Decizia penală nr. 210/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR.(...)
DECIZIA PENALĂ NR.210/R/2012
Ședința publică din 07 februarie 2012
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : L. H. - judecător JUDECĂTORI : I. M.
V. V. A.
G. : D. S.
Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. - reprezentat prin
PROCUROR - S. DOBRESCU
S-au luat spre examinare recursurile declarate de inculpatul P. G. și partea vătămată D. I. împotriva sentinței penale nr. 111 din 14 decembrie 2011 pronunțată de Judecătoria Dragomirești, în dosar nr.(...), inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectare a hotărârilor judecătorești faptă prev. și ped. de art. 271 alin. 2 din C.
La apelul nominal făcut în cauză prezintă inculpatul, asistat de apărător desemnat din oficui, av.O. I., în substituirea av.M. Gligor, din Baroul Cluj, cu delegație la dosar, lipsă fiind partea vătămată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, inculpatul arată că este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursurilor.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună achitarea inculpatului în baza art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.b/1 C.pr.pen. cu aplic.art.18/1 C. de sub învinuirea de a fi comis infracțiunea de nerespectare a hotărârii judecătorești, apreciind că fapta comisă nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. Inculpatul și-a recunoscut vinovăția în faza de urmărire penală și la instanța de fond. T. a fost al antecesorilor săi, pentru care inculpatul a plătit impozite și taxe, astfel că se consideră nedreptățit de instanța civilă. Solicită a se avea în vedere că inculpatul a recunoscut și regretat comiterea faptei, este o persoană în vârstă, este bolnav, a suferit o traumă psihică și fizică. În subsidiar, pentru fapta comisă, apreciază că instanța putea să-i aplice inculpatului sancțiunea administrativă conform art.90 coroborat cu art.91 C. Solicită respingerea recursului declarat de partea civilă ca inadmisibil pe latură civilă, având în vedere că nu s-a constituit parte civilă în cauză, iar recursul pe latură penală este nejustificat. Cu onorariu avocațial din FMJ.
Reprezentantul P. solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate. Inculpatul nu a respectat o dispoziție a instanței civile și deși a recunoscut comiterea faptei, a declarat că nu-l va lăsa pe partea vătămată să folosească terenul. Instanța de fond i-a aplicat amenda penală, apreciind că nu se justifică reținerea art.18/1 C. Solicită respingerea recursului declarat de partea civilă.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că terenul nu aparține părții vătămate, ci bunicului său.
C U R T E A
Deliberând reține că prin sentința penală nr. 111 din 14 decembrie 2011 pronunțată de Judecătoria Dragomirești, în dosar nr.(...), în temeiul art.345 al.2.C.proc.pen. a fost condamnat inculpatul P. G., fiul lui I. și N., născut la data de (...) în localitatea R., J. M., cetățean român, studii 8 clase, căsătorit, stagiul militar satisfăcut, domiciliat în Ș., nr. 1011, jud. M., posesor al C.I. seria MM nr.5., CNP 1., cu antecedente penale, pentru:
- comiterea infracțiunii de nerespectarea hotărârilor judecătorești prev. și ped. de art.271 al.2 C. cu aplicarea art. 63 C. la 1.000 (una mie ) lei amendă.
S-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor prev. de art. 6. C.
În baza art.170 C.proc.pen. s-a dispus restabilirea situației anterioare comiterii infracțiunii printr-o nouă punere în executare a Sentinței civile nr. 1524/(...) pronunțată în dosar nr. (...) al JUDECĂTORIei V. de S.
