Decizia penală nr. 1345/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
DECIZIA PENALĂ NR.1345/R/2012
Ședința publică din 03 octombrie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : A. D. L., judecător
JUDECĂTORI : I. C. M.
: M. R.
GREFIER : L. A. S.
Ministerul Public reprezentat prin V. T. - procuror, din cadrul P. de pe lângă Curtea de A. C.
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul S. D. împotriva sentinței penale nr. 168 din data de 11 aprilie 2012, pronunțată de Judecătoria Turda în dosar nr. (...), inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, faptă prevăzută de art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. b Cod penal.
La apelul nominal efectuat în ședință publică se constată că nu se prezintă niciuna dintre părți.
Derularea, finalizarea dezbaterilor și cuvântul pe fond al părților s-a consemnat în încheierea de ședință din data de 26 septembrie 2012, când părțile prezente au pus concluzii în dezbaterea recursului declarat, conform încheierii de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, pronunțarea amânându-se din lipsă de timp pentru deliberare la acest termen de judecată.
C U R T E A :
Prin sentința penală nr. 168 din data de 11 aprilie 2012 a J. T., pronunțată în dosarul nr. (...), în baza art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002, republicata si cu modificările ulterioare, art. 37 lit. b C. penal, cu aplicarea art. 320 ind.1 alin.1-4, 7 C. pr. penală, s-a dispus condamnarea inculpatului S. D. - fiul lui B. și R., născut la data de (...) în T., jud. C., cetățean român, studii - 8 clase, fără loc de muncă și fără ocupație, cu antecedente penale, cu domiciliul în T., str. S., nr. 52, ap. 16, jud. C., C.N.P.
1., pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere la pedeapsa închisorii în cuantum de 1 an.
In baza art. 71 C. s-a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a tz II C. de la data rămânerii definitive a prezentei si până la finalizarea executării pedepsei.
In baza art. 191 alin. 1 C.pr.pen. a fost obligat inculpatul la plata în favoarea statului a sumei de 800 lei reprezentând cheltuieli judiciare, din care suma de 200 lei reprezentând onorariu avocat P. A. s-a avansat din
FMJ.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin R. nr. 2. al P. de pe lângă Judecătoria Turda a fost trimis în judecată inculpatul S. D. pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere prev. de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, republicată, cu aplicarea art. 37 lit. b C. penal.
S-au atașat dosarului de urmărire penala : proces-verbal de constatare
(f.4), buletin, declarații martor (f.12, 13, 15), declarațiile inculpatului (f.7,
11), adresă SPCRPCÎV C.-f. 6.
In fața instanței de judecată, anterior deschiderii cercetării judecătorești, inculpatul, in baza art. 320 ind.1 C. pr. penală, a declarat că recunoaște în totalitate săvârșirea faptei reținute în sarcina sa, nu solicită administrarea de probe și solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaște și le însușește, cererea sa fiind încuviințată.
Analizând actele si lucrările dosarului, în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, instanța de fond a reținut următoarea stare de fapt:
Potrivit procesului verbal de constatare a infracțiunii (f.4 dosar u.p.), la data de 23 ianuarie 2011, în jurul orelor 14,45, doi lucrători de poliție rutieră din cadrul Poliției Municipiului T., pe str. F. au oprit pentru control autoturismul marca Vauxhall Vectra cu nr. de înmatriculare (...) care circula din direcția străzii Mihai Viteazu.
În urma solicitării adresate conducătorului auto de a prezenta documentele pentru control, agenții de poliție au stabilit faptul că la volanul autovehiculului oprit s-a aflat inculpatul S. D. din mun. T., jud. C., aspect reieșit în urma prezentării de cei în cauză a cărții de identitate personale.
De asemenea inculpatul a mai prezentat cu ocazia controlului, certificatul de înmatriculare al autovehiculului condus. Privitor la permisul de conducere, cel în cauză a declarat verbal că nu posedă permis de conducere.
La data respectivă, inculpatul a fost verificat prin intermediul dispeceratului în baza de date a deținătorilor de permise, bază de date națională, răspunsul fiind negativ, inculpatul nefigurând cu permis de conducere eliberat de autoritățile române.
