Decizia penală nr. 1350/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
DECIZIA PENALĂ NR.1350/R/2012
Ședința publică din 04 octombrie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: M. B., judecător JUDECĂTORI: V. G.
D. P. GREFIER: D. S.
Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin procuror: D. S.
S-au luat spre examinare recursurile declarate de părțile civile L. Z., M. D., L. N., M. T. și L. ANA împotriva sentinței penale nr.52 din 28 martie 2012 a Judecătoriei J., privind pe inculpatul S. E. V., trimis în judecată pentru comiterea infracțiunilor de distrugere si furt calificat, prevazute de art. 217, alin. 1,4 Cod penal, art. 217, alin. 1,4 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal si 208, alin. 1, 209, alin. 1, lit. g,i Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, totul cu aplicarea art.
33 lit. a Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului, av.C. M., din Baroul Cluj, cu delegație la dosar, lipsă fiind inculpatul S. E. și părțile civile L. Z., L. N., L. Ana, M. T. și M. D.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru judecarea recursurilor.
Reprezentantul P. solicită respingerea recursurilor declarate de părțile civile ca nefondate și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate.
Apărătorul inculpatului solicită respingerea recursurilor declarate de părțile civile ca nefondate și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate. Solicită a se reține că recursul nu este motivat, astfel că nu are cunoștință de motivele pentru care a fost formulat. Cu onorariu avocațial din FMJ.
D. dezbaterea cauzei, s-au depus la dosar de către părțile civile motivele de recurs.
C U R T E A,
Asupra recursurilor penale de față,
În baza lucrărilor dosarului, constată că Judecătoria Jibou prin sentința penală nr.52 din (...) a condamnat pe inculpatul S. E. V., fiul lui I. si A., nascut în data de (...) in Zalau, jud. S., cetatean roman, studii 10 clase, fara ocupatie si loc de munca, fara antecedente penale, domiciliat in loc. C., nr. 13, jud. S. la pedeapsa inchisorii de 3 ani pentru comiterea infractiunii de distrugere, prevazuta de art. 217 alin. 1, 4 Cod penal.
A condamnat pe acelasi inculpat la pedeapsa inchisorii de 3 ani pentru comiterea infractiunii de distrugere, prevazuta de art. 217 alin. 1,4 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
A condamnat pe inculpatul S. E. la pedeapsa inchisorii de 3 ani pentru comiterea infractiunii de furt calificat, prevazuta de art. 208 alin.
1, 209 alin. 1, lit. g,i Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
In baza art. 33 raportat la art. 34 Cod penal s-au contopit pedepsele aplicate pentru infractiunile concurente si aplica pedeapsa cea mai grea, 3 ani inchisoare.
In baza art. 86/1 si 86/2 Cod penal s-a dispus suspendarea executarii pedepsei aplicate de 3 ani inchisoare, sub supraveghere, pe durata unui termen de incercare de 5 ani, atragand atentia inculpatului asupra prevederilor art. 8. Cod penal.
Supravegherea inculpatului se va efectua de S. P. al T. S.
Conform art. 86/3, alin. 1, lit. a,b,d si alin. 3 lit. a,f Cod penal, pe durata termenului de incercare inculpatul se va prezenta periodic la S. de P., conform programului care se va stabili, va anunta schimbarea domiciliului sau orice plecare pentru mai mult de 8 zile, si intoarcerea, va comunica informatii cu privire la mijloacele sale de trai, va desfasura o activitate sau va urma un curs de calificare si se supune masurilor de control, tratament sau ingrijire, in scopul dezintoxicarii.
In baza art. 71 alin. 5 Cod procedura penala pe durata termenului de incercare s-a suspendat executarea pedepsei accesorii constand in interzicerea exercitarii drepturilor prevazute de art. 64 lit. a, teza II, b
Cod penal.
In baza art. 14 raportat la art. 346 Cod procedura penala si 998 si urmatoarele cod civil admite cererile partilor civile, M. D., L. N. si L. Z. si in consecinta a obligat pe inculpatul S. E. sa le plateasca cate 10.000 lei despagubiri, fiecaruia.
Admite actiunea partii civile M. T. si in consecinta a obligat inculpatul sa-i plateasca 300 lei, despagubiri.
