Încheierea penală nr. 1696/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR.1696/R/2012
Ședința publică din 29 noiembrie 2012
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : D. P. - judecător
JUDECĂTORI : V. G.
: M. B.
GREFIER : D. S.
Ministerul Public, P. de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin P.
- S. D.
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul L. S. împotriva încheierii penale nr.47/C din 27 noiembrie 2012 a T.ui S., având ca obiect prelungirea măsurii arestării preventive.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, aflat în
Arestul IPJ S., asistat de apărător desemnat din oficiu, av.M. M., din
Baroul Cluj, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care inculpatul arată că este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună respingerea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive, cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatului, apreciind că nu mai subzistă temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri. Inculpatul a recunoscut și regretat comiterea faptei, a colaborat cu organele de cercetare penală, este tatăl unui copil minor pe care îl are în îngrijire, motiv pentru care punerea sa în libertate nu ar prejudicia cu nimic buna desfășurare a procesului penal. Cu onorariu avocațial din FMJ.
Reprezentantul P.ui solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a încheierii atacate. Acesta este cercetat pentru comiterea tentativei la infracțiunea de omor, iar temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu s-au schimbat, ci subzistă în continuare.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită cercetarea în stare de libertate, deoarece nu prezintă pericol pentru ordinea publică, nu a intenționat să suprime viața victimei, regretă comiterea faptei și are un copil de 1 an în îngrijire.
C U R T E A
Asupra recursului penal de față,
În baza lucrărilor dosarului, constată că Tribunalul Sălaj prin încheierea penală nr.47/C din (...) a admis propunerea formulată de P. de pe lângă Tribunalul Sălaj și în baza art.153 și următoarele Cod procedură penală, a prelungit măsura arestării preventive luată față de inculpatul L. S. (fiul lui P. și E., născut la data de (...) în Cehu Silvaniei jud. S., domiciliat în Motiș, nr.197, jud.S., CNP 1.) prin încheierea penală nr.44/C/(...) a T.ui S., pe o perioadă de 30 de zile începând cu data de (...) ora 15,00 și până la data de (...) ora 15,00.
Cheltuielile judiciare în sumă de 100 lei au fost avansate din fondul
M.ui Justiției.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:
Prin propunerea formulate de P. de pe lângă Tribunalul Sălaj s-a solicitat prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului L. S., pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de (...).
În propunerea formulate s-a arătat că inculpatul este cercetat în dosarul nr.390/P/2012 al P.ui de pe lângă Tribunalul Sălaj pentru comiterea infracțiunii de tentativă de omor calificat, faptă prevăzută de art.20 rap. la art.174 alin.1 și 2 Cod penal, 175 alin.1 lit.i Cod penal, urmărirea penală nu a putut fi finalizată deoarece nu a fost întocmit raportul de constatare medico-legală solicitat.
Prin încheierea penală nr.44/C/2012 a T.ui S. s-a admis propunerea formulată de procuror și s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o perioadă de 29 de zile.
Temeiul arestării preventive avut în vedere la luarea măsurii, cel prevăzut de art.148 lit.f Cod procedură penală, nu s-a schimbat până în acest moment. Fapta comisă de inculpat este pedepsită de lege cu închisoare mai mare de 4 ani, iar pericolul pentru ordinea publică trebuie raportat atât la gravitatea faptei, cât și la persoana inculpatului, la temerea că odată pus în libertate ar putea comite noi fapte.
Asupra propunerii formulate, tribunalul a reținut următoarele : Inculpatul L. S. are o relație de concubinaj cu numita L. P., în vârstă de 14 ani, cu care are și un copil în vârstă de 1 an. Î. inculpat și tatăl concubinei au existat nenumărate discuții, existând o stare conflictuală.