Din adresa emisă de S. P. C. R. P. De C. și Î. a V. C. reiese faptul că inculpatul S. D. nu figurează cu permis de conducere (f. 6 dosar u.p.).
Fiind audiat cu privire la fapta comisă inculpatul S. D. a declarat că la data de (...), s-a urcat la volanul autoturismului marca Vauxhall Vectra cu nr. de înmatriculare (...), proprietate personală, pe care l-a condus de pe str.
22 D. 1989 până pe str. L., fiind însoțit de martorul L. D. A. s-a întâlnit cu martorul M. L. și numitul S. M., care au pus în respectivul autoturism o mașină de cusut, după care s-au urcat și ei în autovehicul. In continuare, inculpatul arată că el însuși a condus autoturismul marca Vauxhall Vectra fiind însoțit de cele trei persoane arătate anterior cu intenția de a reveni pe str.22 D. 1989, dar ajungând pe str. F., a fost oprit pentru control de echipajul de poliție.
Martorul M. L. confirmă starea de fapt prezentată.
Inculpatul a recunoscut și regretat săvârșirea faptei.
Din analiza materialului probator administrat în cauză s-a reținut că există probe care dovedesc săvârșirea fără nici un dubiu a infracțiunii de către inculpat.
În drept, fapta inculpatului S. D. care în data de 23 ianuarie 2011, în jurul orelor 14,45, a condus pe drumurile publice autoturismul marca Vauxhall Vectra cu nr. de înmatriculare (...) I. a poseda permis de conducere întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, faptă prev. și ped. de art.86 al.l din OUG nr. 195/2002 cu modificările ulterioare.
Inculpatul a suferit anterior multiple condamnări la pedeapsa închisorii cu executare, pedeapsa cea mai grea fiind de 5 ani si 2 luni închisoare (prin SP 1205/1998 a J. Gherla), iar prin SP 8. a J. T. a fost condamnat la pedeapsa de 9 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de furt calificat, fiind eliberat la (...), condiționat, cu un rest de 49 zile închisoare. Întrucât infracțiunea sancționată prin prezenta a fost comisă după executarea pedepsei de 9 luni închisoare, insă înainte de împlinirea termenului de reabilitare (care se raportează la pedeapsa cea mai grea, de 5 ani si 2 luni închisoare, termen care e de 7 ani si 7 luni și care se calculează de la data când se consideră executată ultima pedeapsă aplicată), sunt aplicabile prev. art. 37 lit. b C. penal privind recidiva mare postexecutorie.
Ținând cont de caracterul penal al faptelor comise, văzând si împrejurarea ca inculpatul a avut o atitudine sinceră în fata organelor judiciare, antecedentele penale, instanța de fond a aplicat acestuia pentru infracțiunea prev. de art. 86 alin.1 din OUG 195/2002, art. 37 lit. b C. penal, o pedeapsă penală conform criteriilor generale de individualizare a pedepsei, prev. de art. 72 C., cu aplicarea art. 320 ind.1 alin.1-4, 7 C. pr. penală, de 1 an închisoare.
În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit.a teza a II-a C. pen.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 800 lei către stat cu titlu de cheltuieli judiciare și s-a încuviința onorariu av. oficiu P. A. în cuantum de
200 lei, sumă care s-a avansat din FMJ.
Împotriva acestei sentințe, inculpatul S. D. a declarat recurs, în termen legal, solicitând admiterea acestuia, rejudecarea cauzei și casarea în parte a hotărârii atacate.
În motivarea recursului său inculpatul a învederat faptul că în mod greșit s-a reținut starea de recidivă postexecutorie prev. de art.37 lit.b C. în condițiile în care condamnările anterioare sunt din minorat cu excepția condamnării la pedeapsa de 9 luni închisoare prin sentința penală nr.8. a J. T., rămasă definitivă la data de (...) și executată, pedeapsă pentru care este îndeplinit termenul de reabilitare de drept, astfel că sunt aplicabile în speță prevederile art.38 C. ca urmare se impune înlăturarea prevederilor art.37 lit.b C., reducerea cuantumului pedepsei și suspendarea sub supraveghere a executării acesteia.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale în materie, curtea reține următoarele:
În urma administrării unui probatoriu pertinent și concludent care a stat la baza trimiterii în judecată a inculpatului, în cauză a fost reținută o stare de fapt corectă, conformă cu realitatea.
