărire penală, arătând că organele de poliție i-au solicitat să se prezinte să dea declarații și că a scris personal declarația olografă, parțial cum a gândit și parțial după cum i s-a dictat.

Instanța nu va reține această revenire a părții vătămate asupra declarațiilor inițiale, explicația oferită nefiind plauzibilă în raport de declarația olografă amănunțită dată inițial, declarație care a fost apoi menținută când partea vătămată a fost audiată de procuror, în prezența unui apărător.

P. vătămată B. S. L. deși s-a constituit parte civilă în faza de urmărire penală, în fața instanței a renunțat la constituirea de parte civilă (fila 248 volumul III din dosarul instanței).

6. La sfârșitul lunii aprilie 2009, partea vătămată S. I. din B. M. a aflat de la numita S. M. că un anume S. din B. M. are posibilitatea să ducă oameni la lucru în I. în condiții avantajoase.

D. acestui fapt, părțile vătămate S. I., M. C., G. C. zis „Peteleu";, G. V . și S. G. C. zis „Cichi"; - toți din B. M. - s-au dus să se întâlnească cu inculpatul H. A. O. care, prin intermediul numitei S. M. aflată în I., se arătase disponibil să aibă o întrevedere cu aceștia pentru a-i convinge să accepte să se deplaseze la lucru în I. prin intermediul lui. Inculpatul i-a chemat la o întâlnire pe strada G. din B. M. unde s-a prezentat cu un microbuz fiind însoțit de încă un bărbat care conducea autovehiculul. Din discuțiile pe care le-au avut cu inculpatul, acestora li s-a creat convingerea că inculpatul are posibilitatea să le găsească în S. locuri de muncă cu un salariu de 1.200 de euro lunar, masă și cazare asigurate, asigurându-i că vor primi banii la timp deoarece are mulți prieteni printre italieni. La aceeași dată s-au și îmbarcat în microbuzul cu care se prezentase inculpatul la întâlnire.

La ieșirea din țară prin PTF P. inculpatul le-a luat tuturor actele de identitate cu pretextul că are nevoie de ele la organele vamale, însă nu le-a mai restituit posesorilor ulterior. Pe traseu, din județul S. M., a mai luat în autovehicul alte trei persoane.

D. ce au ajuns la destinație, au remarcat imediat că inculpatul a început să plaseze persoanele aduse din R. unor cetățeni italieni care se prezentau să își aleagă oamenii.

Inculpatul a telefonat unui italian numit G. care s-a prezentat însoțit de fratele său. D. o discuție prealabilă purtată cu G. într-un magazin din apropierea microbuzului, inculpatul i-a plasat acestuia pe S. I., M. C., G. C., G. V. și S. G.

C., înmânându-i și actele lor de identitate și primind în schimb de la italian o sumă de bani neprecizată, moment în care au realizat că au fost vânduți italianului, dar nu știau cum să se descurce în continuare pentru a se salva, astfel că au acceptat siliți de împrejurări să se deplaseze cu G. și fratele lui la domiciliul acestora, în provincia C.. V. au declarat că nu știau limba italiană, nu aveau bani și erau deposedate de actele lor de identitate, astfel încât la acel moment nu întrezăreau nici o posibilitate de salvare. T., au îndrăznit să ceară restituirea actelor de la G. care i-a refuzat cu motivația că abia după ce vor lucra pentru el timp de o lună le vor primi.

În aceeași zi, fără să li se permită să se odihnească, sicilianul i-a repartizat pe toți să lucreze unde avea nevoie, respectiv M. C., S. I., G. V. și G. C. au fost puși să sape, iar S. G. C. a fost trimis să aibă grijă pe câmp de o turmă de circa

400 de oi, fiind despărțiți deoarece S. G. C. și G. C. au fost luați și trimiți în altă parte, iar M. C. a fost vândut altui italian numit „. după două zile, G. primind o sumă de bani de la N. pentru acesta. M. C. nu a fost plătit de G. pentru cele două zile în care acesta l-a folosit la muncă în folosul său.

Tatăl lui N. l-a condus pe M. C. la o fermă unde i s-au dat în grijă toate animalele - cai, vite, oi, porci, capre, rămânând timp de o lună și o săptămână, fiind silit să muncească de dimineața devreme până aproape de miezul nopții, inclusiv sâmbăta și duminica. De mâncare i se dădea doar o singură dată pe zi, seara, o bucățică de pâine uscată, măsline și apă, uneori fiind incluse și paste. A fost obligat să doarmă în incinta unei lăptării unde N. și familia sa i-au amenajat un pat improvizat pe jos, dintr-o saltea, fără alte condiții elementare, iar în permanență asupra sa se exercita o supraveghere severă.

D. perioada petrecută aici, aproximativ o lună și o săptămână, inculpatul l- a anunțat că urmează să vină după el să-l transporte acasă, ceea ce a provocat nemulțumirea lui N., astfel că, fără să-i plătească salariul datorat și fără alte explicații, într-o zi tatăl lui N. l-a luat pe numitul M. C. și l-a dus cu mașina pe un câmp, într-o zonă pustie și necunoscută, unde l-a abandonat. M. C. nu a știut să se descurce singur, a rămas acolo aproximativ două ore, după care și-a făcut din nou apariția tatăl lui N. care l-a luat în autovehiculul său și l-a transportat într-un oraș a cărui denumire numitul M. C. nu o știe, unde l-a lăsat să-l aștepte pe inculpat. A. a apărut cu microbuzul său în care M. C. i-a reîntâlnit pe S. I. și

S. G. C., precum și pe alte trei tinere aduse din R. pe care le-a vândut unui cetățean italian.

M. C. a aflat de la soacra sa din R. că pentru a-l determina pe H. A. O. să accepte să-l aducă acasă, a fost nevoită să își amaneteze niște bijuterii pentru a-i plăti inculpatei H. R. S. suma totală de 900 de euro, incluzându-i și pe S. I. și pe S. G. C. P. când nu a intrat în posesia acestei sume, inculpatul nu a fost de acord să-i aducă acasă.

M. C. a arătat că atunci când a încercat să-i explice inculpatului în ce condiții inumane a fost nevoit să trăiască în S. și cum a fost exploatat, inculpatul a refuzat să recunoască și a afirmat că el nu știe nimic.

P. vătămată M. C. s-a constituit parte civilă în faza de urmărire penală cu suma de 1.600 de euro daune materiale (reprezentând salariul neplătit pentru perioada în care a fost exploatat prin muncă în S., 1.300 de euro și suma plătită pentru transport 300 de euro) și 10.000 de euro daune morale, în fața instanței menținând aceste pretenții civile (fila 263 volumul I și fila 166 volumul III din dosarul instanței).

7. P. vătămată S. G. C. a fost recrutat și transportat în S. de inculpatul H. A. O. în împrejurările descrise anterior, fiind plasat inițial alături de ceilalți italianului numit G.

În aceeași zi în care a fost dus la domiciliul lui G., S. G. C. și G. C. au fost re-traficați mai departe de acesta altui italian numit G. pe care l-au văzut când i- a plătit lui G. o sumă de bani pentru ei, primind de la acesta actele lor de identitate. A. au fost duși de G. la o fermă de animale unde au fost puși să lucreze de dimineața până seara târziu, în condiții mizere, fără să primească nimic de mâncare. La sfârșitul acestei zile G. i-a anunțat că a doua zi vor fi predați altui italian, însă G. C. a protestat invocând promisiunile inculpatului H. făcute de acesta în R., cu care de altfel i-a determinat să accepte să se deplaseze în I.

G. i-a telefonat lui G. și l-a anunțat despre atitudinea românilor, după care i-a amenințat pe aceștia că în situația în care vor refuza condițiilor lor și vor protesta, G. îi va omorî. Pentru a-i convinge i-a pus în legătură telefonică cu G. care le-a transmis amenințările sale prin intermediul soției lui care era româncă.

G. i-a îmbarcat pe G. C. și S. G. C. în autovehiculul său și i-a transportat într-un loc izolat unde așteptau G., fratele acestuia și un român numit M. care era omul lor de încredere, aceștia aducându-l în acel loc și pe S. I. (tatăl lui S. G. C.) ca să asiste la ceea ce aveau de gând să facă. A., G. i-a pus lui G. C. un pistol la tâmplă, amenințându-l pentru îndrăzneala lui de a protesta, după care împreună cu fratele său și cu numitul M. l-au lovit până când G. C. nu a mai fost în stare să se ridice de la pământ. În urma loviturilor primite i-au căzut câțiva dinți din față, iar ochii și capul i s-au umflat. Apoi, G. l-a urcat în mașina sa, în timp ce S. G. C. a fost luat de G.

În ziua următoare G. l-a pus pe S. G. C. să lucreze la o stână, după care l-a adus din nou acasă unde victima a constatat că erau așteptați de un alt italian numit L., căruia G. i l-a vândut în maniera binecunoscută a re-traficării victimelor între exploatatorii sicilieni. L. l-a condus pe S. G. C. cu autovehiculul său la o fermă de animale, refuzând să-i restituie actul de identitate pe care îl primise de la G.

S. G. C. a rămas la L. timp de o lună, lucrând de dimineața devreme până aproape de miezul nopții, fără să primească de mâncare decât o singură dată pe zi, fiind vorba despre o bucățică de pâine uscată. În cazul în care cerea mai mult de mâncare, italianul refuza. În aceste condiții pentru a supraviețui, S. G. C. a fost silit să mănânce fructe găsite pe câmp, însă acest regim de subnutriție și de muncă grea l-au slăbit foarte mult în final simțindu-se rău nemaiputând munci.

Din această cauză L. se enerva și îl înjura adesea, chiar bătându-l de mai multe ori. S. G. C. nu reușea să scape decât prin fugă.

S. G. C. a avut asupra sa un telefon mobil adus de acasă, dar nu a reușit să-l folosească decât o singură dată când a cerut ajutor rudelor sale rămase în R., amenințând că în cazul în care nu va fi sprijinit, se va sinucide. Ulterior, nu a mai putut folosi telefonul mobil deoarece L. a observat și i l-a confiscat; de altfel, acesta îl supraveghea permanent pentru a-l împiedica să fugă și să ceară ajutor autorităților. S. G. C. era dus și adus de la lucru zilnic de către traficantul italian, care seara îl sechestra încuindu-l într-o cămăruță mică fără geamuri, în care se afla și grupul sanitar, dimineața fiind eliberat doar ca să poate fi transportat la lucru.

D. o lună L. l-a transportat pe S. G. C. în C. fără să îi plătească vreun ban pentru munca prestată, abandonându-l într-o stație de autobuz și restituindu-i cu acea ocazie actul de identitate. S. G. C. a sesizat că italianul a vorbit mai mult timp la telefon cu cineva cu care s-a și certat. Despre L., S. G. C. a declarat că umbla în permanență înarmat cu un pistol având de asemenea mai multe cuțite asupra sa.

S. G. C. a rămas în acea stație de autobuz mai multe ore, până seara, fără să aibă posibilitatea să mănânce sau să bea apă. Spre seară și-a făcut apariția inculpatul H. A. O. cu un microbuz de culoare albastră, însoțit de un bărbat cu care conducea alternativ autovehiculul. Victima a fost luată în microbuz unde l-a întâlnit pe tatăl său, S. I. și pe alte persoane care trebuiau să se întoarcă în R. În curând a fost adus de N. și partea vătămată M. C.

Aceștia au ajuns acasă la data de 01 iunie 2009, S. G. C. aflând de la mama sa că în urma apelului său disperat prin care cerea ajutor, ea și-a amanetat câteva bijuterii și i-a plătit inculpatei H. R. S. suma de 900 de euro pentru el, S. I. și pentru M. C., în caz contrar inculpații refuzând să accepte să-i aducă acasă.

P. vătămată S. G. C. s-a constituit parte civilă în cauză în faza de urmărire penală cu suma de 1.200 de euro reprezentând daune materiale - salariul neprimit, 15.000 de euro daune morale și 300 de euro reprezentând suma pretinsă de inculpați pentru aducerea acasă, menținându-și pretențiile civile și în instanță (fila 263 și fila 315 volumul I din dosarul instanței).

8. P. vătămată S. I. a fost recrutat și traficat în S. în condițiile și împrejurările mai sus descrise.

D. ce S. I. și celelalte patru persoane au fost lăsate de inculpatul H. lui G.,

S. I. i-a cerut acestuia din urmă actul de identitate, însă sicilianul i-a vorbit urât

și i-a spus că nu are dreptul să-l ceară decât după ce va lucra pentru el timp de o lună.

S. I. a confirmat în întregime detaliile declarațiilor numiților S. G. C. și M. C., precum și pe cele ale numiților G. C. și G. V. T. S. I. a fost exploatat inițial de G., în condiții mizere, fără nici cele mai elementare mijloace de subzistență, timp de o săptămână. Într-una din seri, fiind foarte nervos, G. l-a luat și l-a dus în casa sa unde, fără nici un motiv, i-a pus un pistol la tâmplă amenințându-l cu moartea în cazul în care vreunul din aceștia ar îndrăzni să fugă.

D. o săptămână G. l-a re-traficat și pe S. I. altui italian numit C., căruia i l- a vândut și i-a remis totodată și actul de identitate al acestuia. C. l-a plasat a doua zi altui italian numit de asemenea C. la care S. I. a fost exploatat prin muncă într-o seră de căpșuni unde a rămas 3 săptămâni fără să primească nici un ban, după cum nu a primit nici de la ceilalți italieni care l-au exploatat anterior, fiind obligat să lucreze de dimineața până seara, primind foarte puțină mâncare și fiind supravegheat în permanență de tatăl lui C. și neavând voie să culeagă pentru sine vreun fruct din seră.

D. o săptămână i s-a înapoiat documentul de identitate și i s-a permis să vorbească la telefon acasă cu soția.

La data de 27 mai 2009, martorul A. A. C., fostul ginere al părții vătămate

S. I., l-a anunțat telefonic că urmează să fie contactat de către inculpatul H. A. O. care îi va aduce acasă deoarece i s-a plătit suma de 300 de euro pentru aceasta inculpatei H. R. S.

La data de 29 mai 2009 S. I. a fost luat de către inculpat, transportându-l în R. împreună cu părțile vătămate M. C. și S. G.

P. vătămată S. I. s-a constituit parte civilă în faza de urmărire penală cu suma de 1.200 de euro daune materiale (salariul neîncasat) și 300 de euro reprezentând suma cerută de inculpat pentru a-l aduce în țară, precum și 10.000 de euro daune morale, menținându-și pretențiile civile în fața instanței (filele 263 și 312 volumul I din dosarul instanței).

9. P. vătămată G. C. a fost recrutat și traficat în S. împreună cu S. I., S. G., M. C. și G. V..

Inițial G. C. a fost lăsat de inculpatul H. A. O. de la numitul G. și fratele acestuia care l-au dus să lucreze pe un câmp, împreună cu S. I., S. G. C., M. C. și G. V., amenințându-i că nu îi vor primi actele de identitate decât după ce vor lucra cel puțin o lună.

În aceeași zi, G. i-a retraficat lui G. pe G. C. și S. G. C., înmânându-i și documentele de identitate ale acestora. G. C. și S. G. C. au văzut când G. a plătit pentru ei o sumă de bani lui G.

Cei doi au fost cazați într-o încăpere insalubră, dotată doar cu un pat și un dulap vechi, fără să li se asigure acces la apă curentă potabilă sau energie electrică, neavând nici posibilitatea de a-și găti, fiind lipsiți cu desăvârșire de cele mai elementare condiții de trai. P. impus de G. era de dimineața devreme până seara târziu, fără să li se ofere mâncare. G. C. a declarat că în prima zi a reușit să mănânce o singură dată.

D. două zile, G. i-a comunicat că urmează să îi plaseze unui alt prieten de- al său, motiv pentru care G. C. și-a arătat nemulțumirea.

D. această discuție G. C. a fost dus de G. cu autovehiculul într-un loc izolat unde au fost așteptați de G., fratele acestuia și un anume M., care l-au bătut aducându-l într-o stare gravă, iar G. l-a amenințat punându-i pistolul la tâmplă.

În continuare G. l-a luat pe G. C., iar S. G. C. a fost luat de G. D. ce G. C. a fost dus de G. acasă la acesta, a fost sechestrat într-o încăpere fără să i se asigure nici minimum de condiții în ceea ce privește asistența medicală. Nimeni nu s-a preocupat să îl îngrijească pe G. C. care se afla într-o stare destul de gravă în urma agresiunilor suferite. A fost lăsat fără ajutor în încăperea respectivă până în dimineața zilei următoare, când a fost trimis să muncească la o fermă de animale ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic, nu i s-a dat de mâncare decât din când în când.

D. câteva zile G. a acceptat să-i cumpere o cartelă telefonică, însă G. C. nu a putut comunica familiei sale starea în care se afla deoarece traficantul italian stătea lângă el de fiecare dată când discuta acasă, arătându-i prin gesturi că este înarmat cu un pistol și dându-i de înțeles că dacă va divulga întâmplarea îl va omorî.

În aceste condiții, partea vătămată G. C. a fost silit să lucreze timp de o lună și trei săptămâni, de dimineața până la miezul nopții, inclusiv sâmbăta și duminica, nebeneficiind de asistență medicală, neîncheindu-i-se un contract de muncă, nefiind luat în evidențele autorităților pentru a fi protejat prin măsuri de asistență socială și neasigurându-i-se masa zilnică. Dacă îndrăznea să mai ceară de mâncare i se recomanda să muncească mult, dat să mănânce puțin.

D. câteva săptămâni G. l-a dus pe G. C. la un depozit de alimente după ce aflase că celelalte persoane din R. ajunseseră acasă, scopul fiind de a-l ascunde de autoritățile polițienești, exploatatorii sicilieni temându-se de declanșarea unei razii. În acest sens, lui G. C. i-a fost confiscat și telefonul mobil de către G., însă într-un moment de neatenție al acestuia, G. C. a reușit să-și recupereze telefonul și să comunice familiei sale în R. adresa italianului - pe numele său Gerdina G..

La acel depozit s-a prezentat un alt italian care l-a supravegheat strict și care avea misiunea de a-l transporta la stâna unde l-a obligat să muncească. A. a fost silit să doarmă într-o încăpere mică dotată cu un geam cu gratii, în aceeași încăpere aflându-se și toaleta. Pe timpul nopții pentru a fi împiedicat să fugă, era încuiat în cameră fiind deschis abia dimineața pentru a fi dus la lucru. În aceste condiții G. C. a rămas la acel italian o săptămână.

D. faptului că S. I., ajuns în R., a făcut demersuri pentru a reuși eliberarea victimei și aducerea ei în țară, într-una din zile G. C. a fost sunat de inculpatul H. A. O. care i-a condiționat transportarea în R. de plata sumei de 200 de euro. D. faptului că G. C. nu a primit nici un ban de la nici unul dintre traficanții italieni care l-au exploatat, inculpatul a cerut suma respectivă de la familia acestuia.

La data de 20 iunie 2009 inculpatul s-a prezentat acasă la G. de unde l-a luat pe G. C. și a recuperat actul de identitate al acestuia, plasându-i italianului un alt român pe care îl traficase din R., în aceleași condiții, vânzându-l.

P. vătămată G. C. s-a constituit parte civilă în cauză în faza de urmărire penală precizându-și constituirea în fața instanței și solicitând suma de 1.600 de euro reprezentând salariul neprimit în cele două luni în care a fost exploatat prin muncă în S. și 20.000 de euro daune morale (fila 168 volumul III din dosarul instanței).

