Decizia penală nr. 797/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M A N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)/a1
DECIZIA PENALĂ NR.797R/2012
Ședința publică din 22 mai 2012
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE : L. H., judecător
JUDECĂTORI : V. V. A.
: I. M.
GREFIER : L. C.
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D. de I. a I. de
C. O. și T. - S. T. C. - reprezentat prin P. - D. D.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul M. P. V., împotriva încheierii penale din data de 15 mai 2012, pronunțată în dosar nr. (...) al Tribunalul Bistrița Năsăud, inculpatul fiind trimis în judecată prin R. P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D. de I. a I. de C. O. și T. - B. T. B. N., pentru săvârșirea infracțiunilor prev.de art.24 alin.1 din Legea
365/2002 privind comerțul electronic și art.25 din Legea 365/2002 .
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul M. P. V. aflat în stare de arest asistat de apărător desemnat din oficiu, av.Vomir Bizo D., din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatului, solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate și rejudecând cauza, să se constate că nu se mai impune menținerea măsurii arestării preventive și pe cale de consecință a se dispune în principal, revocarea acestei măsuri iar în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea conform art.145
C.pr.pen. Instanța de fond a apreciat că nu s-au schimbat temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, însă, consideră că acestea s-au schimbat întrucât de la acea dată și până în prezent urmărirea penală a fost finalizată prin întocmirea rechizitoriului și trimiterea în judecată a inculpatului. C. că nici una din argumentele pe care instanța de fond le-a avut în vedere când a dispus menținerea inculpatului în stare de arest preventiv, nu se regăsește în disp.art.148 lit.f C.pr.pen. La dosar nu există probe din care să rezulte că lăsarea în libertate a inculpatului, acesta ar încerca să comită alte infracțiuni în condițiile în care faptele comise au fost săvârșite cu 2-3 ani în urmă. Solicită a se avea în vedere că inculpatul a dat declarații sincere, a colaborat cu organele de cercetare, se află în arest de patru luni, au fost audiați martorii inculpatului deci nnu ar avea cum să influențeze buna desfășurare a procesului penal. Așa cum s-a pronunțat și CEDO, odată cu trecerea timpului, pericolul pentru ordinea publică se diminuează. Inculpatul este la prima abatere iar fapta acestuia nu este atât de gravă care să justifice menținerea inculpatului în stare de arest preventiv. Nu există nici un risc ca inculpatul să se sustragă de la judecată sau să infleunțeze declarațiile persoanelor deja audiate. Mai mult, solicită a se ține seama și de faptul că celălalt inculpat, cercetat pentru același gen de infracțiuni, este judecat în stare de libertate astfel că ar trebui să se dea eficiență principiului egalității de tratament. Cu onorar din FMJ.
Reprezentantul P., solicită respingerea recursului inculpatului ca nefondat și menținerea ca temeinică, legală și bine motivată a încheierii pronunțate de instanța de fond. A. că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive subzistă în cauză, în sensul că sunt întrunite cumulativ condițiile prev.de art.143 și art.148 lit.f C.pr.pen. Solicită a se avea în vedere impactul negativ pe care astfel de fapte îl provoacă în conștiința societății. Cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Inculpatul M. P. V., având ultimul cuvânt, solicită cercetarea lui în stare de libertate arătând că a recunoscut și regretat faptele comise. Arată că nu a obținut nici un venit de pe urma cardurilor.
C U R T E A :
Prin încheierea penală pronunțată la data de 15 mai 2012 de T. B.-N. s-a constatat legalitate și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpatul M. P. V., menținându-se măsura preventivă ca fiind temeinică și legală.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:
Prin rezoluțiile emise de procuror la data de (...) și data de (...) ( f. 178-
179 și 228-229 ) s-a dispus începerea urmăririi penale față de inculpatul M. P. V., pentru comiterea infracțiunilor de deținere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică prev. de art. 25 din Legea nr.
365/2002 privind comerțul electronic, și de falsificare de instrumente de plată electronice prev. de ar. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2) Cod penal.
Prin Ordonanța emisă de procuror la data de 20 ianuarie 2012 ( f. 230-
231 ) s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpatul M. P. V. pentru săvârșirea infracțiunilor menționate mai sus, respectiv art. 25 și art.
24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2) Cod penal.