Astfel, coroborând probele administrate în faza de urmărire penală și însușite de către inculpat cu declarația acestuia de recunoaștere a vinovăției în condițiile art.320 ind.1 C., Curtea constată pe deplin dovedită vinovăția inculpatului.
Sub aspectul stării de fapt se reține că în data de 23 ianuarie 2011, în jurul orelor 14,45, inculpatul a condus pe drumurile publice autoturismul marca Vauxhall Vectra cu nr. de înmatriculare (...) fără a poseda permis de conducere, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prev. și ped. de art.86 al.l din OUG nr. 195/2002 cu modificările ulterioare.
În ceea ce privește motivul principal de recurs formulat, cel referitor la greșita reținere a stării de recidivă, Curtea apreciază raportat la dispozițiile legale în materie că acesta este nefondat.
Pentru a conchide astfel s-a avut în vedere fișa de cazier judiciar a inculpatului din care rezultă că acesta a suferit mai multe condamnări în timpul minoratului, ultima fiind cea dispusă prin sentința penală nr.1205/1998 a J. Gherla la pedeapsa de 5 ani și 2 luni închisoare, condamnări care, într-adevăr nu atrag starea de recidivă conform art.38 C.
Ulterior însă, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 9 luni închisoare cu executare în regim de detenție prin sentința penală nr.8. a J.
T., rămasă definitivă la data de (...) prin neapelare și executată în perioada
(...)-(...), cu un rest de 49 de zile de închisoare rămas neexecutat.
Această din urmă condamnare reprezintă primul termen al recidivei mari postexecutorii reglementate de art.37 lit.b C., nefiind reală susținerea apărării cu privire la reabilitarea de drept a inculpatului de sub efectul acestei din urmă condamnări.
Astfel, potrivit art.136 C. termenele de reabilitare se socotesc de la data când a luat sfârșit executarea pedepsei principale sau de la data când aceasta s-a prescris, iar în cazul condamnărilor succesive, termenul de reabilitare se socotește în raport de pedeapsa cea mai grea și de la data când a luat sfârșit ultima executare (Decizia în interesul legii nr.3/2009).
Ori, în speță calculul reabilitării se realizează în raport cu condamnarea la pedeapsa de 5 ani și 2 luni închisoare (chiar dacă din timpul minoratului, întrucât legea nu distinge) însă de la ultima executare și anume din cursul lunii martie 2006, când s-ar considera executată pedeapsa de 9 luni închisoare.
Așa fiind, constatăm îndeplinite cerințele art.37 lit.b C., astfel că hotărârea atacată este legală.
Sub aspectul temeiniciei, apreciem că instanța de fond a ținut seama de criteriile generale de individualizare prev. de art.72 C., de gradul de pericol social concret al faptei comise, de limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator și reduse conform art.320 ind.1 C., precum și de persoana inculpatului, care are un bogat palmares infracțional, dar care a avut un comportament corect în cursul procesului penal, recunoscând și regretând fapta comisă și prezentându-se în fața instanțelor de judecată.
Raportat la toate aceste aspecte apreciem că instanța de fond a dat dovadă de suficientă clemență orientând cuantumul pedepsei aplicate inculpatului spre minimul special prevăzut de art. 86 al.l din OUG nr.
195/2002.
Față de cele de mai sus, în baza art.385 ind.15 pct.1 lit.b C. va respinge ca nefondat recursul declarat.
Va stabili în favoarea Baroului C. suma de 100 lei ce se va avansa din fondul M.ui Justiției reprezentând onorariu parțial pentru apărător din oficiu, avocat B. M. L.
Va obliga pe recurentul inculpat să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorar avocațial parțial.
PENTRU ACESTE MOTIVE, IN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul S. D., domicilia în T., str. S., nr. 52, ap.16, jud. C. împotriva sentinței penale nr. 168 din 11 aprilie 2012 a J. T..
