Decizia penală nr. 428/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ Ș/I DE MINORI
DOSAR NR. (...)
DECIZIA PENALĂ NR, 428/R/2012
Ședința publică din data de 14 martie 2012
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE : C. V. JUDECĂTORI : M. R.
A. D. L.
GREFIER : T. G.
P. de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin P. :
ANEM. CIREAP
S-a luat spre examinare recursul declarat de către P. de pe lângă
Judecătoria Turda împotriva sentinței penale nr. 366/(...) pronunțată în dosar nr. (...) al Judecătoriei C. Napoca, având ca obiect plângerea împotriva rezoluției procurorului.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa petentei I. C. A.
Procedura de citare este legal îndeplinită prin afișare.
S-a făcut referatul cauzei, după care, Curtea constată că judecarea prezentului recurs a fost declinată de la Tribunalul Cluj, iar în notele hotărârii pronunțată în acest sens este invocată și excepția inadmisibilității recursului.
Nefiind alte cereri de formulat sau alte excepții de ridicat Curtea acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Reprezentanta P. în baza art. 385/15 pct. 1 lit. a teza a II-a C.pr.pen. solicită respingerea recursului ca inadmisibil. S. a se avea în vedere că în cauză s-a declarat recurs pentru a atrage atenția asupra gravei încălcări a dispozițiilor legale de către instanța de fond, respectiv a dispozițiilor art.
278, 278/1 C.pr.pen. și a recursului în interesul legii nr. 201/2007, având în vedere că dosarul era în faza de urmărire penală, că plângerea era inadmisibilă și că judecătorul fondului nu a acordat cuvântul procurorului. C. având în vedere aceste critici, solicită a se constata că recursul nu este fondat, însă a dorit să atragă atenția cu privire la cele învederate și inclusiv a lipsei cuvântului procurorului la fond, al cărui nume chiar dacă apare în partea introductivă a sentinței penale atacate, dar nu a pus concluzii în cauză.
C U R T E A
Prin sentința penală nr.366/(...) a Judecătoriei T. a fost admisă plângerea formulată de petenta I. C.-A., s-a desființat rezoluția nr.289/II/2/2011 din (...) pronunțată de P. de pe lângă Judecătoria Turda, în dosarul nr.717/P/2011.
În conformitate cu prevederile art.111 al.4 și 6 din O.U.G. nr.195/2002, cu modificările ulterioare s-a dispus prelungirea dreptului de circulație al petentei I. C.-A., pentru o perioada de 30 de zile, începând cu data de (...), hotărârea fiind comunicată către I.P.J. C.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că petenta este cercetată, în dosarul nr.717/P/2011, pentru săvârșirea infracțiunii de refuz recoltare probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, prev. și ped. de art.87 alin.5 din O.U.G. nr.195/2002 republicată, iar la data de 23 iunie 2011 aceasta a solicitat prelungirea dreptului de circulație pe drumurile publice pentru o perioadă de 30 de zile. Prin rezoluția nr.289/II/2/2011 din (...) pronunțată de P. de pe lângă
Judecătoria Turda, în dosarul nr. 717/P/2011, s-a respins cererea acesteia
Văzând prevederile art.111 alin.4 și 6 din O.U.G. nr.195/2002, potrivit cărora la cererea titularului permisului de conducere reținut în condițiile alin.1, lit.b sau ale alin.4, procurorul care efectuează urmărirea penală sau exercită supravegherea cercetării penale ori, în faza de judecată, instanța de judecată învestită cu soluționarea cauzei poate dispune prelungirea dreptului de circulație cu câte cel mult 30 de zile, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești; modul de soluționare a cererii de prelungire a dreptului de circulație se comunică șefului poliției rutiere pe raza căreia s-a comis fapta.