S-a constatat ca partea vatamata H. V. a renuntat la actiunea civila, avand ca obiect obligarea inculpatului la plata a 24 lei despagubiri, iar partea vatamata S. G.en G. S. nu s-a constituit parte civila, recuperand prejudiciul in natura.
In baza prevederilor art. 118 lit. e Cod penal a obligat inculpatul sa plateasca statului suma de 24 lei, ca efect al confiscarii speciale.
In temeiul prevederilor art. 191 Cod procedura penala a obligat inculpatul sa plateasca statului 1500 lei, cheltuieli judiciare, urmand ca onorariul avocatului care a asigurat asistenta juridica obligatorie, dna. Cubleșan Roxana, in suma de 200 lei, sa fie avansat din fondurile speciale ale M.ui Jusdtitiei catre Baroul de A. S.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele:.
Prin rechizitoriul intocmit in dosarul nr. 574/P/2010 al P. de pe langa J. J. a fost trimis in judecata inculpatul S. E. V., cercetat pentru comiterea in concurs a infractiunilor de distrugere si furt calificat, prevazute de art. 217, alin. 1,4 Cod penal, art. 217, alin. 1,4 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal si 208, alin. 1, 209, alin. 1, lit. g,i Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, totul cu aplicarea art.
33 lit. a Cod penal.
In fapt, in esenta, in actul sesizare a instantei s-a retinut ca inculpatul, in noaptea de (...), a distrus partial prin incendiere locuinta partii vatamate L. Z., din loc. C..
In sarcina aceluiasi inculpat s-a mai retinut ca in noaptea de (...), la fel, prin incendiere a distrus partial locuinta partii vatamate M.a D., iar in seara zilei urmatoare a incendiat locuinta partii vatamate L. N., deasemenea distrugand-o partial.
Inculpatul a fost cercetat si pentru comiterea infractiunii de furt calificat in forma continuata, in fapt retinandu-se ca in perioada nov.
2009-febr. 2010 , singur, pe timp de noapte, prin efractie sau escaladare a sustras din beciul partii vatamate H. V. 5 litrii de vin, iar din incinta S. G. G. S., mai multe scanduri, cauzand astfel un prejudiciu de 424 lei.
Inculpatul nu a fost de acord sa fie judecat conform procedurii simplificate prevazuta de art. 3. Cod procedura penala, cu toate ca i s-a pus in vedere acest text legal, explicandu-i-se prevederile favorabile in cazul recunoasterii vinovatiei.
Fata de aceasta pozitie a inculpatului, instanta a readministrat toate probele din faza de urmarire penala, audiind si alti martori propusi de parti, fie din oficiu.
Analizand intregul material probator, administrat in ambele faze procesuale, in fapt se retin urmatoarele :
În seara zilei de (...), după ce a consumat băuturi alcoolice la barul AF T. din loc. C., jud. S., inculpatul S. E. V. s-a hotărât să incendieze locuința părții vătămate L. Z. din loc. C.. D. ce s-a întunecat, inculpatul s-a deplasat la locuința părții vătămate, a pătruns în aceasta pe ușa de la intrare, nefiind nimeni acasă. Apoi inculpatul a împrăștiat motorină prin locuință și i-a dat foc cu un chibrit.
Pentru stingerea incendiului, au intervenit pompierii din cadrul
Subunității de pompieri J., care au încheiat procesul verbal nr. 31 din (...), menționându-se faptul că împrejurarea determinantă a incendiului a fost folosirea intenționată a sursei de aprindere.
Partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 10.000 lei, reprezentând valoarea bunurilor distruse
În noaptea de 29/(...), după ce seara a consumat băuturi alcoolice la barul AF T., inculpatul și-a cumpărat de la acest bar o cutie de chibrituri, cu intenția de a se deplasa la locuința părții vătămate M. D. din loc. C. nr. 194 , pentru a o incendia. D. ce a ajuns la locuința părții vătămate, a pătruns în curte pe poarta neasigurată, apoi a forțat ușa de la intrare cu piciorul și a pătruns și în locuință. Inculpatul și-a aprins un chibrit, pentru a se putea orienta, a intrat în camera dinspre stradă, și a dat foc unei cuverturi de pe patul din această cameră. D. aceasta, inculpatul a părăsit locuința și a plecat acasă.
