Decizia penală nr. 183/2012, Curtea de Apel Cluj

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2012)

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

Dosar nr. (...)

DECIZIA PENALĂ NR.183/A/2012

Ședința publică din 25 octombrie 2012

Instanța constituită din : PREȘEDINTE : D. P. - judecător JUDECĂTOR : V. G.

GREFIER : D. S.

DIRECȚIA DE INVESTIGARE A INFRACȚIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZATĂ ȘI TERORISM- S. T. C., reprezentat prin P. - D. D.

S-a luat spre examinare apelul declarat de inculpata H. (S.) N. împotriva sentinței penale nr. 150 din 12 aprilie 2012, pronunțată în dosar nr. (...) al T. C., inculpata fiind trimisă în judecată prin rechizitoriul DIICOT S. T. C. pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de minori, prev. de art.13 alin.1, 2 și 3 din L. nr.6., cu aplicarea art.41 alin.2 C., proxenetism, prev.și ped. de art.329 alin.1 și

2 C., cu aplicarea art.41 alin.2 C., totul cu aplicarea art.33 lit.a C.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpata, asistată de apărători aleși, av.I.cu M., C. L. și Hosu Ș., apărătorul ales al părții vătămate B. A. M., av.Popa R. și partea vătămată C. V., asistată de apărător din oficiu, av.V. R., din Baroul Cluj, cu delegație la dosar, care se prezintă și pentru partea civilă C. I., lipsă fiind partea vătămată B. A., partea civilă C. I. și aut.tutelară S. de P. de pe lângă Tribunalul Cluj.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care:

Apărătorul părții vătămate B. A. solicită ca ședința să fie secretă, așa cum s-a desfășurat de altfel și la instanța de fond.

Apărătorii inculpatei lasă la aprecierea instanței cererea formulată. Reprezentantul P.ui lasă la aprecierea instanței admiterea cererii formulate de apărătorul părții vătămate.

Deliberând, Curtea respinge cererea formulată de apărătorul părții vătămate privind declararea ședinței secrete, având în vedere art.6 din CEDO și raportat la infracțiunile pentru care a fost trimisă în judecată inculpata.

Nefiind alte cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea apelului.

Apărătorul inculpatei, av.C. L. solicită admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și judecând, să se reducă pedeapsa aplicată inculpatei, prin reținerea circumstanțelor atenuante și să se dispună suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, conform art.86/1 C. sau executarea sancțiunii la locul de muncă, potrivit art.86/7 C. S. că starea de fapt din dosar este extrem de controversată și că se poate vorbi de două categorii de martori: 14 martori care pledează pentru totala nevinovăție a inculpatei și 3 martori care s-au constituit părți civile și părți vătămate, care încearcă să o inculpe. S. a se avea în vedere interesele materiale pe care le aceste trei martore. P. vătămată C. R. a declarat că munca la club era seara sau de noapte, că rămâneau acolo cât timp doreau și nu a fost șantajată să întrețină relații sexuale, având discernământul faptelor sale. M. C. S. a declarat că fetele nu erau constrânse sau obligate să întrețină relații sexuale, iar martora P. Ira că nu i s-a solicitat să întrețină relații sexuale. De asemenea, martorul S. C. a declarat că nu știe dacă fetele întrețineau relații sexuale cu clienții, iar Merca Katalin a declarat că bănuia că angajații de la bar au intermediat relațiile sexuale cu clienții, dar fără ca patroana să știe acest lucru. Toate acestea sunt afirmații care o exonerează pe inculpată de majoritatea elementelor ce intră în latura obiectivă a infracțiunii. În cauză există și afirmații care sunt relative, de genul „. că";, „. că"; și declarațiile celor trei părți vătămate B., C. și C. A. sunt părți interesate în culpabilizarea inculpatei, iar DIICOT cere condamnarea ei în special pe aceste declarații, ori vinovăția trebuie analizată în funcție de toate probele administrate în cauză. I. nu susține că este nevinovată total, dar față de aspectele invocate, se justifică reținerea circumstanțelor atenuante, respectiv lipsa antecedentelor penale, comportarea bună avută în comunitate anterior faptelor deduse judecății, dar și conduita corectă avută în cursul urmăririi penale și la instanță. S. a se observa că inculpata a fost reținută 24 ore, dar tot instanțele de judecată au fost cele care au hotărât că nu se justifică cercetarea ei în stare de arest, apreciind că lăsarea în libertate nu prezintă pericol pentru ordinea publică. Pentru toate aceste motive, solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, cu mențiunea că legea trebuie aplicată și în spiritul ei, nu doar în litera ei.

Apărătorul inculpatei, av.I.cu M. solicită în baza art. 379 pct. 2 lit. a C. admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și judecând, să se admită cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpată, să se respingă cererea de schimbare a încadrării juridice formulată din oficiu, să se aplice inculpatei o pedeapsă de 3 ani închisoare și să se dispună suspendarea executării acestei pedepse sub supraveghere, conform art. 86 ind.l Cod penal sau executarea pedepsei la locul de muncă, conform art. 86 ind. 7 Cod penal

În susținerea apelului, arată că instanța de fond a stabilit în mod greșit starea de fapt, pe care a avut-o în vedere când a reținut în sarcina inculpatei săvârșirea infracțiunilor de trafic de minori si trafic de persoane făcând o apreciere incompleta sau greșită a probelor administrate, neanalizând și nepronunțându-se asupra acestora, în integralitatea lor, selectând și reținând doar părțile din probe care favorizează acuzarea și înlăturând fără motivare, probele care favorizează apărarea inculpatei.

In primul rând , instanța de fond a reținut aceeași stare de fapt pentru toate cele trei infracțiuni reținute în sarcina inculpatei, fără a face o delimitare corespunzătoare fiecărei infracțiuni, aceasta fiind în detrimentul inculpatei, deoarece unele elemente de fapt care priveau pe părțile vătămate majore au fost avute în vedere atunci când s-a reținut în sarcina inculpatei infracțiunea de trafic de minori. E. foarte important să se rețină, separat, actele materiale comise față de părțile vătămate majore, având în vedere faptul că cerințele întrunirii conținutului infracțiunii de trafic de minori, prev. de art. 13 din L. nr. 6. sunt diferite de cele în cazul infracțiunii de proxenetism, prev. de art. 329 alin. 1 si 3 Cod penal. A., pentru a se putea retine infracțiunea de trafic de minori, prev. de art. 13 alin. 1 din L. 6., este neces ar ca recrutarea sau primirea să fie făcută în scopul exploatării, pe când în cazul infracțiunii prev. de art. 329 alin. 1 si

3 Cod penal nu se cere această condiție.

Instanța de fond a reținut ca fiind dovedite elemente din starea de fapt doar pe baza a ceea ce a declarat o parte vătămata, fără a respecta dispozițiile art. 75 C. în sensul de a corobora declarațiile părții vătămate cu fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză. S-a reținut corect faptul că părțile vătămate C. V. si C. Ana-M. nu au întreținut relații sexuale cu clienții de la N. C., în perioada în care au avut tangență cu acest club, însă s-a reținut în mod greșit printr-o apreciere greșita a probelor, că partea vătămata P. B., în noaptea în care a fost la N. C. ar fi întreținut relații sexuale cu martorul D. C. Dan și că la acest lucru a avut o implicare și inculpata.

S. că prima instanță a reținut greșit că în perioada în care a întreținut relații sexuale contra cost, partea vătămata B. A. M. era minora, faptul că în perioada în care a activat la N. C., partea vătămata L. A. D., era minora și faptul că în perioada în care a avut tangență cu N. C. și cu inculpata, părțile vătămate C. V. si C. Ana - M. aveau vârsta sub 15 ani.

Cu privire la partea vătămata B. A. M. , raportat la data nașterii acesteia (...), la declarația din fața instanței din care rezultă că primul său client cu care a întreținut relații sexuale a fost numitul M. B. (persoană identică cu martorul S. M.), la declarația acesteia de la urmărirea penala din care rezultă că în luna august a anului 2005 (deci când era deja majoră) l-a întâlnit prima data pe M. B., când inculpata i-a dat telefon, a întrebat-o dacă dorește să-l cunoască și i-a indicat adresa unde îl poate găsi.

În legătură cu partea vătămata L. A. D., raportat la data nașterii sale de (...), la declarația de la urmărirea penală unde declară că prin luna iunie a anului 2005 a fost la un club pe nume N. C. de pe B. N. nr. 28 împreună cu prietenele sale A. si E., că după două săptămâni a mers la club singură, când a cunoscut-o pe patroana clubului pe nume N., că a frecventat "N. C." până la sfârșitul lunii august 2005 si că în cele două luni in care a frecventat clubul N." a înțeles de la S. si L. ce are de făcut, si la declarația părții vătămate F. E. K. de la urmărirea penala în care arată că atunci când a fost cu B. A. si cu L. A. în "N. C.", acestea erau majore, rezultă că în momentul în care a cunoscut -o pe inculpată și a început colaborarea cu ea, această parte vătămata era deja majoră .

F. că părțile vătămate C. V. si C. Ana- M. aveau la data când au cunoscut-o pe inculpată vârsta de peste 15 ani, raportat la data nașterii lor (...), respectiv (...), rezultă din declarațiile date de acestea atât la urmărirea penală, cât și la instanță, când acestea arată că mai întâi au fost împreună la o petrecere în comuna G., în martie 2005, unde l-au cunoscut pe D.-ul L. C. si apoi acesta le-a făcut cunoștință cu N.

Declarațiile părților vătămate în care arată că inculpata le știa vârsta, respectiv că sunt minore sunt nesincere și nu se coroborează conform art. 75 C. cu declarațiile martorilor.

A., partea vătămată B. A. M. declară că era minoră încă la data când a întreținut prima dată relații sexuale cu martorul M. B., deoarece a avut ca reper faptul că atunci când acesta i-a dat telefon și i-a cerut să se întâlnească cu el pentru a întreține a doua oară relații sexuale, aceasta i-a răspuns că nu poate, deoarece se află la club și își serbează majoratul.

Afirmația părții vătămate este infirmată de declarația martorului B. M. și nicio altă probă din dosar nu confirmă că aceasta ș i-a serbat majoratul la

"N. C.". F. că inculpata nu a cunoscut vârsta părț ilor vătămate rezultă din majoritatea declarațiilor martorilor date în fața instanței - S. D.-M., S. M., N. C. - M., S.lekan Mihai, D. C.-V., L. N.-C., C. (fosta Azoita), Coman A., Visan C., Cimpan A. Iulia si B. Ana- M..

Instanța de fond a reținut în mod greșit faptul că inculpata le obliga pe părțile vătămate B. A. M., C. V., L. A. D., F. E. K., C. Ana M. si P. B. să asigure companie la masă clienților din club și ulterior să întrețină relații sexuale contracost cu aceștia, relația dintre părți fiind una de subordonare, specifică unor raporturi de munca, părțile vătămate fiind obligate sa respecte "programul de lucru", iar prin aceasta inculpata în calitate de administrator al S. N. C. ar fi încălcat dispozițiile art. 112 alin

2. art. 125 si art. 128 din Codul muncii.

În realitate, între inculpată și aceste părț i vătămate nu au existat raporturi de munca, de subordonare, ci raporturi civile, de colaborare, în baza unei convenții civile verbale, potrivit căreia atunci când erau clienți la club, părțile vătămate erau informate telefonic (uneori se interesau ele si veneau fără a fi informate, din proprie inițiativa), acestea țineau compania clienților la masă, iar S. N. C. SRL le plătea un procent de 10% din propria consumație, consumația fiind achitata de clienți, iar daca ele aduceau clienți, procentul era de 20%. A. veneau când doreau și plecau când doreau, neavând un program. De asemenea, inculpata nu le-a obligat niciodată pe părțile vătămate menționate mai sus să întrețină relații sexuale cu vreun client, ci din contră le-a atras atenția ca nu cumva să se întâmple așa ceva în club, iar când s-a întâmplat fără știrea ei, ulterior când a aflat, le-a interzis să mai vină pe la club. F. că părțile vătămate nu au fost obligate de inculpată să țină companie clienților la mese și să întrețină relații sexuale cu aceștia rezultă și din înregistrările convorbirilor telefonice aflate in dosarul de urmărire penala, din care instanța a selectat doar aspectele favorabile acuzării si a omis să analizeze și să se pronunțe si asupra aspectelor favorabile apărării inculpatei).

Cu privire la starea de fapt reținuta de instanță, avută în vedere la încadrarea juridică a faptei inculpatei î n infracțiunea de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. 1 si 2 din L. nr. 6. , aceea de a recruta și primi pe partea vătămata C. I. C., instanța de fond a reținut o stare de fapt diferită de cea din rechizitoriu, motivând aceasta, pe declarațiile date în fața instanței de această parte vătămată și de către martora C. S. Din probele administrate în cauză, rezultă că partea vătămată nu a fost constrânsă de către inculpată să întrețină relații sexuale, aceasta fiind de acord să întrețină astfel de relații, în scopul obținerii unor sume de bani. S-a mai reținut si faptul că partea vătămata s-a aflat într-o poziție de inferioritate față de inculpată, deoarece aceasta a absolvit studii superioare de psihologie si a folosit din plin cunoștințele teoretice astfel dobândite, că din acest motiv inculpata avea autoritate asupra părții vătămate si că datorită abuzului de autoritate al inculpatei, partea vătămată a întreț inut relații sexuale, contra cost cu clienții din club sau cu alte persoane. Această reținere este greșită, ilogică, deoarece inculpata nu a lucrat nicio zi ca psiholog. Pe de altă parte, doar absolvirea unei facultăți de psiholo gie nu conduce automat la ideea că inculpata s-a folosit de cunoștințele de psihologie în comiterea faptei și că din această cauză avea autoritate asupra părții vătămate, cu atât mai mult în cazul în care această parte vătămată era majoră și studentă în anul III la U. de M. si F. C.

