Decizia penală nr. 734/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
DECIZIA PENALĂ NR.734/R/2012
Ședința publică din 10 mai 2012
I. constituită din: PREȘEDINTE: V. G., judecător JUDECĂTORI: D. P.
M. B. GREFIER: D. S.
Direcția de I. a I. de C. O. și T., S. T. C. reprezentat prin procuror:
DORU DOBOCAN
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpata P. G. împotriva încheierii penale nr.56/F din 04 mai 2012 a T.ui B.-N., pronunțată în dosar nr.(...), având ca obiect cererea de liberare provizorie sub control judiciar.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpata, aflată în Arestul IPJ B.-N., asistată de apărător ales, av.Moruțan Alin, din Baroul B.- N., cu delegație la dosar
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpată, cu consecința punerii acesteia de îndată în libertate. S. că nu au fost respectate disp.art.160 pct.8a C. și anume etapele necesare soluționării cererii. Astfel, nu a fost ascultată inculpata anterior concluziilor apărătorului. Dacă se va aprecia că au fost respectate aceste prevederi, solicită a se constata că cererea este întemeiată și că hotărârea instanței de fond nu a fost motivată. Conform legii, inculpata are posibilitatea de a formula cerere de liberare sub control judiciar, iar motivarea primei instanțe că se impune respingerea cererii, deoarece T. B. a prelungit măsura arestării preventive în urmă cu câteva zile, hotărârea fiind menținută de Curtea de A. C., nu poate fi primită. În caz contrar, care ar fi utilitatea unei asemenea cereri? I. trebuia să cerceteze fiecare motiv invocat de apărător. S. că sunt îndeplinite toate condițiile pentru admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, deoarece la dosar nu există probe că inculpata ar urmări să săvârșească noi infracțiuni, să zădărnicească aflarea adevărului sau să se sustragă de la urmărirea penală. Inculpata a dat două declarații succinte, în care a recunoscut faptele imputate, are o locuință stabilă, un copil în îngrijire și nu mai poate influența martorii. P. motivele arătate și în scris, solicită admiterea cererii.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului declarat de inculpată ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a încheierii atacate. Solicită respingerea excepției invocate de apărător, având în vedere că în încheierea primei instanțe se consemnează că inculpata a fost audiată în vederea soluționării cererii de liberare provizorie sub control judiciar. I. de fond este cea care apreciază asupra cererii formulate, deoarece potrivit art.160/2 C. liberarea sub control judiciar nu este un drept absolut al inculpatei, ci o posibilitate lăsată la aprecierea instanței dacă se impune cercetarea în stare de arest sau în libertate a unei persoane. În speță, nu se impune admiterea cererii formulate, iar argumentele aduse de apărător nu fac obiectul prezentului recurs, solicitând a fi înlăturate.
Inculpata, având ultimul cuvânt, solicită cercetarea în stare de libertate, deoarece nu prezintă pericol pentru ordinea publică, provine dintr- o familie foarte bună, are un copil în îngrijire, nu și-a însușit banii obținuți, nu poate influența ancheta și nu poate lua legătura cu martorii pentru că nu-i cunoaște.
C U R T E A
Prin cererea înregistrată sub nr. de mai sus, inculpata P. G. a solicitat liberarea provizorie sub control judiciar, arătând că este cercetată în stare de arest preventiv în dosarul nr. 1/D/P/2012 al Direcției de I. a I. de C. O. și T.
- B. T. B.-N.
În cuprinsul cererii inculpata a invocat că sunt îndeplinite condițiile legale pentru a putea beneficia de liberarea provizorie sub control judiciar și că are cunoștință de prevederile art. 160 ind. 10 Cod procedură penală care reglementează cazurile de revocare a liberării provizorii.
În consecință, inculpata a solicitat admiterea cererii, stabilirea în sarcina sa a obligațiilor considerate necesare în raport de dispozițiile art. 160 ind. 2 Cod procedură penală și punerea sa de îndată în libertate.
În motivarea cererii inculpata a arătat că este arestată preventiv din data de 24 ianuarie 2012 pentru săvârșirea infracțiunii de aderare la un grup infracțional organizat prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 alin. (1) Cod penal și a infracțiunii de dobândire și deținere de bunuri cunoscând că acestea provin din infracțiuni, prevăzută de art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002 ( modificată ) cu aplicarea art. 41 alin. (2) Cod penal, art. 33 lit. a) Cod penal și că maximul special al pedepselor prevăzut de lege pentru aceste infracțiuni este de 12 ani închisoare, respectiv sub limita de 18 ani închisoare prevăzută de art. 160 ind. 2 alin. (1) Cod procedură penală.