10. În luna aprilie 2009, împreună cu S. I., S. G. C., M. C. și G. C., partea vătămată G. V. T. a fost recrutat în condițiile descrise de inculpatul H. A. O., fiind traficat în S. de către acesta. Mai exact, partea vătămată G. V. T. a aflat de oferta de muncă a inculpatului de la partea vătămată S. I., ofertă ce i-a fost confirmată apoi de inculpat în cursul discuției purtată cu acesta pe parcursul deplasării spre I., inclusiv cu privire la salarul lunar de 1.200 de euro.

P. vătămată G. V. T. a fost lăsat de către inculpat lui G., în localitatea R., R. E. din S. A. l-a transportat împreună cu G. C., S. I., M. C. și S. G. C. în localitatea A., zona C., cazându-i la început într-o rulotă în câmp, terenul pe care era amplasată rulota fiind împrejmuit cu sârmă ghimpată conectată la o sursă de curent electric pentru a-i împiedica să fugă.

G. V. T. a fost silit să muncească de dimineața până seara târziu, fără a fi plătit pentru munca prestată.

D. 3 zile, G. l-a vândut unui italian numit S., care l-a folosit la îngrijirea unei turme de capre, fără să mai fie ajutat de cineva, fiind ținut într-o baracă veche construită din lemn și lut pe un câmp departe de gospodărie, primind mâncare - spaghete cu ulei - o singură dată pe zi, dimineața. G. V. T. se vedea nevoit să mănânce în timpul zilei portocale pe care le găsea pe plantația respectivă în livezile de portocali, însă acidul conținut de citrice îi provocau dureri de stomac. S. l-a exploatat în acest fel aproximativ două luni, timp în care îi adresa injurii și ofense în mod repetat, fără a-l plăti.

La sfârșitul perioadei respective, G. V. T. l-a întâlnit din nou pe G. care venise la S. și a îndrăznit să-și ceară salariul cuvenit, motiv pentru care G. s-a înfuriat și l-a lovit pe G. V. T. Din declarația părții vătămate mai rezultă că în perioada în care a muncit la S., fiul acestuia numit C. îl bătea des cu un furtun, îl înjura și-l insulta.

La un moment dat G. i-a permis să telefoneze acasă, iar G. V. T. i-a spus mamei sale - G. Aurica - situația în care se afla. G. Aurica i-a telefonat inculpatului H. A. O., amenințându-l că îl reclamă poliției, inculpatul pretinzându-i 200 de euro pentru a-l aduce pe G. V. T. acasă și ca atare aceasta a fost silită de împrejurări să procure suma și să i-o înmâneze inculpatului. La data de 19 iunie 2009 inculpatul s-a prezentat la locuința lui G. unde G. V. T. a fost adus de F. și astfel a reușit să se întoarcă în R.

G. V. T. a declarat că în urma agresiunilor fizice repetate suferite în S. întâmpină dificultăți în vorbire, ceea ce nu se întâmpla anterior traficării sale în I. de către inculpat. A. de identitate i-a fost restituit de către organele de poliție ale S.ui de C. a C. O. M. care l-au recuperat de la unul dintre șoferii care îl ajutau pe inculpat, numitul F. F. I.

P. vătămată G. V. T. s-a constituit parte civilă în cauză în faza de urmărire penală cu suma de 2.600 de euro daune materiale (reprezentând salarul neprimit pentru cele două luni lucrate - 2.400 de euro și plata transportului - 200 de euro) și 20.000 de euro daune morale, iar la instanță și-a menținut aceste pretenții (filele 263 și 349 volumul I din dosarul instanței).

11. La începutul lunii aprilie 2009 partea vătămată B. N. R. a aflat de la numita S. M. că inculpatul H. A. O. are posibilitatea să asigure locuri de muncă bine plătite în I.; astfel, după două zile de la conversație, B. N. R. a fost căutat de către inculpat care i-a prezentat posibilitatea de a-i găsi un loc de muncă în S. în domeniul zootehniei, promițându-i un salariu de 800 de euro lunar, masa și cazarea asigurate gratuit. B. N. R. a fost de acord și a fost transportat în aceste condiții de inculpat cu microbuzul său în S., împreună cu alte cinci persoane. La ieșirea din țară inculpatul le-a reținut tuturor actele de identitate pe care nu le-a mai restituit posesorilor.

B. N. R. a arătat că în S. a fost dus de inculpat într-o localitate aflată într-o zonă muntoasă, la poalele unui vulcan, unde a fost lăsat la un italian numit G., care a plătit pentru el o sumă de bani inculpatului. B. N. R. a văzut cum inculpatul i-a remis italianului cartea de identitate, același mod de plasare fiind practicat de inculpat și cu celelalte cinci persoane aduse din R.

B. N. R. a fost obligat să îngrijească o turmă de oi, programul de muncă fiind de dimineața până noaptea, fiind cazat într-o rulotă situată în câmp, cu geamurile sparte, condițiile fiind mizere și inumane, primind de mâncare de două ori pe zi și de fiecare dată macaroane cu pastă de roșii, neprimind niciodată salariul. G. îl insulta permanent, iar atunci când era nemulțumit îl bătea cu pumnii și picioarele, B. N. R. arătând că în acel fel a fost bătut în șapte împrejurări distincte.

B. N. R. a rămas timp de 3 luni, fără a avea posibilitatea de a scăpa deoarece locul în care era ținut sub supraveghere era izolat, nu avea actul de identitate asupra lui, nu cunoștea limba italiană și nu avea nici un ban.

Ulterior, B. N. R. l-a cunoscut și pe G. C. care a fost adus de inculpat la G.

La un moment dat, profitând de faptul că G. era angrenat într-un scandal cu un vecin, B. N. R. a fugit de la el ajutat de un frate al italianului, numit A., acesta restituindu-i și actul de identitate. A. l-a transportat însă la un alt italian unde B. N. R. a rămas două săptămâni, fiind pus să muncească în gospodărie și fără a fi plătit.

B. N. R. a luat legătura cu inculpatul prin intermediul lui A., cerându-i să îl aducă acasă. Inculpatul a acceptat acest lucru doar după ce a primit de la A. suma de 100 de euro care i s-ar fi cuvenit lui B. N. R. În țară, inculpatul nu i-a dat acestuia decât suma de 20 de euro, iar pe durata călătoriei până acasă, deși știa că nu are bani, nu l-a ajutat în nici un fel să-și poată procura mâncare pe drum.

P. vătămată B. N. R. s-a constituit parte civilă în cauză în faza de urmărire penală cu suma de 2.400 de euro daune materiale - salariul neplătit pe 3 luni și

15.000 de euro daune morale, menținându-și pretențiile în fața instanței (fila 263 volumul I din dosarul instanței).

Această parte vătămată nu a putut fi audiată nemijlocit de către instanță, întrucât după ce s-a prezentat la un termen de judecată, la începutul procesului, ulterior nu s-a mai prezentat în instanță, iar mandatele de aducere emise la adresele cunoscute nu au putut fi executate întrucât partea vătămată nu mai locuiește la acele adrese (filele 220 și 225 volumul III din dosarul instanței).

12. La data de 10 aprilie 2009 partea vătămată Ș. R. G. din B. M. a găsit la rubrica de mică publicitate din ziarul local „Glasul M.ului"; un anunț conform căruia se ofereau locuri de muncă în I., fiind indicat un număr de telefon pentru contact.

Ș. R. G. a telefonat la numărul respectiv și a discutat cu inculpata H. R. S. care i-a confirmat că soțul ei facilitează obținerea unor locuri de muncă în I., asigurându-l de seriozitatea ofertei lor și întrebându-l dacă este dispus să pornească chiar în acea zi spre I., spunându-i că plecarea este stabilită pentru orele 21:00 din autogara din B. M. Din discuția purtată cu inculpata, Ș. R. G. a înțeles că locurile de muncă asigurate de inculpat sunt plătite cu un salariu lunar de 500 de euro, cazarea și masa fiind asigurate de angajator, iar costul transportului executat de inculpat este de 200 de euro. Ș. R. G. a acceptat oferta și în aceeași seară a plecat spre S., sesizând în autogara din B. M. că inculpatul H. A. O. se prezentase cu două microbuze în care a îmbarcat mai multe persoane care dăduseră curs ofertei sale, fiind ajutat în conducerea acestora de doi bărbați. Imediat după îmbarcare inculpatul le-a reținut tuturor actele de identitate, fără să le mai restituie posesorilor.

În S., inculpatul a plasat toate persoanele aduse din R. mai multor italieni cu care se afla în legătură, Ș. R. G. observând că inculpatul le dădea acestora și actele de identitate ale persoanelor, primind de la italieni sume de bani - câte 200 de euro de persoană.

Ș. R. G. a fost lăsat de către inculpat unui italian numit S., o dată cu actul de identitate, pe care l-a reținut abuziv asupra sa. Ș. R. G. a fost transportat la o fermă din localitatea T., unde a fost cazat într-o încăpere fără geamuri, în care ardea în permanență un bec electric, având un pat stricat și fără saltea, fiind silit să lucreze două săptămâni la ferma lui S., cu un program de lucru ce începea la ora 0. și se încheia după lăsarea serii, singurele alimente oferite de italian constând într-o mâncare gătită din spini fierți cu suc de roșii pe care Ș. R. G. o primea de două ori pe zi.

Ferma era izolată, astfel că Ș. R. G. nu a întrezărit nici o posibilitate de scăpare, nici măcar de a-și procura alimente care să-i asigure o alimentație normală, pentru că nu a fost plătit deloc. O singură dată a telefonat acasă, convorbirea fiindu-i supravegheată de un italian din cauza căruia nu a putut mărturisi realitatea.

S. i-a dat de înțeles că va trebui să muncească cel puțin o lună încheiată deoarece el a plătit o sumă de bani inculpatului H. și dorea să și-o recupereze. În perioada în care s-a aflat acolo, Ș. R. G. a observat că inculpatul i-a adus lui S. un alt român și astfel italianul l-a traficat mai departe pe Ș. R. G. unui alt italian, numit P. N., la care a rămas din 24 aprilie 2009 până în 17 iulie 2009, muncind la o fermă mare de animale, singur, de la orele 0. dimineața până după orele

21:00, fără să i se dea de mâncare decât fiertură de spini și pastă de roșii, ce a determinat în final îmbolnăvirea lui, fiind cazat într-un depozit fără geamuri, iar seara în acea încăpere mișunau șoareci și șopârle.

Deși se simțea rău, lui Ș. R. G. nu i s-au asigurat condiții în ce privește asistența sanitară sau de altă natură.

D. o lună, cerându-și salariul, Ș. R. G. a fost refuzat, iar după două luni de muncă, cerându-și din nou salariul întrucât dorea să se întoarcă acasă, din nou italianul a refuzat spunându-i că nu și-a încheiat munca în agricultură, fiind exploatat alte trei săptămâni. În final, Ș. R. G. a refuzat să mai rămână, cerându- și salariul pe cele patru luni în care a fost exploatat. N. a acceptat să-l transporte în C. pentru a-și cumpăra bilet de călătorie spre R., dându-i doar suma de 400 de euro pentru întreaga perioadă lucrată și 100 de euro pentru bilet din totalul de

800 cât ar fi trebuit în realitate, ocazie cu care i-a restituit și actul de identitate.

P. vătămată Ș. R. G. s-a constituit parte civilă în cauză în faza de urmărire penală cu suma de 1.000 euro daune materiale (reprezentând diferența de salar neîncasată) și 10.000 de euro daune morale, menținându-și pretențiile în fața instanței (fila 229 volumul II din dosarul instanței).

13. La începutul lunii mai 2009 părțile vătămate Ș. P., Ș. V ., Ș. C., Ș. M.

și G. A. au găsit în ziarul local „Glasul M.ului"; anunțul postat de inculpați prin care făceau o ofertă de muncă pentru I., au luat legătura telefonic cu inculpatul H. A. O. care i-a asigurat că are posibilitatea să faciliteze angajarea lor în agricultură în I. pentru un salariu lunar de 500 de euro. S-au întâlnit în aceeași zi cu inculpatul care le-a confirmat și personal cele relatate telefonic, fără a le preciza că în realitate era vorba de S., dându-le asigurări că vor lucra 8 ore pe zi, masa și cazarea gratuite.

În aceste condiții, Ș. P., Ș. V., Ș. C., Ș. M. și G. A. s-au hotărât să accepte oferta și în aceeași zi au pornit spre I. din B. M., îmbarcați într-un microbuz condus alternativ atât de inculpat cât și de un anume V. sau V., actele de identitate fiindu-le ridicate de inculpat.

Ajunși în S., inculpatul a plasat pe rând persoanele aduse din R. la diverși cetățeni italieni pe care îi contactase telefonic anterior și care se prezentau pentru a-și alege forța de muncă dorită. Cei cinci au observat că atunci când unul dintre ei era plasat de H., acesta îi dădea italianului și cartea de identitate a persoanei, primind în schimb o sumă de bani de la italian, respectiv 200 de euro.

Ș. P. a fost lăsat de inculpat la o fermă situată la o distanță de circa 2 km de localitatea R., predându-l unui cetățean italian care a refuzat să-i plătească lui H. cei 200 de euro pretinși de acesta, motivând că mai întâi vrea să testeze aptitudinile acestuia, situație în care inculpatul a reținut asupra sa drept garanție cartea de identitate a lui Ș. P., urmând să i-o remită italianului în momentul în care ar fi primit suma de 200 de euro.

Ș. P. a fost cazat în incinta unei ferme, fiind lipsit de apă curentă, energie electrică sau gaz, programul de lucru fiind între orele 05:00 dimineața și până după lăsarea serii, fiind folosit la diverse munci în gospodărie, neprimind decât o singură dată pe zi mâncare.

Ș. P. a arătat că inițial inculpatul intenționa să-l plaseze la alt sicilian unde s-a întâlnit cu un român traficat de asemenea de inculpat care a apucat să-i spună că nu primise nici un ban de o lună de zile de când se afla acolo, motiv pentru care Ș. P. i-a cerut inculpatului să-l aducă înapoi acasă, lucru care a generat furia inculpatului, care l-a îmbrâncit și l-a amenințat. D. manifestării violente a inculpatului, când a fost plasat la cel de-al doilea italian lui Ș. P. i s-a făcut frică și nu a mai îndrăznit să protesteze.

Mama lui Ș. P., martora Ș. S., care obținute de la inculpat numărul de telefon al italianului la care se afla fiul său, i-a telefonat acestuia aflând de la partea vătămată condițiile grele în care lucra și că dorea să revină în țară, situație în care Ș. S. a început să facă presiuni asupra inculpaților cerându-le să-i aducă fiul acasă, însă aceștia au refuzat, condiționând acest fapt de plata sumei de 200 de euro. În cele din urmă Ș. S. a făcut rost de suma de 150 de euro, pe care a dat-o inculpatei H. R. S. și după ce aceasta i-a confirmat telefonic încasarea banilor, inculpatul, care la acea dată se afla în I. cu un alt transport de persoane, a acceptat să-l aducă pe Ș. P. în R.

Ș. P. a rămas în I. timp de două săptămâni, fără a fi plătit pentru munca prestată.

P. vătămată Ș. P. s-a constituit parte civilă în cauză în faza de urmărire penală cu 500 de euro daune materiale (reprezentând salariul neprimit și costul întoarcerii în țară) și 5.000 de euro daune morale, menținând în fața instanței pretențiile civile (filele 263 și 351 volumul I din dosarul instanței).

14. P. vătămată Ș. V. a fost recrutat și traficat în S. de către inculpatul H.

A. O. în aceleași condiții și împrejurări ca și cele mai sus descrise.

Ș. V. a arătat că inculpatul le-a făcut promisiunile privind locurile de muncă în I. și salarizarea pe care urmau să o primească acolo, arătând că după ce au ajuns în S. pe el l-a lăsat unei italience numite T. pentru suma de 200 de euro, dându-i acesteia și actul lui de identitate.

T. l-a transportat la o fermă cazându-l într-o încăpere mică, folosindu-l la muncă în gospodărie sau la câmp de dimineața până seara, la micul dejun oferindu-i un ceai cu biscuiți, iar în timpul zilei o singură dată, niște spaghete.

La acea fermă Ș. V. a rămas timp de o lună, după care T. i-a permis să-i telefoneze inculpatului H. A. O., căruia Ș. V. i-a cerut insistent să fie adus acasă.

Pentru cele patru săptămâni cât a lucrat la ea, T. i-a dat 100 de euro avertizându-l să nu îi spună inculpatului acest lucru întrucât știa că acesta îi va confisca banii. D. ce inculpatul și-a făcut apariția la ferma T., a încasat de la aceasta suma de 200 de euro - din salariul lui Ș. V.

D. ce Ș. V. a ajuns în R. adus de inculpat, în timp ce se aflau între localitățile C. S., județul Sălaj și Ariniș, județul M., inculpatul i-a cerut lui Ș. V.

100 de euro drept contravaloare a transportului, acesta din urmă temându-se că va rămâne fără banii primiți de la T. i-a spus inculpatului că îi va plăti după ce va ajunge acasă, situație în care inculpatul l-a obligat să coboare din microbuz, abandonându-l singur în câmp, refuzând să-l aducă până în B. M.

Ș. V. a fost nevoită să se deplaseze pe jos până în primul sat întâlnit, unde telefonul său mobil a avut semnat și astfel a putut să ceară ajutor din partea părinților săi care au venit după el.

P. vătămată Ș. V. s-a constituit parte civilă în cauză în faza de urmărire penală cu suma de 400 de euro daune materiale (reprezentând diferența de salar neîncasată) și 5.000 de euro daune morale, menținând în fața instanței pretențiile civile (filele 263 volumul I și 151 volumul II din dosarul instanței).

15. P. vătămată Ș. C. s-a aflat în grupul victimelor Ș. P. și Ș. V., fiind traficat împreună cu aceștia de către inculpatul H. A. O. în luna mai 2009 în S.

D. ce au ajuns în apropiere de N., inculpatul l-a plasat la un abator, restituindu-i lui Ș. C. actul de identitate, dar în ziua următoare victimei i s-a spus că nu mai poate rămâne în acel loc. În următoarea zi și-au făcut apariția doi italieni (tată și fiu) care i-au dat angajatorului de la abator suma de 200 de euro pentru a o remite mai departe inculpatului H. A. O. cu care erau în înțelegere și l- au luat pe Ș. C. transportându-l în apropiere de orașul R. di C. în S., unde a fost cazat într-o încăpere din spatele unui garaj, fiind folosit apoi zilnic de dimineața până seara la efectuarea a diverse munci (întreținerea grajdurilor, mulsul oilor, tăiatul lemnelor, etc.).

În primele două zile lui Ș. C. i s-a dat de mâncare și condițiile i s-au părut acceptabile, însă după aceea situația s-a schimbat, fiind tratat umilitor, fiind înjurat și insultat, dându-i-se de mâncare o singură dată pe zi foarte puțin, doar spaghete. D. câteva zile, Ș. C. i-a cerut italianului să-i îmbunătățească condițiile măcar în ceea ce privește alimentația, însă a refuzat și chiar și-a intensificat exploatarea exercitată asupra lui. La acel italian Ș. C. a lucrat timp de trei săptămâni, fiind plătit o singură dată cu 25 de euro pentru a-și cumpăra țigări. D. cele trei săptămâni, Ș. C. nu a mai rezistat, mai ales că într-o duminică italianul l-a amenințat cu moartea, și a fugit de pe proprietatea acestuia fără a-și lua lucrurile personale, călătorind pe jos o distanță de circa 50-70 km, timp de o zi și o noapte, ajungând în orașul R. di C. fără să fi mâncat nimic și fără a avea vreun ban asupra sa, dormind prin parcuri. A. Ș. C. a căutat o unitate de carabinieri unde a denunțat cele întâmplate și ulterior, cu ajutorul unui român, a reușit să ajungă în R. cu un autocar al firmei de transport internațional de persoane A.