În data de (...), după ce a consumat băuturi alcoolice pe parcursul întregii zile, s-a culcat, iar în jurul orelor 18,00 , văzând că L. P., concubina sa nu este acasă, s-a dus la locuința părinților ei, cu intenția de a se răzbuna pe tatăl acesteia. Inculpatul a ajuns la locuința acestora în jurul orei 22,oo, a sărit un gard într-o grădină învecinată cu curtea numitului L. S. și a așteptat ca acesta să iasă afară din casă. După aproximativ o jumătate de oră a observat că numitul T. A. a ieșit afară, iar la scurt timp a ieșit și numitul C. N. F., inculpatul crezând că este L. S.. A sărit gardul, a scos cuțitul care-l avea asupra lui și l-a lovit cu lama în zona pieptului. Abia după aplicarea loviturii a realizat că nu este persoana pe care dorea să o lovească.
După primirea loviturii, C. N. F. s-a întors la locuința lui L. S., i-au fost acordate primele îngrijiri medicale și s-a anunțat ambulanța.
După agresiune inculpatul s-a deplasat la locuința lui T. A. și i-a povestit ce a făcut.
Din concluziile preliminare medico-legare s-a reținut că partea vătămată prezintă o plagă prin înțepare în regiunea presternală, examenul
CT evidențiind pneumopericard anterior cu o grosime de aproximativ
12 cm.
Audiat fiind inculpatul atât în fata procurorului, cât și la judecarea propunerii de luare a măsurii arestării preventive, acesta a recunoscut fapta, arătând însă că are probleme de comportament pe fondul consumului de băuturi alcoolice, și că în momentul comiterii faptei se afla într-o stare de nervozitate. De asemenea a mai arătat că numitul L. S. este răspunzător de tot ceea ce s-a întâmplat, întrucât acesta îi crea probleme. A luat cuțitul cu el, cu intenția de a se bate cu L. S. care folosea și el la rândul său obiecte contondente.
Numitul L. S. a declarat că nu a fost de acord cu relația dintre inculpat și fiica sa, întrucât umbla după ea de la vârsta de 10 ani, dar nu i-a putut despărți, în prezent având și un copil împreună.
În ziua de (...) la locuința lui s-au aflat numiții C. N. F. și T. A., discutând despre potcoave, iar după aceea au plecat, primul T. A., C. N. F. s-a întors ținându-se de burtă, sângera puternic, spunând că va muri, că a fost înjunghiat de către inculpat.
Numitul T. A. a arătat că în seara zilei de (...), după că a ajuns acasă de la L. A., la locuința lui a venit inculpatul L. S. care a pus pe masă un briceag, spunându-i că l-a înjunghiat pe C. N.
Prin încheierea penală nr.44/C/2012 a T.ui S. s-a admis propunerea formulată de procuror și s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o perioadă de 29 de zile.
Temeiul arestării preventive avut în vedere la luarea măsurii, cel prevăzut de art.148 lit.f Cod procedură penală, nu s-a schimbat până în acest moment. Fapta comisă de inculpat este pedepsită de lege cu închisoare mai mare de 4 ani, iar pericolul pentru ordinea publică trebuie raportat atât la gravitatea faptei, cât și la persoana inculpatului, la temerea că odată pus în libertate ar putea comite noi fapte.
Din actele de urmărire penală efectuate, a rezultat existența indiciilor temeinice suficiente că fapta pentru care este cercetat inculpatul a fost comisă de către el, fiind îndeplinite și cerințele prevăzute de art.143, respectiv 63 Cod procedură penală.
Fapta pentru care a fost trimis în judecată inculpatul este o infracțiune de tentativă de omor calificat, comisă cu intenție directă, doar că asupra unei alte persoane decât cea vizată de inculpat, fapta fiind de o gravitate deosebită, tocmai datorită relațiilor sociale încălcate și modalității în care legiuitorul a înțeles să sancționeze aceste atingeri aduse vieții persoanei.