Un alt motiv de apel, constă în faptul că instanța de fond a dat o încadrare juridică greșită faptelor săvârșite de inculpată, în sensul că în mod greșit a reținut că aceasta a săvârșit infracțiunea de trafic de minori, prev. si ped. de art. 13 alin. 1.2. si 3 din L. nr. 6., cu aplicarea art. 41 alin

2 C. p., raportat la actele materiale comise față de părțile vătămate B. A.

M., C. V., L. A.-D., F. E. K., C. Ana M. si P. B. I. și în mod neîntemeiat a respins cererea inculpatei de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracțiunea prezentata mai sus, in infracțiunea de proxenetism, prev. si ped. de art. 329 alin. 1 si 3 Cod Penal. Î n mod greșit a reținut prima instanță că inculpata a săvârșit infracțiunea de trafic de persoane, prev. si ped. de art. 12. alin 1 si 2 din L. nr. 6. , raportat la actele materiale comise fata de partea vătămata C. I. C. și tot în mod neîntemeiat s-a admis cererea de schimbare a încadrării juridice, din oficiu, din infracțiunea de proxenetism prve.de art.329 alin.1 și 2 C. în infracțiunea de trafic de persoane prev.de art. 12 lin. 1 si 2 din L. nr. 6..

Inculpatei nu i se poate retine săvârșirea infracțiunii de trafic de minori, prev. si ped. de art. 13, alin 1 din L. nr. 6.. cu aplicarea art. 41 alin

2 Cp. deoarece, în speță nu este întrunit unul din elementele constitutive ale acestei infracțiuni si anume latura subiectiva , deoarece inculpata nu a săvârșit fapta ce i se imputa, cu intenție. Aceasta nu a avut cunoștință că unele părți vătămate sunt minore și nu a săvârșit fapta în scopul exploatării acelor minore.

Prin actele materiale comise față de părțile vătămate minore, inculpata nu le-a obligat să îndeplinească o munca în mod forțat, cu încălcarea normelor legale vizând condițiile de munca si nici nu le-a obligat sa practice prostituția sau alte forme de exploatare sexuala.

Din declarațiile părților vătămate si ale martorilor rezultă că în momentul în care inculpata a încheiat, verbal, convenția de colaborare, aceasta nu a avut scopul de a le exploata, ci a urmărit doar o colaborare în interes reciproc, părțile vătămate urmărind sa obțină un procent de 10 sau

20% din consumația cu clienții, iar inculpata urmărind în mod firesc, ca orice patron al unui club să aibă mai mulți clienți. I. nu a încheiat o convenție simulată, în sensul că ar fi încheiat o convenție secretă si una publică, adică in cea secreta sa prevadă un comision, iar in cea publica alt comision. I. a respectat convenția, nu s-a dovedit că aceasta nu le-a plătit părților vătămate comisionul convenit. F. că unele părți vătămate au întreținut relații sexuale cu clienții sau cu alte persoane, din proprie inițiativă sau la propunerea inculpatei, dar fără a fi obligate de aceasta, s -a întâmplat pe parcurs, ulterior încheierii convenției de colaborare, deci ulterior momentului recrutării sau primirii.

Un element esențial în stabilirea laturii subiective a infracțiunii prev. de art. 13 din L. nr. 6. este existenta sau nu, a intenției, calificate prin scop - al exploatării - intenție care nu s-a dovedit a exista în cauză, deoarece, chiar dacă în cazul unora dintre minore, se regăsește acțiunea de primire ori de găzduire, acestea s-au realizat nu cu scopul exploatării, ci într-un cu totul alt context - rezoluția acestora de a se prostitua intervenind voluntar, ulterior.

Cu privire la schimbarea încadrării juridice a faptei, din oficiu, instanța de fond în mod neîntemeiat a admis-o, aceasta, în primul rând pentru că probele administrate la instanța de fond nu a u adus nimic nou față de starea de fapt reținută prin rechizitoriu, iar în al doilea rând pentru că inculpata nu a forțat-o pe partea vătămata majoră C. I. C. să lucreze ca damă de companie la "N. C." si nici nu a obligat-o să întrețină relații sexuale contra cost cu clienții din club sau cu alte persoane.

Un alt motiv de apel constă în faptul că instanța de fond a încălcat sau a aplicat greșit următoarele dispoziții din Codul de pr ocedura penala, respectiv art.2, 3 si 4, art. 63 alin 2, art.62, 65, 345 alin 2, 356 lit. c, 75, iar din Codul penal art 72 si 76.

In speța, instanța nu a apreciat fiecare probă administrată î n dosar, examinând doar probele sau părți din acestea care susțin acuzarea inculpatei, ignorând probele sau părți din acestea care susțin apărarea inculpatei. De asemenea, prima instanță nu a analizat si probele care au fost înlăturate. Instanța de fond a încălcat si disp. art. 75 C.. conform cărora declarațiile părții vătămate ". servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte sau împrejurări c e rezultă din ansamblul probelor existente în cauză". S-au încălcat și dispozițiile art. 72 si 76 Cod penal, deoarece la stabilirea si aplicarea pedepsei nu s-a ținut seama de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează răspunderea penală, reducând insuficient pedeapsa principala.

Un alt motiv de apel constă în faptul că urmare a respingerii cererii de schimbare a încadrării juridice a faptei formulată de inculpată și a admiterii cererii de schimbare a încadrării juridice a faptei formulată de instanță, din oficiu, și aplicării incorecte a dispozițiilor art. 72 si 76 Cod penal, instanța de fond a făcut o greșită individualizare a pedepsei aplicate, stabilind și aplicând o pedeapsă de 3 ani si 8 luni închisoare, cu executare în detenție, deși putea aplica o pedeapsă cu suspendare.

Apărătorul inculpatei, av.Hosu L. arată că apelul vizează schimbarea modalității de executare a pedepsei aplicate prin sentința T. C. S. a se reține că inculpata plătește tribut faptului că în R. nu este legalizată activitatea de prostituție, pentru că odată reglementată această activitate, toate infracțiunile ce au legătură cu aceasta ar fi sancționate mai departe, dar s-ar putea discerne faptele de trafic de minori. În R., activitatea de prostituție este mascată prin cluburi de noapte, masaje erotice etc. S-a reținut constrângerea morală asupra fetelor pentr u a practica prostituția, însă se neagă că în momentul în care acestea s-au dus la bar, aveau contact cu alte persoane, cu rudele etc. Nu se poate susține că părțile vătămate nu au știut unde și în ce se bagă, aspect ce trebuie avut în vedere la pronunțarea soluției. În consecință, apreciază că o pedeapsă cu suspendare condiționată sau sub supraveghere ori executarea pedepsei la locul de muncă ar fi pe deplin suficientă și justificată, în cauză neimpunându-se o pedeapsă cu executare în regim de detenție.

Apărătorul părților vătămate C. și C., av.V. R. solicită respingerea apelului declarat de inculpată și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate. S-a spus că părțile vătămate ar avea un interes material în cauză, însă solicită a se reține că aces tea erau minore la data comiterii faptei, având vârsta de 14 ani - C. și 15 ani - C., iar declarațiile acestora s - au luat înainte de exprimarea unor pretenții civile. În fața instanței de fond, cele două părți civile și-au exprimat clar niște pretenții foarte mici. Din ansamblul probator administrat în cauză rezultă cu certitudine vinovăția inculpatei în comiterea infracțiunilor care i se rețin în sarcină, solicitând a se avea în vedere consecințele psihice ale faptei comise de inculpată asupra părților vătămate minore. Așa cum rezultă din rapoartele psihologice efectuate de A., ambele părți vătămate sunt extrem de afectate

și astăzi pentru ceea ce s-a întâmplat. I. are studii superioare, astfel că a folosit metode mai adecvate de constrângere, mai ales că părțile erau minore. T. studiile superioare trebuiau să o facă mai responsabilă. Pentru toate aceste motive, solicită menținerea dispozițiilor din sentința atacată ca fiind legale și temeinice.

Apărătorul părții vătămate B. A. solicită respingerea apelului declarat de inculpată și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate. În ceea ce o privește pe partea vătămată B., probele administrate au fost apreciate la justa valoare de către instanța de fond, pronunțându-se o soluție temeinică si legală raportat la înscrisurile și declarațiile administrate. I., profitând că partea vătămată provine dintr-o familie cu venituri mai modeste si având nevoie de bani, i-a oferit diferite sume de bani sau alte atenții și s-a apropiat foarte mult de partea vătămată, astfel că aceasta din urmă a devenit oarecum dependentă de ea, devenind imposibil să o refuze indiferent ce îi cerea să facă. De altfel, așa cum rezulta din probele de la dosar, declarațiile celorlalte părți vătămate sau martore care au lucrat în bar, inculpata avea un tipar după care lucra, inițial, încerca, si in final reușea, să se apropie sentimental de fetele din club, astfel că fiecare se simțea obligată să facă ceea ce spunea inculpata, adică să meargă cu diferiți bărbați cu care să întrețină relații sexuale.

După ce câștiga încrederea fetelor, inculpata le cerea acestora să întrețină relații sexuale cu diferiți clienți, contra cost, sume pe care le dădeau apoi inculpatei.

Cu privire la vârsta părții vătămate, arată că atunci când aceasta a ajuns în

C. i-a comunicat inculpatei faptul că nu a împlinit încă vârsta de 18 ani, lucru confirmat și de C. V. in declarația ei. C. si unul dintre martorii cu care a întreținut relații sexuale la cererea inculpatei, știa că este minoră. Din declarațiile celorlalte părți vătămate sau martore care au lucrat la N. C., reiese că, în general, inculpata știa care dintre fete este minoră, știind practic totul despre fiecare dintre ele.

S. că este corectă încadrarea juridică dată faptei în ceea ce o privește pe partea vătămată B., în sensul că în mod corect s-a reținut săvârșirea infracțiunii prevăzute si pedepsite de articolul 13 alin 1,2,3 din L. 6. si nu art. 329 Cod Penal. Mai mult, faptele comise de inculpată se încadrează la infracțiunea de trafic de persoane prev. si ped. de art 12, alin. 1,2 si 3 din L. nr. 6. si articolul 13 alin 1,2,3 , deoarece, in cadrul infracțiunii de trafic de persoane constrângerea este chiar modalitatea de realizare a acțiunilor ce compun elementul material, iar in ceea ce privește infracțiunea de proxenetism, constrângerea e doar una din acțiunile ce pot constitui elementul material al formei agravate. Pe de alta parte, constrângerea din cadrul infracțiunii de proxenetism este prevăzuta numai ca modalitate particulara pe când în toate ipotezele de săvârșire a infracțiunii de trafic de persoane, constrângerea constituie mijlocul specific principal de realizare a elementului material al laturii obiective. A., potrivit principiului specialității, legea speciala se aplica cu prioritate fata de dreptul comun, in speță, infracțiunea de trafic de persoane este reglementata de L. nr 6..

Reprezentantul P.ui solicită respingerea apelului declarat de inculpată ca nefondat și menținerea ca legală, temeinică și judicios motivată a sentinței atacate. Starea de fapt, vinovăția inculpatei au fost stabilite pe baza unor probe certe, legal administrate, iar încadrarea juridică a faptei este corectă, pedepsele aplicate inculpatei fiind just individualizate, la fel și modalitatea de executare a pedepsei. În speță inculpata a fost condamnată la 3 ani și 8 luni închisoare pentru trafic de minori, 1 an și 6 luni pentru trafic de persoane și 1 an și 3 luni pentru proxenetism, în condițiile în care printr-o altă sentință, nr.360/2012, o persoană, fără antecedente penale, trimisă în judecată doar pentru trafic de minori, cu reținerea art.320/1 C.pr.pen. a fost condamnată la pedeapsa de 8 ani închisoare cu executare în regim de detenție. S. că aceasta este practica instanțelor din raza Curții de A. C., a T. M. și C.

Apărătorul inculpatei, av.C. L. arată că s-a făcut vorbire de traumele psihice la care au fost supuse părțile vătămate, însă acestea nu au fost racolate nevinovate, știind ceea ce urmează să facă.

Apărătorul inculpatei, av.Hosu Ș. L. arată că dacă practica instanțelor este în sensul de a se aplica 8 ani cu executare pentru trafic de minori, se pune întrebarea de ce P. nu a formulat apel împotriva sentinței instanței de fond, pentru a cere majorarea pedepsei? În speța menționată de procuror, inculpatul a racolat-o pe partea vătămată minoră, de numai 15 ani, elevă la o școală specială, cu o constrângere fizică, astfel s-a ajuns la pedeapsa de 8 ani închisoare cu executare.

Reprezentantul P.ui susține că în acea speță s-a aplicat pedeapsa de 8 ani închisoare, în condițiile reținerii disp.art.320/1 C.pr.pen.

Apărătorul părții vătămate B. arată că la dosar s-au efectuat rapoarte psihologice, în care specialiștii au concluzionat că părțile vătămate prezintă traume, nefiind doar o afirmație nesusținută de probe.

I., având ultimul cuvânt, achiesează concluziilor formulate de apărătorii aleși și arată că regretă că s-a ajuns în această situație.

C U R T E A

Prin sentința penală nr.150 din 12 aprilie 2012 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr.(...), în baza art. 334 C.pr.pen., a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de schimbare a încadrării juridice dată faptelor reținute în sarcina inculpatei H. (S.) N., din infracțiunile de trafic de minori și proxenetism, prev. de art. 13 alin. 1, 2 și 3 din L. nr. 6., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. și art. 329 alin. 1

și 2 C., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C., totul cu aplicarea art. 33 lit. a C., în infracțiunea de proxenetism, prev. de art. 329 alin. 1 și 3 C., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.