În jurul orei 22, 57 pompierii din cadrul Secției de pompieri J. au intervenit pentru stingerea incendiului. În procesul verbal de intervenție s-a menționat faptul că au fost afectate de incendiu pereții interiori ai locuinței, obiectele de mobilier și o parte din coperiș. Mijlocul care putea produce aprinderea a fost chibritul, iar împrejurarea determinantă a fost folosirea intenționată a sursei de aprindere.
Partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 10.000 lei, reprezentând valoarea bunurilor distruse.
În seara următoare, (...), în jurul orei 23, 00 inculpatul S. V. E. a plecat de la locuința sa la barul AF T. Î. acesta era închis, inculpatul s-a îndreptat spre locuința lui L. N., din loc. C. nr. 142, cu intenția de a o incendia, având asupra sa o cutie de chibrituri. D. ce a ajuns la locuința părții vătămate, inculpatul a pătruns în curte pe poarta neasigurată, apoi prin forțarea ușii a intrat în locuință. Inculpatul a pătruns apoi în încăperea din mijloc, a dat foc hainelor aflate pe patul din încăpere, apoi a intrat în camera dinspre grădină și a incendiat patul aflat în această cameră, lângă peretele din stânga față de ușa de la intrare. Inculpatul a declarat că după ce a părăsit locuința, a traversat curtea și a pătruns și într-o altă clădire, despre care credea că e bucătăria de vară, dar în aceasta nu se afla decât un fotoliu , căruia inculpatul i-a dat foc, apoi a plecat spre locuința sa. Și de această dată au fost anunțați pompierii, care s-au deplasat la fața locului , împreună cu organele de poliție .
Bunurile afectate de incendiu au fost obiectele de mobilier și tavanul clădirii, prejudiciul fiind de aproximativ 2500 lei. În procesul verbal de intervenție s-a menționat faptul că mijlocul care putea produce aprinderea a fost chibritul, iar împrejurarea determinantă a fost folosirea intenționată a sursei de aprindere.
Partea vătămată L. N. s-a constituit parte civilă cu suma de
10.000 lei.
Părțile vătămate L. Z., M. D. și L. N. nu se aflau la locuintele lor la data incendierii acestora de către inculpat, deoarece acestea cu familiile lor, în cea mai mare parte a anului locuiesc în alte localități, unde se angajează ca îngrijitori de animale.
La sfârșitul anului 2009 și începutul anului 2010, inculpatul a săvârșit 3 acte materiale de furt calificat, după cum urmează:
1.În perioada 17-(...) , în mod repetat , pe timp de noapte, inculpatul a pătruns în beciul locuinței părții vătămate M. T. din loc. C. nr.310 jud. S., printr-un geam dinspre stradă, de unde a sustras aproximativ 15 litri de țuică în valoare de 300 lei. Băutura sustrasă pe care a consumat-o împreună cu martorii E. G. si P. C., fără sa le dezvăluie care este proveniența acesteia.
Partea vătămată M. T. evaluează prejudiciul cauzat la 300 lei, și s- a constituit parte civilă in cauză, prejudiciul nefiind recuperat .
2. În noaptea de 19/(...) inculpatul s-a deplasat la locuința părții vătămate H. V. din C. nr. 11, știind că aceasta deține vin la locuința sa, pentru a sustrage o cantitate de vin.
Inculpatul a pătruns prin dislocarea unor scânduri într-o anexa a locuinței, de unde a sustras 5 litri de vin dintr-o damigeană, în valoare de 24 lei.
În cauza s-a dispus si efectuarea unei constatări tehnico-științifice dactiloscopice, specialiștii criminaliști stabilind că urma ridicata cu ocazia cercetării la fata locului de pe damigeana din care a fost sustras vinul, a fost creata de degetul arătător de la mâna stânga a numitului S. E. V.
Inculpatul a recunoscut si regretat fapta comisa.
Prejudiciul cauzat este de 24 lei, suma cu care partea vătămată se constituie parte civila
3. În noaptea de 27/(...) inculpatul s-a deplasat in centrul satului
C., prin escaladarea gardului a pătruns în curtea S. G. G. SRL C., de unde a sustras 4 scânduri de poștă din lemn , în valoare de 100 lei, pe care ulterior le-a vândut martorilor P. S., B. I. si B. D., cărora le-a spus că le-a cumpărat de la persoane care comercializează astfel de scânduri .