P. vătămată Ș. C. și-a precizat în fața instanței constituirea de parte civilă formulată în faza de urmărire penală, arătând că se constituie parte civilă doar cu suma de 10.000 euro daune morale (fila 78 volumul II din dosarul instanței).

16. P. vătămată Ș. M. în cursul lunii mai 2009 a fost traficat în S. de inculpatul H. A. O. în aceleași împrejurări ca și numiții Ș. P., Ș. V. și Ș. C.

D. ajungerea în S., Ș. M. a fost plasat de către inculpat împreună cu verii săi Ș. V. și Ș. P. unor italieni cărora inculpatul le-a remis și actele lor de identitate. În final Ș. M. a fost luat de un italian numit G. care l-a transportat într-un loc izolat la o stână de oi, cazându-l într-o încăpere murdară dotată doar cu un pat de lemn, folosită pentru prepararea brânzeturilor, fără a avea geamuri, fiind o simplă magazie.

Ș. M. i-a explicat prin semne lui G. că nu se pricepe la îngrijitul oilor, ceea ce l-a enervat foarte tare pe acesta, care a proferat mai multe amenințări cu moartea la adresa lui și constatând că nu-l poate folosi la oierit, G. i-a restituit actul de identitate, l-a condus cu mașina sa până la șoseaua principală unde la abandonat în drum, fără bani, fără apă și fără mâncare.

D. ce a fost abandonat, Ș. M. s-a deplasat pe jos pe o distanță de aproximativ 60-70 km, fiind luat în cele din urmă într-o mașină de ocazie de către un tânăr italian, care l-a transportat la A. din C., unde Ș. M. s-a întâlnit întâmplător cu un alt român căruia i-a explicat situația în care se afla și care i-a cumpărat mâncare și bilete de călătorie, cu ajutorul lui ajungând în R.

P. vătămată Ș. M. și-a precizat în fața instanței constituirea de parte civilă, solicitând doar suma de 500 de euro daune morale (fila 246 volumul III din dosarul instanței).

17. În luna mai 2009 partea vătămată B. T. din B. M. a găsit în ziarul

„Glasul M.ului"; un anunț publicat de inculpații H. A. O. și H. R. S. prin care aceștia ofereau locuri de muncă în I. N. B. T. a telefonat la unul din numerele menționate în anunț discutând cu inculpatul care s-a recomandat „. din B.";, din discuție B. T. înțelegând că inculpatul avea relații în zona Siciliei, asigurându-l că din acest motiv poate facilita angajarea în locuri de muncă plătite onorabil, în diferite domenii (agricultură, zootehnie, servicii de îngrijire a unor persoane în vârstă), părțile convenind să se întâlnească personal pentru a discuta detalii. Întâlnirea a avut loc la data de 26 mai 2009 la localul „. A. din B. M., unde inculpatul a confirmat că salariul pornește de la suma de minimum 500 de euro lunar, cazarea și masa fiind asigurate gratuit, că după o perioadă este foarte posibil să se încheie contracte de muncă. B. T. a constatat cu acea ocazie că inculpatul era contactat telefonic în permanență de diverse persoane urmare a anunțului din ziar care își doreau un loc de muncă, auzind chiar și o discuție privată dintre inculpat și un cunoscut al acestuia aflat la o masă vecină căruia inculpatul ia relatat că are de încasat comisioane lunare de la patronii italieni la care a dus persoane din R. la lucru.

La data de 27 mai 2009 B. T. s-a prezentat în incinta benzinăriei Mol situată pe B. D. din B. M. unde i-a întâlnit pe cei doi inculpați, plecarea fiind organizată de inculpatul H. A. O., folosindu-se două microbuze, dintre care unul urma să fie condus de martorul F. F. I. I. au îmbarcat mai multe persoane în cele două microbuze cu destinația I. Î. de ieșirea din țară inculpatul a reținut asupra sa toate actele de identitate ale persoanelor traficate, fără să le mai înapoieze ulterior.

În S. au tranzitat localitățile B., C. și T., B. T. constatând că inculpatul avea relații printre exploatatorii din zonă, cu care lua legătura telefonic, fiind plasate în acest fel, pe rând, toate persoane aduse din Românie, pentru fiecare inculpatul încasând de la italieni câte 200 de euro.

B. T. a fost plasat ultimul în localitatea C. unui italian numit M. căruia inculpatul i-a dat și actul de identitate, primind pentru aceasta suma de 200 de euro. B. T. a fost transportat într-un imobil în care italianul colecta laptele și prepara produse lactate, cazându-l într-o încăpere din incinta acestui imobil unde se aflau dispozitive și utilaje specifice, neavând la dispoziție decât o saltea și niște haine murdare. Imediat a fost trimis să îngrijească o cireadă de 200 de vite și o turmă de 100 de oi, fiind nevoit să rămână toată ziua pe dealurile aride ale Siciliei, la temperaturi foarte ridicate, cerându-i-se, de asemenea, să sape în două plantații de viță de vie, fiind obligat să muncească inclusiv sâmbăta și duminica de dimineață până către miezul nopții și să stropească vița de vie cu soluție de piatră-vânătă, fără a i se asigura nici minimele condiții de protecție în acest sens, fără a i se da nimic de mâncare sau apă potabilă, fiind silit să folosească apa cu care erau adăpate vitele. Pe timpul nopții a fost obligat să asigure paza animalelor.

B. T. a fost exploatat astfel timp de două săptămâni fără a fi plătit și fără să poată pleca sau fugi din cauză că actul său de identitate era reținut de italian, acesta reproșându-i zilnic că l-a cumpărat cu bani grei de la H. A. O.

Într-o împrejurare care i-a permis acest lucru, B. T. și-a „furat"; cartea de identitate de la italian și într-una din zile s-a hotărât să fugă. În timp ce se afla pe câmp cu vitele a plecat pe jos pe o distanță de circa 10 km, fiind găsit însă de M. care l-a ajuns din urmă cu autovehiculul lui de teren, acesta temându-se că B. T. va sesiza organele de poliție. B. T. nu s-a lăsat înduplecat și deși nu avea nici un ban, a cerut ajutorul unui italian întâlnit întâmplător care l-a condus la sediul unității de carabinieri din orașul T. la data de 06 iunie 2009. B. T. avea asupra sa pașaportul pe care l-a prezentat autorităților italiene și astfel a fost ajutat să revină în R., ajungând acasă la data de 13 iunie 2009.

P. vătămată B. T. s-a constituit parte civilă în cauză în faza de urmărire penală cu suma de 3.000 de euro daune materiale (reprezentând salarul neîncasat și cheltuielile pe care le-a făcut în I.) și 7.000 de euro daune morale

(filele 263 volumul I și 65 volumul II din dosarul instanței).

18. La începutul lunii mai 2009 partea vătămată G. S. F. din B. M. a găsit un anunț în ziarul „Glasul M.ului"; conform căruia se ofereau locuri de muncă în I., anunțul consultându-l împreună cu prietenii săi L. I. și D. C. D.. Au apelat numărul telefonic indicat în anunț și au discutat inițial cu inculpata H. R. S. care le-a confirmat că ofertele de muncă sunt reale, că soțul său este cel care are posibilitatea să faciliteze angajarea în diverse domenii în localități din nordul I., asigurându-i că salariul va fi de 500 de euro lunar, transportul gratuit, masa și cazarea vor fi asigurate de angajatori. I. a mai menționat că bărbații vor lucra în zootehnie, iar pentru femei se asigură locuri de muncă în restaurante sau alte localuri publice, iar, la insistențele repetate ale celor trei persoane, inculpata a acceptat să recunoască faptul că în realitate locurile de muncă vor fi în S. Ulterior acestei date, cei trei au mai discutat la telefon detalii despre ofertă și cu inculpatul H. A. O. care i-a convins că oferta este serioasă. S-au hotărât să plece cu inculpatul în I., plecarea făcându-se în aceeași zi, persoanele fiind îmbarcate într-un singur microbuz ce a fost condus alternativ de inculpat și de martorul F. F. I. Î. de ieșirea din țară inculpatul a luat actele de identitate ale tuturor persoanelor transportate, fără să se mai restituie după aceea.

P. vătămată a declarat că inițial i s-a spus că transportul este gratuit, însă în momentul plecării inculpatului i-a comunicat că transportul costă 200 de euro, ce-i vor fi reținuți părții vătămate din primul salar.

În S. inculpatul a plasat toate persoanele, cei trei sesizând că percepe la fiecare plasare suma de 200 de euro de persoană, inculpatul înmânând italienilor și actele de identitate ale acestora.

P. vătămată G. S. F. a fost plasat de inculpat unui italian numit C., văzând cum inculpatul a încasat de la italian 200 de euro pentru el și i-a remis acestuia actul său de identitate.

G. S. F. a rămas aici 4 zile, timp în care a fost obligat să lucreze la câmp în condiții foarte grele, trebuind să rămână acolo toată ziua în arșiță, fără să primească apă sau mâncare, fiind cazat într-o baracă fără electricitate și fără apă curentă, în interior aflându-se doar un pat de fier.

Într-o împrejurare i s-a permis să telefoneze acasă și atunci G. S. F. i-a cerut mamei sale să-l ajute, după care i-a telefonat inculpatului povestindu-i condițiile în care se afla, acesta cerându-i să reziste.

În ziua următoare C. l-a transportat cu autovehiculul său într-o localitate necunoscută unde l-a abandonat, fără a-i restitui și actul de identitate. N. și obosit, partea vătămată G. S. F. s-a deplasat pe jos circa 10 ore până când unui italian i s-a făcut milă de el și i-a permis să telefoneze inculpatului, căruia G. S. F. i-a cerut să îl aducă acasă, inculpatul condiționând aducerea lui în țară de plata sumei de 100 de euro, sumă ce a fost procurată de mama părții vătămate G. S. F. care a dat-o inculpatei H. R. S. De asemenea, sora părții vătămate L. I. aflată în acea perioadă într-o altă zonă a I. la lucru, a plătit pentru G. S. F. alte

200 de euro inculpatului pentru a-l convinge să accepte să-l aducă pe acesta în R. și să-și recupereze actul de identitate de la italian. În microbuz partea vătămată i-a întâlnit și pe prietenii săi, L. I. și D. C. D. care i-au povestit că au fost exploatați în condiții asemănătoare și că inculpatul a cerut și pentru ei câte

300 de euro pentru fiecare drept răscumpărare.

P. vătămată G. S. F. și-a precizat constituirea de parte civilă în fața instanței, solicitând suma de 500 de euro daune materiale (350 de euro reprezentând suma plătită de părinții săi și de sora lui L. I. inculpaților, la care se adaugă salariul neprimit și celelalte cheltuieli efectuate în I.) - fila 295 volumul II din dosarul instanței.

19. P. vătămată D. C. D. a fost recrutată și traficată în S. de către inculpați prin aceleași metode prin care au fost recrutați și traficați și G. S. F. și

L. I. în luna mai 2009.

D. C. D., după ce a ajuns în S., a fost despărțită de prietenii săi, inculpatului H. A. O. plasând-o unui italian numit A. din localitatea R., căruia i-a remis și cartea de identitate a acesteia, primind de la italian suma de 200 de euro.

D. C. D. a fost dusă la locuința sicilianului unde i s-a cerut să o asiste și să o îngrijească pe soția acestuia, o femeie în vârstă, paralizată, care nu se putea mișca. Timp de două zile și o noapte D. C. D. a încercat să-și îndeplinească îndatoririle, însă nu a putut face față efortului.

D. C. D. a fost cazată într-o cameră mică, lipsită de electricitate, în condiții mizere și total necorespunzătoare, în cele două zile nemâncând nimic, întrucât A. îi dădea resturile de la masa familiei sale, pe care partea vătămată le-a refuzat, nu i s-a dat voie să facă baie sau duș, fiind obligată să muncească în casă.

În cele din urmă D. C. D. fiind copleșită de disperare a început să plângă, rugându-l pe A. să o ducă la ferma la care fusese lăsat prietenul ei, L. I..

D. C. D. a rămas la A. o săptămână, fiind silită să supraviețuiască în condițiile inumane descrise, după care A. a dus-o la ferma unde se afla prietenul ei, fiind convins că apoi o va aduce înapoi. Or ajunsă acolo, D. C. D. a refuzat să se mai întoarcă și a fost acceptată de patronul prietenului ei, numitul Z. D. C. D. a fost pusă însă să lucreze în gospodăria acestuia, cerându-i-se să zugrăvească încăperile din casă, să întrețină curățenia în fermă și fiind cazată într-un șopron împreună cu L. I., fără să beneficieze de condiții elementare de subzistență, neavând apă curentă, energie electrică sau alte utilități, primind mâncare o singură dată pe zi (macaroane).

În aceste condiții în acel loc D. C. D. a rămas aproape o săptămână fiind silită să își procure apa de băut dintr-o sursă nepotabilă - un puț neamenajat, Z. fiind violent atât cu ea, cât și cu L. I., proferând în permanență amenințări la adresa lor, fiindu-le frică de el deoarece au observat că umbla înarmat cu o pușcă și un pistol, având arme atât în autovehicul cât și în casă.

D. C. D. a reușit să telefoneze acasă și să explice familiei situația gravă în care se afla. În încercarea ei de a se salva cu orice preț l-a mințit pe Z. că este nevoită să se întoarcă în R. deoarece i-a murit mama, aspect care în realitate nu era adevărat. Z. l-a contactat pe inculpatul H. A. O. și i-a comunicat că nu mai are ce face cu victima întrucât plânge într-una. Între timp, din țară inculpatul a fost contactat telefonic și de tatăl numitei D. C. D. care i-a cerut imperativ să facă demersuri pentru a-i aduce fiica acasă, însă inculpatul a refuzat și a luat legătura cu victima spunându-i că trebuie să stea acolo până își plătește toate datoriile. D. insistențelor repetate ale familiei victimei, în cele din urmă H. A. O. a acceptat să o aducă în țară pe D. C. D., însă condiționat de plata sumei de 300 de euro.

Familia părții vătămate D. C. D. a făcut un împrumut deoarece nu dispunea de această sumă de bani.

Potrivit declarațiilor părții vătămate D. C. D. și ale martorului D. S. , după ce familia ei a procurat banii pretinși de inculpat, mama ei s-a întâlnit cu inculpata H. R. S. și i-a remis suma de 300 de euro pentru ca inculpatul să accepte s-o aducă pe partea vătămată acasă.

În acest sens, la fila 509 din volumul II al dosarului de urmărire penală se află depus un înscris olograf din care rezultă că inculpata H. R. S. (care a și semnat și și-a menționat datele cărții sale de identitate și codul său numeric personal) a primit la data de 22 mai 2009 suma de 600 de euro de la D. F. (mama părții vătămate D. C. D.) și de la B. Mia V. (mama părții vătămate L. I.).

P. vătămată D. C. D. și-a precizat în fața instanței constituirea de parte civilă, arătând că solicită doar suma de 300 de euro pretinsă de inculpați pentru aducerea în țară (fila 297 volumul II din dosarul instanței).

20. P. vătămată L. I. a luat la cunoștință de anunțul publicat în presa locală băimăreană privind oferte de locuri de muncă în I. în aceleași împrejurări ca și D. C. D. și G. S. L.

D. ce au ajuns în S., inculpatul H. A. O. l-a plasat pe L. I. inițial împreună cu D. C. D. la o fermă situată la o distanță de circa 8 km de orașul R. însă imediat prietena sa a fost mutată la A. La ferma respectivă aparținând italianului

Z., partea vătămată L. I. a rămas în continuare, aici întâlnindu-i pe alți cunoscuți de-ai săi din B. M., printre care și pe numitul Ș. P., acesta din urmă spunându-i că „în realitate va fi un dezastru";.

L. I. a arătat că a fost obligat să se ocupe de ferma de animale a lui Z., trebuind să presteze toate muncile specifice unei asemenea activități, a fost cazat într-un șopron lipsit de cele mai elementare mijloace de subzistență, fără acces la apă curentă, energie electrică sau alte utilități, rămânând în aceste condiții o săptămână, fiind nevoit să își procure apa de băut dintr-un puț neamenajat, iar hrană primea o dată pe zi.

L. I. a fost agresat fizic de către Z. care profera mereu amenințări asupra lui și asupra prietenei sale care fusese adusă între timp. În fiecare noapte sicilianul efectua controale pentru a depista eventualii fugari.

P. de muncă impus era epuizant, inuman, L. I. trebuind să muncească fără pauză de dimineața devreme până după lăsarea întunericului.

Într-o împrejurare, Z. a fost de acord să-i permită numitului L. I. să telefoneze acasă și imediat acesta a profitat de situație cerând ajutorul părinților săi, fiind foarte speriat deoarece auzise că Z. și doi prieteni de-ai săi împușcaseră două tinere pe care în prealabil încercaseră să le violeze.

La data de 22 mai 2009 inculpatul H. A. O. și-a făcut apariția la respectiva fermă fiind abordat de L. I. care i-a cerut să-i ducă acasă pe el și D. C. D., inculpatul refuzând, condiționând imediat aceasta de „. datoriilor pe care le aveau la el";, ori familiile să plătească pentru fiecare câte 300 de euro inculpatei H. R. S. rămasă în țară. Abia după ce inculpata i-a confirmat telefonic plata sumelor respective, inculpatul a fost de acord să permită îmbarcarea celor doi în microbuz și să-i transporte în R.

În prezența apărătorului din oficiu, în faza de urmărire penală L. I. a declarat că încă în I. inculpatul i-a amenințat ca, după revenirea în țară, să nu declare nimic autorităților române, dar nici celor italiene, deoarece se temea de intervenția acestora, cu atât mai mult cu cât carabinierii au sesizat că numita D.

C. D. plângea și au oprit în trafic microbuzul pentru a verifica, ocazie cu care cei doi nu l-au denunțat pe inculpat întrucât se temeau de acesta.

P. vătămată L. I. și-a precizat constituirea de parte civilă în fața instanței arătând că solicită 1.000 de euro daune materiale - incluzând salariul neplătit și cei 300 de euro achitați de mama sa inculpatei H. R. S. (fila 299 volumul II din dosarul instanței).

21. P. vătămată S. V. Z. din orașul S. în luna iunie 2009 a găsit în ziarul local „Glasul M.ului"; anunțul publicat de cei doi inculpați privind oferta de locuri de muncă în I., acesta sunând la numărul de telefon indicat și vorbind cu inculpatul H. A. O. care i-a explicat că are posibilitatea să faciliteze obținerea unor locuri de muncă în zootehnie în S. pentru care se asigură un salariu de

1.200 de euro lunar, masă și cazare gratuite, iar transportul costa 200 de euro ce urmau să fie reținuți din primul salar.

În ziua următoare au convenit să se întâlnească personal, ceea ce s-a și întâmplat, și în prezența unui prieten adus de partea vătămată S. V. Z. a confirmat din nou oferta făcută la telefon.