În baza art. 334 C.pr.pen. a fost schimbată încadrarea juridică dată faptelor reținute în sarcina inculpatei H. (S.) N., din infracțiunile de trafic de minori și proxenetism, prev. de art. 13 alin. 1, 2 și 3 din L. nr. 6., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. și art. 329 alin. 1 și 2 C., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C., totul cu aplicarea art. 33 lit. a C., în infracțiunile de trafic de minori, trafic de persoane (în raport de partea vătămată C. I. C.) și proxenetism, prev. de art. 13 alin. 1, 2 și

3 din L. nr. 6., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C., art. 12 alin. 1 și 2 din L. nr. 6. și art. 329 alin. 1 și 2 C., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C., totul cu aplicarea art. 33 lit. a C..

În baza art. 13 alin. 1, 2 și 3 din L. nr. 6., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C., art. 74 alin. 1 lit. a C.- art. 76 lit. a C., a fost condamnată inculpata H. (S.) N., la

3 ani și 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori.

În baza art. 12 alin. 1 și 2 din L. nr. 6., cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. a C.- art. 76 lit. b C., a fost condamnată aceeași inculpată la 1 an și 6 luni închisoar e pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane.

În baza art. 329 alin. 1 și 2 C., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C., art. 74 alin. 1 lit. a C.- art. 76 lit. c C., a fost condamnată aceeași inculpată la 1 an și 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism.

S-a constatat că cele trei infracțiuni au fost săvârșite de inculpată în condițiile concursului real de infracțiuni.

În baza art. 33 lit. a- art. 34 lit. b C., au fost contopite pedepsele de 3 ani și 8 luni închisoare, 1 an și 6 luni închisoare și respectiv 1 an și 3 luni închisoare stabilite prin prezenta, aplicând inculpatei pedeapsa cea mai grea, de 3 ani și 8 luni închisoare, pe care o va executa în regim de detenție.

În baza art. 71 alin. 1 C., s-a interzis inculpatei drepturile prevăzute la art.

64 lit. a,b și e C. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 35 alin. 1 C., s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b și e C. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale, conform art. 66 C.

În baza art. 88 alin. 1 C., s-a dedus din durata pedepsei aplicate inculpatei durata reținerii de la data de (...).

În baza art. 14 alin. 1 C.pr.pen., art. 346 alin. 1 C.pr.pen., cu aplicarea art.

998-999 C. a fost admisă în parte acțiunile civile exercitate în cadrul procesului penal de părțile civile C. I. C.- domiciliată în C.-N., str. M. E. nr. 31, ap. 7, jud. C., B. A. M.- domiciliată în C.-N., str. G. nr. 7, ap. 12, jud. C. și C. V.- cu domiciliul procesual ales în C.-N., P. U. nr. 13, ap. 25, jud. C. și pe cale de consecință, a fost obligată inculpata la plata în favoarea acestor părți civile a următoarelor sume de bani:

- la plata în favoarea părții civile C. I. C. a sumei de 5000 (cincimii) lei, reprezentând compensații pentru daune morale.

- la plata în favoarea părții civile B. A. M. a sumei de 50000

(cincizecidemii) lei, reprezentând compensații pentru daune morale.

- la plata în favoarea părții civile C. V. a sumei de 5000 euro în echivalent lei la data plății, reprezentând compensații pentru daune morale.

În baza art. 189 alin. 1 C.pr.pen.,s-a stabilit în favoarea Baroului C. suma de 1150 lei, reprezentând onorariul în sumă de 400 lei cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru a asigura asistența juridică a inculpatei în faza de urmărire penală, av. M. A. L. și onorariile în sumă de câte 150 lei cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru a asigura asistența părților vătămate minore, av. P. A., av. V. I. L., av. W. D., av. M. N. și av. S. A. C., sumă care se va avansa din FMJLC.

În baza art. 191 alin. 1 C.pr.pen., a fost obligată inculpata la plata în favoarea statului a sumei de 7450 lei reprezentând cheltuieli judiciare, sumă care include și onorariile apărătorilor desemnați din oficiu.

Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că în cursul anului

2004 inculpata H. N. (fostă S.) și martorul N. C. M. s-au asociat în vederea înființării S. N. C. S. din C.-N., având ca obiect principal de activitate cea de baruri. De activitatea concretă desfășurată la club s-a ocupat inculpata H. N., martorul N. limitându-se la finanțarea inițială a localului, la consilierea în afaceri a inculpatei și la a frecventa localul cu regularitate. Sediul clubului a fost stabilit în spațiul închiriat de martorul N. în C.-N., str. B. N. nr. 28.

Barul nu avea firmă la stradă, iar pentru a controla accesul clienților, a fost instalat un video-interfon. De asemenea, clubul nu și-a făcut publicitate nici în mass media, nici în presa audio-vizuală, iar clădirea în care funcționa nu atrăgea în nici un fel atenția trecătorilor, având obloanele trase, astfel că privită din afară, părea o clădire cu locuințe. Încă de la început inculpata a urmărit în acest mod înființarea unui club cu circuit închis, chiar exclusivist, în care să aibă acces numai persoane din elita socială care făceau parte dintre cunoscuții inculpatei sau recomandate de cunoscuții acesteia, persoane cu o condiție materială deosebită cărora să li se asigure confidențialitatea.

Dacă la început localul a funcționat cu un număr de dansatoare de naționalitate moldoveană, în timp inculpata H. s-a preocupat de racolarea mai multor tinere, dintre care 6 minore (în persoana părților vătămate B. A. M., C. V., L. A. D., P. B. I., F. E. K. și C. Ana M.) urmau să țină companie la masă iar ulterior, la cererea clienților să întrețină relații sexuale în schimbul unor sume de bani (f. 267 vol. 1 fond, f. 134 vol. 2 fond, f. 85 și urm. vol. 2 u.p.). De altfel, aceasta a fost activitatea care a făcut cunoscut localul în rândul cercurilor restrânse de persoane agreate ca și clienți, circulând informația că N. C. este un bordel, unde, dacă are bani, un bărbat poate să găsească o tânără cu care să întrețină relații sexuale.

Încă de la deschiderea barului, acesta a funcționat după reguli impuse de către inculpata H. N., care aveau ca scop în primul rând asigurarea discreției în jurul activității din bar, pentru ca aceasta să nu ajungă în atenția organelor de ordine (f. 82 vol. 3 u.p., f. 174-175 vol. 1 fond) , dar și pentru a oferi confidențialitate clienților care frecventau clubul (f. 227-228 vol.3 u.p).

I. H. N. a fost cea care a racolat clienții clubului, inițial din rândul oamenilor de afaceri și a persoanelor publice din C. Întrucât aceștia nu frecventau barul în fiecare zi, pentru a mări încasările inculpata a „ coborât ștacheta"; (f. 191 vol. 2 fond), invitând la bar bărbați dispuși să plătească pentru compania tinerelor. Aceasta a instruit barmanii și ospătarii să permită accesul doar acelor persoane care vor prezenta cartea sa de vizită sau cu privire la care îi informa în prealabil că urmează să vină. În momentul în care un astfel de client dorea să vină la bar, acesta o suna pe inculpată, iar aceasta, la rândul ei anunța personalul (f. 72, f. 74 vol. 3 u.p, f. 188 vol. 3 u.p, f. 210-211 vol. 3 u.p, f. 253 vol. 3 u.p, f. 257 vol. 3 u.p). De asemenea, fie inculpata fie barmanii le sunau pe animatoare, cerându-le să se prezinte la bar, îmbrăcate în ținute provocatoare (f.

65 vol. 3 u.p, f. 79 vol. 3 u.p, f. 110-111 vol. 3 u.p, f. 137-139 vol. 3 u.p) .

Odată ajunși în bar, clienții aveau posibilitatea să aleagă tinerele cu care urmau să se întrețină la masă, iar ulterior să se deplaseze în altă parte pentru a întreține cu ele relații sexuale. Au existat situații în care clienții au întreținut relații sexuale cu tinere chiar în incinta barului. De asemenea, în alte situații, inculpata H. N. intermedia întâlniri ale tinerelor cu diferiți bărbați, cu scopul de a întreține relații sexuale contra cost, chiar fără ca aceștia să mai treacă pe la club (f. 51 vol. 3 u.p, 127-130 vol. 3 u.p, f. 216-218 vol. 3 u.p, f. 259 vol. 3 u.p, f. 261 vol. 3 u.p, f. 284- 285 vol. 3 u.p., f. 342-344 vol. 3 u.p., f. 134 vol. 2 fond, f. 85 și urm. vol. 2 u.p.).

De la sfârșitul anului 2004 până în anul 2006, pentru a obține câștiguri din exploatarea serviciilor sexuale, inculpata H. N. a racolat fie personal, fie prin intermediul personalului barului sau a damelor de companie, ori chiar prin anunțuri postate în ziarele locale de publicitate, circa 20 de tinere.

Tinerele racolate trebuiau să îndeplinească anumite condiții impuse de inculpaă, aceasta preferând tinerele „discrete și finuțe"; (f. 350 vol. 3 u.p.), „să aibă trăsături faine";, „tâmpite, să tacă și să facă"; (f. 34-35 vol. 3 u.p).

Contrar susținerilor inculpatei în apărare, tinerele racolate ca animatoare se aflau la dispoziția patroanei, desfășurând activități în folosul clubului, sens în care relația dintre părți era una de subordonare, specifică unor raporturi de muncă. Cu toate acestea, nici uneia dintre tinerele racolate ca animatoare nu i s- a încheiat un contract de muncă, evidența comisioanelor pentru consumații era ținută la bar, pe caiete, nefiind întocmite acte contabile, iar plata se făcea de către inculpată sau de către angajații de la bar, fără a se întocmi state de plată și a se calcula și reține contribuțiile obligatorii.

Cu privire la vârsta fetelor, în pofida poziției de negarea adoptată de inculpată, aceasta era cunoscută patroanei (în acest sens fiind declarațiile date de părțile vătămate minore C. V., B. A. M., P. B. I., C. Ana M., L. A. D., ale părții vătămate C. I. C. și ale martorelor C. S., C. A. și C. (Azoița) A. F. care se coroborează între ele- atestând faptul că inculpata personal sau prin angajații barului cerea actele de identitate ale fetelor, vârsta reală a acestora fiind oricum evidentă prin prisma modului în care arătau acestea, precum și prin prisma relației apropiate între animatoare și patroană, sau a aspectului că partea vătămată B. A. M. și-a serbat majoratul în cadrul localului. Deși cunoștea vârsta reală a fiecăreia dintre minorele racolate, inculpata H. N. le cerea acestora să spună că sunt majore, să nege că ar fi angajate și să susțină că sunt simple cliente ale barului, toate acestea pentru a se pune la adăpost la posibilele consecințe penale ale faptelor sale, inculpata cerându-le să adopte această conduită în special față de persoanele care ar fi putut fi ofițeri sub acoperire și care păreau prea insistenți prin adresarea de întrebări fetelor (f. 174-175 vol. 1 fond, f. 82 vol. 3 u.p., f. 2-8 vol. 2 u.p.).

Întrucât programul de lucru al părților vătămate minore era identic față de cel al animatoarelor majore desfășurându-se cu precădere pe timp de noapte, în calitate de administrator al S. N. C. S., inculpata a încălcat și dispozițiile art. 112 alin. 2, art. 125 și art. 128 C.muncii, care impune un program de lucru de maxim 6 ore pe zi pentru minori, (care de altfel, potrivit dispozițiilor art. 13 din același act normativ, dobândesc capacitate de a încheia contract de muncă abia la vârsta de 16 ani) și interzice folosirea minorilor la îndeplinirea unor munci și servicii pe timp de noapte.

În cele ce urmează vom analiza situația fiecăreia dintre părțile vătămate minore și respectiv ale martorelor majore care au fost racolate de inculpata H. N. sau de angajații N. C. în numele și la solicitarea inculpatei:

A.,

1, 2. părțile vătămate C. V . și C. Ana -M.

În vara anului 2005, partea vătămată C. V., atunci în vârstă de 14 ani, a rămas în C. doar cu fratele ei, martorul C. G., în vârstă de 18 ani, părinții acestora plecând la muncă în străinătate.

În timp ce partea vătămată C. V. se afla la o petrecere la un hotel din G., împreună cu partea vătămată C. Ana M., în vârstă de 15 ani, acestea au aflat de la martorul L. N. C. despre barul administrat de inculpata H. N., acesta spunându-le că este vorba de un club privat, frecventat de lume bună, oameni cu bani, clientela fiind selectată. L. N.-C. le-a prezentat fetelor posibilitatea de a cunoaște persoane importante astfel că cele două au acceptat să se deplaseze la club.

Încă din prima seară martorul L. N.-C. le-a prezentat pe cele două fete inculpatei H. N., care le-a întrebat ce vârstă au. Deși a aflat că acestea erau minore, inculpata le-a propus să lucreze ca dame de companie, să consume alcoolice cu clienții, urmând a fi plătite cu un procent de 10% din consumație, iar dacă vor aduce ele clienți la bar, cu un procent de 20-30%.

I. le-a dat explicații fetelor, spunându-le să se îmbrace cât mai provocator, în fuste scurte și bluze mulate și să se poarte amabil cu clienții, urmând a se prezenta ori de câte ori vor fi solicitate, programul de lucru începând în orice caz la orele serii și durând până la ore mici ale dimineții.