Referitor la cea de-a doua condiție prevăzută de art. 160 ind. 2 alin. (2)
Cod procedură penală a invocat că la dosar nu există date certe din care să rezulte că ar încerca influențarea vreunui martor sau expert ori că ar zădărnici aflarea adevărului prin distrugerea mijloacelor de probă sau că ar încerca să comită noi infracțiuni.
Inculpata a susținut că în ipoteza punerii sale în libertate, instanța ar putea să impună anumite obligații, conform art. 160 ind. 2 alin. (3) Cod procedură penală, de natură a preîntâmpina orice încercare a sa de a influența bunul mers al cercetărilor penale sau aflarea adevărului în cauză, precum și posibilitatea de a săvârși noi fapte penale.
Sub aspectul temeiniciei cererii a invocat că până în momentul de față nu au fost prezentate probe certe din care să rezulte că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Raportat la dispozițiile art. 5 paragraful 3 din Convenția Europeană a
D. Omului s-a relevat că, orice persoană arestată în condițiile prev. de alin. (1) are dreptul să fie judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii. În acest context s-a făcut referire la jurisprudența C., cauza Neumaister contra Austriei în care s-a decis că temerea că acuzatul urmează să se sustragă de la proces nu este suficientă, ci ea trebuie analizată în raport de datele personale ale acuzatului, respectiv dacă are loc de muncă, stabilitate familială, dacă are cazier. Cu aceeași ocazie s-a stabilit că temerea că inculpatul se va sustrage descrește pe măsură ce acuzatul petrece mai mult timp în arest, datorită faptului că această perioadă urmează a fi dedusă din durata eventualei pedepse ce este posibil să-i fie aplicată.
S-a mai susținut și că în practica judiciară s-a statuat că pericolul social al faptei nu se identifică cu pericolul concret pentru ordinea publică și că acesta din urmă trebuie dovedit cu certitudine și nu prezumat ( decizia penală nr. 586/2002 a Curții de A. B. - Secția a II-a Penală ).
Inculpata a invocat și că scopul măsurilor preventive prev. de art. 136 alin. (2) Cod procedură penală poate fi atins în privința sa și prin liberarea provizorie sub control judiciar.
Sub acest aspect, a menționat că pe toată durata procesului penal, până la pronunțarea unei hotărâri penale definitive, în calitate de persoană acuzată de comiterea unei infracțiuni, beneficiază de prezumția de nevinovăție, consacrată atât prin actele normative interne, cât și prin paragraful 2 al C. E. a D. O.
P. aceste considerente, inculpata a solicitat admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, în temeiul dispozițiilor art. 160 indice
8a alin. (2) C. și stabilirea în sarcina sa a obligațiilor considerate necesare în raport cu dispozițiile art. 160 ind. 2 alin. (3) C.
Prin încheierea penală nr. 56/F/(...), pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud în dosar nr. (...), s-a respins ca neîntemeiată, cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpata P. G., fiica lui M. și M., născută la data de (...) în Medgidia, județul Constanța, studii 12 clase, căsătorită, un copil minor, fără antecedente penale, domiciliată în Medgidia, strada S., nr. 18, bl. I., sc. B, et. 1, ap. 9, județul Constanța, având CNP - 2., aflată în prezent în arestul Inspectoratului de P. J. B.-N., cercetată în dosarul penal nr. 1/D/P/2012 al Direcției de I. a I. de C. O. și T. - B. T. B.- N.
A fost obligată inculpata să plătească în favoarea statului cheltuieli judiciare în cuantum de 30 lei.
P. a dispune în acest sens, instanța a reținut următoarele:
Prin încheierea penală nr. 18/CC/24 februarie 2012 pronunțată de T.
B.-N. în dosarul nr. (...) a fost admisă propunerea formulată de D. - B. T. B.- N. în dosarul nr. 1/D/P/2012 și s-a dispus arestarea inculpatei P. G. pe o durată de 29 de zile, începând cu data de (...), pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 alin. (1) Cod penal și a infracțiunii prev. de art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002 ( modificată ) cu aplicarea art. 41 alin. (2) Cod penal și art. 33 lit. a) Cod penal, apreciindu-se că sunt incidente dispozițiile art. 143 Cod procedură penală și art. 148 alin. (1) lit. f) Cod procedură penală.
Recursul declarat împotriva încheierii prin care s-a dispus arestarea preventivă a fost respins ca nefondat prin încheierea penală nr. 357/R/(...) a
Curții de A. C.
Ulterior, măsura preventivă privativă de libertate luată față de inculpată a fost prelungită, ultima dată la 20 aprilie 2012 prin încheierea penală nr. 31/CC/2012 pronunțată în dosarul penal nr. (...) a T. B.-N., menținută, de asemenea, în calea de atac (încheierea penală nr. 626/R/(...) a Curții de A. C. ).