În cursul urmăririi penale, prejudiciul a fost recuperat, iar SC
G. G. SRL nu se mai constituie parte civilă.
In tot cursul cercetarii judecatoresti inculpatul a negat comiterea infractiunilor de distrugere, recunoscand doar infractiunea de furt.
In legatura cu aceasta pozitionare a inculpatului trebuie mentionat ca initial, in faza de urmarire penala a recunoscut comiterea faptelor de incendiere, apoi, asa cum el insusi a declarat in instanta, a revenit, sustinand ca recunoasterea a fost consecinta presiunilor exercitate asupra sa de organele de urmarire penala.Inculpatul nu specifica in ce anume au constat aceste presiuni, aratand insa ca dupa ce si-a angajat un avocat si-a schimbat declaratiile, in sensul de a nega orice legatura cu infractiunile de incendiere.Inculpatul a mai sustinut ca in noptile in care s-au produs incendiile pentru care este cercetat, s-a aflat la locuinta sa, fapt care poate fi confirmat de membrii familiei sale.
Instanta a verificat apararile inculpatului, audiind martoriii propusi de acesta. A., din declaratia mamei sale se retine ca «. cate stie », in noptile in care s-au produs incendiile, fiul sau se afla la domiciliu, fara a face afirmatii foarte categorice in acest sens.Nu exista alte probe care in mod categoric sa-l excluda pe inculpat ca autor al incendierilor.S-a retinut ca initial, inainte de a-si angaja avocat, inculpatul a recunoscut comiterea faptelor de incendiere. A., acesta a fost audiat de organele de politie in prezenta unui martor asistent, care confirma in ambele faze procesuale ca inculpatul, fara a se exercita asupra lui presiuni sau constrangeri, a declarat ca a incendiat locuintele partilor vatamate.
Chiar daca examinarea inculpatilor la poligraf nu este o proba in sens propriu, reglementata de codul de procedura penala, avand in vedere oscilatiile inculpatului precum si concluziile examinarii psihiatrice, inculpatul a fost supus examinarii la apratul poligraf.In urma acaestei examinari s-au evidentiat reactii specificve comportamentului simulat.
Separat de aceste constatari, care pot constitui cel mult indicii, din ansamblul faptelor stabilite prin mijloacelor de proba, coroborate, se poate stabili fara dubiu ca inculpatul este autorul incendierilor.
Exista martori care l-au auzit pe inculpat afirmand ca a incendiat locuintele partilor vatamate, afirmatii facute in cadru extraprocesual, in general in diverse baruri din localitatea C., cand inculpatul se afla sub influenta bauturilor alcoolice.
Din declaratiile martorilor se mai retine ca intre inculpat si familiile partilor vatamate exista o oarecare stare conflictuala, inculpatul fiind batut anterior de unele dintre partile vatamate si membrii familiilor acestora.Instanta mai retine ca intre familiile partilor vatamate si membrii comunitatii locale existau tensiuni, din cauza faptului ca partile vatamate, lasand nesupravegheate animalele lor, cauzau pagube culurilor agricole ale cetatenilor.
Mai trebuie mentionat, avand in vedere prev art 75 Cpp, care stabilesc valoarea probatorie a declaratiilor celorlalte parti din proces, ca ulterior comiterii faptelor de incendiere, inculpatul si partile vatamate au discutat.Din declaratiile acestora din urma se retine ca inculpatul le-a spus ca el le-a incendiat locuintele.
Inculpatul a fost investigat si din punct de vedere psihiatric, constatarea psihiatrica medico-legala relevand faptul ca inculpatul are discernamantul pastrat, insa anumite probleme psihice sunt prezente, in special pe fondul consumului nociv de alcool.