Cu privire la modalitatea în care inculpata a aflat despre vârsta părților vătămate C. V. și C. Ana-M., în declarațiile date nemijlocit în fața instanței partea vătămată C. V. arată că prima solicitare adresată fetelor a fost de a ține companie clienților de la cazinoul C., sens în care la intrarea în local fetele ar fi avut obligația să prezinte actul de identitate (fiind interzis accesul minorilor). În acest context și întrucât fetele erau în vârstă de sub 15 ani, inculpata și-a folosit relațiile pe care le avea printre angajații cazinoului și respectiv cu patronul localului.

După primele două seri în care părțile vătămate C. și C. s-au întreținut cu clienții cazinoului și au făcut consumație cu aceștia, fiind plătite cu suma de 30 de lei-persoană reprezentând comisionul din consumația de băuturi alcoolice, acestea au fost solicitate de inculpată la N. C., unde urmau să întreprindă același gen de activități. Mai exact, potrivit declarațiilor părții vătămate C. (f. 35-38 vol. 2 u.p., f. 192 vol. 2 fond), inculpata le-a indicat în mod expres (referindu-se la relațiile cu clienții) că nu sunt obligate să facă nimic din ce nu doresc și că dacă este să se întâmple ceva între ele și clienți, acest lucru să nu se întâmple în incinta clubului, de unde partea vătămată a înțeles că inculpata se referea la întreținerea de relații sexuale cu aceștia. De altfel, acest gen de servicii prestate clienților au atras reputația clubului de „. de toleranță"; printre vecinii localului, reputație despre care a aflat și mama părții vătămate C. Ana-M., sens în care i-a interzis fiicei sale orice colaborare ulterioară cu N. C. Pe cale de consecință, reținem că după recrutarea prin intermediul martorului L. N.-C., partea vătămată C. a prestat activități de damă de companie la N. C. într-o singură seară, întorcându-se acasă la orele 4.00 dimineața, aspect care a determinat-o practic pe mama părții vătămate să devină suspicioasă și să facă investigații printre vecini cu privire la adevăratele activități care se desfășurau la club, determinând- o să îi interzică fiicei sale să continue colaborarea cu inculpata.

În schimb, partea vătămată C. V., lipsită de supravegherea părintească și-a continuat colaborarea cu N. C., frecventând localul vreme de câteva luni atunci când era solicitată fie de inculpată, fie de angajații de la bar.

Cu privire la activitatea concretă desfășurată la club, partea vătămată C. V. a arătat că inculpata încuraja consumul de alcool- de altfel comisionul care revenea fetelor se calcula la propria consumație, fiind aplicabil doar la consumul de băuturi alcoolice, sau în orice caz era semnificativ mai mare la băuturile alcoolice (f. 268 vol. 1 fond, f. 264 vol. 1 fond, f. 134 vol. 2 fond), aceasta fiind în fapt una dintre tacticile utilizate de inculpată pentru a slăbi rezistența fetelor la propunerile indecente venite din partea clienților.

Sub acest aspect, partea vătămată C. V. a arătat că au existat situații în care clienții localului i-au făcut avansuri, însă că aceasta le-a refuzat, inculpata H. N. insistând la rândul său pe lângă ea să accepte să întrețină relații sexuale cu unul dintre clienți, fiind la rândul ei refuzată. A mai arătat partea vătămată că a mai existat un incident similar, în care un client a insistat față de ea să accepte să întrețină relații sexuale, motivând că deja s-ar fi înțeles cu patroana localului în acest sens (f. 174-175 vol. 1 fond, f. 2-8 vol. 2 u.p.).

P. vătămată arată că a lucrat în bar ca și damă de companie circa un an.

Din cauza muncii prestate pentru inculpată pe timpul nopții și a consumului de alcool, a început să lipsească de la școală, acumulând un mare număr de absențe și să obțină rezultate tot mai proaste la învățătură, totodată mediul în care și-a desfășurat activitatea (în care avea parte de oferte sexuale nedorite, și în care avea percepția că ar putea fi „cumpărată";) având efecte pe termen lung asupra dezvoltării psihice a părții vătămate (f. 184-185 vol. 2 fond). În cele din urmă, fratele părții vătămate a aflat că aceasta lucrează la „. C. și i-a reproșat acest lucru, întrucât aflase de la alți tineri din cercul de prieteni că acest club era un bordel, fiind frecventat de bărbații care intenționau să întrețină relații sexuale cu angajatele, sens în care i-a interzis acesteia să mai lucreze la club.

3. partea vătămată B. A.-M.

În vara anului 2005, înainte de împlinirea vârstei de 18 ani, partea vătămată B. A.-M. a fost invitată la N. C. de către colega ei de clasă, partea vătămată C. V., care i-a prezentat-o pe inculpata H. N. I. i-a propus părții vătămate să lucreze la bar, ca damă de companie, urmând să fie plătită cu 10% din valoarea consumației cu clienții. De asemenea, inculpata a întrebat-o pe partea vătămată ce vârstă are, aflând că aceasta urma să împlinească 18 ani peste o lună. P. vătămată arată că a acceptat propunerea fără să-și dea seama de implicații.

C. de a doua zi inculpata a sunat-o pe partea vătămată, solicitându-i să meargă la club. A. acolo, partea vătămată a constatat că în bar erau circa nouă bărbați, inculpata i-a cerut ei, părții vătămate C. V. și părții vătămate C. C. să le țină companie la masă clienților.

Potrivit declarațiilor date de partea vătămată B. A. M., încă din primele două săptămâni de activitate la N. C., în care inculpata a încercat să se apropie cât mai mult de aceasta, i-a propus să cunoască un bărbat din cercul de cunoștințe al inculpatei- patron de club în C.-N. și să întrețină relații sexuale cu acesta. P. vătămată arată că a întreținut relații sexuale, simțindu-se obligată față de inculpata H. N. P. vătămată arată că a primit de la martor, pentru serviciile sale, suma de 50 euro. La acea dată partea vătămată nu împlinise vârsta de 18 ani, reperul părții vătămate constând în aceea că martorul a sunat-o să o felicite de ziua ei, cu ocazia împlinirii vârstei majoratului.

După acest prim client, inculpata i-a cerut în mod sistematic părții vătămate să întrețină relații sexuale contra cost cu mai mulți bărbați, aranjându- i întâlniri cu aceștia atât în incinta clubului, cât și la diferite restaurante din C. sau chiar direct la hoteluri, indicându-i numărul camerei în care era clientul. P. vătămată arată că primea de la aceștia sume cuprinse între 50-100 euro pentru un act sexual.

P. vătămată a lucrat în clubul condus de către inculpată circa 10 luni. Aceasta arată că inculpata a profitat de naivitatea și lipsa ei de experiență, a folosit confidențele pe care i le-a făcut pentru a-i exploata slăbiciunile și a o șantaja sentimental, pentru a o determina să se prostitueze cu clienții furnizați de patroana sa. P. vătămată arată că se simțea tot timpul obligată să facă ceea ce-i cerea inculpata, care, atunci când încerca să refuze ceva, îi amintea că a ajutat-o când i-a fost greu, că i-a fost alături și a făcut totul pentru ea.

În final, a întrerupt colaborarea cu N. C. urmare a unui incident care a avut loc în primăvara anului 2006 și care va fi dezvoltat în cele ce urmează:

A., în cursul lunii februarie 2006 (f. 119 vol. 3 u.p) inculpata H. N. i-a cerut părții vătămate să se deplaseze cu doi clienți din club la domiciliul acestora. Inițial partea vătămată a refuzat, însă la presiunile psihice ale inculpatei, partea vătămată a acceptat. P. vătămată arată că unul dintre cei doi a lovit-o pentru a o determina să întrețină relații sexuale și cu el, abuzând apoi de ea. P. vătămată nu a formulat plângere penală prealabilă sub aspectul săvârșirii infracțiunii de viol, însă s-a plâns inculpatei, care după câteva zile i-a oferit suma de 100 euro, să-și cumpere ceva frumos și să uite cele întâmplate (f. 56-57 vol. 1 fond, f. 188-189 vol. 2 fond, f. 268 vol. 1 fond, f. 175 vol. 1 fond).

Fiind afectată în plan psihologic de abuzul emoțional, sexual și fizic prin care a trecut, aceasta a apelat la consiliere psihologică. De asemenea, partea vătămată a beneficiat de un program de asistență a victimelor din partea A.N.I.T.P. - Centrul Regional C.

Din raportul întocmit de psiholog rezultă că partea vătămată B. A. a fost consiliată în perioada decembrie 2007 - decembrie 2008. Inițial s-a constatat că partea vătămată era puternic traumatizată, fiindu-i greu să discute despre cele întâmplate. Psihologul a constat prezența unor elemente de diagnostic ale sindromului de stres posttraumatic (PTSD), precum anxietate ridicată, coșmaruri, flash-back-uri, teamă, rușine, neputință. De asemenea, aceasta prezenta reacții somatice, retragere, evitare și neplăcere de a vorbi despre cele suferite, ca și consecințe comportamentale ale traumei suferite. În urma ședințelor de consiliere, specialistul psiholog a identificat prezența constrângerii morale din partea traficanților, pentru a rămâne în situația de trafic, mai ales prin folosirea violenței emoționale (situație mult mai greu de recunoscut decât folosirea forței), prin crearea unor dependențe (cu cât consumă mai mult alcool, cu atât mai mulți bani primește), oferirea de droguri fără bani, crearea dependenței emoțional. Specialistul menționează că în primele ședințe de consiliere partea vătămată a recunoscut cu greu abuzurile psihice la care a fost supusă, însă după 12 luni de asistență starea ei s-a îmbunătățit mult, iar efectele sindromului de stres posttraumatic s-au diminuat, însă are nevoie în continuare de suport psihologic. Raportul mai arată că în anumite condiții de viață sau în situații de stres cu intensitate mare, consecințele de lungă durată a traumelor pot să persiste sau să reapară, (f. 28-29 vol. 2 u.p, f. 58-59 vol. 1 fond).

4, 5. părțile vătămate L. A. D. și F. E. K.

În mod similar cu situația părții vătămate C. V., inculpata H. N. a solicitat și părții vătămate B. A. M. să își aducă prietene sau colege la bar, sens în care aceasta le-a chemat pe părțile vătămate F. E. K., în vârstă de 16 ani și L. A. D., în vârstă de 17 ani, la N. C., pentru a le prezenta inculpatei.

C. vârsta părților vătămate întrucât le solicitase actul de identitate (f. 264 vol. 1 fond), inculpata H. N. le-a propus celor două tinere să lucreze ca dame de companie, urmând a fi plătite cu 10% din valoarea consumației. De asemenea, ca și în cazul celorlalte minore, inculpata le-a cerut să nu spună nimănui care este vârsta reală și nici că sunt angajate, ci să susțină că ar fi doar cliente.

Potrivit propriilor declarații, partea vătămată L. A. D. a lucrat ca damă de companie de timp de două sau trei luni (în final sistând colaborarea cu localul datorită interdicției impuse de fratele său- f. 260 vol. 1 fond, f. 264 vol. 1 fond), iar martora F. E. K. timp de circa 8 luni, fără a avea încheiate contracte de muncă și fără a fi respectată legislația și condițiile de muncă în ce privește minorii.

Când erau clienți la bar, având nevoie de serviciile lor, inculpata H. N. le suna pe cele două martore, iar ajunse la club, le punea în legătură cu clienții. Ambele tinere au întreținut relații sexuale contra cost cu diferiți clienți din club, la cererea sau îndemnul inculpatei H. N., fiind vorba atât despre relații sexuale întreținute în incinta localului, ci și de relații sexuale întreținute în alte locații, respectiv hoteluri din C. sau din Baia Mare (f. 264 vol. 1 fond, f. 132 vol. 2 fond, f.

271 vol. 3 u.p- convorbire telefonică ce atestă faptul că inculpata aranja întâlniri ale fetelor nu doar la nivelul municipiului C., ci și în deplasări în alte orașe ale țării, în acest caz fiind vorba despre o deplasare de la B., întâlnirile fiind stabilite cu diverși oameni politici sau din lumea sporturilor de contact).

6. partea vătămată P. B. I.

În mod similar cu situația părților vătămate C. V. și C. Ana-M., partea vătămată P. B. I. a fost racolată tot de martorul L. N. C. A., la solicitarea martorului, pe care partea vătămată îl cunoscuse la o discotecă în P., P. B. I. s-a deplasat la N.- club împreună cu martorele C. A.-F., C. (H.) A. Iulia și C.

(Azoița) A., toate minore. A. la club, partea vătămată și martorele au fost prezentate patroanei, care le-a examinat cu atenție și le-a legitimat.

Ulterior, le-a invitat pe partea vătămată P. B. I. și pe H. A. într-un separeu

(în care potrivit declarațiilor concordante ale celor două tinere, se aflau mai mulți clienți bărbați și mai multe fete, dintre care una era îmbrăcată sumar, numai în lenjerie și dansa pentru unul dintre clienți), cerându-le celorlalte două să aștepte într-o altă încăpere.

În continuare atât partea vătămată, cât și martora C. (H.) A. Iulia au arătat că au fost așezate la masă cu acei clienți, dezvoltând o conversație cu aceștia, iar la un moment dat fetele au fost abordate pe rând, de unul dintre acei bărbați și invitate într-o altă încăpere gen separeu a localului, unde li s-au făcut avansuri.

În acest sens, potrivit declarațiilor martorei C. (H.) A. Iulia, bărbatul respectiv care s-a prezentat ca fiind om de afaceri, reprezentant al unui important operator de telefonie mobilă la nivel local, le-a condus pe rând în separeul în care nu se mai afla nici o altă persoană, închizând ușa în urma lor, iar ulterior s-a dus să comande o sticlă de băutură de la bar și două pahare. Rămași singuri în separeu, clientul în discuție a încercat să inițieze un raport sexual cu martora, fiind însă refuzat. Potrivit declarațiilor aceleiași martore, care se coroborează cu cele date de partea vătămată P. B. I., clientul a procedat în același mod și cu partea vătămată, cei doi rămânând închiși în separeu vreme de aproximativ jumătate de oră, deplasarea celor doi în incinta celui de-al doilea separeu fiind observată și de martorele C. (Azoița) A. F. și C. A. F..