Examinând cererea petentei inculpate instanța a constatat că formal sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de lege pentru admisibilitatea ei în principiu. Însă, pentru admiterea pe fond a cererii, pe lângă condițiile prevăzute de lege la care s-a făcut referire mai sus, trebuie analizată și temeinicia ei.
Sub acest aspect, ținând seama de natura și gravitatea faptelor pentru care inculpata este cercetată și împrejurarea că subzistă în continuare temeiurile ce au stat la baza luării măsurii arestării preventive ( așa cum s-a statuat recent, cu ocazia soluționării ultimei propuneri de prelungire a arestării preventive, prin încheierea penală nr. 31/CC/2012 a T.ui B.-N., menținută de Curtea de A. C., în recurs, prin încheierea penală nr.
626/R/2012 ), instanța a apreciat că nu se justifică punerea în libertate sub control judiciar a inculpatei.
Raportat la probele existente la dosar instanța a apreciat că lăsarea în libertate a inculpatei prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Infracțiunile de care este acuzată inculpata, menționate anterior, prin natura lor conduc la ideea unui pericol concret pentru ordinea publică, pe de altă parte, inculpata, alături de ceilalți inculpați aflați în stare de libertate până la data când s-a dispus reținerea și ulterior arestarea lor, au avut un rol hotărâtor, esențial în producerea rezultatelor cauzatoare de prejudicii față de părțile vătămate, fără contribuția lor activitatea infracțională a inculpaților aflați în starea de deținere neputându-se desfășura.
Aplicarea dispozițiilor legale referitoare la liberarea provizorie sub control judiciar se justifică în cazul unei infracțiuni mai puțin grave, luând în considerare și încrederea pe care inculpata o poate oferi că, lăsată în libertate, nu va mai săvârși alte infracțiuni și că își va îndeplini obligațiile care i se impun.
Având în vedere pericolul social concret al faptelor pentru care inculpata este cercetată, alături de alți 21 de inculpați, de impactul negativ produs asupra întregii colectivități, de ampla activitate infracțională analizată în dosar, se apreciază că în această fază a procesului penal se impune cercetarea în continuare în stare de arest a inculpatei petente.
Nu poate fi omis nici faptul că cererea inculpatei a fost formulată la un interval destul de scurt raportat la data când s-a dispus arestarea ei ( 2 aprilie 2012 ) și s-a soluționat la puțin timp după ce Curtea de A. C. a menținut starea de arest a inculpatei, prin respingerea ca nefondat, a recursului declarat împotriva încheierii de prelungire a măsurii preventive ( la 23 aprilie 2012 ), hotărâre în cuprinsul căreia instanța de recurs a relevat pericolul concret pentru ordinea publică în cazul cercetării inculpatei în stare de libertate.
Ulterior hotărârii pronunțate de instanța de recurs, nu au intervenit elemente noi în baza cărora să se poată aprecia că cercetările în prezenta cauză pot continua în bune condiții, cu inculpata în stare de libertate.
Împrejurările de ordin familial invocate în apărare, precum și cele referitoare la starea de sănătate a inculpatei, la stabilitatea financiară și locativă, la existența unui copil minor, aflat în întreținerea inculpatei, exced prezentului cadru procesual.
Cum temeiurile avute în vedere la luarea și prelungirea măsurii arestării preventive dispuse față de inculpată nu s-au modificat, subzistând elementele de periculozitate socială a inculpatei, care rezultă din activitatea infracțională desfășurată, implicarea unui număr mare de persoane în realizarea ei, păgubirea în concret a mai mult persoane și caracterul organizat al întregii activități infracționale, instanța a apreciat ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar, în temeiul dispozițiilor art. 160 ind. 8a alin. (6) C., respingând-o ca atare.
În temeiul dispozițiilor art. 192 alin. (2) C., s-a dispus obligarea inculpatei la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpata P. G., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpată, cu consecința punerii acesteia de îndată în libertate.
S. că nu au fost respectate dispozițiile art.160 pct.8a C. și anume etapele necesare soluționării cererii. Astfel, nu a fost ascultată inculpata anterior concluziilor apărătorului. Dacă se va aprecia că au fost respectate aceste prevederi, solicită a se constata că cererea este întemeiată și că hotărârea instanței de fond nu a fost motivată. Conform legii, inculpata are posibilitatea de a formula cerere de liberare sub control judiciar, iar motivarea primei instanțe că se impune respingerea cererii, deoarece T. B. a prelungit măsura arestării preventive în urmă cu câteva zile, hotărârea fiind menținută de Curtea de A. C., nu poate fi primită. În caz contrar, care ar fi utilitatea unei asemenea cereri? I. trebuia să cerceteze fiecare motiv invocat de apărător. S. că sunt îndeplinite toate condițiile pentru admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, deoarece la dosar nu există probe că inculpata ar urmări să săvârșească noi infracțiuni, să zădărnicească aflarea adevărului sau să se sustragă de la urmărirea penală. Inculpata a dat două declarații succinte, în care a recunoscut faptele imputate, are o locuință stabilă, un copil în îngrijire și nu mai poate influența martorii.