S-a constatat că partea vătămată D. I. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art.191 al.1 C.proc.pen. a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 800 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul nr.462/P/2011 al P. de pe lângă Judecătoria Dragomirești înregistrat la instanță la data de (...) sub nr. (...), a fost trimis în judecată inculpatul P. G. pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectare a hotărârilor judecătorești faptă prev. și ped. de art. 271 alin. 2 din C.,comisă prin aceea că a împiedicat-o pe partea vătămată D. I. să folosească terenul în suprafață de 3.576 mp. din locul denumit *., de pe raza comunei Ș., teren deținut de acesta în baza Sentinței civile nr.1524/(...) pronunțată în dosar nr. (...) al JUDECĂTORIei V. de S.
În faza de urmărire penală partea vătămată D. I. a arătat că își va preciza pretențiile civile în fața instanței de judecată, dar prin declarația dată la instanță, la ședința din (...), a precizat că nu se constituie parte civilă, a dorit doar să i se plătească cheltuielile de executare, în special plata executorului care s-a deplasat la fața locului cu ocazia punerii în posesie a sentinței civile, însă înțelegând că aceste cheltuieli sunt cuprinse în cheltuielile stabilite de executor, nu se constituie parte civilă în cauză.
Inculpatul, legal citat, s-a prezentat la instanță la termenele de judecată, iar prin declarația din (...), a recunoscut săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, în sensul că a smuls țărușii puși de către executor, pe terenul situat la locul denumit *., cu ocazia punerii în executare a sentinței civile nr. 1524 din (...) dată de J. V. de Sus, pe care arată că nu o va respecta deoarece el este proprietarul terenului, iar partea vătămată a obținut câștig de cauză pe baza unor acte false.
A mai arătat că niciodată nu o să-l lase pe partea vătămată să lucreze acel teren, nici în situația în care va fi condamnat din punct de vedere legal, el nu va permite acest lucru.
Analizând întreg ansamblul probator, prin prisma dispozițiilor legale în materie, instanța a reținut următoarele:
În datele de 25, respectiv (...), partea vătămată D. I. a formulat două plângeri penale cu același conținut, față de inculpatul P. G., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de nerespectare a hotărârilor judecătorești faptă prev. și ped. de art. 271 alin. 2 din C.
În cuprinsul plângerilor a arătat că inculpatul îl împiedică să folosească un teren de natură fânețe situat la locul denumit *. pe raza comunei Ș., teren pe care acesta îl deține în baza unei hotărârii judecătorești.
Dosarele formate au fost conexate prin ordonanța din data de (...), iar prin rezoluția din data de (...), s-a dispus începerea urmăririi penale față de inculpat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de nerespectare a hotărârilor judecătorești faptă prev. și ped. de art. 271 alin. 2 din C.
Din ansamblul probator administrat în cauză se reține că prin sentința civilă nr.1524/(...) pronunțată în dosar nr. (...) al JUDECĂTORIei V. de Sus, irevocabilă prin decizia nr. 104/R/(...) a Tribunalului M., a fost admisă acțiunea în revendicare imobiliară promovată de partea vătămată D. I., în calitate de reclamant în contradictoriu cu inculpatul P. G., în calitate de pârât, fiind obligat acesta din urmă să lase primului în deplină proprietate și posesie terenul în suprafață de 3.576 m.p. din locul denumit C. de pe raza comunei Ș.
Urmare a încuviințării executării silite a hotărâri judecătorești în cauză, s-a format dosarul execuțional pe rolul B. executorului judecătoresc Aniței Dorel.
În data de (...), în prezența executorului judecătoresc, mandatarului D. Ș., a inculpatului și martorilor P. N. și P. I. și a unui inginer topograf, s-a procedat la punerea în executare a sentinței civile-titlu executoriu.
Persoanele de mai sus s-au deplasat la fața locului, iar organul de executare a delimitat terenul în cauză prin amplasarea unor stâlpi metalici de un metru înălțime între care au fost plantați și stâlpi de lemn, după care i s-a pus în vedere inculpatului că nu mai are voie să pătrundă sau să folosească terenul în cauză începând cu data respectivă.