De altfel, chiar și jurisprudența CEDO a statuat că o persoană poate fi privată de libertate dacă a fost reținută în vederea aducerii sale în fața autorităților judiciare competente, atunci când există motive verosimile de a bănui că a comis o infracțiune. De asemenea, când datorită gravitații deosebite și a reacției publicului față de acestea anumite infracțiuni pot determina tulburări sociale care pot justifica arestarea preventivă, cel puțin o perioadă de timp. De asemenea trebuie avut în vedere că inculpatul a mai fost cercetat penal pentru diverse fapte, chiar și fapte cu violență, însă nu a fost trimis în judecată, apreciindu-se că prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Deci, având în vedere considerentele expuse, s-a apreciat că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat, iar față de legalitatea și temeinicia admiterii propunerii de prelungire a măsurii arestării s-a reținut că aceasta este necesară pentru continuarea urmăririi penale, și finalizarea dosarului, pentru a fi întocmit raportul de constatare medico-legală dispus.
Pentru buna desfășurare a urmăririi penale, fiind îndeplinite prevederile art.159 Cod procedură penală, s-a admis propunerea formulată de P. de pe lângă Tribunalul Sălaj și s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului L. S. (fiul lui P. și E., născut la (...) în Cehu Silvaniei, jud. S., domiciliat în loc. Motiș (Orș. Cehu Silvaniei), nr.197, jud. S., CNP 1.) pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de
(...) ora 15,00 și până la data de (...), ora 15,00.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul L. S. solicitând casarea ei în întregime și rejudecând cauza, cercetarea sa în stare de libertate, având în vedere că în speță nu sunt întrunite cerințele pericolului concret pentru ordinea publică prev.de art.148 lit.f C.proc.pen., neexistând suspiciunea rezonabilă că inculpatul ar fi comis faptele imputate.
Inculpatul arată că față de el se puteau lua alte măsuri restrictive de libertate, cele prev.de art.145 sau 1451 C.proc.pen., obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara.
Curtea examinând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, ajunge la următoarele constatări:
Instanța de fond în mod judicios a apreciat că sunt prezente prevederile art.143 și 148 lit. f C.proc.pen., arestarea inculpatului impunându-se în vederea efectuării urmăririi penale, a unei bune administrări a probelor, iar lăsarea în libertate a acestuia prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, în prezent prelungirea arestării fiind necesară pentru finalizarea raportului de constatare medico-legală a victimei.
Inculpatul este cercetat pentru comiterea tentativei la infracțiunea de omor calificat prev.de art.20, 174, 175 alin.1 lit.i C.pen., de către P. de pe lângă Tribunalul Sălaj, constând în aceea că la 31 octombrie 2012, i-a aplicat cu cuțitul, victimei C. N. F., o lovitură care i-a pus în primejdie viața.
La data de 2 noiembrie 2012 s-a emis împotriva inculpatului mandatul de arestare preventivă nr.18 de către Tribunalul Sălaj pe o durată de 29 de zile, începând cu data de 2 noiembrie - 30 noiembrie
2012.
Măsura arestării inculpatului s-a luat cu respectarea disp.art.143 și
148 lit.f C.proc.pen., în sarcina acestuia reținându-se o infracțiune pentru care pedeapsa prevăzută de lege depășește 4 ani închisoare, iar lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Din probele administrate până în această fază a urmăririi penale, rezultă indicii temeinice și presupunerea rezonabilă că inculpatul ar fi comis faptele pentru care este cercetat, fiind incidente temeiurile arestării preventive prev.de art.148 lit. f C.proc.pen.
Împrejurarea că inculpatul susține că este nevinovat de comiterea infracțiunii pentru care este cercetat reprezintă o prezumție legală, respectată de autorități și care subzistă până la momentul pronunțării unei hotărâri judecătorești definitive de condamnare.
În consecință, prin luarea măsurii arestării preventive, nu s-a înlăturat această prezumție, ci doar s-au verificat condițiile limitative prevăzute de art.148 și următoarele din Codul de procedură penală, în raport de materialul probator administrat până în această fază a urmăririi penale.