Art. 69 Cod procedura penala stabileste faptul ca declaratiile inculpatului nu pot servi la aflarea adevarului numai in masura in care se coroboreaza cu fapte si imprejurari care rezulta din probele administrate. Facand aplicarea acestor prevederi legale, instanta constata ca declaratiile initiale, de recunoastere, date de inculpat se coroboreaza cu faptele si imprejurarile care rezulta din probele administarte.Faptul ca ulterior inculpatul a revenit asupra recunoasterii prin adoptarea unei pozitii opuse este o componenta a dreptului sau la aparare, insa nu se coroboreaza cu probele propuse chiar de el in sustinerea variantei nevinovatiei sale.Simpla afirmatie a mamei sale ca «. cate stie » in noptile producerii incendiilor inculpatul se afla acasa nu este de natura a induce un mare grad de indioala cu privire vinovatia inculpatului. D. mamei inculpatului este una normala in imprejurarile date, avand in vedere legatura de rudenie si faptul concret ca aceasta cu siguranta nu a vegheat in fiecare noapte pe fiul sau.
Mai trebuie mentionat ca in fiecare dintre cele trei cazuri de incendiere, in procesele-verbale de interventie intocmite de pompieri se mentioneaza ca mijlocul de producere a aprinderii a fost chibritul, iar imprejurarea determinanta a fost folosirea intentionata a sursei de aprindere.
In ceea ce priveste invinuirea de furt si aceasta este probata, inculpatul recunoscand ca a comis aceste infractiuni.
Pentru motivele care preced instanta a constatat ca inculpatul se face vinovat de comiterea infractiunilor de distrugere si furt, vinovatia sa fiind probata dincolo de orice dubiu, motiv pentru care a fost condamnat, dupa cum urmeaza : 3 ani inchisoare pentru comierea infractiunii prevazuta de art. 217, alin. 1,4 Cod penal; 3 ani inchisoare pentru comiterea infractiunii prevazuta de art. 217, alin. 1,4 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal; 3 ani inhisoare pentru comiterea infractiunii prevazuta de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1, lit. g,i Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
Infractiunile de mai sus fiind comise in concurs, facandu-se aplicarea art. 33 lit. a raportat la art. 34 lit. b Cod penal, din pedepsele stabilite pentru infractiunile retinute, s-a aplicat pedeapsa cea mai grea,
3 ani inchisoare.
Referitor la individualizarea pedepsei s-a facut aplicarea art. 72
Cod penal care stabileste criteriile generale in acest sens.
Instanta a avut in vedere ca infractiunea de distrugere, in special prin consecintele lor asupra partilor vatamate sut grave, prezentand un grad de pericol concret ridicat, si prin chiar modalitatea de comitere.Mai trebuie mentionat ca inculpatul a incendiat trei locuinte, ceea ce denota perseverenta in acest sens si prin aceasta confera un grad mai ridicat de pericol social inculpatului.Cu toate acestea, instanta a apreciat ca minimul special al pedepsei va fi suficient pentru a reflecta constatarile de mai sus, atat cu privire la fapte, cat si la persoana inculpatului.
In ceea ce priveste individualizarea modalitatii de executare a pedepsei, prin lipsa unor condamnari anterior si cuantumul pedepsei rezultante aplicata, sunt intrunite primele doua conditii ale art. 86/1
Cod penal. In continuare, instanta analizand intreaga conduita a inculpatului in proces, si avand in vedere constatarile si concluziile psihiatrice si psihologice cu privire la inculpat, apreciaza ca scopurile sanctionarii faptelor penale, reeducarea si preventia, stabilite de art. 52
Cod penal, vor putea fi atinse fara executarea pedepsei cu privare de libertate.
Pentru aceste motive si avand in vedere prevederile art. 86/2 Cod penal s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executarii pedepsei rezultante aplicate de 3 ani, pe durata unui termen de incercare de 5 ani, atragandu-se atentia inculpatului asupra situatiilor de revocare a suspendarii, stabilite de art. 8. Cod penal.
Supravegherea inculpatului se va efectua de catre S. P. al T. S., conform art. 86/3, alin. 1, lit. a,b,d si alin. 3, lit. a,f Cod penal urmand sa respecte obligatiile de supraveghere si masurile stabilite de aceste prevederi legale.
Instanta a apreciat, avand in vedere in primul rand persoana inculpatului si antecedentele comportamentale ale acestuia, ca suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere este modalitatea cea mai potrivita pentru a se atinge scopurile pedepsei, nefiind necesara privarea de libertate. Prin supunerea la masurile de dezintoxicare si impunerea celorlalte obligatii, inculpatul va reusi mai curand sa inteleaga consecintele actiunilor sale si sa evite pe viitor comportamentul infractional, decat prin aplicarea unei pedepse cu privare de libertate.