Reținând că până la soluționarea definitivă a cauzei penale petenta beneficiază de prezumția de nevinovăție conform art.5/2 C.pr.pen., instanța de fond a desființat rezoluția nr.289/l (...) din (...) pronunțata de P. de pe lângă Judecătoria Turda, în dosarul nr.717/P/2011. Instanța a apreciat întemeiata solicitarea acestuia de a se dispune prelungirea dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile, motiv pentru care a admis plângerea formulată de petenta I. C.-A.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs P. de pe lângă Judecătoria
Turda, care a criticat hotărârea atacată ca fiind nelegală raportat la dispozițiile art.278 alin.21 C.pr.pen. conform cărora plângerea împotriva soluției de respingere dispuse de procurorul ierarhic superior este inadmisibilă.
Tribunalul Cluj a constatat că, în speță, competența de soluționare a recursului formulat de P. de pe lângă Judecătoria Turda aparține Curții de
A. C., în conformitate cu dispozițiile art.28/1 pct.3 C.pr.pen.
În consecință, în baza 42 C.pr.pen. tribunalul a declinat competența de soluționare a recursului formulat de P. de pe lângă Judecătoria Turda, împotriva sentinței penale nr.366/2011 a Judecătoriei T., în favoarea Curții de A. C.
În motivarea recursului s-a arătat că în 19 iulie 2011 procurorul de caz în dosarul nr.717/P/2011 a respins solicitarea petentei I. C. A. de a-i elibera o dovadă de prelungire a dreptului de circulație, aceasta fiind cercetată sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 87 alin.5 din OUG nr.195/2002; împotriva soluției procurorului de caz petenta a formulat plângere în temeiul art.278 C.p.p. la prim-procurorul P. care însă a respins plângerea ca neîntemeiată în temeiul art.111 alin.3 din OUG nr.195/2002.
La data de 22 aug.2011 petenta a formulat o plângere la Judecătoria
Turda, plângere care a fost admisă prin sentința penală atacată însă o asemenea plângere conform art.278 alin.21 C.p.p. , formulată împotriva soluției de respingere dispuse de către procurorul ierarhic superior este inadmisibilă.
S-a concluzionat că hotărârea atacată este nelegală fiind contrară legii, caz de casare prev. de art.3859 pct.172 C.p.p.
Examinând sentința atacată din perspectiva motivelor de recurs invocate, precum și din oficiu, potrivit art.3856 alin.3 C.p.p., sub toate aspectele de fapt și de drept Curtea constată următoarele: Referitor la admisibilitatea recursului se observă că nici plângerea petentei I. C. A. și nici sentința prin care s-a admis plângerea nu sunt întemeiate în drept pe dispozițiile art.2781 C.proc.pen. - aplicabil oricum doar plângerii adresate judecătorului împotriva rezoluției sau ordonanței procurorului de netrimitere în judecată, astfel încât în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 2781 alin.10 C.p.p. care prevede că hotărârea pronunțată în această procedură este definitivă și nu poate fi atacată cu recurs.
Calificând juridic plângerea formulată se constată că temeiul juridic invocat l-a constituit prezumția de nevinovăție reglementată de art.6 par.2 din Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, art.9 din Declarația Universală a Drepturilor
Omului din 1789, art.23 pct.II din Constituția României, în timp ce judecătorul fondului a identificat drept temei al cererii petentei reglementarea prezumției de nevinovăție din Codul de procedură penală a României, respectiv art.52.
În realitate, calificarea juridică a plângerii cu care a fost sesizată prima instanță este aceea de plângere adresată direct instanței de judecată împotriva soluției prim-procurorului parchetului la plângerea împotriva măsurilor luate sau actelor efectuate de către procuror, astfel cum rezultă din actele de la dosar, acte ce vor fi analizate după examinarea propriei competențe a Curții de a judeca recursul formulat.
Analizând competența Curții de A. de a judeca un astfel de recurs, prin modificarea adusă art.281 C.proc.pen. - sediul reglementării competenței Curții - de către art.XVIII pct.9 din Legea nr.202/2010 pct.2 textul art.281 prevede: „ca instanță de recurs, judecă recursurile împotriva hotărârilor penale pronunțate de judecătorii în primă instanță, cu excepția celor date în competența tribunalului, precum și în alte cazuri anume prevăzute de lege";.