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 100 lei ce se va avansa din fondul M.ui Justiției reprezentând onorariu parțial pentru apărător din oficiu, avocat B. M. L.
Obligă pe recurentul inculpat să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorar avocațial parțial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 3 octombrie 2012 .
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
A. D. L. I. C. M. M. R.
L. A. S.
GREFIER,
Red.M.R./ (...). Dact.H.C./4 ex./ Jud.fond: V. M.B.
Opinie separată
În dezacord cu opinia majoritară, opinez că recursul declarat de către inculpat era în parte fondat, sub aspectul greșitei rețineri a stării de recidivă mare postexecutorie față de condamnările suferite pentru faptele comise în minorat.
Astfel, reabilitarea este instituția juridică prin care efectele unei condamnări penale ce constau în interdicții, incapacități și decăderi încetează pentru viitor pentru fostul condamnat, care o perioadă de timp a dovedit, prin întreaga sa comportare, că s-a îndreptat și că este posibilă reintegrarea socială deplină a acestuia.
Potrivit fișei de cazier judiciar inculpatul a fost condamnat pentru fapte din minorat, cea mai mare condamnare fiind cea aplicată prin sentința penală nr. 1205/(...) - pedeapsa de 5 ani și 2 luni închisoare (rezultată în urma unor contopiri).
Ulterior, inculpatul devenit major a fost condamnat la o pedeapsă de 9 luni închisoare cu executare în regim de detenție prin sentința penală nr.8. a J. T., rămasă definitivă la data de (...) prin neapelare și executată în perioada (...) -(...), cu un rest de 49 de zile de închisoare rămas neexecutat, de la data considerării ca executată a acestei pedepse curgând termenul de trei ani prev. de art. 134 alin. 1 Cod penal pentru a interveni reabilitarea de drept.
Conform art. 109 al. 4 C., condamnările pronunțate pentru fapte săvârșite în timpul minorității nu atrag incapacități sau decăderi.
Scopul reabilitării, potrivit art. 133 al. 1 C., este acela de a șterge orice efecte ale unei condamnări penale care constau în interdicții, incapacități și decăderi și care încetează pentru viitor pentru fostul condamnat, însă potrivit 109 al. 3 C., condamnările pronunțate pentru fapte săvârșite în timpul minorității nu atrag interdicții, incapacități sau decăderi, prin urmare nu intră sub incidența instituției reabilitării judecătorești, o astfel de cerere adresată instanței urmând a fi respinsă ca inadmisibilă (în acest sens, sentința penală nr. 698 din (...), dosar nr. (...) a
J. Sectorului 3 B.ești.
Chiar dacă legea nu prevede expres acest lucru, o astfel de concluzie se deduce din interpretarea coroborată a textelor sus-menționate.
Dealtfel, potrivit legii, în certificatul de { H. "http://legeaz.net/legea-
290-2004-cazierul-judiciar/" o "L. nr. 2. privind cazierul judiciar " "_." | judiciar conform art. 18 din L. nr. 290/(...) privind cazierul judiciar nu se înscriu sancțiunile penale pronunțate pentru fapte săvârșite în timpul minorității.
Ca atare, procedura de urmat pentru rectificarea mențiunii existente în certificatul de cazier judiciar nu ar fi aceea a formulării unei cereri de reabilitare judecătorească, ci cea prevăzută de art. 32 din L. nr. 290/(...), text de lege potrivit căruia persoana care figurează în evidența cazierului judiciar poate cere rectificarea datelor înscrise sau a notărilor provizorii dacă acestea nu corespund situației reale sau dacă înregistrarea lor nu s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legale.
Sub aspectul temeiniciei sentinței atacate însă, apreciez că pedeapsa aplicată și modalitatea de executare reflectă în mod corect gradul de pericol social concret al faptei comise, raportat la împrejurarea că inculpatul a mai săvârșit anterior fapte similare.
PREȘEDINTE
A. D. L.
Red. ADL/4 ex. (...)
| ← Decizia penală nr. 1156/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 163/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