Cu toate ca gradul de pericol al infractiunilor este unul ridicat, individualizarea pedepsei si a modalitatii de executare a acesteia trebuie astfel facute incat sa se asigure realizarea scopurilor acesteia, dar sa fie atins si scopul procesului penal, stabilit de art. 1 C.
Executarea pedepsei principale fiind suspendata, in baza art 71 al
5 Cp, pe durata termenului de incercare se suspenda si executarea pedepsei accesorii constand in interzicerea exercitarii drepturilor prevazute de art 64 lit a, teza II, b Cp.
In ceea ce priveste latura civila a cauzei, s-a constatat ca partile vatamate in cazul infr-lor de distrugere s-au constituit fiecare parti civile, solicitand obligarea inculpatului la plata a cate 10.000 lei fiecare, despagubiri.
S-au constatat intrunite conditiile raspunderii civile delictuale, respectiv existenta unui prejudiciu nereparat, fapta ilicita, legatura de cauzalitate intre acestea si vinovatia inculpatului.. de acestea, in baza prev art 14 rap la art 346 Cpp si 998 si u C civ, cererile partilor civile vor fi admise iar inculpatul va fi obligat la plata despagubirilor stabilite in dispozitiv.
S-a constituit parte civila in cauza si M. T., in dauna caruia inculpatul a sustras o cantitate de vin, si pentru considerentele de mai sus, si aceasta va fi admisa. Partea vatamata H. V., pagubita de catre inculpat cu suma de 24 lei, valoarea cantitatii de tuica sustrasa de inculpat, a renuntat la actiunea civila, motiv pentru care se va face aplicarea prevederilor art 118 lit e si inculpatul a fost obligat sa plateasca statului suma de 24 lei, ca efect al confiscariui speciale.
Partea vatamata SC G.en G. SRLK nu s-a constituit parte civila, scandurile sustrase de inculpat fiindu-i restituite.
Împotriva soluției instanței de fond au declarat recurs părțile civile L. Z., M. D., L. N., M. T. și L. Ana, care au solicitat admiterea căii de atac promovate, casarea sentinței judecătoriei și rejudecând dosarul a se dispune condamnarea inculpatului S. E. V. pentru infracțiunile de distrugere prev. de ar. 217 alin.1 și 4 Cod penal și furt calificat prev. de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. g și i Cod penal cu aplicarea art. 41 alin.
2 Cod penal cerând ca instanța de recurs să rețină în sarcina acestuia și prevederile art. 75 lit. a și c ind.1 Cod penal, respectiv săvârșirea faptei de 3 sau mai multe persoane împreună, pe temei de rasă, naționalitate, etnie, sugerând că inculpatul în derularea activității infracționale a atras și alte persoane, motivat fiind de împrejurarea că părțile civile sunt de etnie rromă.
Pe de altă parte, a apreciat că se impune înlăturarea suspendării pedepsei sub supraveghere conform art. 86 ind. 1 Cod penal dispunându-se o sancțiune care să îl priveze pe inculpat de libertate conform art. 52 și 72 Cod penal.
Curtea examinând recursul promovat, prin prisma motivelor invocate, ajunge la următoarele constatări:
Judecătoria Jibou a administrat materialul probator indicat în rechizitoriul parchetului, pe baza căruia a reținut judicios starea de fapt, vinovăția inculpatului, elementele constitutive ale infracțiunilor și încadrarea juridică a acestora.
Potrivit art.72 din Codul penal la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Chiar dacă individualizarea pedepsei este un proces interior, strict personal al judecătorului, ea nu este totuși un proces arbitrar, subiectiv, ci din contră el trebuie să fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probatoriu, studiat după anumite reguli și criterii precis determinate.
Înscrierea în lege a criteriilor generale de individualizare a pedepsei înseamnă consacrarea explicită a principiului individualizării sancțiunii, așa încât respectarea acestuia este obligatorie pentru instanță.
De altfel, ca să-și poată îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei.
Funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancțiunii, care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile socio- etice impuse de societate.