C. dacă partea vătămată P. B. I. neagă consumarea vreunui raport sexual în incinta separeului, este evident atât aspectul că scopul deplasării în acea locație a fost tocmai întreținerea de raporturi sexuale (întregul comportament al clienților încă de la masa din primul separeu fiind sugestiv în acest sens, întrucât aceștia le propuseseră fetelor să îi însoțească la hotel și ulterior într-o vacanță la schi), cât și implicarea inculpatei în calitate de patroană a clubului în activitatea de intermediere de relații de acest gen între fete și clienți (în acest sens fiind declarațiile martorelor C. (Azoița) A. F. și C. A. F. care au arătat că au întrebat insistent despre partea vătămată P. B. I., spunându-li-se că aceasta este

„ocupată"; și nu poate pleca din club momentan.

C. dacă la plecarea din club inculpata i-a înmânat părții vătămate P. B. o carte de vizită, cerându-i să mai revină, aceasta a refuzat să se angajeze ca damă de companie, aceasta fiind singura deplasarea la club pe durata programului de funcționare de la orele serii (f. 314 vol. 1 fond).

7. partea vătămată majoră C. I. C.

În cursul lunii aprilie 2005 C. I. C., în vârstă de 22 de ani a aflat de la martorii J. L. și Z. T. (colegi de partid în PRM) despre clubul deschis de către inculpata H. N. C. că martora, studentă la M., avea o situație materială dificilă, martorul J. L. i-a propus să câștige bani ca damă de companie, urmând să fie plătită cu un procent din consumație. Acesta a prezentat-o pe partea vătămată inculpatei H. N., care i-a oferit un procent de 15% din consumații, stabilind să o sune atunci când vor fi clienți. În scurt timp, inculpata a chemat-o pe martora C. I. C. la bar, făcându-i cunoștință cu celelalte fete și cu diferiți clienți.

P. vătămată arată că pe tot timpul cât a lucrat la bar a fost „ la dispoziția"; inculpatei, care a cunoscut de la bun început că partea vătămată are o situație materială precară, depinzând financiar de veniturile obținute de la locul de muncă, a încurajat-o să consume cât mai mult alcool. Fiind plătite cu un procent din consumație, cantitatea de alcool consumată influența cuantumul câștigurilor.

După un timp de la începerea activității, în care potrivit aprecierilor părții vătămate, inculpata a dobândit încredere în ea, H. N. i-a cerut părții vătămate să întrețină relații sexuale cu clienții, contra cost, intermediind în acest scop întâlniri în oraș ale acesteia cu diferiți bărbați, care făceau parte din lumea oamenilor de afaceri, din lumea presei locale, oameni politici și cetățeni străini, despre care inculpata afirma că „. băieți finuți și generoși";, că dispun de mijloace financiare, insistând pe aspectul câștigului material pe care partea vătămată l-ar obține.

Deși în declarațiile date în fața instanței partea vătămată recunoaște că au existat situații în care a sunat din proprie inițiativă la club pentru a se interesa de eventuali clienți, aceasta subliniat faptul că această conduită s-a datorat tot nevoilor financiare (fiindu-i practic creată o stare de dependență financiară față de inculpată), mai ales în contextul în care comisioanele obținute din consumul de băuturi alcoolice se ridicau la sume modice, de multe ori insuficiente pentru a acoperi transportul la club. Pe de altă parte, C. I. C. a arătat că inculpata îi inspira și teamă prin referirea la cercurile de cunoștințe pe care le are, mai ales în contextul în care situația părții vătămate A. M. B. (care fusese amenințată și chiar agresată de doi clienți cărora le refuzase avansurile sexuale) era cunoscută

(f. 268 vol. 1 fond).

P. vătămată C. I. C. a muncit ca damă de companie timp de aproximativ un an, până în aprilie 2006, în tot acest timp ea a întreținut plații sexuale contra cost, cu mai mulți bărbați la îndemnul și potrivit aranjamentelor făcute de către inculpata H. N.

În cele din urmă, datorită nopților pierdute și consumului de alcool, partea vătămată a pierdut mai multe examene la facultate, fiind obligată în cele din urmă să abandoneze cursurile. De asemenea, în cercul de prieteni și cunoștințe al părții vătămate s-a aflat că aceasta lucrează la N. C., reputația ei având de suferit.

8. martora C. R. V.

În vara anului 2004 inculpata H. N. a publicat un anunț în P. de la A la Z, privind angajarea de dame de companie. M. C. R.-V., în vârstă de 26 de ani a răspuns anunțului, contactând-o pe inculpata H. N., care i-a cerut să se prezinte la club. C. R.-V. a discutat inițial cu martora C. S., angajată în calitate de barman-ospătar, care i-a comunicat că în cazul în care va fi angajată urmează să țină companie clienților din bar, că va fi plătită procentual din consumația pe care o va face cu clientul și că este interzis să practice relații sexuale cu clientul în incinta clubului.

În aceeași seară martora C. R.-V. s-a prezentat la serviciu, ocazie cu care a cunoscut-o pe inculpata H. N., care i-a prezentat o cunoștință- pilot la C., care a fost și primul client pentru întreținerea de relații sexuale contra cost chiar în incinta unuia dintre separeuri (f. 50-54 vol. 2 u.p, f. 211 vol. 1 fond, f. 233-235 vol. 2 u.p).

Ulterior, inculpata H. N. i-a prezentat martorei și alți clienți, dintre care unii de naționalitate rusă- inculpata asigurând traducerea convorbirilor dintre C. R. V. și acești clienți, cerându-i de fiecare dată să întrețină relații sexuale cu aceștia, încurajând-o și asigurând-o că se vor simți bine și că nici din punct de vedere financiar nu va regreta. Relațiile sexuale au avut loc atât în incinta clubului, cât și în alte locații, cu clienți din club dar și cu clienți trimiși de către inculpata H. N.

Potrivit declarațiilor date de martora C. R. V. în fața instanței de judecată, aceasta a consimțit în mod liber la întreținerea de relații sexuale contra unor sume de bani și că și-a păstrat clientela și îndeletnicirile chiar și în prezent.

Pe de altă parte, martora confirmă aspectul că inculpata H. N. nu doar că avea la cunoștință despre natura relațiilor dintre fete și clienți, dar le și încuraja și le intermedia, unele dintre fete vorbind chiar despre faptul că inculpata și-ar reține un comision din aceste aranjamente, fără ca martora să cunoască date certe în această privință (f. 211 vol. 1 fond).

9. martora S. O. L.

În cursul anului 2004 martora S. O. L. a aflat de la martora S. M., despre faptul că ar putea să se angajeze la N. C., un club privat, unde putea să câștige bani din consumații făcute cu clienții. Având o situație financiară dificilă și fiind nevoită să-și plătească studiile, martora S. O. L. a contactat-o pe inculpata H. N., care a angajat-o ca damă de companie, fără a-i încheia contract de muncă.

Ca și în cazul martorei C. R. V., inculpata i-a prezentat martorei S. O. L., cunoscută sub numele de scenă L., mai mulți clienți, oameni de afaceri și oameni politici, cerându-i să întrețină relații sexuale contra cost cu aceștia. Atunci când martora refuza, inculpata o certa, îi spunea că a avut încredere în ea, dar ea a dezamăgit-o, cerându-i ca data viitoare să nu mai facă asta (f. 68 vol. 2 u.p).

În cele din urmă martora S. O. L. a acceptat, la insistențele inculpatei, să întrețină relații sexuale cu mai mulți dintre clienții prezentați de către aceasta. Aceasta arată că la un moment dat a aflat de la alte fete din club, dar și de la mai mulți dintre clienți, că inculpata H. N. percepea de la aceștia mari sume de bani, în jur de 300 euro, pentru a le trimite fete cu care să întrețină relații sexuale. În acest sens, mai mulți clienți i-au cerut numărul de telefon pentru a o solicita în mod direct, și a nu-i mai plăti inculpatei H. N. comisionul.

I. H. N. a intermediat și întâlniri ale martorei S. O. L., cu diferiți clienți în locuri publice sau direct la domiciliile acestora, pentru a întreține relații sexuale.

M. S. O. L. mai arată că la un moment dat inculpata H. N. i-a cerut să întrețină relații sexuale cu un bărbat de naționalitate rusă. P. vătămată, a refuzat, însă inculpata i-a spus că îi promisese o fată și i-a dat de înțeles că dacă nu va accepta, rusul o va împușca. Declarația martorei S. O. L. confirmă atitudinea de control prin intimidare adoptată de inculpată pentru a convinge fetele să întrețină relații sexuale cu clienții, despre care au arătat și părțile vătămate C. I. C. și B. A. M.

10. ,11. martorele C. N. S. și B. Ana M.

Potrivit declarațiilor părților vătămate C. I. C., C. V. și B. A. M., ale martorelor S. O. L. și chiar ale martorei B. Ana-M. (f. 259 vol. 1 fond), dar și din procesele-verbale de redare a conținutului convorbirilor telefonice atașat filei 192 vol. 3 u.p rezultă că dintre fetele care țineau companie clienților și pe care inculpata le-a îndemnat în mod direct să întrețină relații sexuale cu diferiți bărbați în schimbul unor sume de bani făceau parte și martorele C. N. S. și B. Ana M., identificate după planșe foto și după numele de scenă de „. și respectiv „.. În mod similar cu situația celorlalte părți vătămate minore și martore majore, inculpata a și înlesnit practicarea prostituției de către martorele C. N. S. și B.

Ana M., intermediind întâlniri ale acestora cu diferiți bărbați, în restaurante din C. și chiar la hoteluri, unde acestea erau trimise uneori împreună cu tinerele care erau victime ale traficului de persoane.

C. dacă prin rechizitoriu se reține că și în privința martorei S. D.-M. inculpata ar fi săvârșit acte specifice de proxenetism, prin recrutarea, îndemnarea sau înlesnirea practicării prostituției, instanța va înlătura acest act material din sarcina inculpatei H. N., reținând că declarațiile părților vătămate minore, ale martorelor majore indicate la punctele 7-11, ale martorei S. însăși (f. 52 vol. 2 fond), dar și procesele-verbale de redare a conținutului convorbirilor telefonice purtate între inculpată și această martoră conturează existența unei relații de prietenie și colaborare între cele două pe linia recomandării de clienți și respectiv a convocării fetelor la diverse ieșiri cu aceștia, nicidecum o relație de subordonare care să justifice concluzia unui ascendent al inculpatei care să poată fi încadrat acțiunilor specifice laturii obiective ale infracțiunii prev. de art. 329 C.

Sub aspectul încadrării juridice a faptelor săvârșite de inculpata H. (S.) N., se impun câteva observații preliminare asupra tehnicii dezvoltate de aceasta pentru a înfrânge rezistența morală a fetelor (acolo unde era cazul) și a le determina să comită acte de prostituție.

A., această tehnică a fost identificată ca atare atât de partea vătămată C. I. C., cât și de martora C. S., dar se desprinde ca mod de operare și din starea de fapt descrisă anterior și consta în aceea că inițial inculpata H. N. le propunea tinerelor să lucreze ca animatoare, urmând să fie plătite cu 10% din consumația lor cu clientul. Tinerele erau convocate în fiecare seară, în jurul orelor 22.00-

23.00 și, timp de mai multe ore, până spre dimineață, acestea țineau companie bărbaților care frecventau barul. Această activitate genera însă venituri reduse, și în funcție de capacitatea tinerelor de a consuma alcool.

Treptat, inculpata a acționat pentru a dobândi autoritate asupra tinerelor, a le afla punctele vulnerabile și a le crea dependențe, prin încurajarea consumului de alcool (cu cât consumau mai mult alcool, cu atât sumele câștigate din comision erau mai mari) care afecta capacitatea tinerelor dea lua decizii în cunoștință de cauză, ele devenind maleabile la sugestiile, cererile, solicitările inculpatei. A., inculpata reușea să câștige inițial încrederea fetelor, dezvoltând o relație apropiată cu fiecare dintre ele (atmosfera de la club fiind caracterizată de martora C. ca una „de familie";), context în care afla elemente personale de la aceasta, pe care apoi le folosea pentru a obține supunerea victimei. De asemenea, inculpata a acționat pentru a crea victimelor un sentiment de recunoștință și atașament, profitând de faptul că multe dintre acestea aveau probleme personale, suferind diferite forme de abuz în familie, sau aveau greutăți financiare.

Nu trebuie ignorat faptul că inculpata, așa cum a comunicat în mai multe convorbiri telefonice, redate în procesele verbale de la dosarul cauzei, căuta ca tinerele racolate să aibă o mare doză de naivitate („țărăncuțe";, „tâmpite, să tacă și să facă";).

Abuzând de autoritatea astfel dobândită, inculpata le cerea tinerelor să iasă cu clienții pentru a întreține relații sexuale, contra cost, utilizând diferite argumente în funcție de vulnerabilitățile identificate ale fetelor: prezentarea unui câștig material atractiv și facil, sau, după caz, prin inducerea unor sentimente de vinovăție, folosindu-se de recunoștința victimelor pentru a le condiționa emoțional (solicitându-le fetelor să nu o dezamăgească, să facă asta pentru ea,

„eu te-am ajutat, iar tu îmi întorci spatele";, „mă bazez pe tine";) sau chiar de teamă (făcând referire la comportamentul violent al clienților, sau recurgând la tehnici de șantaj- a ceda solicitărilor de a întreține relații sexuale pentru a nu fi acuzate de furtul unor obiecte personale ale clienților- f. 268 vol. 2 fond).