Plecarea a fost stabilită pentru ziua următoare, S. V. Z. fiind îmbarcat din S. de către inculpat într-un microbuz marca Volkswagen de culoare albastră și transportat, alături de mai multe persoane aflate în situația sa, spre I., microbuzul fiind condus alternativ atât de inculpat cât și de un șofer numit Adi care îl ajuta în acest sens. Î. de ieșirea din țară, inculpatul le-a luat tuturor documentele de identitate, restituindu-le pe parcursul călătoriei.

În S., S. V. Z. a constatat că inculpatul era adesea contactat telefonic de diferiți italieni pe care acesta îi cunoștea dinainte și cu care era înțeles în ceea ce privește traficarea de persoane ca forță de muncă din R.

S. V. Z. a fost plasat unui italian numit Z. care i-a solicitat actul de identitate și l-a transportat cu autovehiculul său la o fermă situată într-un loc izolat între localitățile R. și C. I., fiind cazat într-o încăpere împreună cu un alt român.

P. de lucru impus se încadra între orele 05:00-22:00 zilnic, inclusiv sâmbăta și duminica, S. V. Z. fiind pus să îngrijească o cireadă de vite, primind mâncare doar o dată pe zi, motiv pentru care era nevoit să fure fructe din livada italianului pentru a rezista.

D. două săptămâni Z. l-a mutat într-un beci insalubru, lipsit de geamuri, unde era sechestrat tot timpul atunci când nu era folosit la lucru.

Întrucât S. V. Z. nu a mai putut face față acestui regim inuman, a cerut ca măcar să fie transferat la un alt patron, dar Z. a refuzat, condiții în care a hotărât să încerce să se salveze singur și astfel, într-o zi a plecat pe neobservate cu bagajul asupra sa. Când a ajuns la șoseaua principală s-a văzut înconjurat dintr- o dată de trei autoturisme, în unul aflându-se Z. care l-a urcat cu forța în mașină și l-a bătut, punându-i apoi pistolul la tâmplă și amenințându-l cu moartea. S. V. Z. s-a speriat foarte tare mai ales când a văzut că este adus înapoi la fermă unde a fost sechestrat în beci și a fost ținut acolo timp de 2 zile și o noapte, interval în care a fost bătut în continuare, din cauza leziunilor suferite nemaiputând părăsi patul în perioada următoare. În pofida acestei stări grave, numitului S. V. Z. nu i s-au asigurat nici cele mai elementare condiții de îngrijire, neprimind nimic de mâncare, neadministrându-i-se nici un fel de medicație sau de asistență medicală. A fost îngrijit pe ascuns de concubina lui Z., numita S. M., aceasta aducându-i din când în când câte ceva de mâncare.

Uneori Z. le permitea persoanelor exploatate de el să telefoneze acasă, pentru a nu crea probleme cu autoritățile în cazul în care familiile s-ar fi îngrijorat și într-o astfel de ocazie, S. V. Z. a vorbit cu H. A. O. cerându-i sprijinul. Inculpatul l-a asigurat că „. va fi bine"; și că va primi după 2 luni salariul, însă realitatea l-a contrazis.

D. o lună în care a fost exploatat, umilit și tratat inuman, S. V. Z. i-a cerut lui Z. plata salariului pe care inculpatul i-l promisese în țară, italianul refuzându- l.

S. V. Z. a declarat că între timp inculpatul a mai adus la ferma lui Z. și alte persoane din R., însă nu putea lua legătura cu acestea deoarece italianul le interzisese să colaboreze între ei sau să vorbească unul cu altul. La un moment dat, în prezența inculpatului, partea vătămată S. V. Z. și un anume „. i-au cerut lui Z. plata salariului din nou, însă acesta a refuzat în continuare și de față cu inculpatul, Z. i-a lovit pe amândoi, le-a pus pistolul la tâmplă și i-a amenințat cu moartea, fără ca inculpatul să intervină în vreun fel.

Asupra lui S. V. Z. s-au făcut presiuni de către inculpat și de către Z. pentru a-l determina să mai rămână acolo o perioadă, însă acesta a refuzat spunându-i inculpatului că intenționează să-i reclame la carabinieri, în cele din urmă acceptând să-l aducă în țară, dar numai după ce i-a promis că va renunța la reclamație.

Din declarația lui S. V. Z. dată în faza de urmărire penală mai rezultă că din când în când autoritățile polițienești italiene făceau câte un control menit să depisteze prezența persoanelor exploatate prin muncă, însă traficanții italieni erau avizați și atunci ascundea victimele.

P. vătămată S. V. Z. și-a precizat în fața instanței constituirea de parte civilă, solicitând 2.100 de euro daune materiale (reprezentând salariul neîncasat pentru 1 lună și 3 săptămâni) și 20.000 de euro daune morale (fila 227 volumul II din dosarul instanței).

22. P. vătămată B. B. din B. M. era angajat în vara anului 2009 în câmpul muncii însă a decis să își caute un loc de muncă mai bine plătit, astfel că la începutul lunii iulie 2009 a sesizat că în ziarul local „Glasul M.ului"; a fost publicat un anunț prin care se ofereau locuri de muncă în I. U. a apelului telefonic făcut la numărul indicat a vorbit cu inculpata H. R. S. care i-a explicat că acel anunț a fost postat de ea și soțul ei care se ocupă efectiv de transportarea persoanelor în I., că locurile de muncă sunt în agricultură în S., cu un salariu de

500 euro lunar, masă și cazare gratuite.

În următoarele două săptămâni B. B. a dorit să se informeze mai bine, telefonând de mai multe ori la acel număr, vorbind fie cu inculpata, fie cu inculpatul H. A. O., care de fiecare dată îi prezentau oferta în mod atrăgător.

La data de 16 iulie 2009, B. B. s-a prezentat la o întâlnire convenită cu inculpatul, în fața C.ui Euromedica din B. M., strada G. C., ocazie cu care s-a prezentat la discuție și o femeie pe care H. o recrutase prin aceeași modalitate, ambilor explicându-le că are posibilitatea să le faciliteze angajarea în S. în agricultură pentru un salariu de 500 de euro lunar, masă și cazare gratuite, transportul costând 200 de euro ce urmau să le fie reținuți din primul salar.

În data de 17 iulie 2009 s-a stabilit plecarea din B. M., realizându-se din zona Gării, benzinăria Mol situată în fața complexului „., inculpatul luând tuturor persoanelor actele de identitate înainte de a ieși din țară prin PTF P. și nerestituindu-le ulterior.

D. ce au ajuns în S., B. B. a remarcat că inculpatul se afla în legătură telefonică tot timpul cu diverși italieni care erau avizați despre faptul că aducea din R. persoane pe care urma să le plaseze ca forță de muncă la negru. B. B. și un anume F. au fost plasați unui italian numit C. care i-a plătit inculpatului pentru amândoi suma de 400 de euro, primind de la acesta actele lor de identitate. C. i-a transportat imediat pe amândoi la gospodăria situată la circa 8 km de orașul R., unde au fost cazați într-un garaj lipsit de geamuri și de condiții decente de supraviețuire fiind puși să muncească la câmp de dimineața până seara.

D. o săptămână în care au fost exploatați încontinuu, C. și soția sa s-au declarat nemulțumiți de munca prestată de români, astfel că i-au telefonat inculpatului și i-au cerut să-i ia de la ei. Din declarația lui B. B. dată în faza de urmărire penală, rezultă că aceasta în realitate era o strategie menită „să justifice"; refuzul italienilor de a le plăti pentru munca executată timp de o săptămână, nici unul dintre ei neprimind nici un ban.

C. i-a transportat pe B. B. și pe F. în același loc de unde i-a luat în urmă cu

7 zile, inculpatul așteptând acolo și primind de la italian actele de identitate ale acestora, pe care le-a reținut din nou ilegal asupra sa. Le-a promis celor doi că îi aduce în R., însă în realitate aceștia aveau să constate că inculpatul i-a dus la un alt italian numit E., căruia i se spunea și Z., și i-a înmânat și actul de identitate al acestuia.

N. E. (Z.) l-a obligat pe B. B. să lucreze de dimineața devreme până după miezul nopții, zilnic, inclusiv sâmbăta și duminica, activitatea principală fiind în zootehnie. D. o săptămână a procedat la fel ca și C., declarându-se și el nemulțumit și refuzând să-i plătească salariul, chemându-l pe inculpat să-l ia din gospodăria lui. În timpul în care s-a aflat la E. (Z.), B. B. a fost supravegheat în permanență pentru a nu i se permite să fugă, confirmând că italianul umbla în permanență înarmat cu un pistol.

În ziua în care inculpatul trebuia să vină după el, vineri, lui B. B. nu i s-a dat nimic de mâncare, inculpatul făcându-și apariția și aducându-i lui Z. pe G.

G. și O. V. F., care se cunoșteau cu B. și datorită faptului că G. G. a protestat în legătură cu realitatea diferită față de promisiunile primite în țară de la inculpat,

E. (Z.) i-a amenințat pe toți cu moartea, dându-se exemplu situația lui S. V. Z. pe care îl bătuse până când acesta nu se mai ridicase din pat două zile.

Din declarațiile părții vătămate B. B. rezultă că i-a spus inculpatului că nu mai dorește să muncească în I. datorită condițiilor grele și modului în care se comportă angajatorul și a insistat ca inculpatul să-l aducă în țară, însă inculpatul l-a amenințat cu bătaia dacă nu acceptă să mai rămână.

B. B. nu a fost adus acasă de inculpat, ci a fost dat mai departe unui alt italian numit P. care i-a luat și pe părțile vătămate O. V. F. și G. G., ducându-i la o fermă de porci unde i-a cazat pe toți trei într-un coteț împreună cu animalele, în condiții total insalubre și improprii. Cei trei au rămas acolo timp de o săptămână, fiind siliți să muncească în împrejurări extrem de grele și subnutriți. I-a cerut lui P. să-l anunțe pe inculpat să vină după el, însă acesta i-a cerut să mai rămână măcar o săptămână. B. B. a refuzat, la fel și G. G., care a amenințat că reclamă totul la carabinieri, ceea ce l-a înfuriat pe P. care a afirmat că i-a cumpărat pe amândoi cu 600 de euro de la inculpat, reclamându-și banii înapoi.

P. i-a lăsat să plece, fără să le restituie actele de identitate despre care a afirmat că au rămas la Z. V. s-au deplasat pe jos la o distanță de circa 60 km, timp de aproape două zile până au ajuns în orașul C. din regiunea cu același nume unde au găsit o asociația de întrajutorare pentru persoane lipsite de adăpost - „., deservită de un preot român ortodox, I. V., care i-a găzduit și i-a îndrumat să se adreseze cu plângere penală carabinierilor, după ce victimele telefonaseră în prezența lui inculpatului și acesta refuzase să discute cu preotul. Prin intermediul unui român cunoscut de-al victimelor din B. M., martorul V. A., aceștia s-au deplasat la secția de carabinieri și au dat declarații despre traficarea și exploatarea lor în S. (declarații traduse - filele 571-602 volumul II din dosarul de urmărire penală).

Prin intermediul asociației caritabile, B. B. a reușit să ajungă în R. fără actul de identitate care nu i-a mai fost restituiți de traficanții italieni care l-au exploatat. Ca atare, după ce a ajuns acasă B. B. i-a telefonat de mai multe ori inculpatului cerându-i să-i restituie documentul și l-a căutat la domiciliu, motiv pentru care inculpatul s-a înfuriat și l-a bătut.

P. vătămată B. B. și-a precizat în scris constituirea de parte civilă, solicitând despăgubiri materiale de 420 de euro salarul neîncasat pentru cele 3 săptămâni în care a lucrat, 50 de euro contravaloarea telefonului mobil reținut de inculpat, 50 de euro contravaloarea convorbirilor telefonice și 7.200 de euro contravaloarea muncii pe care nu a putut să o desfășoare în perioada iulie 2009- iulie 2010 din lipsa cărții de identitate și daune morale de 20.000 de euro (fila

248 volumul I și fila 155 volumul II din dosarul instanței).

23. P. vătămată G. G., luând la cunoștință de conținutul anunțului postat de inculpați în ziarul local „Glasul M.ului"; în luna iulie 2009, a telefonat la numărul indicat, vorbind întâi cu inculpata, care i-a confirmat oferta de muncă și apoi cu inculpatul de la care a aflat că acesta are posibilitatea să asigure locuri de muncă decente în S. în zootehnie sau agricultură, cu un salariu lunar cuprins între 500 și 700 de euro, masă și cazare gratuite, promisiuni făcute de inculpat și cu ocazia întâlnirii ce s-a desfășurat între el și numiții G. G. și O. V. F.

Cei doi au considerat că oferta era acceptabilă și peste câteva zile au plecat în I. îmbarcați de inculpat într-un microbuz din B. M., alături de alte persoane recrutate în condiții similare, microbuzul fiind condus alternativ de inculpat și de un alt șofer.

Î. de ieșirea din țară inculpatul a luat toate actele de identitate de la persoanele traficate, acte pe care nu le-a restituit ulterior.

În S. persoanele au fost plasate italienilor aflați în legătură cu inculpatul cărora acesta le remitea și actul de identitate al victimei, primind de la italieni sume de bani pentru fiecare persoană.

Părțile vătămate G. G., O. V. F. și B. B. au fost lăsați ultimii unui italian numit Z. care a plătit pentru ei în total suma de 600 de euro, și care după o zi i-a retraficat numitului P.

P. i-a cazat într-un coteț de porci, împreună cu animalele, în condiții mizere și inumane, primind de mâncare o singură dată pe zi, fiind supravegheați tot timpul și neavând voie să se odihnească.

D. o săptămână, G. G. a cerut să fie îmbunătățite condițiile de trai și muncă, însă totul s-a soldat cu agresarea sa de către P. care i-a aplicat lovituri cu un par peste mâini.

Părțile vătămate au hotărât să plece, deplasându-se pe jos până în localitatea C., unde au fost sprijiniți de fundația umanitară „., formulând plângere la secția de carabinieri, în condițiile descrise la punctul anterior.

Părții vătămate G. G. nu i s-a mai restituit niciodată cartea de identitate reținută inițial de inculpat încă de la plecarea din țară și remisă ilegal ulterior traficanților sicilieni.

În declarația dată, partea vătămată a arătat că a discutat telefonic cu inculpatul și i s-a plâns de situația în care se afla în I., inculpatul amenințându-l însă că dacă nu rămâne acolo vine și îl bate.

P. vătămată G. G. s-a constituit parte civilă în faza de urmărire penală cu suma de 150 de euro daune materiale - salariul neprimit pentru cele 10 zile în care a fost exploatat în S. și 10.000 de euro daune morale, menținându-și pretențiile civile în fața instanței (filele 263 volumul I și 231 volumul II din dosarul instanței).

24. În luna iulie 2009 părțile vătămate O. V. F. și G. G. au citit anunțul publicat în ziarul „Glasul M.ului"; prin care inculpații lansau oferte de locuri de muncă în I.

În urma apelului telefonic efectuat, O. V. F. și G. G. au vorbit cu inculpatul H. A. O. și au convenit cu acesta o întâlnire în fața C.ui „Euromedica"; din B. M. pe strada G. C., ocazie cu care le-a prezentat acestora condițiile de muncă și de salarizare pe care le putea facilita în S., constând în diverse domenii lucrative plătite cu salarii variind între 500 și 700 euro lunar.

La data convenită pentru plecare au fost îmbarcați într-un microbuz marca

Opel Vivaro cu numărul de înmatriculare (...) de către inculpat, din incinta benzinăriei MOL din B. M. situată vis-a-vis de C. „. și au plecat spre I. Cei doi au remarcat că autovehiculul era condus alternativ de H. și de un șofer care fusese adus special în acest scop.

Î. de ieșirea din țară prin PTF P., inculpatul a luat toate documentele de identitate ale persoanelor traficate și nu le-a mai restituit nici la destinație.

În S. O. V. F. a remarcat că inculpatul plasa fiecare persoană adusă din R. unor italieni pe care îi contacta telefonic în baza unei înțelegeri prealabile și care se prezentau pentru a-și alege forța de muncă adusă de inculpat. De asemenea, O. V. F. a observat că pentru fiecare persoană inculpatul primea o sumă de bani de la italieni, cărora le remitea odată cu persoana și actul de identitate al acesteia.

O. V. F. și G. G. au fost plasați ultimii unui italian care i-a retraficat mai departe lui P.

O. V. F. a confirmat că P. i-a cazat într-un coteț de porci împreună cu animalele, fără să le asigure alimentație corespunzătoare ori alte condiții normale de supraviețuire, exploatându-i în circumstanțe identice cu starea de sclavie.

În luna septembrie 2009, O. V. F. a intenționat să se întoarcă acasă, însă

P. nu i-a permis, refuzând să-i plătească salariul pentru munca prestată. Lipsit de actul de identitate și de bani, O. V. F. nu a știut să se descurce altfel pentru a reuși să se salveze. A rămas acolo până în luna decembrie 2009, fiind tratat în continuare ca un sclav, ținut în cotețul de porci în care existau șobolani și șopârle, fiind umilit zilnic, fără să i se plătească nimic din salariu.

La data de 18 decembrie 2009 O. V. F. a refuzat să mai lucreze și a plecat, lucrând câteva zile la un alt italian și reușind să câștige astfel bani cu care și-a achitat biletul de călătorie spre R.

P. vătămată O. V. F. s-a constituit parte civilă în cauză în faza de urmărire penală cu suma de 3.300 euro daune materiale reprezentând valoarea salariului care i s-ar fi cuvenit în perioada iulie-decembrie 2009 și 15.000 euro daune morale, menținându-și în fața instanței pretențiile civile (filele 263 volumul I și

233 volumul II din dosarul instanței).

25. În luna iulie 2009 partea vătămată C. G. B. din B. M. era angajat ca muncitor necalificat la SC A. SA B. M. unde câștiga un salariu foarte mic.

În urma lecturării anunțului publicat de inculpați în presa locală, C. G. B. a telefonat la numărul indicat în anunț, vorbind cu inculpata care i-a confirmat veridicitatea ofertelor de muncă în I., menționând că soțul său se ocupă de transport și de angajare, spunându-i că are posibilitatea să-i faciliteze angajarea în zootehnie, la o fermă de vite, în S. cu un salariu de 500 euro lunar, masă și cazare gratuite.

În duminica următoare, C. G. B. a revenit cu un telefon pentru a discuta personal cu inculpatul întrucât îi spusese inculpatei că nu știe să îngrijească animale, inculpatul fixându-i o întâlnire, ocazie cu care i-a înmânat o carte de vizită și i-a cerut să mai revină cu un telefon peste alte două săptămâni.

La termenul convenit, C. G. B. s-a conformat și inculpatul H. A. O. i-a transmis că plecarea este stabilită pentru următoarea zi de miercuri, din incinta benzinăriei MOL situată vis-a-vis de C. „. din B. M.

La întâlnirea din ziua respectivă, susnumitul s-a prezentat însoțit de O. V.

F. și G. G. și datorită faptului că inculpatul nu mai avea locuri libere în microbuz, i-a luat doar pe ultimii doi, pe C. G. B. amânându-l cu încă o săptămână. A., plecarea lui C. G. B. s-a făcut la data de 12 august 2009 din incinta benzinăriei MOL din B. M. situată în apropierea C.ui „., transportul efectuându-se cu același microbuz marca Opel Vivaro înmatriculat sub numărul (...), condus pe rând fie de inculpat, fie de martorul F. F. I. C. G. B. s-a întâlnit și cu alte cunoștințe de-ale sale, respectiv cu numiții M. A., M. M. și un nepot de-al lor, D. Z., care de asemenea fuseseră recrutați prin aceeași modalitate de inculpat, actele de identitate fiind ridicate de la posesorii lor și reținute de inculpat.