Prin Î. penală nr. 9/CC/2012, pronunțată în data de 20 ianuarie 2012 de către T. B.-N., în dosarul penal nr. (...), a fost admisă propunerea de arestare preventivă formulată de D. de I. a I. de C. O. și T. - B. T. B.-N. în dosarul nr. 69
D/P/2008, ca fiind întemeiată, și în consecință s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului M. P. V., pentru comiterea infracțiunilor de deținere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronice, prev. de art. 25 din Legea nr. 365/2002 și falsificare de instrumente de plată electronice, prev. de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, ambele cu aplic. art. 41 alin. (2) Cod penal, fapte pedepsite cu închisoare între 6 luni și 5 ani și respectiv închisoare între 3 și 12 ani și interzicerea unor drepturi, fiind îndeplinite cerințele art. 143 Cod procedură penală, art. 148 alin. (1) lit. f) Cod procedură penală, pe durata a 29 de zile.
Instanța care a luat măsura arestării preventive a reținut că există probe și indicii temeinice de natură a justifica presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunile de deținere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică prev. de art. 25 din Legea nr. 365/2002 privind comerțul electronic și de falsificare de instrumente de plată electronice prev. de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2) Cod penal, în modalitatea descrisă de procuror în cuprinsul
Ordonanței de punere în mișcare a acțiunii penale și în referatul care cuprinde propunerea de arestare preventivă.
S-a apreciat că probele și indiciile temeinice din care rezultă săvârșirea faptelor descrise mai sus și vinovăția inculpatului sunt: procesul verbal de percheziție domiciliară din data de 17 decembrie 2011, de la locuința învinuitului I. O. (f.143-145), declarația olografă a învinuitului I. O. din data de (...) (f.148-153), declarațiile martorilor asistenți la percheziție domiciliară, L.te M. C. și L.te D. (f.146-147), procesul-verbal din data de 19 ianuarie 2012 însoțit de planșele fotografice cuprinzând echipamentele tehnice pentru falsificarea cărților de credit (f. 204 - 206), declarația învinuitului I. O., dată la procuror la data de 20 ianuarie 2012 (f.210-215), procesul-verbal de desigilare a coletului nr. 2, sigilat cu sigiliul MI nr. 16311, întocmit la 17 decembrie 2011 (f.161-162), procesul-verbal din (...) întocmit de inspectorul de poliție G. T. din cadrul BCCO C.-Napoca - SCCO B.-N. și comisarul I. Claudiu din cadrul BCCO C.-Napoca, referitor la citirea benzii magnetice a 61 suporți de plastic de culoare albă cu o bandă magnetică neagră, însoțit de rezultatele acestei citirii (f.163-164), proces-verbal din data de (...), referitor la verificarea codurilor BIN (Codul de I. al B.) formate din primele șase cifre consecutive din numerele de card rezultate în urma verificării cu aparatul MSR - 120 - D - 33
ABN a benzii magnetice a card-urilor blank ridicate de la învinuitul I. O. cu ocazia percheziției domiciliare (f.165-168), probe care se coroborează cu declarația inculpatului M. P. V., în care recunoaște în parte săvârșirea faptelor pentru care este cercetat (f.219-223).
La probele enumerate mai sus, se adaugă: transcrierea convorbirilor telefonice din data de 30 octombrie 2008 (f.23-24) referitoare la discuțiile purtate de inculpat cu învinuitul, după ce acesta din urmă a ridicat coletul ce conținea echipamentele tehnice de falsificare, la împrejurarea că învinuitul a verificat funcționarea lor și solicitarea inculpatului de a-i fi trimise acele dispozitive în Franța; transcrierea convorbirii telefonice din data de (...) (f.31-
32, f.33-34, f.39, f.44), din care rezultă că inculpatul îi cere învinuitului să-i expedieze coletul în Paris prin intermediul firmei de transport „., idee la care a renunțat ulterior, conform transcrierii convorbirii telefonice din data de (...) (f.
45) de teamă că firma de transport să nu desfacă coletul, sau ca cineva să fure echipamentele, urmată de transcrierea convorbirilor dintre inculpat și învinuit în care se discută despre găsirea unei persoane din Satu Mare care să transporte mai prudent coletul în Franța (f.47-51); transcrierea convorbirilor telefonice din (...) din care rezultă că inculpatul folosea efectiv echipamentele pentru obținerea neautorizată a datelor despre cărți de credit (f.57, f.74-76).