Examinând încheierea atacată prin prisma criticilor formulate, Curtea apreciază că recursul declarat este nefondat pentru următoarele considerente:
Din actele existente la dosarul cauzei rezultă că prin încheierea penală nr. 18/CC/(...), pronunțată de T. B.-N. în dosarul nr. (...), a fost admisă propunerea formulată de D. - B. T. B.-N. în dosarul nr. 1/D/P/2012 și s-a dispus arestarea inculpatei P. G. pe o durată de 29 de zile, începând cu data de (...), pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 8 din Legea nr.
39/2003 raportat la art. 323 alin. 1 Cod penal și a infracțiunii prev. de art.
23 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 656/2002 (modificată) cu aplicarea art. 41 alin.
2 Cod penal și art. 33 lit. a) Cod penal, apreciindu-se că sunt incidente dispozițiile art. 143 C. și art. 148 alin. 1 lit. f C.
Examinând cererea de liberare provizorie sub control judiciar prin prisma dispozițiile art. 1602 rap. la 16010 C., instanța de fond a apreciat în mod temeinic că se impune respingerea cererii de liberare provizorie formulată de inculpată.
Potrivit art. 5 paragraf 3 din Convenția Europeană, persoana privată de libertate poate fi pusă în libertate, existând posibilitatea impunerii unei garanții care să asigure prezentarea persoanei în cauză la audiere.
P. a se dispune liberarea provizorie, trebuie îndeplinite mai multe condiții: să existe o stare de arest legală și temeinică, suspiciunea rezonabilă reținută ca temei al arestării preventive, să vizeze săvârșirea unei infracțiuni din culpă sau a unor infracțiuni intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii care să nu depășească 18 ani și să nu existe date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni ori ca acesta va încerca zădărnicirea aflării adevărului.
Ori, în speță, instanța a apreciat că lăsarea în libertate a inculpatei prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, producând un impact negativ asupra colectivității, având în vedere ampla activitate infracțională analizată în dosar, inculpata fiind cercetată alături de alți 21 de inculpați.
Mai mult, cererea inculpatei a fost formulată la un interval destul de scurt raportat la data când s-a dispus arestarea ei, respectiv (...), cât și după menținerea stării de arest de către instanța de recurs.
În practica judiciară s-a statuat în mod frecvent, că deși condițiile liberării provizorii sunt formal îndeplinite, instanța poate aprecia că buna desfășurare a procesului penal impune privarea de libertate a învinuitului sau inculpatului sau că punerea în libertate chiar subsumată unor obligații sau garanții provoacă o reală tulburare a liniștii publice. I. apreciază astfel asupra oportunității liberării provizorii, întrucât îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 1602 și 1604 C., nu conferă persoanei arestată un drept, ci doar o vocație, „instanța putând acorda liberarea provizorie";.
În speță, raportat la stadiul judecății, la faptele pentru care a fost trimisă în judecată, la caracterul organizat al întregii activități infracționale, se va respinge cererea de liberare provizorie sub control judiciar, întrucât eventualele obligații ce ar putea fi impuse inculpatei nu asigură garanțiilor necesare bunei desfășurări a procesului penal.
P. toate aceste considerente, soluția pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică, astfel că, având în vedere dispozițiile art. 38515 pct.
1 lit. b C., recursul declarat în cauză de inculpată va fi respins ca nefondat.
În temeiul art. 189 și art. 192 alin. 2 C., se va stabili onorariu avocațial în favoarea Baroului C. și va fi obligată inculpata să plătească în favoarea statului cheltuieli judiciare parțiale.
P. ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpata P. G., aflată în Arestul IPJ B. N., împotriva sentinței penale nr. 56/F din 4 mai 2012 a T.ui B. N.
Stabilește în favoarea Baroului de A. C.- suma de 50 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.
Obligă pe inculpată să plătească în favoarea statului suma de 250 lei cheltuieli judiciare, din care 50 lei reprezentând onorar avocațial parțial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 10 mai 2012 .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | |
V. G. D. P. | M. B. | D. S. |
Red.MB/dact.MS
4 ex./(...) Jud.fond: D.B.
| ← Decizia penală nr. 439/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1154/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