Sub aspectul individualizării pedepselor în speță, trebuie efectuată o justă adecvare cauzală a criteriilor generale prevăzute de art.72 C.,
ținându-se cont de gradul de pericol social, în concret ridicat al faptelor comise agravat de circumstanțele reale ale săvârșirii lor, dar și de circumstanțele personale ale inculpatului S. E. V., care a avut o atitudine sinceră cu privire la faptele comise, nu posedă antecedente penale, așa cum rezultă din fișa de cazier, a colaborat cu organele judiciare.
Exemplaritatea pedepsei produce efecte atât asupra conduitei infractorului, contribuind la reeducarea sa, cât și asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situația de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare și de a se abține de la săvârșirea de infracțiuni.
Fermitatea cu care o pedeapsă este aplicată și pusă în executare, intensitatea și generalitatea dezaprobării morale a faptei și făptuitorului, condiționează caracterul preventiv al pedepsei care, totdeauna, prin mărimea privațiunii, trebuie să reflecte gravitatea infracțiunii și gradul de vinovăție a făptuitorului.
Numai o pedeapsă justă și proporțională este de natură să asigure atât exemplaritatea cât și finalitatea acesteia, prevenția specială și generală înscrise și în Codul penal român, art. - 52 alin.1 - , potrivit căruia "scopul pedepsei este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni";.
La individualizarea tratamentului penal, instanța de recurs trebuie să efectueze o corectă analiză și evaluare a tuturor datelor concrete ale cazului, cât și a împrejurărilor săvârșirii faptelor, în raport cu criteriile prevăzute de art.72 C.
Pentru determinarea gradului de pericol social se ține cont de două etape. Mai întâi, se apreciază dacă gradul de pericol e suficient de ridicat pentru a fi în prezența unei infracțiuni. Apoi, se valorifică acest grad ținându-se cont de o scară de valori personală a fiecărui judecător.
Orice sancțiune produce efecte diferite asupra fiecărui inculpat în parte, în funcție de caracteristicile biologice, psihologice sau sociologice ale acestuia.
Dar, firește, în lumina criteriilor prevăzute de art.72 C., gravitatea concretă a unei activități infracționale trebuie stabilită consecutiv unui examen aprofundat și cuprinzător al tuturor elementelor interne, specifice faptei și făptuitorilor.
În cauză, Judecătoria Jibou printr-o aplicare și corelare judicioasă a prevederilor art.72 și 52 C., l-a condamnat pe inculpat la pedepse apreciate de către instanța de recurs ca adecvate pericolului social concret al faptelor și făptuitorului.
Aplicarea unor pedepse în regim de detenție pentru inculpatul S. E. V. operațiune ce ar determina sancțiuni mai aspre, relevă caracterul inadecvat al acestora, ce ar genera serioase rezerve în legătură cu posibilitățile reale a scopului preventiv și educativ prevăzut de lege.
Examinarea probelor administrate confirmă justețea concluziei instanței de fond relativ la existența infracțiunilor de distrugere și furt calificat, a contextului în care faptele au fost comise, urmările produse, a cuantumului sumelor de bani la care a fost obligat inculpatul către părțile civile, pentru repararea pagubelor cauzate.
În egală măsură însă, analiza actelor și lucrărilor dosarului relevă o suită întreagă de alte aspecte a căror justă cuantificare, este în măsură să orienteze instanța de recurs în menținerea unei modalități de executare a pedepselor neprivative de libertate față de inculpat, aceea a suspendării executării sancțiunii sub supraveghere conform art.861 C.
A., în privința inculpatului S. E. V. nu se poate ignora că acesta în vârstă de 19 ani la data comiterii primului act infracțional de furt calificat, prestează activități sezoniere și nu posedă antecedente penale, cooperând cu organele judiciare în ambele faze ale procesului penal.
Conduita bună a inculpatului înainte de săvârșirea infracțiunilor imputate în prezentul dosar, este reliefată prin lipsa antecedentelor penale așa cum rezultă din fișa de cazier judiciar.
Atitudinea acestuia atât din faza de urmărire penală cât și din cea a cercetării judecătorești, justifică pe deplin reținerea disp.art.86 ind 1
Cod penal.