Aprecierea probelor se va face de către instanța de fond sub aspectul reținerii sau nu a vinovăției inculpatului.
Analizând încheierea atacată din perspectiva art.5 din CEDO, referitor la cazurile de excepție în care o persoană poate fi lipsită de libertate, curtea apreciază că sunt respectate și aceste dispoziții, în sensul că inculpatul recurent a fost inițial arestat în vederea aducerii în fața instanței competente, existând motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune.
În legislația română motivele limitative pentru care o persoană poate fi privată de libertate se regăsesc în disp.art.148 C.proc.pen., iar în prezenta cauză, sunt incidente disp.art.148 lit. f C.proc.pen.
Ținând cont de modul de săvârșire a faptei ce aduce atingere relațiilor sociale referitoare la viața și integritatea persoanelor, având în vedere gradul extrem de ridicat al pericolului social al infracțiunii presupus a fi comise de către acesta, concretizat prin limitele mari de pedeapsă prevăzute de norma de drept încălcată, lăsarea inculpatului în libertate ar reprezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
Pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social, dar acestea prezintă puncte de interferență, astfel că, în practica judiciară s-a conturat un punct de vedere majoritar, în sensul că pericolul concret pentru ordinea publică se apreciază atât în raport cu datele referitoare la faptă, adică natura și gravitatea infracțiunii comise, cât și cu rezonanța socială negativă produsă în comunitate ca urmare a săvârșirii acesteia, datele referitoare la persoana inculpatului, antecedentele penale ale sale. Numai criteriul referitor la pericolul social concret sau generic al infracțiunii săvârșite de inculpat nu poate constitui temei pentru luarea sau menținerea măsurii arestării preventive. O parte a doctrinei naționale a susținut că pentru infracțiuni deosebit de grave, cum este omorul calificat, probele referitoare la existența acestor infracțiuni și identificarea făptuitorului constituie tot atâtea probe cu privire la pericolul concret pentru ordinea publică, întrucât prin natura lor au o rezonanță și implicații negative asupra siguranței colective.
Prin urmare, există anumite tipuri de infracțiuni care, prin natura lor, conduc la ideea unui pericol concret pentru ordinea publică, fie prin amploarea socială a fenomenului infracțional pe care îl presupun și îl dezvoltă, fie prin impactul asupra întregii colectivități, și care justifică luarea măsurii arestării preventive.
Art.5 paragraf 1 lit. c din Convenție și implicit practica CEDO au dezvoltat noțiunea autonomă de „. plauzibile"; (cauza Fox, Campbell și Hartley contra Regatului Unit, hotărârea din 30 august 1990). Această noțiune depinde de circumstanțele particulare ale fiecărui caz. Faptele pe care se bazează aceste motive plauzibile trebuie să fie nu doar autentice, ci și să convingă un observator independent că acea persoană este posibil să fi comis acea infracțiune, motive puse în evidență de circumstanțele particulare ale speței de față.
Din piesele dosarului rezultă fără putință de tăgadă că luarea măsurii arestării preventive s-a făcut atât cu respectarea procedurii prevăzute de legea procesual penală, prin raportare și la dispozițiile constituționale cât și la cele din Convenția Europeană a D. O.
Pe de altă parte, este de observat că orice faptă contrară normelor de conduită, care constituie substanța ilicitului abstract determinat de normele juridice, tulbură atât ordinea de drept, cât și mediul social.
Această tulburare, coroborată cu riscul repetabilității unor atari atitudini neconforme, de încălcare a legii penale, creează o stare de insecuritate pentru raporturile sociale și, concomitent, un sentiment firesc de dezaprobare din partea colectivității.
Ori, exigențele impuse de necesitatea restabilirii ordinii de drept încălcate se realizează, între altele, prin îndeplinirea cu promptitudine a actelor procedurale, cu asigurarea drepturilor și intereselor legitime ale părților.