În S., C. G. B. a fost plasat de inculpatul H. italianului Z. (cunoscut și sub numele de E.), unde a rămas timp de trei luni, care l-a cazat într-un garaj în condiții mizere, fără apă potabilă ori alte facilități. Chiar din prima zi C. G. B. a înțeles că va fi foarte greu, în prezența sa Z. agresând cu barbarie pe un alt român traficat numit F.

C. G. B. a fost obligat să muncească la ferma de vite zi-lumină, fără a beneficia de timp liber sau odihnă, fără să i se dea de mâncare decât o singură dată pe zi, fiind silit de situație să fure fructe din livadă - portocale.

D. prima săptămână C. G. B. l-a rugat să-i telefoneze inculpatului pentru a-l ruga să-l ducă înapoi acasă, însă Z. nu a făcut acest lucru întrucât interesul său era să-l exploateze cât mai mult cu putință. În toată perioada, italianul l-a umilit încontinuu, înjurându-l, vorbindu-i urât și tratându-l ca pe un sclav. Într- o împrejurare când l-a surprins plângând în garaj l-a agresat, bătându-l cu un baston și după ce C. G. B. a căzut la pământ, i-a aplicat lovituri și cu picioarele. În scurt timp, C. G. B. a devenit puternic traumatizat, mărturisindu-i unui bărbat din Sibiu că dacă nu reușește să se întoarcă în R. va fura pistolul lui Z. și se va împușca sau se va spânzura, intențiile lui fiind auzite de Z. care în perioada următoare și-a intensificat supravegherea.

La insistențele părții vătămate, Z. a acceptat să renunțe la el și i-a telefonat inculpatului să vină să îl ducă de acolo, C. G. B. nefiind plătit deloc în timpul în care a fost exploatat prin muncă din S., Z. spunându-i că salariul va trebui să îl pretindă de la inculpatul H. Pe timpul călătoriei spre casă, C. G. B. nu a avut nici măcar bani să își cumpere de mâncare, iar inculpatul nu a fost interesat să îl ajute în acest sens.

C. G. B. a realizat că inculpatul nu ar fi acceptat să îl aducă acasă dacă nu ar fi primit niște bani de la Z., fiul lui Z. spunându-i că suma de 500 de euro reprezentând salarul său a dat-o inculpatului, însă inculpatul H. nu a recunoscut niciodată și a refuzat să-i telefoneze italianului.

P. vătămată C. G. B. s-a constituit parte civilă în cauză în faza de urmărire penală cu suma de 1.250 de euro reprezentând daune materiale (salariul neplătit)

și 15.000 de euro daune morale, menținându-și pretențiile civile în fața instanței

(filele 263 volumul I și 293 volumul II din dosarul instanței).

26. În luna iunie 2009 partea vătămată M. A. din B. M. a sesizat anunțul postat de inculpați în ziarul local „Glasul M.ului"; și împreună cu cumnatul său, partea vătămată T. I. V., l-au contactat pe inculpat aflând de la acesta că poate să le asigure angajarea în S. în diverse domenii cu un salariu lunar de 500 de euro, masă și cazare gratuite.

La data de 1 iulie 2009, cei doi s-au deplasat la locul convenit pentru plecare (în B. Mate, zona gării) unde au constatat că inculpatul organizase transportul de persoane cu două microbuze, specificându-le că vor lucra în agricultură, actele de identitate ale persoanelor fiind ridicate și reținute de șoferul microbuzului, care le-a restituit deținătorilor de drept în I.

Atât M. A., cât și T. I. V. au sesizat după ce au ajuns în S. că inculpatul încasa o sumă de bani pentru fiecare persoană adusă din R. și plasată italienilor care urmau să o folosească la muncă. Cei doi împreună cu un alt tânăr au fost transportați de inculpat în orașul R. unde inițial s-a încercat plasarea lor la o fermă, însă după câteva ore, însoțit de italianul proprietar al fermei respective, inculpatul s-a deplasat cu ei cu tot la o altă fermă unde proprietarul se numea G. A., prieten al celui dintâi. P. a doua zi când G. A. avea nevoie de ei, au fost duși de inculpat din nou la prima fermă unde au înnoptat, iar dimineața au fost duși de inculpat într-o livadă și abandonați acolo. D. circa 20 de minute și-a făcut apariția G. A. cu un autoturism de teren și i-a dus pe toți trei la un alt italian, numit F. fiind cazați într-o casă părăsită, cu geamuri sparte, nelocuită de mult și aflată în stare de ruină, neavând canalizare, apă curentă, energie electrică sau alte utilități necesare și în care mișunau șobolani.

G. a promis și el un salariu de 500 de euro lunar, cazare și masă gratuită. Zilnic erau siliți să muncească aproape non-stop, în condiții de arșiță, în câmp, izolați de comunitate și fără nici un fel de alte condiții, italianul nepermițându-le să telefoneze familiilor rămase acasă.

În prima săptămână au primit ceva de mâncare și apă, însă din săptămâna următoare acestea au dispărut cu totul, sicilianul nepreocupându-se în nici un fel să le asigure mâncare și apă, condiții în care au simțit că nu mai sunt în stare să reziste și din pricină că le lipsea cu desăvârșire apa potabilă, au fost nevoiți să consuma apă nepotabilă din puțurile pentru irigații și să mănânce doar portocale pe care le găseau din când în când.

D. două săptămâni, aceștia i s-au plâns lui G. A. că nu mai pot îndura, italianul promițându-le că le va da câte 50 de euro săptămânal ca să își cumpere de mâncare de la un supermarket din zonă, el urmând să le furnizeze pe câmpul unde lucrau doar pâinea și apa o dată la trei zile.

Părțile vătămate au procedat de această manieră, dar neavând condiții să păstreze alimentele la rece, acestea s-au alterat curând, din cauza foamei consumându-le chiar și în această stare.

D. o lună G. A. le-a dat lui M. A. și T. I. V. suma de 300 de euro ca să o împartă între ei, arătându-le totodată și o listă de cheltuieli pe care consemnase felurite cumpărături, pretinzând sumele de la ei inclusiv pentru apă. I.nul a mai afirmat că i-a dat inculpatului suma de 200 de euro pentru fiecare dintre ei și în consecință nu le poate oferi salariu mai mare. M. A. și T. I. V. au protestat, italianul însă nu a acceptat să îi mai asculte anunțându-i că mai are nevoie de ei timp de o săptămână sau două.

D. o săptămână inculpatul și-a făcut apariția în zona respectivă, însoțit de

F. F. I. afirmând că trebuie să-i ducă înapoi în țară pe numiții M. M. și M. A.

(socrii părții vătămate) care nu se puteau descurca. M. A. și T. I. V. au primit de la G. A. câte 120 de euro, dar după ce s-au îmbarcat în microbuzul inculpatului, acesta i-a făcut cunoscut lui M. A. că trebuie să plătească și pentru D. Z. 100 de euro deoarece trebuia să-i răscumpere actul de identitate de la italianul la care acesta fusese plasat. În acest fel, au fost transportați în incinta unei benzinării unde i-au întâlnit pe M. M. și M. A. însoțiți de D. Z., pentru care M. A. a fost nevoit să plătească suma de 100 de euro unui sicilian, aceasta fiind condiția ca acesta să restituie cartea de identitate.

Pentru a-i ajuta și pentru a-l determina pe inculpat să accepte să-i aducă acasă pe M. M. și M. A. întrucât ambii sunt bătrâni și bolnavi, M. A. a mai lucrat o săptămână în condiții de sclavie la o fermă care aparținea fiului lui Z., unde l-a întâlnit pe C. G. B. Z. și fiii acestuia s-au comportat foarte urât cu aceștia, nu i- au plătit, au fost violenți cu ei, dar i-au dat inculpatului suma de 200 de euro care s-ar fi cuvenit să o plătească victimei. În cele din urmă inculpatul a acceptat să-l aducă în R. pe M. A.

P. vătămată M. A. s-a constituit parte civilă în cauză în faza de urmărire penală cu suma de 1.000 de euro daune materiale (reprezentând salarul neprimit) și 10.000 de euro daune morale, menținându-și în fața instanței pretențiile civile (filele 263 volumul I și 153 volumul II din dosarul instanței).

27. În cursul lunii iunie 2009 T. I. V. a aflat despre oferta de muncă făcută de inculpați în presa locală băimăreană în aceleași circumstanțe cu M. A.

T. I. V. a fost traficat în S. împreună cu M. A. de inculpat în împrejurările descrise. T. I. V. a arătat că microbuzul cu care au fost duși în S. a fost condus alternativ atât de inculpat cât și de F. F. I.

P. vătămată T. I. V. a fost exploatată în S. la ferma lui G. A. în aceleași condiții ca și M. A. ca urmare a faptului că au fost împreună în toată perioada respectivă, iulie - august 2009, muncind de dimineața până seara, fiind cazat într-o casă părăsită fără utilități, iar hrană primea puțină și uneori se altera.

În urma incidentului petrecut în benzinăria respectivă între inculpat și M. M. și M. A., numitul M. A. a mai rămas o săptămână în S. să mai lucreze pentru a acoperi cheltuielile de călătorie spre R. a acestora, pretinse de inculpat. În schimb, partea vătămată T. I. V. s-a întors acasă la sfârșitul lunii august 2009, plătind inculpatului 100 de euro pentru transportul său și încă 100 de euro pentru ca inculpatul să accepte să o transporte în țară și pe partea vătămată M. M.

P. vătămată T. I. V. și-a precizat constituirea de parte civilă în cauză solicitând suma de 500 de euro reprezentând diferența de salar neprimită pentru perioada în care a fost exploatat prin muncă în S. și 10.000 de euro daune morale (fila 301 volumul II din dosarul instanței).

28. Părțile vătămate M. M. (56 de ani ) și M. A. (58 de ani) l-au cunoscut pe inculpat în anul 2007 ca urmare a faptului că a transportat-o pe numita M. M. în

I. cu promisiunea că îi va găsi un loc de muncă potrivit vârstei și stării ei de sănătate, ducând-o la un bătrân într-o localitate din S., unde a trebuit să aibă grijă de acesta. D. doar două săptămâni, bătrânul respectiv a decedat și astfel M. M. a fost nevoită să se întoarcă acasă fără nici un ban deoarece nu fusese plătită pentru cele două săptămâni, împrejurare în care inculpatul îi promisese un salariu de 500 de euro lunar, însă cei 250 de euro cuveniți pentru cele două săptămâni lucrate au fost încasați de inculpat direct de la fiica bătrânului decedat, fără să-i remită nimic lui M. M.

În cursul lunii august 2009, datorită faptului că se aflau într-o situație financiară dificilă, M. M. și M. A. au decis să-l contacteze pe inculpat deoarece

știau că el continuă să plaseze oameni la muncă în S., inclusiv ginerii lor - M. A.

și T. I. V.- fiind duși acolo.

A., M. M. a vorbit cu inculpatul care după două săptămâni de la convorbirea telefonică i-a comunicat că i-a găsit ceva de lucru atât ei cât și soțului ei, M. A., ținând seama de vârsta destul de înaintată a acestora și starea lor de sănătate, ocazie cu care inculpatul i-a întrebat dacă nu mai cunosc și alte persoane dispuse să accepte oferta lui privind plasarea în S. la muncă, M. M. și M. A. gândindu-se la un nepot de-al lor, numitul D. Z. din J., județul Sălaj, care, în acea perioadă, se afla la domiciliul celor doi în B. S..

Plecarea a fost stabilită pentru ziua următoare, soții M. au fost nevoiți să se împrumute de la cunoscuți cu suma de 200 lei pentru a-și cumpăra medicamente și alte bunuri necesare călătoriei. Din declarațiile părților vătămate M. M. și M. A. a rezultat că la data și ora convenită pentru plecare cei doi s-au prezentat în zona Gării din B. M. și au fost îmbarcați de inculpat într-un microbuz despre care au arătat că pe durata călătoriei până în S. a fost condus alternativ atât de inculpat, cât și de F. F. I. Î. cu soții M. au fost traficați atunci și numiții C. G. B. și D. Z.

Inculpatul le-a explicat că vor lucra în agricultură, că fiecare va primi un salariu de 500 de euro lunar, masă și cazare gratuite.

Î. de a ajunge în PTF P., inculpatul le-a luat tuturor persoanelor transportate actele de identitate, restituindu-le ulterior.

Părțile vătămate M. M. și M. A. nu au putut fi plasați la început, fiind refuzați motivat de faptul că sunt prea în vârstă, însă în cele din urmă au fost dați unui sicilian numit C. care dorea să-i folosească la muncă într-o seră, D. Z. fiind plasat ulterior altui italian.

M. M. și M. A. au fost cazați într-o rulotă fără să li se asigure nici un fel de condiții: nu aveau apă curentă, nici energie electrică, nici grup social, iar M. M. a fost nevoită să doarmă pe jos deoarece singurul pat din rulotă era prea mic pentru ea și soțul ei, iar acesta era bolnav.

Chiar din ziua sosirii, M. M. și M. A. au fost duși la lucru, fără să fie menajați deloc, cu toate că italianul văzuse starea în care se găseau. Li s-a impus să lucreze în seră, la răsaduri, de dimineața până seara și fără să li se acorde pauză decât o dată pe zi timp de 15 minute ca să mănânce. De fiecare dată C. le dădea organe de porc (plămâni), în stare crudă, pentru ca să fie preparate de M. M., însă aceasta nu avea condiții apte de gătit, astfel că le era imposibil să mănânce. S-au chinuit în acest fel timp de 2 săptămâni, dar italianul se arăta nemulțumit de ei.

C. a cerut inculpatului să vină și să îi preia pe soții M. deoarece nu era mulțumit de ei și intenționa să îi abandoneze. În aceste condiții inculpatul și-a făcut apariția și i-a luat de acolo pe M. M. și M. A., transportându-i până în incinta unei benzinării unde i-a obligat să coboare, condiționându-le deplasarea în continuare de plata sumei de 300 de euro. M. M. și M. A., fiind bolnavi, au insistat să fie aduși acasă deși nu aveau absolut nici un ban pentru că nu fuseseră plătiți de C.

Potrivit declarației părții vătămate M. M., inculpatul primise suma de 240 de euro de la C., însă a motivat că acești bani erau insuficienți pentru ca el să-i accepte să-i transporte până în R., cerându-le în continuare încă 300 de euro.

M. M. a insistat să-i aducă până în R., promițându-i că îi vor plăti după ce vor ajunge acasă și se vor împrumuta, însă inculpatul a refuzat categoric și, mai mult, le-a scos bagajele afară din mașină și i-a amenințat că îi va abandona acolo. Din declarațiile părților vătămate M. M. și M. A. a rezultat că în acele împrejurări, o fetiță aflată în microbuz care asistase la incident le-a oferit numărul de telefon al unei secții de carabinieri și i-a sfătuit să telefoneze dintr-un magazin aflat în apropiere. Crezând că inculpatul va accepta să-i aducă acasă dacă va afla că ea intenționează să sesizeze carabinierii, M. M. l-a avertizat că are de gând să telefoneze autorităților, lucru care l-a enervat pe inculpat, acesta bruscând-o, înjurând-o și amenințând-o cu moartea, fiind decis să-i abandoneze acolo.

În aceste condiții, soții M. au cerut ajutor ginerilor lor, M. A. și T. I. V. și doar după ce aceștia i-a plătit inculpatului pentru cei doi 300 de euro procurați cu greu, inculpatul a acceptat să-i îmbarce din nou pe soții M. în microbuz și să-i aducă acasă.

Părțile vătămate M. M. și M. A. s-au constituit fiecare părți civile în cauză în faza de urmărire penală cu câte 250 de euro - salariul ce li s-ar fi cuvenit și care a fost încasat în realitate de inculpat, câte 300 de euro pentru pretențiile inculpatului de a-i duce acasă și câte 10.000 de euro daune morale, menținându- și pretențiile civile în fața instanței (filele 76 și 394 volumul II din dosarul instanței).

29. P. vătămată D. Z. l-a cunoscut pe inculpatul H. A. O. prin intermediul bunicilor lui, M. M. și M. A., fiind traficat în I. în aceeași împrejurare cu aceștia, promițându-i-se un loc de muncă în agricultură, cu un salariu de 500 de euro lunar. D. faptului că în acea perioadă lucra la SC A. SA B. M. și câștigul lunar era foarte mic comparativ cu cel promis de inculpat, D. Z. a acceptat. Inculpatul i-a pretins suma de 200 de euro pentru a-l transporta, sumă ce urma să fie plătită din primul salar.

În S., D. Z. a fost plasat unui italian ce avea o fermă în apropiere de orașul

R., fiind obligat să lucreze la câmp de dimineața până seara. De la alți români aflați în aceeași situație, D. Z. a auzit că promisiunile inculpatului nu erau reale, astfel că l-a întrebat pe italian care este salariul pe care îl va primi, italianul spunându-i că trebuie să lucreze cel puțin două săptămâni pentru ca el să-și poată recupera suma de 200 de euro pe care a plătit-o pentru el inculpatului, iar cazarea și masa nu erau gratuite, urmând să-i rețină contravaloarea acestora din salariu.

D. Z. și-a exprimat nemulțumirea, condiții în care italianul i-a condiționat plecarea de la el numai după ce își va răscumpăra actul de identitate cu suma de

100 de euro.

D. Z. a fost silit să rămână și să lucreze în aceste condiții timp de 8 zile, inclusiv sâmbăta și duminica, perioadă în care nu a primit nimic de mâncare de la italian, mâncând doar ceea ce primea de la ceilalți doi români. Cu ajutorul acestora, D. Z. a telefonat familiei acasă cerându-i să îl roage pe inculpat să-l aducă acasă. D. Z. a făcut rost de suma de 100 de euro de la o rudă a sa reușind să-și recupereze actul de identitate.

Pentru a-și putea achita costul transportului în țară pretins de inculpat, respectiv 100 de euro, partea vătămată a mai muncit în I. încă o săptămână.

P. vătămată D. Z. a renunțat în fața instanței la pretențiile civile formulate în cauză (fila 251 volumul III din dosarul instanței).

30. În luna august 2009 partea vătămată H. R. V. a aflat de la mama sa, martora G.-H. E., că în ziarul local „Glasul M.ului"; s-a publicat o ofertă de muncă în I. și că ea a discutat telefonic cu persoana care a publicat acel anunț - inculpatul - care i-a spus că are posibilitatea să faciliteze angajarea în locuri de muncă în I. pentru un salariu de 500 de euro, cazare și masă gratuite.

H. R. V. a acceptat să plece în I. în condițiile promise de inculpat cu care a discutat și el personal și înainte de a ieși din țară prin PTF P., actul de identitate i-a fost luat de inculpat, fiindu-i însă restituit în I. Microbuzul cu care se făcea transportul era condus pe rând de inculpat și de F. F. I.

În S., H. R. V. a observat că inculpatul a chemat telefonic mai mulți cetățeni italieni care și-au făcut apariția la locurile stabilite pentru întâlnire, alegându-și persoane dintre cele aduse de inculpat și plătindu-i acestuia câte 200 de euro pentru fiecare.