Inculpatul a declarat la momentul respectiv că se opune executării sentinței civile nr. 1524 din (...), că nu este de acord să lase în deplină proprietate și posesie la partea vătămată terenul în cauză, totodată amenințând că îi va omorî pe toți cei care vor intra pe teren.
Acesta nu a rămas până la încheierea procesului-verbal de executare silită, însă la aproximativ 30 de minute de la plecarea organului de executare s-a întors la fața locului, a smuls și aruncat stâlpii care marcau limitele terenului.
În cauză a fost efectuată și o cercetare la fața locului, iar din constările efectuate și planșele foto a reieșit că în acel moment terenul nu mai este delimitat în nici un fel.
Audiată fiind în cauză partea vătămată, acesta a arătat că, începând cu data respectivă inculpatul o împiedică să folosească terenul în cauză.
Aceste aspecte au fost confirmate chiar de către inculpat care a avut o atitudine sinceră la momentul audierii sale, declarând că s-a opus executării, a smuls stâlpii plantați de organul de executare, că nu este de acord cu sentința în cauză, că nu o va respecta niciodată, că nu îi va permite niciodată părții vătămate să folosească terenul și că terenul o să-l folosească doar el personal, poziție pe care inculpatul a avut-o și în fața instanței de judecată.
Situația de fapt reținută a fost confirmată și prin declarațiile martorilor audiați în cauză, respectiv P. N. și D. T.
În drept, fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de
nerespectare a hotărârilor judecătorești faptă prev. și ped. de art. 271 alin. 2 din C.Infracțiunea de nerespectare a hotărârilor judecătorești constă în împiedicarea unei persoane de a folosi o locuința ori o parte dintr-o locuința sau imobil, deținut în baza unei hotărâri judecătorești.
Pentru existența laturii obiective a acestei infracțiuni este necesar ca, sub aspectul elementului material, să existe o acțiune de împiedicare a unei persoane de a folosi un imobil, împiedicare ce poate consta fie într-o acțiune, fie într-o inacțiune. Pentru existența acestui element material mai este necesar ca imobilul să fie deținut în baza unei hotărâri judecătorești.
In cauza de față, împiedicarea de către inculpat a părții vătămate de a folosi terenul a avut loc prin smulgerea țărușilor, respectiv neeliberarea și nepredarea terenului părții vătămate.
Este îndeplinită și cealaltă condiție necesară pentru existența laturii obiective a infracțiunii de nerespectarea hotărârii judecătorești și anume deținerea imobilului în baza unei hotărâri judecătorești, respectiv sentința civilă nr.1524/(...) pronunțată în dosar nr. (...) al JUDECĂTORIei V. de Sus, irevocabilă prin decizia civilă nr. 104/R/(...) a Tribunalului M., prin care P. G. a fost obligat să lase lui D. I. în deplină proprietate și posesie terenul în suprafață de 3.576 m.p. din locul denumit C. de pe raza comunei Ș.
Pentru aceste motive i s-a aplicat inculpatului o pedeapsă cu amenda, care a fost individualizată în dispozitivul sentinței, ținându-se seama de prevederile art.72 c.pen., respectiv de dispozițiile părții generale ale codului, de limitele de pedeapsă fixată in partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana inculpatului si de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. La stabilirea cuantumului pedepsei s-a avut în vedere poziția de recunoaștere a inculpatului atât în faza de urmărire penală, cât și în fața instanței de judecată, precum și faptul că este la prima abatere de acest gen. Este adevărat că inculpatul are antecedente penale, fiind sancționat cu amenda pentru săvârșirea altor fapte, dar nu a mai comis infracțiuni de nerespectarea hotărârilor judecătorești, personal considerând că terenul este moștenit de la părinții săi. Instanța apreciază că pedeapsa amenzii este suficientă pentru a-l determina pe inculpat să conștientizeze gravitatea faptei comise și că în eventualitatea unei recidive i se poate aplica o pedeapsă mai gravă, privativă de libertate.