În consecință, instanța a apreciat că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 143 Cod procedură penală și cele prev. de art. 5 alin. (1) lit. c) din CEDO, în sensul existenței acelor motive verosimile de a bănui că inculpatul a comis infracțiunile pentru care este cercetat, care în jurisprudența CEDO (cazul Fox,
Campbell și Hartley v. UK) au fost definite ca acele fapte și informații care au natura de a indica unui observator obiectiv că persoana respectivă ar fi putut săvârși faptele, elemente a căror analiză trebuie făcută în raport de toate circumstanțele cauzei.
Instanța a apreciat că față de inculpatul M. P. V. sunt îndeplinite cumulativ cerințele art. 148 lit. f) Cod procedură penală. Astfel, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile pentru care este cercetat inculpatul este mai mare de 4 ani închisoare, respectiv între 6 luni și 5 ani în cazul infracțiunii prev. de art. 25 din Legea nr. 365/2002 și între 3 și 12 ani închisoare și interzicerea unor drepturi în cazul infracțiunii prev. de art. 24 alin. (1) din
Legea nr. 365/2002.
S-a considerat că pericolul concret pentru ordinea publică, în cazul cercetării inculpatului în stare de libertate, rezultă din natura și gravitatea faptelor de care este acuzat, dar și din riscul real ca acesta să continue activitatea infracțională în săvârșirea căreia par a fi implicate mai multe persoane. În acest context s-a menționat că dispozitivul „skimer";, modelul
„Mini 123"; (care se instalează la bancomate în scopul obținerii neautorizate de date despre cărți de credit și coduri PIN), care potrivit probelor dosarului a fost expediat inculpatului în timp ce se afla în Franța, nu a fost recuperat, astfel că acesta ar putea relua oricând activitatea infracțională câtă vreme nu se știe unde se află acest dispozitiv motiv pentru care cercetările trebuie continuate sub acest aspect.
S-a subliniat că în dosar urmărirea penală a fost începută și sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 (efectuarea de retrageri frauduloase de numerar), iar cercetările penale trebuie să continue pentru a se stabili dacă s-au efectuat operațiuni de retragere frauduloasă de numerar cu card-urile inscripționate și falsificate cu date obținute în mod fraudulos de către inculpat.
De asemenea, s-a considerat că privarea de libertate a inculpatului se justifică și pentru buna desfășurare a procesului penal, pentru evitarea oricărei tentative a inculpatului de a se sustrage de la urmărirea penală, în condițiile în care locuiește în Franța și vine în țară doar ocazional, și că privarea de libertate se impune și în vederea împiedicării inculpatului de a lua legătura cu diferite alte persoane implicate în activitatea infracțională și de a le influența declarațiile.
Recursul declarat de inculpat împotriva încheierii prin care s-a admis propunerea de arestare preventivă, a fost respins de Curtea de A. C., ca nefondat.
Ulterior, măsura arestării preventive a inculpatului a fost prelungită succesiv prin Î. nr. 1. februarie 2012, 21/(...).2012 și 28/CC/12 IV 2012 pronunțate de T. B.-N., toate aceste încheieri rămânând definitive ca urmare a respingerii recursului inculpatului.
Verificând măsura preventivă luată față de inculpatul M. P. V., în raport de probele administrate în cauză și infracțiunile cu privire la care s-a dispus trimiterea în judecată, instanța constată că aceasta este temeinică și legală, deoarece subzistă temeiurile care au stat la baza arestării preventive.
Se apreciază că sunt întrunite în continuare cerințele art. 143 Cod procedură penală și cele prev- de art. 5 alin. (1) lit. c) din C.E.D.O., în sensul existenței probelor și indiciilor temeinice că inculpatul a comis faptele pentru care este cercetat și al existenței motivelor verosimile de a bănui că inculpatul a comis infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată.
Totodată, în cauză inculpatul se află în situația prev. de art. 148 alin. (1) lit. f) Cod procedură penală deoarece pedeapsa prev. de lege este închisoarea mai mare de 4 ani și anume: de la 6 luni la 5 ani pentru infracțiunea prev. de art. 25 din Legea nr. 365/2002 și de la 3 la 12 ani închisoare și interzicerea unor drepturi în cazul infracțiunii prev. de art. 24 alin. (1) din Legea nr.
365/2002 și cercetarea inculpatului în stare de libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, pericol care rezultă din natura și gravitatea faptelor ce i se rețin în sarcină, din riscul ca acesta să continue activitatea infracțională. În cazul unor infracțiuni de natura celor de care este acuzat inculpatul se impune o reacție fermă din partea autorităților pentru a nu avea
și mai mult neîncredere în capacitatea justiției de a lua măsurile necesare pentru prevenirea pericolului pentru ordinea publică, faptele de natura cărora este acuzat inculpatul fiind considerate că suscită o tulburare a societății, astfel că detenția preventivă este justificată.