H. R. V. a fost plasat unui italian numit F. care i-a plătit inculpatului suma de 200 de euro chiar în fața sa.

F. l-a transportat pe H. R. V. la o fermă de oi unde l-a cazat într-un saivan amenajat pentru animale, cerându-i să-i predea actul de identitate, însă H. R. V. i-a dat în locul acestuia cartea de alegător. S. nu avea nici un fel de utilități, astfel că H. R. V. a fost nevoit să-și amenajeze singur o colibă pentru a se proteja de frig pe timpul nopții, italianul neoferindu-i decât o pătură ce nu a putut-o folosi deoarece a observat imediat că era infestată cu paraziți (purici și păduchi).

F. l-a obligat să muncească de la orele 0. până aproape de miezul nopții, inclusiv sâmbăta și duminica, fără să-i ofere de mâncare decât o singură dată pe zi și atunci paste, în permanență fiindu-i foame.

Timp de o lună cât a stat acolo nu a fost plătit absolut deloc, iar atunci când a îndrăznit să-și ceară drepturile, italianul a refuzat să-i achite salariul spunându-i că salarul era fapt de 300 de euro/lună, însă i-a dat banii inculpatului.

P. vătămată H. R. V. a plecat de la italian și s-a deplasat pe jos timp de două zile și două nopți până a ajuns în orașul C., parcurgând astfel o distanță de aproximativ 100 km, unde întâmplător a cunoscut un roman care l-a pus în legătură cu niște italieni onești la care a prestat diverse activități, primind 50 de euro pentru a-și asigura venirea acasă. Între timp mama sa, G.-H. E., îl contactase pe inculpat și îi ceruse să-l aducă acasă pe fiul ei. Inculpatul a acceptat, luând de la H. R. V. cei 50 de euro pe care acesta și-i procurase cu greu.

D. ce a ajuns în B. M., inculpatul i-a impus martorului F. F. I. - șoferul microbuzului - să nu accepte să-i dea lui H. R. V. bagajele din microbuz până când nu va achita contravaloarea integrală a sumei pretinse de el, martorul conformându-se, însă a fost contactat imediat de G.-H. E. care l-a amenințat cu denunțul la organele de poliție și doar astfel H. R. V. a putut intra în posesia bunurilor sale personale.

P. vătămată H. R. V. s-a constituit parte civilă în cauză în faza de urmărire penală cu suma de 500 de euro - contravaloarea salariului neprimit timp de o lună - și 10.000 de euro daune morale, menținându-și pretențiile civile în fața instanței (fila 244 volumul III din dosarul instanței).

31. În cursul lunii august 2009, M. M. L. a găsit în ziarul local „Glasul

M.ului"; anunțul publicat de inculpați prin care ofereau locuri de muncă pe teritoriul I. și a telefonat la numărul indicat în anunț, purtând o conversație cu inculpatul care i-a relatat că are posibilitatea reală de a facilita angajarea în agricultură în S., cu un salariu de 500 sau chiar 600 de euro lunar, cazare și masă gratuite, inculpatul spunându-i că el personal transportă persoanele doritoare să dea curs ofertei sale de muncă în I., costul fiind de 200 de euro ce urmau să fie plătiți de patronul italian.

Neavând la acea dată un loc de muncă stabil în R., M. M. L. a acceptat oferta și la data de 3 septembrie 2009 s-a înțeles cu inculpatul să fie luat și el pentru a fi transportat în S., dată la care a plecat spre destinație, fiind îmbarcat de inculpat într-un microbuz condus alternativ atât de el cât și de F. F. I.

D. ce a ajuns în S., M. M. L. a sesizat că inculpatul telefona unor cetățeni italieni, cunoscuți de-ai lui, pe care îi chema să vină și să își aleagă persoanele pe care le adusese din R., pe cele pe care le doreau pentru muncă. M. M. L. a observat că de fiecare dată când inculpatul plasa pe unul dintre ei primea din partea italianului o sumă de bani.

M. M. L. a fost plasat unui italian numit C. care l-a transportat apoi cu mașina sa personală la o fermă unde l-a cazat în câmp, într-o clădire gen cabană, exploatarea acestuia făcându-se apoi atât de către C., cât și de către fratele acestuia Sici.

M. M. L. a constatat chiar de la început că nu erau adevărate promisiunile inculpatului pentru că nu i s-a oferit de lucru în agricultură ci la o fermă de vite unde a fost obligat să lucreze de dimineața până după lăsarea întunericului, neavând voie să se odihnească și în permanență Sici îi vorbea foarte urât, umilindu-l și manifestându-se violent la adresa sa, actul de identitate fiind reținut de cei doi italieni.

Într-o împrejurare, M. M. L. a cerut voie să i se permită să telefoneze familiei acasă, însă Sici s-a enervat și l-a izbit violent de o poartă, amenințându-l, ceea ce l-a speriat foarte tare pe acesta.

În aceste condiții, a fost obligat să muncească timp de o lună la ferma respectivă, fără să fie plătit cu absolut nici un ban. La un moment dat Sici i-a permis să-i telefoneze inculpatului și atunci M. M. L. l-a rugat să vină după el și să îl ducă în altă parte să lucreze.

Inculpatul l-a dus la alți italieni să lucreze, partea vătămată văzând când italianul respectiv i-a achitat inculpatului suma de 200 de euro pentru faptul că îi adusese o persoană pentru muncă. Ulterior, italianul i-a pretins să-i dea actul de identitate, dar având experiența anterioară, acesta a refuzat.

M. M. L. a fost apoi transportat într-un câmp, în loc izolat, unde a fost cazat într-o barcă insalubră, dotată doar cu un pat de fier cu lenjerie murdară, fără geamuri și utilități.

S.nul i-a promis că va lucra doar 8 ore zilnic și că la sfârșitul fiecărei săptămâni va fi plătit, dar în realitate M. M. L. a fost silit să muncească la câmp cel puțin 12 ore zilnic, fără să i se asigure alimente decât o dată pe zi lapte cu pâine, ceea ce nu era de natură să-l ajute să reziste în condițiile grele de muncă la care era obligat, trebuind să lucreze inclusiv sâmbăta și duminica. Italienii își băteau joc de el strigându-i că nici animalele lor nu se odihnesc sâmbăta și duminica, deci nu trebuie să pretindă nici el zilele respective libere. Alături de el mai munceau doi bărbați originari din Bacău ce fuseseră aduși acolo pe o altă filieră, și erau în permanență supravegheați de italian care îi exploata ca pe niște sclavi, îi înjura și îi umilea tot timpul, pretinzând să muncească tot mai mult.

D. o perioadă de două săptămâni în care a fost exploatat în condițiile descrise, M. M. L. i-a cerut sicilianului să-i plătească salariul cuvenit pentru munca prestată, lucru care l-a enervat într-o asemenea măsură încât l-a aruncat efectiv în stradă fără nici un ban spunându-i totodată că pentru munca prestată de partea vătămată a plătit deja inculpatului suma de 200 de euro. A., partea vătămată a aflat că și primul italian și ce-l de-al doilea au plătit inculpatului câte

200 de euro.

P. vătămată s-a deplasat în localitatea C., apoi a luat legătura cu sora sa, solicitându-i suma de 100 de euro pentru a-și putea plăti transportul și a se întoarce în țară. Martora P. C. M. (sora părții vătămate) a insistat de mai multe ori telefonic ca inculpatul să-i aducă fratele acasă, aceste aspecte rezultând din conținutul interceptărilor telefonice.

P. vătămată M. M. L. s-a constituit parte civilă în cauză în faza de urmărire penală cu suma de 900 de euro reprezentând salariul promis și neprimit pentru o lună și jumătate de muncă și 10.000 euro daune morale, menținându-și prezenții civile în fața instanței (filele 263 volumul I și 163 volumul III din dosarul instanței).

32.Activitățile de recrutare și de traficare de persoane în S. în scopul exploatării prin muncă făcute de inculpat cu concursul coinculpatei, au continuat și în perioada următoare, astfel că la data de 13 ianuarie 2010 organele de urmărire penală l-au surprins pe inculpat în timp ce organizase și efectua un nou transport de persoane spre S.

A., la data de 13 ianuarie 2010 inculpatul s-a prezentat cu două microbuze înmatriculate sub numerele (...) (Opel Vivaro) și (...) (VW Transporter) în incinta benzinăriei Mol din B. M., situată vis-a-vis de C. S., și a îmbarcat în acestea un număr total de 13 persoane cu scopul de a le transporta în S.

Dintre aceste persoane depistate un număr de 8 au declarat că dăduseră curs ofertei de muncă lansată de inculpat, arătând că acesta le promisese locuri de muncă în S. în domenii precum agricultura și zootehnia cu un salariu lunar de 500 de euro, urmând să beneficieze de masă și cazare gratuite, fiind vorba în acest sens de N. I., B. V. F., I. A. C., B. G., M. I., A. N., M. D. și L. M. V. C. persoane depistate în microbuzele respective au declarat că făceau călătorie în I. fără legătură cu activitățile inculpatului, dovedindu-se astfel că nu aveau implicare în cauză ca persoane recrutate și traficate, fiind vorba despre martorii

M. A. C., M. D. S., C. L., D. A. și D. B.

Din verificările efectuate în faza de urmărire penală a rezultat că nici unul dintre inculpați nu a fost autorizat, potrivit legii să efectueze acte de recrutare și de plasare de forță de muncă în străinătate și nici să efectueze transport de persoane în străinătate (adresa nr.1124/(...) a Inspectoratului T. de M. M. - fila

285 volumul I).

De asemenea, în cursul urmăririi penale s-a stabilit că inculpatul H. A. O. nu a avut și nu are nici în prezent permis de conducere pentru autovehicule, după cum s-a comunicat de către S. P. C. R. P. de C. și Î. a V. M. prin adresa nr.1./(...) - fila 298 volumul I. Pe de altă parte, procedându-se la contactarea telefonică prin intermediul B. de C. a C. O. C. a ofițerului de legătură al A. I. la B., s-a comunicat în urma verificărilor efectuate în baza de date a autorităților polițienești italiene că inculpatul nu posedă permis de conducere nici pe teritoriul I., unde nu i s-a acordat niciodată un astfel de document - fila 907, volumul III.

Cu toate acestea, în perioada de referință, s-a dovedit că inculpatul a condus în mod repetat pe drumurile publice din țară și din străinătate mai multe autovehicule, aspect ce rezultă din declarațiile părților vătămate și ale martorilor, inclusiv a persoanelor care l-au ajutat în mai multe ocazii la șofat - martorii F. F. I. și C. I. D. (filele 717, 734 volumul II din dosarul de urmărire penală, respectiv fila 206 volumul IV, fila 221 volumul V din dosarul instanței).

În raport de starea de fapt expusă după cum a rezultat din probele administrate în cauză atât în cursul urmăririi penale, cât și în faza cercetării judecătorești, instanța constată că faptele inculpatului H. A. O., care în baza unei rezoluții infracționale unice, în perioada iulie 2008-ianuarie 2010, a recrutat (fiind ajutat de coinculpată) prin înșelăciune un număr de 40 de persoane majore, cărora le-a promis locuri de muncă în I. remunerate corespunzător cu salarii între 500-1.200 euro lunar, cazare și masă asigurate, persoane pe care le- a transportat în I. în scopul exploatării prin muncă (rezultat produs în cazul unui număr de 32 de părți vătămate, iar în cazul a 8 părți vătămate actele infracționale realizându-se sub forma recrutării prin înșelăciune și a actelor preparatorii în vederea transportării), întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane prev. de art.12 alin.1 și 2 lit.a din Legea nr.678/2001 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.

Faptele inculpatului, care în perioada iulie 2008-ianuarie 2010, în baza aceleiași hotărâri infracționale, a condus în mod constant, repetat, pe drumurile publice din țară și din străinătate mai multe autovehicule fără a poseda permis de conducere, realizează elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere prev. de art.86 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002 republicată cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.

Cu privire la ambele infracțiuni se va reține incidența dispozițiilor art.37 lit.b Cod penal, inculpatul comițând infracțiunile în stare de recidivă postexecutorie. A., din fișa de cazier rezultă că inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr.124/(...) a T.ui M. la pedeapsa de 9 ani închisoare, pentru comiterea unui număr de șapte infracțiuni de tâlhărie, fiind arestat la (...) și liberat la (...) cu un rest neexecutat de 1406 zile. D. considerarea ca executată a acestei pedepse, inculpatul a comis cu intenție infracțiunile deduse judecății (fila

818 volumul III din dosarul de urmărire penală).

Fapta inculpatei H. R. S., care în baza aceleiași rezoluții infracționale, în perioada iulie 2008-ianuarie 2010, l-a ajutat pe inculpat în realizarea actelor de recrutare prin înșelăciune a unui număr de 27 persoane majore, care au fost apoi transportate și traficate în I. în scopul exploatării prin muncă (rezultat produs în cazul a 26 părți vătămate) realizează elementele constitutive ale complicității la infracțiunea de trafic de persoane prev. de art.26 Cod penal raportat la art.12 alin.1 și 2 lit.a din Legea nr.678/2001, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.

Sub aspectul elementelor constitutive ale infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților, instanța are în vedere următoarele:

Potrivit art.12 din Legea nr.678/2001, constituie trafic de persoane recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea sau primirea unei persoane, prin amenințare, violență sau prin alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înșelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau de a-și exprima voința, ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obținerea consimțământului persoanei. Prin această infracțiune, care sub aspectul elementului material al laturii obiective se realizează prin mai multe acțiuni alternative, trebuie să se urmărească un scop, și anume exploatarea persoanei, victimă a traficului.

În conformitate cu art.2 alin.2 din aceeași lege, prin exploatarea unei persoane se înțelege, între altele, executarea unei munci sau îndeplinirea de servicii în mod forțat, cu încălcarea normelor legale privind condițiile de muncă, salarizare, sănătate și securitate.

Probele dosarului au confirmat că în perioada iulie 2008-ianuarie 2010, inculpatul H. A. O., cu concursul coinculpatei, a recrutat prin înșelăciune persoanele vătămate, cărora le-a promis locuri de muncă corespunzătoare în I., în diferite domenii, agricultură, zootehnie, menaj, remunerate cu salarii cuprinse între 500 și 1.200 de euro lunar, masă și cazare asigurate gratuit, inculpatul angajându-se totodată să le asigure transportul până la destinație, respectiv să suporte cheltuielile de transport ori el, ori să le avanseze angajatorul italian, urmând a fi recuperate din primul salar.

Ca mijloc de săvârșire a infracțiunii, inculpatul a folosit atât înșelăciunea cu prilejul recrutării, cât și, ulterior, amenințarea și violența, după ce victimele erau lăsate la muncă.

În majoritatea cazurilor, recrutarea se făcea pe baza unor anunțuri postate în ziarele locale prin care se arăta că se oferă locuri de muncă în I., indicându-se numerele de telefon mobil ale inculpaților (filele 273 și 280 volumul I din dosarul de urmărire penală). Părțile vătămate luau legătura cu inculpații, care le amăgeau prin false promisiuni de locuri de muncă în I. bine plătite, cu muncă desfășurată în condiții decente, cu asigurarea transportului și oferirea de sprijin financiar în acest sens, respectiv convenindu-se ca banii pentru transport (al cărui cost era stabilit de inculpat la suma de 200 de euro - sumă deloc de neglijat în raport cu tarifele practicate de alte firme de transport persoane) să fie dați de persoanele vătămate după angajare. A., victimele care în momentul recrutării erau lipsite de venituri acceptau și deveneau îndatorate, fiind obligate să muncească în cu totul alte condiții decât cele promise.

Toate părțile vătămate, fără excepție, au arătat în declarațiile date discrepanța evidentă între condițiile promise și realitatea la care au fost supuse, pornind de la felul muncii și programul de lucru, condițiile de cazare, în rulote ori anexe, fără curent și apă potabilă, și, nu în ultimul rând, salarul promis și pe care nu l-au încasat, deși au muncit, decât în foarte puține cazuri și parțial.

Din declarațiile părților vătămate a mai rezultat că în I. erau predate traficaților italieni cu care inculpatul H. A. O. era în legătură, că erau deposedate de actele de identitate, iar când au cerut bani ori condiții decente de lucru au fost amenințate și lovite de către italieni, dar în unele cazuri și de către inculpat.

În atare condiții, puse în situația de a nu avea nici un document asupra lor, de a nu avea bani, aservite prin datorii și uneori amenințate și agresate, persoanele vătămate nu puteau decât să se supună condițiilor impuse.

Fără a relua situația fiecărei persoane vătămate, care a fost descrisă anterior, instanța a reținut că faptele inculpaților sunt dovedite cu declarațiile părților vătămate ce concordă între ele, dar și cu cele ale martorilor și cu conținutul proceselor-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate.

Cu referire la activitatea infracțională a inculpatei H. R. S., deși prin actul de trimitere în judecată s-a reținut că ajutorul dat de aceasta a vizat toate persoanele vătămate, în raport de declarațiile părților vătămate G. V. T., R. I. D., B. N. R., M. M., M. A., D. Z., N. I., B. V. F., B. G., M. I., A. N., M. D. M. și L. M. V. și celelalte probe administrate, instanța nu va reține în sarcina inculpatei actele materiale în raport cu aceste părți vătămate, întrucât nu s-a dovedit vreun ajutor în privința acestora, părțile vătămate luând legătura doar cu inculpatul H. A. O. și prin alte mijloace, nu anunțurile din ziar.

În concret, se va reține că ajutorul dat de inculpata H. R. S. a constat în publicarea în ofertele de muncă din ziar și a numărului de telefon personal. A. din procesul-verbal aflat la fila 272 volumul I din dosarul de urmărire penală rezultă că numărul de telefon din anunțul din (...) este folosit de inculpată, iar la filele 280 și 281 se găsesc copii după publicațiile în care este menționat din nou numărul de telefon al inculpatei. S. în baza acestor anunțuri, inculpata a dat relații persoanelor vătămate și a oferit detalii cu privire la locurile de muncă, implicându-se astfel în recrutarea acestora, după cum rezultă din declarațiile părților vătămate și transcrierea convorbirilor telefonice. Mai mult, inculpata cunoștea situația din I. a părților vătămate, întrucât acestea au sunat-o la telefon și i s-au plâns de condițiile grele. De asemenea, inculpata, la indicațiile inculpatului, în unele situații a încasat bani de la rudele persoanelor vătămate, pentru ca acestea să fie aduse înapoi în țară.

În consecință, cererea inculpatei de achitare în baza dispozițiilor art.11 pct.2 lit.a, art.10 lit.c Cod procedură penală nu poate fi primită, reținându-se că activitatea desfășurată de aceasta constituie acte de complicitate la infracțiunea de trafic de persoane.

De asemenea, inculpatul H. A. O. a solicitat achitarea în baza dispozițiilor art.11 pct.2 lit.a, art.10 lit.d Cod procedură penală, susținând că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane, lipsind intenția, întrucât doar a facilitat găsirea unui loc de muncă în străinătate pentru persoanele vătămate și le-a asigurat transportul pentru suma de 200 de euro, astfel că nu este răspunzător de exploatarea acestora prin muncă.

Această cerere este nefondată, având în vedere că infracțiunea de trafic de persoane se comite cu intenție directă, ceea ce presupune că traficantul are reprezentarea caracterului ilicit al actelor sale în realizarea cărora se implică în mod conștient și prevede consecințele lor, urmărind totodată producerea acestora.