Pentru a conchide, conduita inculpatei vădește aspectul că părțile vătămate minore recrutate de inculpată personal, de angajații sau colaboratorii clubului însă în interesul inculpatei, dar și partea vătămată C. I. C. (care în declarația dată personal în fața instanței a identificat și dezvoltat formele de manipulare folosite de inculpată pentru a obține consimțământul său la prestarea de servicii de natură sexuală, acest gen de abordare din partea inculpatei fiind confirmat și de martora C. S.- f. 134 vol. 2 fond) se aflau într-o poziție de inferioritate fața de inculpata H. N., care a absolvit studii superioare de psihologie și a folosit din plin cunoștințele teoretice astfel dobândite, săvârșind faptele tocmai sub imperiul abuzului de autoritate al inculpatei, manipulate fiind de aceasta (prin constrângere de natură morală) și prin crearea unei stări de dependență materială- în condițiile în care comisioanele obținute din consumul de alcool erau modice.

Pe de altă parte, actele dosarului relevă faptul că inculpata H. N. a obținut foloase materiale din activitatea de prostituție, atât în mod direct, primind comisioane de la bărbați, cât și indirect, prin prețurile încasate de la clienții care frecventau barul, prețuri care includeau și contravaloarea serviciilor sexuale, fiind exagerat de mari în comparație cu cele practicate în alte localuri. A., din declarațiile barmanilor rezultă că băuturile se cumpărau, fără factură, la prețuri de alimentara și se vindeau cu adaosuri comerciale de până la 1000 %. De pildă, o sticlă de vin se cumpăra din magazin cu până la 10 lei (100.000 lei vechi ) și se vindea cu prețuri între 100-300 lei (1-3 milioane lei vechi). O sticlă de șampanie se cumpăra cu 15 lei și se vindea cu 80-120 lei (între 8 și 12 milioane lei vechi). Practic prețurile plătite de către clienți includeau un onorariu substanțial, reprezentând contravaloarea „companiei"; oferite de către animatoarele din bar (f.

127-130 vol. 3 u.p, f. 134 vol. 2 fond, f. 16-20 vol. 4 u.p, f. 61 vol. 2 fond, f. 93 vol. 2 u.p).

Există probe din care rezultă că inculpata H. N. încasa comisioane de la bărbații cărora le aranja întâlniri cu tinerele racolate de ea în acest scop. În acest sens sunt declarațiile martorilor G. C. D. (f. 54 vol. 2 fond, f. 104-106 vol. 2 u.p. ), Ciufudean Florin I. (f. 55 vol. 2 fond, f. 107 vol. 2 u.p.), dar și ale martorei S. O. L.- conform cărora unii dintre clienți le-au cerut tinerelor numărul de telefon, pentru a aranja întâlniri viitoare, cu scopul de a evita să-i mai plătească inculpatei H. N. comisionul. În egală măsură, perceperea unui comision de către inculpata H. rezultă din convorbirile telefonice purtate cu martorul S. M. din data de (...),ora 19.02, respectiv ora 19.57 rezultă că acesta a solicitat să aranjeze o întâlnire între două dintre fete cu doi bărbați, prieteni ai martorului, urmând ca inculpata să vorbească cu fetele, iar martorul „ să facă socotelile"; cu inculpata, martorul „ să îi dea 200 pentru astea,"; acesta arătând „eu ți le dau ție, și apoi tu te descurci după aia cu ele, nu stau eu să fac acolo socoteli, da le spui de la început că totul e aranjat";, inculpata a precizat „le-am zis deja să nu înceapă cu cerințe";, (vol. III u.p., fila 284, 290). în urma acestei convorbiri cele două tinere, în persoana martorelor C. N. S. și C. I. C. au fost trimise la întâlnire, unde au luat masa, iar apoi au întreținut relații sexuale cu clienții, (conv. din (...), ora

17.42, - vol. III u.p., fila 297, conv. din (...), ora 18.31, vol. III u.p, fila 299).

Pe baza acestor considerații preliminare, instanța a reținut în drept că fapta inculpatei H. N. care, în perioada 2004 - 2006, în baza unei rezoluții infracționale unice, prin abuz de autoritate, împreună cu martorul L. N. C. sau prin intermediul fetelor angajate ca dame de companie, le-a recrutat, respectiv le- a primit pe părțile vătămate B. A. M., C. V., L. A. D., P. B. I., F. E. K. și C. Ana M., toate minore, în scopul exploatării prin obligarea la practicarea prostituției sau alte forme de exploatare sexuală, precum și prin îndeplinirea de munci și servicii cu încălcarea normelor legale privind condițiile de muncă, salarizare, sănătate sau securitate, întrunește dementele constitutive ale infracțiunii de trafic de minori, prev. de art. 13 alin. 1, 2 și 3 din L. nr. 6., cu aplicarea art.

41 alin. 2 C.

Cu privire la cererea de schimbare de încadrare juridică formulată de apărătorul inculpatei H. N. la termenul de judecată de la data de (...), din infracțiunea de trafic de minori, prev. de art. 13 alin. 1, 2 și 3 din L. nr. 6., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C., în infracțiunea de proxenetism, prev. de art. 329 alin.

3 C., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C., instanța a reținut că aceasta este neîntemeiată, și a fost respinsă ca atare.

A., contrar aprecierilor formulate de inculpată în apărare, dispozițiile deciziei nr. 16/2007 pronunțată de Î. în recurs în interesul legii nu sunt aplicabile în cauză, acestea privind distincția dintre infracțiunea de trafic de persoane, prev. de art. 12 din L. nr. 6. și infracțiunea de proxenetism, prev. de art. 329 C. Or, distincțiile esențiale făcute în considerentele și dispozitivul deciziei enunțate cu privire la cele două infracțiuni (și care se referă la utilizarea sau nu a vreuneia dintre formele de constrângere enumerate la art. 12 alin. 1 din legea specială- respectiv amenințare, violență, răpire, fraudă ori înșelăciune, abuz de autoritate sau prin alte forme de constrângere ori profitând de imposibilitatea acelei persoane de a-și exprima voința sau prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obținerea consimțământului persoanei care are autoritate asupra altei persone la săvârșirea actelor de recrutare, traficare, îndemnare, înlesnire sau tragere de foloase din actele de prostituție) nu sunt aplicabile și în privința infracțiunii de traffc de minori, întrucât textul de incriminare al acestei din urmă infracțiuni nu impune și cerința săvârșirii actelor specifice laturii obiective prin vreo formă de constrângere din cele enunțate la art.

12 din L. nr. 6., fiind necesară și suficientă starea de minoritate a victimei pentru a atrage încadrarea juridică la art. 13 din același act normativ.

A. cum în mod just a subliniat și reprezentanta M.ui P., până la apariția L.

6. în cazul în care actele materiale enumerate la art. 329 C. erau comise față de un minor, fapta de proxenetism dobândea un caracter mai grav și în consecință era sancționată mai sever, în condițiile art. 329 alin. 3 C.. Însă, după apariția L.

6., potrivit principiului că specialul derogă de la general, ori de câte ori faptele enumerate la art. 329 alin. 1 sau 2 sunt săvârșite față de un minor, încadrarea juridică va fi cea dată de art. 13 din legea nr. 6., sfera de aplicare a dispozițiilor art. 329 C. fiind astfel restrânsă semnificativ.

Fapta inculpatei H. N., care în perioada anilor 2005-2006 a recrutat-o pe partea vătămată C. I. C. prin intermediul martorilor J. L. și Z. T. și a primit-o pe aceasta, folosind ulterior diferite forme de constrângere (prin crearea unei dependențe financiare, prin manipularea prin șantaj și respectiv prin crearea unui sentiment de vinovăție, folosindu-se de recunoștința victimei pentru a o condiționa emoțional) în vederea exploatării acesteia prin obligarea la practicarea prostituției, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. 1 și 2 din L. nr. 6..

Sub acest aspect, instanța a admis cererea de schimbare a încadrării juridice dată faptei reținute în sarcina inculpatei, din infracțiunea de proxenetism, prev. de art. 329 alin. 1 și 2 C., în infracțiunea de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. 1 și 2 din L. nr. 6., reținând în acest scop că declarațiile amănunțite date de partea vătămată C. I. C. în fața instanței și prin care aceasta explică formele de manipulare și constrângere la care a fost supusă de inculpată sunt credibile și se coroborează, ca mod de operare, cu declarațiile date de părțile vătămate minore, dar și de martora C. S., care în fața instanței a arătat în mod explicit că a asistat la discuții purtate de inculpată cu fetele din local, prin care aceasta folosea argumente de ordin financiar sau apela la șantaj sentimental pentru a obține acordul acestora să presteze relații sexuale contra cost.

Spre deosebire de situația martorei C. R. V.- care audiată fiind nemijlocit de instanță a arătat în mod expres că a acționat potrivit propriei sale voințe liber exprimate atunci când a consimțit la acte de prostituție și a martorelor S. O. L. (față de situația căreia prin ordonanța din 25 ianuarie 2010 s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptei din trafic de persoane în proxenetism și care neputând fi audiată în fața instanței, nu putut furniza elemente noi de natură a justifica eventuala reținere a infracțiunii prev. de art. 12 din L. nr. 6.) și respectiv B. Ana M. și C. N. S. (care nu au relevat elemente de natură a justifica reținerea vreunei forme de constrângere la practicarea prostituției), declarațiile părții vătămate C. din cursul cercetării judecătorești relevă o stare de fapt diferită față de cea reținută de parchet și care justifică reținerea altor forme de constrângere în înțelesul art. 12 alin. 1 din L. nr. 6..

Pe de altă parte, instanța a reținut că solicitarea reprezentantei M.ui P. de a se reține și săvârșirea infracțiunii de proxenetism față de această partea vătămată nu este justificată, prezentările victimei acesteia la club din proprie inițiativă fiind în fapt generate de starea de dependență financiară exploatată în fapt de inculpată.

În sfârșit, pentru argumentele expuse anterior și care se referă la lipsa indiciilor de constrângere exercitată asupra martorelor, instanța a reținut că fapta inculpatei H. N. care, în perioada 2004 - 2006, în baza unei rezoluții infracționale unice, le-a recrutat, îndemnat la practicarea prostituției pe martorele C. N. S., B. Ana M., C. R. V. și S. O. L., a înlesnit și a tras de foloase de pe urma activității de prostituție a acestora, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de proxenetism, prev. și ped. de art. 329 alin. 1 și 2 C.pen, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.

La individualizarea pedepselor care au fost aplicate inculpatei, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C., reținând în acest sens pe de o parte durata în timp a activității infracționale desfășurate (2 ani), aceasta fiind întreruptă doar de interesul crescut al organelor de poliție față de N. C., numărul victimelor recrutate de inculpată sau în beneficiul inculpatei, conținutul concret al formelor de exploatare ale persoanei- prin obligarea la practicarea prostituției, cu violarea valorilor sociale care caracterizează la modul cel mai intim viața unei persoane; tactica de manipulare adoptată de inculpată care s-a folosit fără scrupule de studiile sale universitare în materie de psihologie pentru a obține aservirea victimelor, scopul urmărit de inculpată- acela de a obține venituri materiale considerabile din exploatarea sexuală a victimelor; poziția procesuală adoptată de inculpată- de nerecunoaștere în pofida probelor de incriminare cu scopul evitării angajării răspunderii penale, dar și circumstanțele personale ale inculpatei care nu este cunoscută cu antecedente penale- aspect care va fi valorificat ca și circumstanță atenuantă judiciară, prev. de art. 74 alin. 1 lit. a C. și s-a preocupat de desfășurarea procesului penal, participând la toate ședințele de judecată, are un loc de muncă stabil și se bucură de sprijinul familiei legal constituite.

În egală măsură, se impune a sublinia că durata pedepselor pe care instanța le va stabili în sarcina inculpatei trebuie privită și din perspectiva art. 52

C., referitor la pedeapsă și scopul acesteia. Potrivit textului legal indicat, scopul pedepsei este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni. Prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni trebuie să se realizeze nu doar pentru cel căruia i se aplică o pedeapsă care este menită să asigure constrângerea și reeducarea inculpatului (așa numita ". specială";), ci și pentru ceilalți destinatari ai legii penale- care sub amenințarea cu pedeapsa prevăzută în norma penală își conformează conduita socială la exigențele acesteia (așa numita ". generală";). Scopul imediat al pedepsei se realizează prin funcția de constrângere a pedepsei (care implică o privațiune de drepturi la adresa inculpatului), funcția de reeducare (care implică înlăturarea deprinderilor antisociale ale inculpatului), dar și prin funcția de exemplaritate a pedepsei, care are ca scop determinarea altor posibili subiecți de drept penal să evite săvârșirea de noi infracțiuni, datorită consecințelor la care se expun.

Or, pentru ca pedeapsa să-și realizeze funcțiile și scopul definit de legiuitor în cuprinsul art. 52 C.penal, aceasta trebuie să corespundă sub aspectul duratei și naturii sale gravității faptei comise, potențialului de pericol social pe care în mod real îl prezintă persoana inculpatei, dar și aptitudinii acesteia de a se îndrepta sub influența sancțiunii.

Prin urmare este stabilit cu valoare de principiu că atingerea dublului scop educativ și preventiv al pedepsei este esențial condiționată de caracterul adecvat al acesteia, revenind instanței de judecată datoria asigurării unui echilibru real între gravitatea faptei și periculozitatea infractorului, precum și durata și modalitatea de executare a sancțiunii pe de altă parte.

Pe baza acestor criterii cumulate:

În baza art. 13 alin. 1, 2 și 3 din L. nr. 6., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C., art. 74 alin. 1 lit. a C.- art. 76 lit. a C., a fost condamnată inculpata H. (S.) N., la

3 ani și 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori.