La dozarea și individualizarea pedepselor cât și a modalității de executare a acestora, instanțele trebuie să țină seama de perioada de timp în care s-a derulat activitatea infracțională, caracterul continuat sau nu, al infracțiunii, rezultatele păgubitoare ale faptelor sale.
Probele dosarului relevă că inculpatul S. E. V. până în prezent nu a mai fost confruntat cu legea penală, a fost în vârstă de doar 19 ani la debutul activității infracționale, este îngrijitor de animale, dar din probele științifice atașate dosarului, rezultă că suferă de afecțini psihice, incluse în cadrul tulburărilor de personalitate, respectiv «. de conduită pe fondul utilizării nocive de alcool », având discernământul păstrat cu privire la infracțiunile comise. A fost sincer atât în fața procurorului cât și în fața instanței de judecată, neprezentându-se la Curtea de A. C.
Atingerea dublului scop preventiv și educativ al pedepsei, este esențial condiționată de caracterul adecvat al acesteia, revenind, în mod obiectiv, instanței judecătorești datoria asigurării unui real echilibru între gravitatea faptei și periculozitatea socială a infractorului, pe de o parte, și durata sancțiunii și natura sa (privativă sau nu de libertate), pe de altă parte. Mijloacele ce permit realizarea acestui obiectiv sunt reprezentate de criteriile de individualizare expres indicate în art.72 C., iar orice altă abatere de la judicioasa lor utilizare în procesul de stabilire și aplicare a sancțiunii afectează temeinicia și legalitatea hotărârilor judecătorești de condamnare.
În cauză, analiza obiectivă a probelor administrate, pune în evidență caracterul just al sancțiunilor aplicate dar mai ales al modalității de executare a acestora, Judecătoria Jibou acordând cuvenita semnificație unor împrejurări ale dosarului, respectiv că inculpatul S. E. V. nu posedă antecedente penale, a manifestat deplină sinceritate, este încadrat în muncă, astfel că privarea sa de libertate la prima încălcare a legii penale ar avea consecințe extrem de nefavorabile, greu de evaluat, față de circumstanțele reale ale faptelor și raportat la cele personale ale inculpatului pe fondul suferinței psihice de care este marcat.
În sfârșit, ținând seama și de intervalul de timp însumând trei ani de la comiterea faptelor și până la soluționarea recursului, există suficiente temeiuri pentru a se considera că scopul pedepselor poate fi atins și în condițiile suspendării sub supraveghere a executării acestora, nefiind necesară privarea de libertate a inculpatului.
Cu privire la reținerea în speță a art. 75 lit. a și c ind. 1 Cod penal, Curtea reține următoarele :
Potrivit art. 317 C.proc.pen., judecata se mărginește la fapta și la persoana arătată în actul de sesizare a instanței, iar în caz de extindere a procesului penal, și la fapta și la persoana la care se referă extinderea.
Probele dosarului confirmă că prin rechizitoriul P. de pe lângă
Judecătoria Jibou din (...), a fost trimis în judecată doar inculpatul S. E. V., nedovedindu-se că acesta ar fi fost ajutat în săvârșirea infracțiunilor deduse judecății de alte persoane și nici că ar fi acționat având în vedere etnia părților civile, condiții în care solicitările recurenților sunt lipsite de temei neputând fi primite.
Pentru motivele ce preced, Curtea apreciază că dosarul a fost just soluționat de către prima instanță, recursul părților civile urmând a fi respins ca nefondat în baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b C.proc.pen.
Se va stabili în favoarea Baroului C. suma de 200 lei ce se va avansa din fondul M.ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, avocat C. M., în baza art. 189 C.pr.pen.
Văzând dispozițiile art. 192 alin. 2 C.proc.pen., recurenții vor plăti în favoarea statului suma de câte 300 lei cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de p.civile L. N., L. ANA, L. Z., M. D., M. T., împotriva sentintei penale nr. 52 din 28 martie 2012 a
Judecătoriei J..
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 200 lei ce se va avansa din fondul M.ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, avcoat C. M..
Obligă pe recurenti să plătească în favoarea statului suma de câte
300 lei cheltuieli judiciare.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 4 octombrie
2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER MRIA B. V. G. D. P. D. S. red-PD/CA (...) - 2 ex. jud.fond.M. G.
| ← Decizia penală nr. 183/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 91/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