Totodată i s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 6. C.
În baza art.170 C.proc.pen. s-a dispus restabilirea situației anterioare comiterii infracțiunii printr-o nouă punere în executare a Sentinței civile nr. 1524/(...) pronunțată în dosar nr. (...) al JUDECĂTORIei V. de S.
S-a constatat că partea vătămată D. I. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În temeiul art. 191 alin.1 C.proc.pen. inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat, în care se vor include atât cele din faza de urmărire penală, cât și cele din faza de judecată.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs inculpatul P. G. și partea vătămată
D. I.
Inculpatul P. G. a critica sentința instanței de fond ca fiind nelegală și netemeinică și a solicitat casarea acesteia și pronunțarea unei decizii prin care să se dispună achitarea sa în baza art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.b/1 C.pr.pen.
Inculpatul a invocat în motivele de recurs împrejurarea că fapta comisă nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni deoarece și-a recunoscut vinovăția în faza de urmărire penală și la instanța de fond, că terenul a apartinut antecesorilor săi, pentru care inculpatul a plătit impozite și taxe, astfel că se consideră nedreptățit de instanța civilă. A mai invocat faptul că a regretat comiterea conduita sa, este o persoană în vârstă, este bolnav, a suferit o traumă psihică și fizică astfel că o sancțiune administrativă este suficientă.
Partea vătămată D. I. a criticat, la rândul său, sentința instanței de fond ca fiind netemeinică și nelegală și a solicitat casarea acesteia și pronunțarea unei decizii prin care să se dispună condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii și obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare suportate la instanța de fond.
În motivarea recursului partea vătămată a arătat că sancțiunea amenzii este insuficientă pentru reeducarea inculpatului deoarece este recidivist și refuză constant să elibereze terenul în discuție. A mai arătat că a suportat cheltuieli judiciare în sumă de 1800 lei, însă instanța de fond a omis obligarea inculpatului la plata acestora.
Procedând la soluționarea recursurilor prin prisma motivelor invocate și pe baza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată următoarele:
Instanța de fond a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea și a efectuat o cercetare judecătorească completă, administrând în mod direct și nemijlocit probe noi și procedând la readministrarea celor din faza de urmărire penală, ajungând în final la concluzia că inculpatul se face vinovat de comiterea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată
Curtea își însușește în întregime argumentația instanței de fond, astfel cum această posibilitate este conferită de practica C. și potrivit căreia poate constitui o motivare preluarea motivelor instantei inferioare ( Helle impotriva Finlandei ), urmând a se preciza cu privire la criticile aduse sentinței atacate următoarele:
Prin sentința civilă nr.1524/(...) a JUDECĂTORIei V. de Sus, irevocabilă prin decizia nr.
104/R/(...) a Tribunalului M., inculpatul P. G. a fiind obligat să lase în deplină proprietate și posesie părții vătămate D. I. terenul în suprafață de 3.576 m.p. din locul denumit C. de pe raza comunei Ș. (f. 77-78 dos.fond).
În data de (...) s-a procedat la punerea în executare a sentinței civile arătate, organul de executare procedând la delimitarea terenului în cauză prin amplasarea unor stâlpi metalici de un metru înălțime între care au fost plantați și stâlpi de lemn, după care i s-a pus în vedere inculpatului că nu mai are voie să pătrundă sau să folosească terenul în cauză începând cu data respectivă (f. 79 dos.fond).
Inculpatul s-a opus actului de executare, manifestându-și dezacordul și arătând că nu va permite părții vătămate să folosească terenul, iar la circa 30 de minute de la plecarea organului de executare s-a întors la fața locului, a smuls și aruncat stâlpii care marcau limitele terenului, după care a preluat posesia terenului fără a mai permite părtii vătămate folosirea acestuia.
Această situație este confirmată atât de inculpat, cât și de martorii P. N. (f. 95 dos.fond) și D. Toader (f.96 dos. fond).