În baza art. 65 alin. 2 C., s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b și e C. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale, conform art. 66 C., reținând în acest sens că prin activitatea sa infracțională inculpata a dat dovadă că nu are reprezentarea corectă a valorilor sociale, fapt care o face nedemnă atât să ocupe funcții publice sau care implică exercițiul autorității de stat, cât și de a alege reprezentanți care să exercite aceste funcții. Pe de altă parte, săvârșirea infracțiunii de trafic de minori o face pe aceasta nedemnă și de exercitarea dreptului de a fi tutore sau curator, aceasta nefiind preocupată de protecția drepturilor persoanelor minore ci dimpotrivă, fiind orientată înspre exploatarea acestora în interes propriu.

În baza art. 12 alin. 1 și 2 din L. nr. 6., cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. a C.- art. 76 lit. b C., a fost condamnată aceeași inculpată la 1 a n și 6 luni închisoar e pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane.

În baza art. 329 alin. 1 și 2 C., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C., art. 74 alin. 1 lit. a C.- art. 76 lit. c C., a fost condamnată inculpata H. N. la 1 an și 3 lu ni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism.

Constatând că cele trei infracțiuni au fost săvârșite de inculpată în condițiile concursului real de infracțiuni, în baza art. 33 lit. a- art. 34 lit. b C., au fost contopite pedepsele de 3 ani și 8 luni închisoare, 1 an și 6 luni închisoare și respectiv 1 an și 3 luni închisoare stabilite prin prezenta, aplicând inculpatei pedeapsa cea mai grea, de 3 ani și 8 luni închisoare, pe care o va executa în regim de detenție fără aplicarea unui spor.

Față de gravitatea faptelor săvârșite, gravitate circumstanțiată de elementele de individualizare ale pedepsei dezvoltate în precedent, instanța nu va putea onora solicitarea apărătorului inculpatei în sensul suspendării condiționate, sub supraveghere sau prin executare la locul de muncă a pedepsei, reeducarea inculpatei neputându-se realiza decât prin izolarea în mediul penitenciar pentru ca aceasta să realizeze la dimensiunile sale reale efectele faptelor săvârșite cu precădere asupra psihicului victimelor minore.

În baza art. 71 alin. 1 C., au fost interzice inculpatei drepturile prevăzute la art. 64 lit. a,b și e C. pe durata executării pedepsei principale, justificând aplicarea pedepsei accesorii pe aceleași considerente avute în vedere la aplicarea pedepsei complementare.

În baza art. 88 alin. 1 C., s-a dedus din durata pedepsei aplicate inculpatei durata reținerii de la data de (...).

Reținând că în persoana inculpatei sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale prev. de art. 998-999 C., aceasta săvârșind cu intenție directă fapte ilicite infracționale cauzatoare de prejudicii morale față de părțile vătămate C. I. C., B. A. M. și C. V. (părți vătămate care au fost supuse unei exploatări de

lungă durată prin obligarea la practicarea prostituției- partea vătămată B. și C. și respectiv prin supunerea la condiții de muncă improprii- partea vătămată C.), având în vedere pe de o parte concluziile rapoartelor de evaluare psihologică ale părților vătămate minore B. și C., conținutul concret al formelor de exploatare adoptate față de fiecare parte vătămată, vârsta și implicit impactul psihologic al activității infracționale asupra victimelor,

În baza art. 14 alin. 1 C.pr.pen., art. 346 alin. 1 C.pr.pen., cu aplicarea art.

998-999 C. au fost admis în parte acțiunile civile exercitate în cadrul procesului penal de părțile civile C. I. C.- domiciliată în C.-N., str. M. E. nr. 31, ap. 7, jud. C., B. A. M.- domiciliată în C.-N., str. G. nr. 7, ap. 12, jud. C. și C. V.- cu domiciliul procesual ales în C.-N., P. U. nr. 13, ap. 25, jud. C. și pe cale de consecință, a fost obligată inculpata la plata în favoarea acestor părți civile a următoarelor sume de bani:

- la plata în favoarea părții civile C. I. C. a sumei de 5000 (cincimii) lei, reprezentând compensații pentru daune morale.

- la plata în favoarea părții civile B. A. M. a sumei de 50000

(cincizecidemii) lei, reprezentând compensații pentru daune morale.

- la plata în favoarea părții civile C. V. a sumei de 5000 euro în echivalent lei la data plății, reprezentând compensații pentru daune morale.

În privința celorlalte părți vătămate chiar minore, instanța nu va putea reține cauzarea vreunui prejudiciu moral pe de o parte datorită duratei scurte a perioadei de colaborare cu N. C. (reflectată în special în cazul părților vătămate C. Ana M. și P. B. I.), atitudinii procesuale adoptate- cazul părții vătămate L. A. D. (care în prima declarație dată nemijlocit în fața instanței a negat orice formă de exploatare din partea inculpatei, vădind prin atitudinea de protecție adoptată că nu a resimțit nici un fel de prejudiciu de natură morală cu efecte asupra dezvoltării sale ulterioare) și al părții vătămate F. E. K.- care nu s-a prezentat în fața instanței în vederea audierii, iar declarațiile părților vătămate și a martorelor racolate de inculpată fiind în sensul că această parte vătămată presta același gen de servicii sexuale în altă locație de la nivelul municipiului C.-N., respectiv C. T., de unde se poate lesne trage concluzia că nu se poate discuta despre un prejudiciu de natură morală cauzat de colaborarea cu localul administrat de inculpata H.

În baza art. 189 alin. 1 C.pr.pen., s-a stabilit în favoarea Baroului C. suma de 1150 lei, reprezentând onorariul în sumă de 400 lei cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru a asigura asistența juridică a inculpatei în faza de urmărire penală, av. M. A. L. și onorariile în sumă de câte 150 lei cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru a asigura asistența părților vătămate minore, av. P. A., av. V. I. L., av. W. D., av. M. N. și av. S. A. C., sumă care s-a avansat din FMJLC.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel inculpata prin care a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și judecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie admisă cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei reținute în sarcina sa din infracțiunea de trafic de minori prev. de art.13 alin.1,2 și 3 din L. nr.6. cu aplicarea art.41 alin.2 C. în infracțiunea de proxenetism prev. de art.329 alin.1 și 3 C., cu reținerea de circumstanțe atenuante în favoarea inculpatei, reducerea cuantumului pedepselor aplicate acesteia și schimbarea modalității de executare a pedepsei rezultante, cu suspendarea condiționată, suspendarea sub supraveghere sau executarea pedepsei la locul de muncă.

În motivele de apel inculpata prin memoriul depus la dosar și susținerile orale ale celor trei apărători aleși , a arătat că, instanța de fond a stabilit o greșită stare de fapt cu privire la reținerea în sarcina sa a infracțiunilor de trafic de minori și trafic de persoane, făcând o apreciere incompletă sau greșită a probelor administrate în cauză, neanalizând toate probele, selectând și reținând doar părți din acesta care favorizează acuzarea și înlăturând fără motive probele care favorizează apărarea inculpatei.

Instanța de fond a reținut aceeași stare de fapt cu privire la toate cele trei infracțiuni pentru care a fost condamnată inculpata, fără a face o delimitare corespunzătoare fiecărei infracțiuni, în detrimentul inculpatei, având în vedere faptul că cerințele întrunirii conținutului infracțiunii de trafic de minori prev. de art.13 din L. nr.6. sunt diferite față de cele ale infracțiunii de proxenetism prev. de art.329 alin.1 și 3 C.

A., pentru a se reține infracțiunea de trafic de minori prev. de art.13 alin.1 din L. nr.6., este necesar ca recrutarea sau primirea să fie făcută în scopul exploatării, iar în cazul infracțiunii prev. de art.329 C. nu este necesară o asemenea condiție.

Instanța de fond a reținut în mod greșit faptul că inculpata le obliga pe părțile vătămate B. Ana, C. V., L. A., F. E., C. Ana și P. B. să asigure companie la masa clienților din club și ulterior să întrețină relații sexuale contra cost cu aceștia, relația dintre părți fiind una de subordonare, specifică unor raporturi de muncă, iar părțile vătămate erau obligate să respecte programul de lucru potrivit dispozițiilor Codului muncii.

În realitate, între inculpată și părțile vătămate nu au existat raporturi de muncă, ci raporturi civile, în baza unei convenții verbale, potrivit căreia în momentul în care se aflau clienți la club, părțile vătămate erau informate telefonic, iar acestea se prezentau la club și asigurau companie clienților la masă, iar din consumație acestea aveau un procent de 10%.

De asemenea, inculpata nu le-a obligat pe părțile vătămate să întrețină relații sexuale cu vreun client, ci dimpotrivă le-a atras atenția ca asemenea relații să nu fie întreținute în incinta clubului.

Referitor la părțile vătămate minore, inculpata a arătat că nu cunoștea vârsta acestora și nu avea cunoștință că unele dintre părțile vătămate nu împlinise vârsta de 15 ani în momentul în care s-au prezentat la club.

Cu privire la starea de fapt reținută de instanța de fond referitoare la încadrarea juridică a faptei săvârșită de inculpată față de partea vătămată C. I. , care a fost apreciată ca fiind trafic de persoane prev. de art.12 alin.1 și 2 din L. nr.6. aceasta a arătat că partea vătămată nu a fost constrânsă să întrețină relații sexuale cu diverși clienți, în scopul obținerii unor foloase materiale.

Un alt motiv de apel a fost acela că instanța de fond a dat o încadrare juridică greșită faptei reținute în sarcina inculpatei referitoare la infracțiunea de trafic de minori prev. de art.13 alin.1 ,2 și 3 din L. nr.6. cu aplicarea art.41 alin.2

C. raportat la părțile vătămate B. A., C. V., L. A., F. E., C. M. și P. B. și că în mod neîntemeiat a fost respinsă cererea inculpatei de schimbare a încadrării juridice a faptei din această infracțiune în infracțiunea de proxenetism prev. de art.329 alin.1 și 3 C.

I. a mai arătat că instanța de fond în mod neîntemeiat a schimbat încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina sa cu privire la partea vătămată C.

I. din infracțiunea de proxenetism prev. de art.329 alin.1 și 3 C. în infracțiunea de trafic de persoane prev. de art.12 alin.1 și 2 din L. nr.6..

Aceasta a mai arătat că în sarcina sa nu pot fi reținute infracțiunile menționate mai sus, întrucât nu a cunoscut vârsta părților vătămate minore și că nu a comis acte de obligare a acestora la practicarea prostituției.

Un alt motiv de apel constă în aceea că instanța de fond a procedat în mod greșit la individualizarea pedepsei aplicate inculpatei și a modalității de executare a acesteia, respectiv aplicarea unei pedepse de 3 ani și 8 luni închisoare cu executarea în regim de detenție, deși avea posibilitatea aplicării unei pedepse într-un cuantum mai redus, care să fie suspendată condiționat, suspendată sub supraveghere sau cu executare la locul de muncă.

Verificând sentința penală atacată prin prisma motivelor de apel invocate de inculpată și a celor care puteau fi puse în discuție din oficiu, Curtea reține următoarele:

Instanța de fond a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea , analizând în mod temeinic atât probele administrate în faza de urmărire penală , cât și cele administrate la cercetarea judecătorească, în sensul că, în cursul anului 2004 inculpata H. N. și martorul N. C. s-au asociat în vederea înființării S. N. C. SRL cu sediul în C.-N. str. B. N. nr.28, având ca obiect de activitate „. de N.. De activitatea concretă a localului s-a ocupat inculpata, iar martorul N. s-a limitat la finanțarea inițială a localului, la consilierea în afaceri a inculpatei și la frecventarea cu regularitate a clubului .

Localul nu avea firmă la stradă, iar pentru a controla accesul clienților, la intrare a fost instalat un video-interfon .

De asemenea, clubul nu și-a făcut publicitate prin mass-media, nici în presa audio-vizuală, iar clădirea în care funcționa nu atrăgea atenția trecătorilor, având tot timpul obloanele trase, astfel că privită din afară părea o clădire de locuințe cu proprietate privată.

De la înființarea clubului, inculpata a urmărit ca acesta să funcționeze cu circuit închis, exclusivist, în care să aibă acces numai anumite persoane din elita socială, care făceau parte dintre cunoscuții inculpatei sau recomandate de aceștia, persoane cu o condiție materială foarte bună, cărora li se asigura confidențialitate.

La începutul funcționării localului, acesta a avut ca și dansatoare mai multe fete din Republica Moldova, însă după aceasta inculpata s-a preocupat de racolarea unor tinere din R. , printre care și 6 minore, respectiv părțile vătămate B. A., C. V., L. A., P. B., F. E. și C. Ana, care urmau să țină companie la masa clienților, iar ulterior la solicitarea acestora să întrețină relații sexuale în schimbul unor sume de bani (fila 85 și urm. vol.II d.u.p., fila 167 vol.I, fila 134 vol.II dosar fond).

De asemenea, această activitate a clubului a fost cunoscută doar în rândul cercurilor restrânse de persoane agreate ca și clienți, circulând informația că N. C. este un bordel , unde dacă ai bani, un bărbat poate să găsească o fată cu care să întrețină relații sexuale.

I. H. N. a fost cea care a racolat clienții clubului, inițial din rândul oamenilor de afaceri și a persoanelor publice din municipiul C. și întrucât aceștia nu frecventau localul în fiecare zi , iar pentru a mării încasările, inculpata a invitat la bar și bărbați dispuși să plătească pentru compania tinerelor. Aceasta a instruit personalul angajat, respectiv barmani și ospătari să permită accesul în local doar a persoanelor care vor prezenta cartea sa de vizită sau cu privire la care îi informa în prealabil că urmează să vină . În momentul în care un astfel de client dorea să vină la bar, acesta o suna pe inculpată, iar aceasta la rândul său anunța personalul localului (f.72 -74 vol.III d.u.p., fila 188-210, 211, 253, 257 vol.III. d.u.p.).