De aceea, asigurarea respectării termenelor prevăzute de lege pentru desfășurarea activităților specifice procesului penal, în cadrul cărora împiedicarea făptuitorilor de a se sustrage urmăririi penale constituie un deziderat major, impune luarea măsurilor preventive.
Măsura arestării este justificată și de împrejurarea că infracțiunile pentru care este cercetat inculpatul nu au fost clar stabilite, fiind nevoie de administrarea unui material probator complex, din care să rezulte în mod clar și indubitabil implicarea recurentului în comiterea acestora.
Probele ce trebuie administrate în cauză sunt dintre cele mai diverse și, astfel, există posibilitatea ca inculpatul să influențeze administrarea lor.
Este de remarcat că aprecierea pericolului social concret pentru ordinea publică are în vedere și modalitatea în care s-a desfășurat activitatea infracțională, precum și reacția generată în rândul societății civile de faptul că împotriva unor asemenea infracțiuni, organele statului nu acționează eficient.
În acest context, curtea apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă nu numai un real pericol pentru ordinea publică, dar și pentru buna desfășurare a procesului penal.
Instanța de recurs reține că infracțiunea pentru care inculpatul este cercetat prezintă o gravitate sporită, aceasta având o rezonanță în rândul opiniei publice și determinând reacția negativă a acesteia față de împrejurarea că persoane asupra cărora planează astfel de acuzații sunt judecate în stare de libertate.
În plus, curtea reține că existența și persistența unor indicii grave de vinovăție constituie, conform jurisprudenței CEDO „factori pertinenți care legitimează o detenție provizorie";, măsura arestării preventive a inculpatului fiind conformă scopului instituit prin art.5 al C. E. a D. O. De asemenea, în raport de probele aflate la dosar, existând „suspiciunea rezonabilă că s-a comis o infracțiune";, măsura arestării preventive este justificată și prin prisma aceleiași jurisprudențe.
Curtea apreciază că în baza art.136 C.proc.pen. pentru desfășurarea în condiții corespunzătoare a procesului penal și pentru a se împiedica sustragerea inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată este oportună măsura arestării preventive, subzistând temeiurile invocate de procuror și reținute de judecătorul fondului.
Probele și indiciile temeinice în speță sunt: declarațiile martorilor
T. A., declarația părții vătămate C. N. F., care se coroborează cu declarația inculpatului.
În speță, soluția primei instanțe este legală și temeinică întrucât se impune prelungirea arestării recurentului, nefiind finalizat raportul de constatare medico-legală a victimei, care să stabilească fără echivoc, modul de producere a leziunilor, numărul de zile de îngrijiri medicale necesare pentru restabilirea sanitară a părții vătămate și dacă acestea au pus în pericol viața acesteia. Așadar, fiind întrunite cerințele art. 155 și
159 C.p.p., se va respinge ca nefondat recursul inculpatului conform art. 38515 pct.1 lit.b C.proc., neimpunându-se luarea față de acesta a unei alte măsuri restrictive de libertate prev.de art.145 sau 1451
C.proc.pen.
Se va stabili în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 100 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției, în baza art.189 C.proc.pen. avocat M. M.
Văzând disp.art.192 alin.2 C.proc.pen.recurentul va plăti statului
200 lei cheltuieli judiciare din care 100 lei reprezintă onorariu pentru avocat din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D I S P U N E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul L. S., aflat în Arestul IPJ S., împotriva încheierii penale nr. 47/C din 27 noiembrie 2012 a T.ui S...
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 100 lei ce se va avansa din fondul M.ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, avocat M. S.
Obligă pe recurentul L. S. să plătească în favoarea statului suma de
200 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29 noiembrie 2012 .
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER |
D. P. V. G. M. B. | D. S. |
red.PD/CA
3 ex. - (...)
jud.fond.T. C.
| ← Decizia penală nr. 1382/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 580/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