Față de cele deja arătate în starea de fapt, și din care rezultă că inculpatul cunoștea condițiile grele și împrejurările în care erau exploatate părțile vătămate, nu o dată părțile vătămate aducându-i la cunoștință aceste aspecte, precum și faptul că nu erau plătite pentru munca depusă și cu toate acestea a continuat să ducă alte persoane la muncă, să le promită salarii și condiții corespunzătoare, se poate aprecia că acesta s-a implicat conștient în activitatea de trafic de persoane.

Nu poate fi primită nici susținerea inculpatului în sensul că efectua doar transport de persoane în străinătate, pornind în primul rând de la anunțul publicat și în care se menționa clar că se oferă locuri de muncă și nu doar transport, anunț în considerarea căruia a fost contactat de părțile vătămate, și nu în ultimul rând de la faptul că inculpatul era în legătură cu traficanții italieni, cărora le furniza astfel forță de muncă, relevante în acest sens fiind declarațiile părților vătămate.

Cu privire la cererea formulată de inculpat de schimbare a încadrării juridice a infracțiunii de trafic de persoane în sensul înlăturării prevederilor alin.2 lit.a al art.12 din Legea nr.678/2001, instanța o va respinge. Infracțiunea a fost comisă în forma agravată, respectiv de două sau mai multe persoane împreună, față de împrejurarea că inculpatul a acționat în activitatea sa de recrutare a persoanelor ajutat de coinculpată, iar în I. a acționat în baza înțelegerilor avute cu traficanții italieni pe care îi cunoștea dinainte și cu care a realizat finalitatea actelor ilicite.

Inculpatul a solicitat achitarea și pentru infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere, cu motivarea că a condus autovehicule doar în străinătate, susținând că avea permis de conducere eliberat de autoritățile italiene, invocând, totodată prevederile art.3 Cod penal potrivit cărora nu poate fi tras la răspundere penală întrucât nu a săvârșit infracțiunea pe teritoriul R.

Instanța constată că s-a dovedit cu declarațiile părților vătămate și ale martorilor, inclusiv a șoferilor care l-au ajutat F. F. și C. I. D., că inculpatul a condus repetat autovehicule atât pe teritoriul R., cât și în străinătate, situație în care legea penală română este aplicabilă. Pe de altă parte, din adresa S.ui P. C. R. P. de C. M. reiese că inculpatul nu figurează ca posesor de permis de conducere pentru nici o categorie (fila 298 volumul I din dosarul de urmărire penală), iar din verificările efectuate în baza de date a autorităților italiene rezultă că inculpatul nu figurează în evidențele autorităților italiene cu permis de conducere auto (fila

907 volumul III din dosarul de urmărire penală).

În consecință, motivarea și susținerile inculpatului nu pot fi reținute, fiind contrazise de probele administrate, astfel că cererea sa de achitare va fi respinsă.

S-a dispus condamnarea inculpatului H. A. O. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prev. de art.12 alin.1 și 2 lit.a din Legea nr.678/2001 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, art.37 lit.b Cod penal la pedeapsa de 10 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a teza a II-a și b Cod penal pe o perioadă de 5 ani, iar pentru comiterea infracțiunii prev. de art.86 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002 republicată cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, art.37 lit.b Cod penal la pedeapsa de 3 ani închisoare, dispunându-se executarea pedepsei celei mai grele de 10 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a teza a II-a și b Cod penal pe o perioadă de 5 ani.

La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate se are în vedere pericolul social concret al faptelor, caracterizat de modalitatea de comitere, perioada îndelungată de timp în care s-a desfășurat activitatea infracțională și numărul subiecților pasivi, dar și datele ce privesc persoana inculpatului astfel cum rezultă din referatul de evaluare și perseverența sa infracțională în raport de condamnările anterioare suferite.

Din pedeapsă se va deduce în baza art.88 Cod penal reținerea și arestarea preventivă din perioada (...)-(...).

Pe durata executării pedepsei se va interzice exercițiul drepturilor prev. de art.64 lit.a teza a II-a și b Cod penal, ținând seama de natura și gravitatea faptelor comise.

În vederea asigurării în continuare a bunei desfășurări a procesului penal, se va menține măsura obligării de a nu părăsi țara luată față de inculpat prin încheierea penală din (...).

I. H. R. S. a fost condamnată pentru complicitate la infracțiunea de trafic de persoane prev. de art.26 Cod penal raportat la art.12 alin.1 și 2 lit.a din Legea nr.678/2001 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, art.74 lit.a, 76 lit.b Cod penal la pedeapsa de 3 ani închisoare, pedeapsă la a cărei individualizare se are în vedere pericolul social al faptei, contribuția efectivă la comiterea acesteia, numărul de acte materiale la care s-a reținut participația acesteia, precum și datele ce caracterizează persoana inculpatei, lipsa antecedentelor penale, această ultimă împrejurare fiind reținută ca și circumstanță atenuantă.

În baza art.76 alin.3 Cod penal, s-a înlăturat aplicarea pedepsei complementare privativă de drepturi.

Fiind îndeplinite condițiile legale și apreciind că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 5 ani și se va atrage atenția asupra prevederilor art.83 Cod penal.

S-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie prev. de art.64 lit.a teza a II-a și b

Cod penal, iar în baza art.71 alin.5 Cod penal se va suspenda executarea acestei pedepse pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.

Procedând la soluționarea laturii civile a cauzei, instanța a constatat că majoritatea părților vătămate s-au constituit părți civile, solicitând obligarea inculpaților la plata de despăgubiri civile, materiale (reprezentând salariul neprimit pentru perioada lucrată, cheltuielile de transport în situația în care au fost suportate de părțile vătămate) și morale, ca o compensație pentru suferința îndurată urmare a regimului de muncă impus.

Constatând că sunt îndeplinite cerințele răspunderii civile delictuale, inculpații vor fi obligați în solidar la plata de despăgubiri civile, cu excepția actelor materiale la care nu s-a reținut participația inculpatei H. R. S. și cu privire la care va fi obligat doar inculpatul H. A. O.

La stabilirea cuantumului despăgubirilor civile, s-a avut în vedere salariul promis de inculpat părților vătămate și perioada efectivă în care acestea au muncit fără să fie plătite, ori au fost plătite parțial. De asemenea, în situația în care părțile vătămate au suportat cheltuielile de transport, aceste sume vor fi incluse în despăgubiri, întrucât părțile vătămate au făcut aceste cheltuieli în considerarea ofertei inculpatului și a inducerii lor în eroare.

Părțile vătămate sunt îndreptățite și la despăgubiri pentru daune morale, având în vedere suferințele încercate prin regimul de muncă impus, amenințări și violențe fizice și verbale, justificându-se astfel compensarea bănească a prejudiciului moral, luându-se în considerare perioada în care a fost exploatată fiecare parte vătămată și situația particulară a acestora.

În consecință, s-a dispus obligarea inculpatului H. A. O. la plata de despăgubiri civile conform dispozitivului sentinței.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații H. A. și H. R. și părțile civile C. G. B. și G. G.

Prin apelul promovat, inculpatul H. A. a solicitat admiterea acestuia, desființarea sentinței tribunalului și judecând în fond cauza, a se dispune achitarea sa în baza art.10 lit.d și art.11 pct.2 lit.a C.proc.pen., de sub învinuirea comiterii infracțiunii de trafic de persoane prev.de art.12 alin.1 și 2 lit.a din Legea

678/2001 cu aplicarea art.41, 42 și 37 lit.b C.pen., nefiind întrunite latura obiectivă și subiectivă a acesteia. Dacă se va trece peste această apărare, cere a i se reține în sarcină forma simplă, de bază a infracțiunii și nu cea calificată, respectiv art.12 alin.1 din Legea 678/2001.

În privința infracțiunii vizată de art.86 alin.1 din OUG 195/2002 solicită achitarea în baza art.10 lit.b rap.la art.11 pct.2 lit.a C.proc.pen., întrucât în I. poseda permis de conducere, iar în subsidiar, reducerea pedepsei și aplicarea unei sancțiuni sub minimul special prevăzut de lege.

Prin apelul formulat, inculpata H. R. a solicitat admiterea acestuia, desființarea sentinței tribunalului și judecând în fond cauza, a se dispune achitarea sa în baza art.10 lit.d și art.11 pct.2 lit.a C.proc.pen., de sub învinuirea comiterii complicității la infracțiunea de trafic de persoane prev.de art.26 C.pen., art.12 alin.1 și 2 lit.a din Legea 678/2001 cu aplicarea art.41, 42 C.pen., nefiind întrunite latura obiectivă și subiectivă a acesteia. Dacă se va trece peste această apărare, cere a i se reține în sarcină complicitate la forma simplă, de bază a infracțiunii și nu cea calificată, respectiv art.12 alin.1 din Legea 678/2001.

Prin apelul său, partea civilă C. G. B. a solicitat obligarea inculpatului H. A. la plata sumei de 1250 euro daune materiale și 15.000 euro daune morale, în mod eronat instanța de fond acordându-i doar 5000 euro daune morale.

Prin apelul formulat, partea civilă G. G. a solicitat admiterea căii de atac promovate, desființarea sentinței tribunalului și obligarea inculpatului H. A. la achitarea sumei de 150 euro daune materiale și 10.000 euro daune morale, ca efect al suferinței încercate în urma infracțiunilor săvârșite de inculpat, acesta însușindu-și și contravaloarea salariului la care ar fi fost îndreptățit.

Curtea examinând apelurile declarate, prin prisma motivelor invocate, ajunge la următoarele constatări:

Tribunalul Maramureș a pronunțat o soluție legală și temeinică în urma vastului probatoriu administrat, stabilind o corectă stare de fapt și dând o judicioasă încadrare juridică infracțiunilor săvârșite de inculpați.

Din probele scrise, testimoniale, științifice, atașate dosarului a rezultat fără dubiu că inculpatul H. A. a acționat în activitatea sa de recrutare a persoanelor, cu concursul inculpatei H. R., dar în S. a activat în baza înțelegerilor avute cu traficanții italieni, pe care îi cunoștea dinainte și cu care a desăvârșit finalitatea actelor sale ilicite. A., a reieșit din declarațiile nemijlocite ale părților vătămate, ascultate în fața T.ui M. că apelantul H. A. transporta victimele în S., unde le vindea efectiv exploatatorilor italieni, contra unor sume de bani, de regulă 200 euro de persoană, remițându-le acestora și actele de identitate ale persoanelor traficate, pentru a le împiedica să fugă sau să circule liber. Ulterior, inculpatul încasa de la traficanții italieni alte sume de bani, respectiv salariile care s-ar fi cuvenit a fi plătite victimelor, dar care intrau astfel în posesia sa, în mod ilicit.

A., din declarația părții vătămate L. I. din faza de urmărire penală, rezultă fără dubiu că „am observat că în S., inculpatul H. A. a început să ne plaseze pe fiecare, pe rând, unor cetățeni italieni cu care era în înțelegere și am văzut că de fiecare dată, când plasa pe câte unul dintre noi, H. primea de la italieni câte 200 euro pentru fiecare pesoană. Am mai văzut că H. în loc să ne restituie actele de identitate, le dădea cetățenilor italieni respectivi";.

Cooperarea din punct de vedere obiectiv și subiectiv dintre inculpatul H. A. și H. R. este reliefată prin conținutul declarației aceleiași părți civile care la f.517 u.p., învederează că „văzând că suntem disperați, H. A. a făcut presiuni asupra mea și a Dianei pentru a ne determina să ne convingem familiile să-i plătească

soției l ui în R. câte 200 euro pentru noi. Ș. că părinții mei s-au întâlnit cu soția lui H. și i-au dat acesteia suma de 300 euro. Acesteia nu i-a convenit suma și a mai cerut bani în plus, telefonându-i soțului său în S. și comunicându-i aceste lucruri. În aceste condiții, H. A. a vrut să ne abandoneze într-o pădure în S. Noi am telefonat din nou acasă, disperați și i-am rugat pe părinți să facă ceva și să-i achite soției lui H., restul banilor . Numai după ce a primit confirmarea de la soția sa că s-a efectuat plata, inculpatul H. A. a fost de acord să ne aducă acasă pe mine și pe D., inclusiv pe S. Ș. că familia acestuia i-a plătit soției lui H. în țară suma de 300 euro pentru el.....Când am fost în I., inculpatul H. A. ne-a amenințat să nu declarăm nimic organelor de poliție și de frică noi nu l-am denunțat";.

Aceleași împrejurări sunt relevate și prin declarația părții civile S. V. Z. din ambele faze ale procesului penal, care, la f.152 u.p. arată „un bărbat numit S. mi-a explicat că poate asigura loc de muncă în S. în zootehnie, urmând să primesc un salariu lunar de 1200 euro, masă și cazare gratuite, iar transportul va costa 200 euro. ...microbusul spre I. a fost condus pe rând de S., cât și de numitul A....după ce am ajuns în S. am constatat că inculpatul H. A. era contactat telefonic de italieni, care așteptau ca el să-i predea pe românii la care le promisese că-i aduce pentru muncă....S. a început să ne împartă la diverși patroni italieni, iar dacă cineva protesta, S. profera amenințări spunând că ne lasă pe jos, fără documente de identitate. Pe mine m-a plasat la un italian „Z."; unde programul de muncă era între orele 5-22 zilnic, primind mâncare o singură dată pe zi, spaghete cu roșii. ....nemaiputând să fac față acelui ritm de lucru, am încercat să fug de la acel italian, acesta m-a recuperat și m-a introdus într-un beci, unde am fost bătut....i-am telefonat inculpatului H. A., i-am relatat ce s-a întâmplat, acesta dându-mi asigurări că italianul mă va plăti ulterior";.

În același sens sunt și declarațiile părților civile B. B. (f.541 u.p.și în fața instanței), cât și ale părții vătămate D. Z. (f.684 u.p.).

Deosebit de importante pentru dovedirea laturii obiective și subiective a infracțiunii sunt și declarațiile părții civile G. G. din faza de urmărire penală și cea a cercetării judecătorești în care acesta relevă că „inculpatul H. A. ne-a promis că ne transportă în străinătate la muncă, urmând să-i plătim contravaloarea transportului din primul salariu pe care îl vom încasa în I. Î. cu noi au mai fost transportate încă 5 persoane care de asemenea au crezut în ofertele de muncă ale inculpatului H. Î. de a ieși din R., inculpatul H. A. ne-a cerut tuturor actele de identitate, pe care ulterior nu le-a mai restituit. D. ce am ajuns în I., ne-a predat la italieni, care achitau sume de bani pentru noi, de unde ne-am dat seama că eram vânduți italienilor. ....un italian, ne-a examinat pe mine și pe O. R. și B. B., după care i-a plătit inculpatului H. A. 600 euro. ...am fost cazați într-un coteț de porci, iar hrană primeam o singură dată pe zi... nici în prezent nu ne-am recuperat actele de identitate";.

Aceleași împrejurări sunt relevate și prin declarația martorului V. A. de la f.565 u.p., acesta fiind persoana care i-a ajutat pe victimele B. B. și G. G. să revină din I. în R. însoțindu-i și la chestura de poliție, pentru a-l denunța pe inculpatul H. A.

De asemenea, partea civilă C. G. B. în declarațiile date în faza de urmărire penală (f.623) precum și în fața instanței, învederează că „inculpatul H. m-a transportat în S., după ce cu o săptămână înainte îi dusese acolo pe numitul O. și G. G.....după ce am ajuns în I., am observat că am fost plasat de inculpatul H. unui italian, care m-a cazat în condiții mizere, având un program de lucru de la orele 5-21, primind o singură dată în zi hrană, constând în paste cu sos de roșii.... în mai multe rânduri, i-am cerut italianului să-mi plătească salariul, dar acesta a refuzat, spunându-mi că banii o să mi-i dea inculpatul H. A. ......arăt că inculpatul H. A. nu mi-a plătit salariul";.

Elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane în forma calificată sunt reliefate și prin declarațiile martorei P. C. M., care a insistat de mai multe ori, telefonic, pe lângă inculpatul H. A. să-i aducă fratele acasă, respectiv pe partea civilă M. M. L., așa cum rezultă din conținutul interceptărilor telefonice atașate la f.711- 715 vol.II, u.p. și f.171-176 vol.I. În conținutul acestei convorbiri telefonice, inculpatul H. A. recunoaște textual „meri acolo, te consider ca un sclav, ca și cum ai fi un sclav, trebuie să faci ceea ce ți se spune, luna are 31 de zile lucrătoare, ești plătit pe lună, 31 de zile lucrezi, deci nu este să fie sâmbătă și duminică";.

Conținutul infracțiunii de trafic de persoane în forma calificată este reliefat

și prin declarațiile părților civile M. M. și M. A., O. V. F. (f.680 u.p.), B. T. (f.477 u.p.), Ș. M. (f.463 u.p.). Relevante în cauză sunt și susținerile părții civile Ș. P., care declară că „inculpatul H. A. a intenționat să-l plaseze la un sicilian, unde partea civilă s-a întâlnit cu un român traficat de asemenea de către inculpatul H., care a apucat să-i comunice că nu a primit niciun ban de o lună de zile, de când se afla acolo. Așa fiind, partea civilă Ș. P. i-a cerut inculpatului H. A. să-l aducă înapoi acasă, dar inculpatul a ripostat, amenințându-l că dacă refuză să rămână în I. „îl leagă de mașină și îl va târâ așa până acasă";. Aceste afirmații ale părții civile au fost confirmate prin declarația martorei Ș. S. (f.469 u.p.), menținută și în fața instanței.

Practica constantă a instanței supreme a reliefat că se impune condamnarea inculpaților pentru efectuarea unor astfel de demersuri, de natura celor realizate de inculpatul H. A., precizând în decizii de speță că „. că inculpații organizau plecarea peste hotare a victimelor, le obțineau pașapoartele, le cazau în vederea plecării, le însoțeau"; sunt elemente din care rezultă că aceștia cunoșteau că victimele urmau să fie exploatate, iar această activitate infracțională se circumscrie prevederilor art.12 alin.1 și 2 lit.a din Legea 678/2001.

Probele testimoniale administrate în ambele faze ale procesului penal reliefează că inculpatul H. A. nu a acționat singur, ci împreună cu inculpata H. R., soția acestuia, pentru a recruta victimele prin înșelăciune, a le transporta și vinde în S., în scopul exploatării prin muncă, coinculpata ajutându-l efectiv în traficarea a 41 de persoane majore.

În faza de urmărire penală, inculpata H. R. S. a recunoscut că l-a ajutat pe soțul său în transportarea unor persoane în S., dar s-a apărat cu aceea că activitatea sa a fost doar de ajutorare a unor persoane care doreau să presteze o muncă utilă și nicidecum de transportare a acestora în vederea exploatării prin muncă.

În aceste condiții, nu se poate reține că inculpata H. R. ar fi comis infracțiunea doar în condițiile prevăzute de art.12 alin.1 din Legea 678/2001, deoarece aportul său infracțional se circumscrie într-un ansamblu de acte materiale ilicite ale acestei infracțiuni, realizată în deplină coeziune cu soțul său, despre a cărui activitate infracțională cunoștea în amănunt.