De asemenea, fie inculpata fie personalul angajat al acesteia sunau animatoarele, respectiv pe părțile vătămate să se prezinte la bar, îmbrăcate în ținute provocatoare (f.65-79 , 110,111, 137, 139 vol.III d.u.p.).

Ajunși la bar clienții localului aveau posibilitatea să aleagă tinerele cu care urmau să se întrețină la masă, iar ulterior să se deplaseze în altă parte pentru a întreține cu acestea relații sexuale.

Au existat situații în care clienții au întreținut relații sexuale cu părțile vătămate chiar în incinta localului. De asemenea, în alte situații , inculpata H. N. intermedia întâlniri ale părțile vătămate cu diferiți clienți, în scopul întreținerii de relații sexuale contra cost, chiar dacă aceștia nu treceau pe la club (f.51-127,

130,216,218, 259,261,284,285,342,344 vol.II d.u.p., fila 134 vol.II dosar fond).

I. de la sfârșitul anului 2004 și până în anul 2006, pentru a obține câștiguri din exploatarea serviciilor sexuale, a racolat cca 20 de tinere prin anunțuri postate în ziarele locale de publicitate sau prin intermediul personalului localului , care trebuia să îndeplinească anumite condiții, respectiv să fie frumoase, să fie tinere, să nu aibă o pregătire școlară prea mare, să tacă și să facă ceea ce le spune inculpata (f.34,35,350 vol.II d.u.p.).

Corect au fost încadrate în drept faptele comise de inculpată, întrucât acestea realizează elementele constitutive ale infracțiunilor de trafic de minori prev. de art.13 alin.1,2 și 3 din L. nr.6. cu aplicarea art.41 alin.2 C. , trafic de persoane prev. de art.12 alin.1 și 2 din L. nr.6. și proxenetism prev. de art.329 alin.1 și 2 C. cu aplicarea art.41 alin.2 C.

Pedepsele aplicate inculpatei au fost stabilite în limitele prevăzute de lege pentru faptele reținute în sarcina acesteia, cu reținerea circumstanței atenuante prev. de art.74 lit.a C. și reducerea pedepselor sub limita minimă prevăzută de lege, aplicându-i o pedeapsă rezultantă de 3 ani și 8 luni închisoare, cu executarea acesteia în regim de detenție și interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a,b și c C. pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei principale.

S.rea inculpatei de schimbare a încadrării juridice a faptei reținute în sarcina sa din infracțiunea de trafic de minori prev. de art.13 alin.1,2 și 3 din L. nr.6. cu aplicarea art.41 alin.2 C. în proxenetism prev. de art.329 alin.1 și 3 C. cu aplicarea art.41 alin.2 C. este neîntemeiată, cerere care a fost formulată și la instanța de fond și care în mod întemeiat a fost respinsă.

Potrivit art.13 alin.1 din L. nr.6. recrutarea , transportarea , transferarea, găzduirea sau primirea unui minor, în scopul exploatării acestuia, constituie infracțiunea de trafic de minori și se pedepsește cu închisoare de la 5 la 15 ani și interzicerea unor drepturi.

Până la adoptarea L. nr.6. în situația în care actele materiale enumerate în dispozițiile art.329 C. erau comise față de un minor, fapta de proxenetism dobândea un caracter mai grav și în consecință pedeapsa era mai mare , respectiv 5 la 18 ani închisoare și interzicerea unor drepturi, însă disp. art.13 din L. nr.6. referitoare la traficul de minori au caracter special față de prevederile art.329 alin.3 C. astfel că aplicarea lor se impune cu prioritate , specialul primând în fața generalului.

Din declarațiile tuturor părților vătămate și a martorilor audiați în cauză rezultă că inculpata cunoștea vârsta acestora, în acest sens fiind declarațiile părților vătămate minore C. V., B. A., P. B., C. Ana, L. A., C. I. și ale martorilor C. S., C. A. și C. A. potrivit cărora inculpata personal sau prin angajații localului solicita actele de identitate ale părților vătămate, iar vârsta reală a părților vătămate minore rezulta implicit din modul cum arătau acestea, precum și din relațiile foarte apropiate care existau între părțile vătămate și inculpată.

Deși inculpata cunoștea vârsta reală a fiecărei părți vătămate și faptul că o parte dintre acestea erau minore, le solicita acestora să spună că sunt majore, să nege că sunt angajatele localului, iar în situația în care ar fi fost întrebate de clienții localului despre relația loc cu inculpata să afirme că sunt doar cliente ale localului (f.174-175 vol.I dosar fond, f.2-8 vol.II d.u.p., fila 82 vol.III d.u.p., fila

260-262, 264, 270 vol.II dosar fond).

P. vătămată L. A. arată în declarația dată la instanța de fond că la prima deplasare la club inculpata sau angajații acesteia le solicita părților vătămate actele de identitate și că aceasta avea în perioada în care a lucrat la localul inculpatei vârsta de 17 ani. La fel V., E., T. și B. Ana erau minore (f.264 vol.I dosar fond).

Potrivit declarației părții vătămate C. V., aceasta și partea vătămată C. Ana i-au precizat inculpatei că au vârsta de doar 15 ani la prima întâlnire cu aceasta

(f.174 vol.I dosar fond.

Din declarațiile martorilor C. S. și C. A. și C. A. rezultă că pe perioada funcționării clubului, acesta a fost frecventat de cca. 10 fete dintre care unele erau minore, respectiv B., E., A., V. etc. și care întrețineau relații sexuale cu clienții localului selectați de inculpată, care avea cunoștință de vârsta părților vătămate (f.134-135 vol.I dosar fond.

Față de cele de mai sus nu se impune schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatei din infracțiunea de trafic de minori prev. de art.13 alin.1 ,2 și 3 din L. nr.6. cu aplicarea art.41 alin.2 C. în infracțiunea de proxenetism prev. de art.329 alin.1 și 3 C. cu aplicarea art.41 alin.2 C. așa cum solicită inculpata prin motivele de apel.

Neîntemeiată este și susținerea inculpatei referitoare la faptul că instanța de fond în mod greșit a procedat la schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina sa din infracțiunea de proxenetism prev. de art.329 alin.1 și 2

C. în infracțiunea de trafic de persoane prev. de art.12 alin.1 și 2 din L. nr.6. referitor la partea vătămată C. I. C.

Din declarația părții vătămate C. I. dată la instanța de fond rezultă că atât aceasta cât și părțile vătămate minore A. V., E. , A. au fost obligate de inculpată să întrețină relații sexuale cu diverse persoane, iar sumele de bani pentru aceste prestații erau încasate de inculpată.

P. vătămată mai arată că niciodată nu a mers să întrețină relații sexuale cu vreun client din proprie inițiativă, ci doar la solicitarea inculpatei, care reușea să o convingă prin diverse mijloace , respectiv că va primi o sumă importantă de bani sau că persoana respectivă o va ajuta în altă privință, iar dacă spunea că refuză, inculpata preciza că a vorbit deja cu clientul, că nu mai poate să dea înapoi și chiar îi era frică părții vătămate să o refuze pe inculpată, întrucât A. într-o împrejurare a refuzat-o pe aceasta , însă inculpata a traumatizat-o pe partea vătămată (f.168-169 vol.I dosar fond).

M. C. S. arată că inculpata le obliga pe părțile vătămate să întrețină relații sexuale cu diverși clienți, inclusiv pe partea vătămată C. I. profitând de situația financiară a acestora sau le șantaja pe motiv că anterior au fost ajutate de inculpată. (f.134-135 vol.I. dosar fond).

Față de cele de mai sus, instanța de fond în mod neîntemeiat a schimbat încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatei din proxenetism în trafic de persoane cu privire la partea vătămată C. I.

Neîntemeiată este și critica inculpatei din motivele de apel referitoare la faptul că instanța de fond a reținut aceeași stare de fapt cu privire la toate infracțiunile reținute în sarcina sa, fără o delimitare a stării de fapt, deoarece instanța de fond în considerentele sentinței penale atacate cu apel în prezenta cauză, a arătat în concret cu privire la fiecare infracțiune starea de fapt, respectiv la infracțiunea de trafic de minori, care dintre părțile vătămate sunt minore și modalitatea în care inculpata le-a obligat pe acestea să întrețină relații sexuale cu diverși clienți, a arătat în concret că inculpata avea cunoștință despre faptul că o parte dintre părțile vătămate erau minore, așa cum s-a arătat și în motivarea apelului promovat de inculpată.

Referitor la infracțiunea de trafic de persoane, instanța de fond a precizat modalitatea în care a acționat inculpata, obligând pe părțile vătămate să întrețină relații sexuale cu diverse persoane, profitând de starea materială a părților vătămate sau prin șantajarea acestora pe motiv că anterior au fost ajutate de inculpată.

Cu privire la infracțiunea de proxenetism, s-a reținut această infracțiunea față de părțile vătămate care au consimțit de bună voie să întrețină relații sexuale cu clienții localului, infracțiune necontestată de inculpată.

Neîntemeiată este și solicitarea inculpatei de a se reține și alte circumstanțe atenuante în favoarea acesteia, față de circumstanța atenuantă prev. dedart.74 lit.a C. cu reducerea pedepselor sub limita stabilită de instanța de fond și schimbarea modalității de executare a pedepsei, cu suspendare condiționată , suspendare sub supraveghere sau executare la locul de muncă.

Dispozițiile art.74 lit.b C. nu pot fi reținute în cauză, întrucât inculpata a fost obligată la plata unor despăgubiri civile față de părțile vătămate și care nu au fost achitate până în prezent.

La fel, nu pot fi reținute dispozițiile art.74 lit.c C. în favoarea inculpatei , deoarece aceasta nu recunoaște săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa.

Referitor la cuantumul pedepsei aplicate inculpatei instanța de fond a ținut seama de disp. art.72 C. , art.74 lit.a, și art.76 C. aplicându-i pedepse sub limita minimă prevăzută de lege, iar rezultanta de 3 ani și 8 luni închisoare urmând să fie executată în regim de detenție, singura modalitate de reeducare a inculpatei, raportat la activitatea infracțională a acesteia, perioada de timp în care s-a desfășurat, numărul persoanelor implicate, dintre care o parte minore și care au suferit traume psihice, așa cum rezultă din referatele de evaluare psihologică privind pe părțile vătămate minore, care urmează și în prezent consiliere psihologică.

Potrivit art.72 C. la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod , de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

C. dacă individualizarea pedepsei este un proces interior, strict personal al judecătorului, ea nu este totuși un proces arbitral , subiectiv, ci din contră, acesta trebuie să fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probatoriu, studiat după anumite reguli și criterii precis determinate .

Înscrierea în lege a criteriilor generale de individualizare a pedepsei însemnă consacrarea explicită a principiului individualizării pedepsei, așa încât respectarea cestuia este obligatorie pentru instanță.

De altfel, ca să-și poată îndeplini funcțiile care îi sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și duratei , atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei.

Funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancțiunii, care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate.

Din analiza acestui text de lege , precum și a elementelor ce caracterizează persoana inculpatei, se reține că aceasta nu a mai comis fapte penale, are studii superioare, a recunoscut o parte din activitatea infracțională, respectiv infracțiunea de proxenetism, iar pedeapsa de 3 ani și 8 luni închisoare cu executarea în regim de detenție, este în măsură să contribuie la reeducarea acesteia.

Având în vedere că nu se impune schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatei din infracțiunea de trafic de minori , în infracțiunea de proxenetism , că instanța de fond în mod întemeiat a schimbat încadrarea juridică a faptei din infracțiunea de proxenetism în cea de trafic de persoane cu privire la partea vătămată C. I., că nu se impune reținerea altor circumstanțe atenuante în favoarea inculpatei, cu reducerea pedepselor sub limita stabilită de instanța de fond și nici schimbarea modalității de executare a pedepsei rezultante, pentru motivele care s-au arătat în detaliu mai sus, în baza art.379 pct.1 lit.b C.p, apelul formulat de inculpată împotriva sentinței penale nr.150 din

12 aprilie 2012 a T. C. urmează să fie respins, ca nefondat.

În baza art.188 C. se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatei perioada reținerii de 24 de ore din data de 29 octombrie 2009.

Potrivit art.189 C. urmează să se stabilească în favoarea Baroului de avocați C. suma de 300 lei reprezentând onorariu pentru apărătorul din oficiu, pe seama părților vătămate B. A. și C. I., care va fi suportat din FMJ.

În baza art.192 alin.2 C. inculpata urmează să plătească statului suma de

700 lei cheltuieli judiciare.

PENTRU ACE. MOTIVE ÎN NUMELE L.

DECIDE:

Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpata H. (S.) N. împotriva sentinței penale nr. 150 din 2 aprilie 2012 a T. C.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatei reținerea din 29 octombrie 2009.

Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 300 lei ce se va avansa din fondul M.ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, avocat V. R. pentru partea civilă C...

Obligă pe apelantă să plătească în favoarea statului suma de 700 lei cheltuieli judiciare.

Cu drept de recurs in termen de 10 zile de la pronunțate.

Dată și pronunțată în ședință publică, azi, 25 octombrie 2012 .

PREȘEDINTE		JUDECĂTOR	GREFIER
D. P.	V. G.	D. S.

Red.V.G./S.M.D.

4 ex./(...)

Jud.fond.L. Firicel

← Decizia penală nr. 1154/2012, Curtea de Apel Cluj		Decizia penală nr. 1350/2012, Curtea de Apel Cluj →

Decizia penală nr. 183/2012, Curtea de Apel Cluj

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 183/2012, Curtea de Apel Cluj