Apărarea inculpatului potrivit căreia fapta nu prezintă gradul concret de pericol social al unei infracțiuni nu poate fi primită.
Referitor la aplicarea art.18/1 C. curtea reține că la stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care a fost comisă, de urmarea produsă precum și de persoana și conduita infractorului.
Atunci când se apreciază dacă fapta săvârșită prezintă sau nu gradul de pericol social al unei infracțiuni, trebuie să se aibă în vedere, printre altele, dacă urmările faptei sunt reduse.
De altfel, sancțiunea aplicată, penală sau cu caracter administrativ, își poate îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, numai în măsura în care corespunde gravității faptei, potențialului de pericol social pe care-l prezintă în mod real, persoana infractorului, cât și atitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența măsurii luate față de el.
Or, din probe rezultă că inculpatul refuză constant să permită părții vătămate folosirea unui teren dobândit în baza unei sentințe judecătorești definitive și irevocabile, sentință pusă în executare, prin aceasta aducând grave prejudicii autorității judecătorești și actului de înfăptuire a justitiei (care, în integralitatea sa, este de neconceput fără executarea hotărârilor judecătorești), dar și drepturilor recunoscute părții vătămate prin sentința nerespectată de către inculpat.
În acest contex, este evident că nu se poate conchide că prin fapta sa inculpatul a adus o atingere minimă valorilor sociale ocrotite prin lege, după cum cum nu poate fi apreciată ca fiind în mod vădit lipsită de importanță, cu atât mai mult cu cât susnumitul se opune în continuare realizării dreptului părții vătămate.
Sub aspectul sancționării penale, Curtea consideră că natura pedepsei stabilite de către instanța de fond și cuantumului acesteia reflectă în mod just gradul de pericol social concret al faptei comise, făcându-se o corectă aplicare a dispozițiilor art. 72 C.
Potrivit art.72 din C. la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
De altfel, ca să-și poată îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii, duratei si modalitătii de executare, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei.
Inculpatul a avut o poziție sinceră și, deși a mai fost sancționat penal, nu este recidivist (sancțiunile anterioare constând în amendă penală) și este o persoană în vârstă, Curtea concluzionând că pedeapsa de 1000 lei amenă penală suficientă, justă și proporțională, în măsură să asigure funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și finalitatea acesteia, respectiv exemplaritatea și prevenția specială și generală înscrise în art. 52 C.
Nu poate fi primită nici critica referitoare la neacordarea cheltuielilor judiciare solicitate de către partea vătămată (f. 75 dos.fond) deoarece sumele invocate cu acest titlu au fost, în realitate, suportate în procedura executării sentinței civile menționate și nu cu ocazia derulării prezentului proces penal.
Pentru toate aceste motive în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b C.proc.pen. se vor respinge ca nefondate recursurile declarate în cauză, iar soluția atacată se va menține în totalitate ca fiind legală și temneinică.
Inculpatului i s-a asigurat aistenta juridica din oficiu astfel ca in temeiul art. 189
C.proc.pen. se va stabili în favoarea Baroului de A. C. - suma de câte 200 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.
In baza art. 192 al. 2 C.proc.pen. se va obliga partea vătămată să plătească 100 lei cheltuieli judiciare către stat, iar inculpatul să plătească cu același titlu suma de 300 lei, din care 200 lei reprezentând onorar avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpatul P. G. și părții vătămate
D. I., împotriva sentinței penale nr. 111 din 14 decembrie 2011 a JUDECĂTORIei D..
Stabilește în favoarea Baroului de A. C. - suma de 200 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.
Obligă pe partea vătămată să plătească in favoarea statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare.
Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorar avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 7 februarie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
L. H. I. M. V. V. A.
G., D. S.
Dact.L.H./Dact.S.M
3 ex./(...) J.fond. L. B.
| ← Decizia penală nr. 1091/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 463/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