Practica judiciară a instanței supreme relevă că „dacă din probele existente se atestă, fără dubiu, că două persoane au exploatat-o pe partea vătămată, în care scop au cumpărat-o, au sechestrat-o, au transportat-o și au cazat-o într-un imobil unde erau aduși clienți, în vederea exploatării prin muncă, însușindu-și sumele de bani obținute de aceasta, încadrarea juridică a faptei este aceea prevăzută de art.12 alin.2 lit.a din Legea 678/2001, care are în vedere comiterea infracțiunii de două sau mai multe persoane împreună, și nu cea dispusă de art.12 alin.1 din același act normativ. Împrejurarea că inculpata H. R. era implicată și conlucra îndeaproape cu soțul său, în traficul de persoane, este dovedită prin declarația părții civile D. C. D., care învederează că „după ce familia sa a procurat banii pretinși de inculpatul H. A., mama victimei s-a întîlnit cu inculpata H. R. S. și i-a remis suma de 300 de euro pentru ca inculpatul H. A. să accepte s-o aducă acasă pe victimă";. În acest sens, în faza de urmărire penală s-a depus la dosar un înscris olograf din conținutul căruia rezultă că inculpata H. R. S. recunoaște (care a și semnat și a menționat datele sale de identitate și CNP) că a primit la data de 22 mai 2009 suma de 600 euro de la D. F., mama părții civile D. C. și de la martora B. Mia, mama numitului L. I. și de la mama părții civile S. I. și M. C.

Vinovăția inculpaților în săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane dedusă judecății, a fost probată prin declarațiile constante din ambele faze ale procesului penal, ale părților vătămate la care s-a făcut referire în cuprinsul deciziei, coroborate cu probele testimoniale (declarațiile martorilor Ș. S., D. S., B. Mia, S. G. M., G. H., C. I., F. F.) și cu conținutul interceptărilor convorbirilor telefonice ale inculpaților.

De reținut este faptul că declarațiile constante ale celor 41 de părți vătămate date în faza de urmărire penală, au fost menținute și în fața T.ui M. cu ocazia audierii nemijlocite de către judecătorul fondului.

În privința apărării formulate de inculpatul H. A., aceasta va fi înlăturată ca nefondată, în sarcina sa și a soției fiind corect reținută infracțiunea de trafic de persoane prev.de art.12 alin.1 și 2 lit.a din Legea 678/2001 în forma continuată deoarece conform practicii constante a instanței supreme „potrivit legii 678/2001, traficul de persoane se poate prezenta în forma infracțiunii momentane sau ca o infracțiune continuată. Dacă acțiunile persoanelor acuzate au fost săvârșite la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, atunci infracțiunile de trafic de persoane au un caracter continuat, fiind aplicabile dispozițiile art.41 alin.2 C.pen.";

Din probele dosarului, respectiv din declarațiile concordante ale părților vătămate date atât în fața procurorului, cât și în fața T.ui M. a rezultat că activitatea de traficare a pornit de la inculpatul H. A., ajutat de coinculpata H. R. S. care și-a publicat în ofertele de muncă din ziar numărul de telefon personal, contribuind la recrutarea victimelor cărora le-a dat relații cu privire la locurile de muncă din străinătate, apoi prin intermediul soțului său a cunoscut nemijlocit situația grea din I. a părților vătămate, transportate acolo de inculpatul H. A., victimele apelând-o telefonic pentru a-i ajuta la reîntoarcerea în R. Așa cum Curtea a arătat în cuprinsul deciziei în unele situații inculpata H. R., la indicațiile concrete ale soțului său, a încasat bani de la rudele părților vătămate, pentru ca acestea să fie returnate în țară - cazul părții vătămate D. C. D. care i-a remis prin intermediul familiei sale, inculpatei H. R. suma de 300 euro pentru ca soțul său, să accepte s-o readucă la domiciliu, pe victimă.

În speță, potrivit aceleiași practici a instanței supreme „recrutarea unor persoane și transportarea acestora peste graniță, în vederea exploatării lor întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane prev.de art.12 alin.1 și 2 lit.a din Legea 678/2001, iar dacă activitatea infracțională de exploatare a acestor persoane s-a întins pe o perioadă de 6 luni, se poate reține forma continuată a acestei infracțiuni";. Probele dosarului atestă la unison că activitatea celor doi inculpați H. s-a derulat pe perioada iulie 2008 - ianuarie

2010, în baza unei rezoluții unice infracționale, inculpatul H. A. traficând și transportând în S. 41 de victime, fiind ajutat în această activitate de către soția sa H. R.

De asemenea, Înalta Curte de Casație și Justiție într-o decizie de speță a relevat că „dacă activitatea infracțională de trafic de persoane a avut la bază o rezoluție unică, întemeiată pe reprezentarea de ansamblu a activității pe care inculpații urmau să o desfășoare, sunt aplicabile dispozițiile art.41 alin.2 C.pen., neputând fi reținute atâtea infracțiuni de trafic de persoane prevăzute de art.12 alin.1 și 2 lit.a din Legea 678/2001, câte părți vătămate sunt";.

Probațiunea testimonială atașată cauzei precum și conținutul interceptărilor telefonice redate și transcrise în conținutul proceselor verbale de la dosar, demonstrează fără echivoc că niciunul dintre inculpați nu a fost autorizat, potrivit legii, să efectueze acte de recrutare și de plasare de forță de muncă în străinătate și nici să efectueze transport de persoane în afara granițelor țării, conform adresei nr.1124 din (...) a Inspectoratului T. de M. M..

În final, așa cum s-a arătat în practica judiciară a instanței supreme

„constituie infracțiunea de trafic de persoane prev.de art.12 alin.1 și 2 lit.a din

Legea 678/2001 recrutarea unor persoane în vederea exploatării prin executarea unor munci, cu încălcarea normelor legale privind condițiile de muncă, salarizare, sănătate și securitate, prin transportarea acestora în străinătate, neplata muncii, lipsirea de cazare și de hrană corespunzătoare, confiscarea pașapoartelor și abandonarea lor, fără resurse";.

Probele dosarului atestă că apelanții nu au recunoscut activitățile infracționale desfășurate, dar această împrejurare nu poate constitui o cauză exoneratoare de răspundere penală, în contextul probator administrat. Susținerea apelanților privind necunoașterea scopului pentru care erau racolate părțile vătămate, sunt irelevante în raport cu declarațiile martorilor D. S., B. Mia, V. A., S. G. M., D. Z., K. I., G. H. E., F. F., C. I. coroborate cu declarațiile nemijlocite ale părților vătămate și civile, M. O. M., F. V. D., R. I. D., K. V. I., B. S. L., M. C., S. G. C., S. I., G. C., G. V. T., B. N. R., Ș. R. G., Ș. P., Ș. V., Ș. C., Ș. M., B. T., G. S. F., D. C. D., L. I., S. V. Z., B. B., G. G., C. G. B., M. A., T. I., M. M., M. A., O. F., M. M. L., din care rezultă, fără echivoc că inculpații știau că în S., victimele urmau să fie exploatate prin muncă. În contextul complexei activități infracționale desfășurate, inculpatul H. A. primea minimum câte 200 euro pentru fiecare victimă transportată și recrutată, acesta organiza plecarea părților vătămate, le prelua pașapoartele, le reținea asupra sa sau le preda cetățenilor italieni, le cazau la reședința din I. și le atrăgea atenția să nu intre în relații cu alte persoane sau ce anume să declare autorităților vamale.

Aceste conduite materiale, de netăgăduit în raport de probele administrate, nu pot configura o gravă eroare în reținerea stării de fapt, după cum nici nu pot justifica lipsa unui element constitutiv al infracțiunii deduse judecății, de natură să atragă o soluție de achitare a inculpaților.

Cum instanța de fond a reținut corect vinovăția inculpaților în desfășurarea unor activități infracționale, având ca obiect recrutarea, traficarea, transportarea în S. și vânzarea victimelor unor traficanți italieni în scopul exploatării prin muncă, iar în concret în sarcina inculpatei H. R. dovedindu-se că l-a ajutat pe soțul său în realizarea actelor de recrutare prin înșelăciune a unui număr de 41 de persoane majore, care apoi au fost traficate, transportate în I. și vândute de către coinculpatul H. A. unor traficanți sicilieni în scopul exploatării prin muncă, activități corect încadrate, în drept, în infracțiunea continuată de trafic de persoane, așa cum aceasta a fost incriminată prin art.12 și respectiv art.26 rap.la art.12 alin.1 și 2 lit.a din Legea 678/2001, cu aplicarea art.41, 42 C.pen., singura soluție care se justifică este cea de condamnare a inculpaților și nu de achitare, conform art.10 lit.d și art.11 pct.2 lit.a C.proc.pen.cum au solicitat ambii, prin apelurile promovate.

Nu poate fi primit nici motivul de apel formulat de inculpatul H. A. de achitare în principal de sub învinuirea comiterii infracțiunii vizate de art.86 alin.1 din OUG 195/2002 și în subsidiar, de reducere a pedepsei și aplicarea unei sancțiuni minime pentru această faptă, întrucât din actele depuse la dosar rezultă că apelantul nu a avut și nu are nici în prezent permis de conducere pentru autovehicule, așa cum se atestă prin scriptul cu nr.1. din (...) al S.ui P. C.

- R. P. de C. și Î. a V. M.. De asemenea, în urma verificărilor efectuate în baza de date a autorităților polițienești italiene, rezultă că apelantul H. A. nu posedă permis de conducere nici pe teritoriul I., unde nu i s-a acordat niciodată un astfel de document.

Așa cum rezultă nemijlocit, din probele dosarului, în perioada iulie 2008- ianuarie 2010 apelantul a condus în mod repetat pe drumurile publice din țară și din străinătate mai multe autovehicule, aspect ce rezultă din declarațiile părților vătămate și ale martorilor indicați mai sus, în cuprinsul deciziei, inclusiv din cele a persoanelor care l-au ajutat în mai multe ocazii la activitatea de rulare pe drumurile publice, respectiv martorii F. F. și C. I.

Așa fiind, în mod corect a fost reținută în sarcina acestuia infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul, fără a poseda permis de conducere corespunzător prev.de art.86 alin.1 din OUG 195/2002 cu aplicarea art.41, 42 C.pen.

Nu poate fi onorată nici solicitarea ambilor inculpați de a se reține în sarcina acestora forma simplă, de bază a infracțiunii prev.de art.12 alin.1 din

Legea 678/2001, pentru motivele pe larg expuse în cuprinsul deciziei.

Nu este oportună nici cererea acestora de a le fi reduse pedepsele, întrucât ele au fost stabilite de către Tribunalul Maramureș în mod judicios, ținându-se cont în cazul inculpatului H. A. de starea de recidivă postexecutorie, prev.de art.37 lit.b C.pen., în care a săvârșit prezentele infracțiuni, de lipsa antecedentelor penale ale inculpatei H. R., dar nu poate fi omisă în cadrul individualizării judiciare a sancțiunilor conform art.72 și 52 C.pen., natura infracțiunilor comise, numărul mare al actelor materiale care compun activitatea infracțională, pericolul social extrem de ridicat al infracțiunii săvârșite și al apelanților, caracterul continuat al acesteia. I. pe parcursul procesului penal au adoptat atitudini nesincere, de natură a împiedica aflarea adevărului și pronunțarea unei soluții corecte în cauză.

Așa fiind, pentru motivele ce preced, se vor respinge ca nefondate apelurile declarate de inculpații H. A. O. și H. R. în baza art.379 pct.1 lit.b C.proc.pen.

Cu privire la apelurile declarate de părțile civile C. G. B. și G. G.

Referitor la partea civilă C. G. B. așa cum rezultă din actele de la dosar, acesta s-a constituit parte civilă în fața T.ui M. precum și în fața procurorului cu suma de 1250 euro reprezentând daune materiale, salariul neplătit și suma de

15.000 euro cu titlu de daune morale. Prin hotărârea apelată, instanța de fond i- a acordat suma de 1250 euro cu titlu de despăgubiri materiale și suma de 5000 euro daune morale sau echivalentul în lei al acesteia la data efectuării plății de către inculpatul H. A.

În privința părții civile G. G. se constată că acesta s-a constituit parte civilă în faza de urmărire penală și în fața T.ui M. cu suma de 150 euro daune materiale reprezentând salarul neprimit pentru cele 10 zile în care a fost exploatat în S. și 10.000 euro daune morale.

Prin hotărârea atacată cu apel, Tribunalul Maramureș i-a acordat suma de

150 euro despăgubiri materiale și suma de 5000 euro cu titlu de daune morale, sau echivalentul în lei a acesteia la data efectuării plății de către inculpat.

Curtea verificând apelurile promovate, prin prisma motivelor invocate, care vizează majorarea cuantumului daunelor morale la cel solicitat în fața procurorului și apoi în fața instanței de fond, reține următoarele:

Nu se impune majorarea daunelor morale la care a fost obligat inculpatul

H. A. în favoarea părților civile C. G. B. și G. G., întrucât CEDO reamintește că o hotărâre prin care se constată o încălcare a drepturilor unei părți, determină statul de a pune capăt acelei încălcări și de a elimina consecințele păgubitoare pentru acea persoană. Dacă dreptul intern pertinent nu permite decât o eliminare imperfectă a consecințelor acestei încălcări, art.41 din C. E. conferă Curții competența de a acorda o reparație în favoarea părții vătămate. P. elementele luate în considerare de către Curte, atunci când se pronunță în materie, se numără prejudiciul material, mai precis pierderile efectiv suferite, rezultând direct din pretinsa încălcare, și prejudiciul moral, care reprezintă repararea stării de angoasă, a neplăcerilor și a incertitudinilor rezultând din această încălcare, precum și din alte pagube nemateriale. (cauza Ernestina Zullo din noiembrie 2004).

De altfel, în cazul în care diverse elemente constituind prejudiciul nu se pretează la un calcul exact, sau în cazul în care distincția între prejudiciul material și cel moral se realizează mai greu, Curtea le poate examina împreună. (cauza Comingersoll împotriva Portugaliei CEDO 2000).

Conform jurisprudenței Curții Europene, partea civilă poate obține rambursarea prejudiciului material în măsura în care s-a stabilit realitatea acestuia precum și caracterul rezonabil al cuantumului.

Din actele de la dosar rezultă că daunele materiale solicitate de cele două părți civile apelante, atât în fața procurorului, cât și în fața tribunalului, au fost onorate în întregime de către Tribunalul Maramureș, respectiv suma de 1250 euro pentru C. G. B. și 150 euro pentru G. G. Așa fiind, acestea nu vor mai fi acordate de către C.

Referitor la daunele morale, cerințele legii impun ca persoana care a săvârșit o faptă ilicită să repare integral toate prejudiciile ce au rezultat din săvârșirea acesteia, indiferent de caracterul lor, ceea ce rezultă din însăși redactarea art.998 și 999 din Codul civil, care folosesc termenul general de „., fără a distinge în raport cu caracterul material sau moral al acestuia, ceea ce înseamnă că trebuie reparate atât prejudiciile materiale cât și cele morale cauzate prin orice fapte ilicite, deci, și a celor cu caracter penal.

Dacă în cazul răspunderii civile patrimoniale, stabilirea prejudiciului este relativ ușoară, întrucât acesta este material, evaluabil în bani, iar criteriile de fixare a pagubei materiale sunt tot de natură patrimonială, în cazul răspunderii civile nepatrimoniale pentru daunele morale, dimpotrivă, prejudiciile sunt imateriale, nesusceptibile, prin ele însele de a fi evaluate în bani.

În sistemul de drept românesc nu sunt precizate criterii pentru stabilirea cuantumului daunelor morale, judecătorul fiind singurul care, în raport de consecințele pe orice plan, suferite de partea vătămată, trebuie să aprecieze o anumită sumă globală care să compenseze prejudiciul moral cauzat.

Pe de altă parte, această compensație materială trebuie să fie echitabilă și proporțională cu întinderea pagubei suferite.

În privința părților civile C. G. B. și G. G., Curtea constată că victimele unor infracțiuni de natura celor comise de inculpat, au dreptul la repararea prejudiciului nepatrimonial cauzat prin suferințele fizice și psihice pe care le-au suportat de pe urma faptului ilicit, al traficului și exploatării prin muncă la care au fost supuși în urma transportării lor de către inculpați, în străinătate.

Faptele comise de către inculpați în daune părților civile apelante, respectiv traficarea, transportarea acestora în străinătate în vederea exploatării lor prin muncă, implică și o suferință psihică a acestora, ce presupune, de asemenea, o compensație, și anume sub forma unor daune morale pentru prejudiciul nepatrimonial ce li s-a cauzat și care, în cuantumul acordat de către Tribunalul Maramureș, este justificat, nefiind oportună stabilirea acestora la suma de

15.000 euro cât a solicitat C. G. B. sau 10.000 euro ceruți de apelantul G. G.

Existând raport de cauzalitate între activitatea delictuală a inculpatului H.

A. și prejudiciul patrimonial și nepatrimonial încercat de părțile civile, Curtea apreciază că instanța de fond a pronunțat o soluție temeinică, corespunzătoare principiilor răspunderii civile delictuale stabilite prin dreptul intern și exigențelor art.3 din Protocolul nr.7 la C. E. a D. O. și L. F. pe care o va menține, respingând ca nefondate apelurile părților civile în baza art.379 pct.1 lit.b C.proc.pen.

Nu vor fi onorate solicitările părții civile C. G. B. și nici ale părții civile O. V. F., M. M. și M. A. de obligare a inculpaților către ei la plata cheltuielilor judiciare în sumă de câte 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, pentru termenul din 21 iunie 2012, deoarece la această dată aceștia trebuiau, oricum, să fie prezenți ca efect al propriilor apeluri promovate.

Se va stabili onorariu avocațial în favoarea Baroului C., în sumă de 500 lei

(2x100 lei onorariu partial, pentru apărătorii desemnați din oficiu Andrașoni D. si A.u Nina M., 2x150 lei, onorariu integral pentru apărătorii desemnați din oficiu Torok Pali Erzsebet si V. Raluca), conform art.189 C.proc.pen.

Vor fi obligați inculpații H. A. si H. R. la câte 500 lei cheltuieli judiciare avansate de stat în apel din care, câte 100 lei reprezintă onorariu avocațial partial, în baza art.192 alin.2 C.proc.pen.

Vor fi obligate părțile civile C. G. B. si G. G. la câte 250 lei cheltuieli judiciare avansate de stat în apel din care, câte 150 lei reprezintă onorariu avocațial, în baza art.192 a’lin.2 C.proc.pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondate apelurile declarate de inculpații H. A. O. si H. R. si părțile civile C. G. B. si G. G. împotriva sentintei penale nr.142 din 22 marie 2012 a Tribunallui M..

Stabilește onorariu avocațial în favoarea Baroului C., în sumă de 500 lei (2x100 lei onorariu partial, pentru apărătorii desemnați din oficiu Andrașoni D. si A.u Nina M., 2x150 lei, onorariu integral pentru apărătorii desemnați din oficiu Torok Pali Erzsebet si V. Raluca).

Obliga pe inculpații H. A. si H. R. la câte 500 lei cheltuieli judiciare avansate de stat în apel din care, câte 100 lei reprezintă onorariu avocațial partial.

Obligă pe părțile civile C. G. B. si G. G. la câte 250 lei cheltuieli judiciare avansate de stat în apel din care, câte 150 lei reprezintă onorariu avocațial.

Cu recurs in 10 zile de la pronunțare cu inculpații si părțile civile prezente și comunicare cu părțile lipsă.

Pronuntata in ședința publică din 18 octombrie 2012.

PREȘEDINTE,		JUDECĂTORI,	G.
D. P.	M. B.	M. N.

red.PD/CA (...) - 4 ex. jud.fond. S. F. A.

← Decizia penală nr. 463/2012, Curtea de Apel Cluj		Decizia penală nr. 1335/2012, Curtea de Apel Cluj →

Decizia penală nr. 178/2012, Curtea de Apel Cluj

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 178/2012, Curtea de Apel Cluj