Deoarece nu s-au schimbat temeiurile ce au stat la baza luării măsurii preventive, subzistând cele care au stat la baza luării și menținerii arestării preventive, cenzurate de fiecare dată de instanțele de control judiciar în recurs, nu se poate aprecia că față de inculpat este oportună luarea unei măsuri preventive mai puțin restrictive ( obligarea de a nu părăsi țara sau localitatea ).
În aprecierea pericolului concret pentru ordinea publică nu se poate face abstracție de gravitatea acuzației, chiar dacă pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social al infracțiunilor comise și chiar dacă de la data comiterii pretinselor fapte a trecut o perioadă mai mare de timp.
La soluția adoptată s-a avut în vedere și durata relativ scurtă de timp scursă de la data ultimei încheieri penale prin care s-a dispus prelungirea stării de arest (Î. penală nr. 28/CC/(...) a T.ui B.-N. menținută de Curtea de A. C. prin Î. penală nr. 594/R/2012 din 17 aprilie 2012) și care a statuat, cu privire la necesitatea privării de libertate a inculpatului și la inexistența motivelor temeinice de revocare sau înlocuire a măsurii preventive privative de libertate cu o altă măsură, neprivativă de libertate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul M. P. V. solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza să se dispună, în principal, revocarea măsurii preventive, iar în subsidiar, înlocuirea măsurii cu obligarea de a nu părăsi localitatea.
În motivarea recursului s-a arătat că nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 148 lit. f C., că inculpatul a fost sincer, a colaborat cu organele de cercetare, nu mai poate influența desfășurarea procesului penal, iar pericolul pentru ordinea publică s-a diminuat.
Recursul declarat în cauză este nefondat.
Potrivit art. 5 paragraful 1 lit. c din Convenția Europeană a Drepturilor
Omului, o persoană poate fi privată de libertate în vederea aducerii sale în fața autorităților judiciare competente atunci când există suspiciuni rezonabile că a săvârșit o infracțiune sau când există motive temeinice de a se crede în necesitatea de a o împiedica să comită o nouă infracțiune sau să fugă după săvârșirea acesteia.
Din actele și lucrările dosarului de urmărire penală rezultă indicii temeinice care justifică presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis infracțiunile pentru care este cercetat.
Curtea reține că existența unor motive plauzibile de a se bănui că inculpatul a comis o infracțiune este o condiție pentru luarea și menținerea măsurii preventive atunci când lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică ori există riscul de obstrucționare a justiției sau de sustrage a inculpaților de la procedurile judiciare.
În ce privește pericolul pentru ordinea publică este evident că prin gravitatea lor deosebită și reacția publicului la săvârșirea lor, infracțiunile comise de inculpat pot să suscite o tulburare socială de natură să justifice o detenție provizorie. Acest element poate fi apreciat ca pertinent și suficient, întrucât se bazează pe fapte de natură să arate că lăsarea inculpatului în libertate ar tulbura în mod real ordinea publică.
Pe de altă parte, ingerința în dreptul la libertatea persoanei nu este arbitrară, ci proporțională cu gravitatea acuzațiilor formulate împotriva inculpatului și cu scopul urmărit prin luarea măsurii.
În mod legal și temeinic tribunalul a reținut că motivele care au stat la baza luării măsurii se mențin, subzistă în continuare, că în cauză sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 143 și 148 lit. f C., iar menținerea măsurii preventive a inculpatului se impune în vederea judecății.
Pentru aceleași considerente, cererea inculpatului de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea apare ca nefondată.
În afara motivelor de recurs invocate, Curtea a examinat cauza și din oficiu, constatând că nu există nici un motiv din cele prev. de art. 3. C. care să atragă casarea hotărârii atacate.
Așa fiind, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b C., Curtea va respinge recursul inculpatului ca nefondat, obligându-l, conform art. 192 alin. 2 C. la
300 lei în favoarea statului, reprezentând cheltuieli judiciare și onorariu avocațial în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul M. P. V. împotriva încheierii penale din 15 mai 2012 a T.ui B.- N..
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 100 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.
Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorar avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 22 mai 2012 .
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
L. H. V. V. A. I. M.
GREFIER, L. C.
Red.V.V.A./(...). Dact.H.C./4 ex./(...). Jud.fond: B. D.la.
| ← Decizia penală nr. 163/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 3/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