În consecință, orice hotărâre penală pronunțată este atacabilă cu recurs la Curtea de A., dacă recursul nu este dat în competența tribunalului sau dacă legea nu stabilește altă instanță competentă să judece calea de atac.
Prin această normă nouă se stabilește nu doar instanța de control judiciar - Curtea de A. - competentă, ci și felul căii de atac - recursul, ca atare se poate concluziona că, în acest mod, Curtea de A. a devenit instanță comună de recurs.
La aceeași concluzie a ajuns I. Curte de C. și Justiție, soluție adoptată prin încheierea penală nr.1365 din 8 sept.2011 a Secției penale, publicată pe { H. "http://www.scj.ro" și consacrată prin jurisprudența ulterioară în materia conflictelor negative de competență (a se vedea și încheierea nr.1596/9 noiembrie 2011).
În consecință recursul declarat este admisibil.
Examinând fondul recursului se constată că petenta - cercetată fiind pentru comiterea infracțiunii de refuz de recoltare a probelor biologice, prev. și ped. de art.87 alin.5 din O.U.G. nr.195/2002 -, a solicitat prelungirea dreptului de circulație pe drumurile publice, însă procurorul de caz i-a respins cererea reținând că art.III alin.3 din O.U.G. nr.195/2002 prevede că în cazul infracțiunii din speță respectiv art.87 alin.5 din O.U.G. nr.195/2002, dovada înlocuitoare a permisului de conducere se eliberează fără drept de circulație.
Cu aceeași motivare, prim-procurorul P. de pe lângă Judecătoria
Turda a respins plângerea petentei formulată împotriva dispoziției procurorului de caz, plângere la care petenta avea dreptul potrivit art.278
C.proc.pen.
Împotriva rezoluției prim-procurorului însă petenta nu avea dreptul de a formula plângere în fața instanței de judecată deoarece art.278 alin.21
C.p.p. prevede că plângerea formulată împotriva rezoluției de respingere dispuse de procurorul ierarhic superior este inadmisibilă.
Așadar, prima instanță era obligată să respingă ca inadmisibilă plângerea și nu să dispună „prelungirea dreptului de circulație"; drept pe care oricum petenta nu îl mai avea, dovada înlocuitoare a permisului de conducere fiind eliberată fără drept de circulație, astfel încât nu avea ce anume să fie prelungit, astfel încât hotărârea pronunțată este contrară legii în vigoare, caz de casare prev. de art.3859 alin.1 pct.172 C.p.p.
Ca atare, recursul declarat este fondat; în baza art.38515 pct.1 lit.d
C.p.p. cu aplic.art.3859 alin.1 pct.172 C.p.p., recursul va fi admis, iar, în rejudecare, în temeiul art.278 alin.21 C.p.p. Curtea va respinge ca inadmisibilă plângerea petentei împotriva rezoluției prim-procurorului.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.3 C.p.p.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE :
Respinge excepția inadmisibilității recursului invocată de petenta I. C.
A.
În baza art.385/15 pct.2 lit.a C.proc.pen. admite recursul declarat de
P. de pe lângă Judecătoria Turda împotriva sentinței penale nr.366/(...) a
Judecătoriei T. pe care o casează în întregime.
Rejudecând, respinge ca inadmisibilă plângerea formulată de petenta
I. C. A., domiciliat în T. str. T. nr.2 sc.A ap.8 jud. C. împotriva rezoluției adoptate la data de 19 iulie 2011 în dosarul nr.717/P/2011 al P. de pe lângă Judecătoria Turda și a rezoluției 289II/2/2011 a prim-procurorului aceluiași parchet, pe care le menține în întregime.
Cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 14 martie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
V. C. M. R. A. D. L.
Red.CV Dact.SzM/3ex. (...)
T. G.
GREFIER
| ← Decizia penală nr. 846/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 479/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
