Decizia penală nr. 1372/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M A N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA P.Ă ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
DECIZIA P.Ă NR.1372/R/2012
Ședința publică din 8 octombrie 2012
Instanța compusă din: PREȘEDINTE : M. Ș., judecător JUDECĂTORI : L. M.
ANA C. GREFIER : M. B.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. - reprezentat prin
P. - V. T.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către petentul T. G. A. împotriva sentinței penale nr.334/(...), pronunțată în dosar nr.(...) al T.ui C., având ca obiect cerere de reabilitare.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că în prezenta cauză recursul a fost declarat de către apărătorul ales al condamnatului petent avut în fața T.ui C., însă acest apărător nu a depus delegație în fața instanței de recurs, motiv pentru care, asistența juridică nefiind obligatorie și nefiind formulată o cerere de strigare a cauzei la o altă oră, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea cauzei.
Reprezentantul M.ui P., solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală.
În susținerea poziției procesuale arată că este adevărat că singura modificare în situația de facto și de iure a condamnatului se referă la împlinirea între timp a termenului de reabilitare calculat corect de prima instanță conform circumstanțelor arătate pe larg în cuprinsul sentinței, însă consideră că în continuare aserțiunile primei instanțe referitoare la neîndeplinirea condițiilor art.37 lit.b C.pen., privind îndeplinirea tuturor condițiilor reabilitării judecătorești, nu este realizat.
Apreciază că prima instanță corect a sesizat că, în fapt, această pretinsă acoperire a prejudiciului cauzat părții vătămate este formală doar pentru a se obține o îndeplinire în aceste condiții a tuturor circumstanțelor de reabilitare impuse de reabilitarea judecătorească, însă nu avem nici un element din care să se deducă în vreun fel că în speță condamnatul a fost de buna credința la care se referă acest text de lege.
Consideră la fel ca prima instanță că această consemnare a celor (...) lei
ROL la dispoziția părții vătămate, în condițiile în care inculpatul timp de 12 ani nu a făcut nici un demers pentru recuperarea prejudiciului, depunerea fiind făcută la dispoziția unei persoane fără adresă, aceasta putând fi urmată de o conduită de retragere a sumei imediat după rămânerea definitivă a hotărârii, întrucât este vădit că partea vătămată nu cunoaște că această sumă i s-a consemnat și poate să o folosească, conduce la concluzia că sub acest aspect petentul a fost de rea credință.
De altfel, nu a dedus vreun impediment ca pe parcursul acestor ani, petentul să fi fost împiedicat obiectiv de achitarea măcar în parte a prejudiciului, întrucât a făcut dovada că a desfășurat activități producătoare de beneficii financiare de natură a-i asigura îndeplinirea și a acestei condiții de reabilitare.
Prin urmare, apreciază că prima instanță a considerat corect că nu sunt îndeplinite condițiile reabilitării judecătorești și a stabilit un termen de reformulare a cererii, dată până la care condamnatul are posibilitatea să facă demersuri efective de îndeplinire a obligației stabilită de instanță.
În consecință, solicită respingerea recursului.
După dezbaterea cauzei, se prezintă petentul T. G., asistat de către apărătorul său ales av.C. Cuc Gianina C. din cadrul Baroului C., care solicită reluarea dezbaterilor arătând că a intrat în posesia unor înscrisuri noi.
Curtea deliberând, dispune reluarea dezbaterilor.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă petentul T. G., asistat de apărător ales av.C. Cuc Gianina C. din cadrul Baroului C..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, apărătorul petentului depune la dosar împuternicire avocațială, o declarație a numitei D. V. A. și un proces verbal încheiat de executorul judecătoresc C. R. privind oferta reală de plată depusă de petentul T. G.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al petentului T. G., solicită admiterea recursului, apreciind că în mod greșit prima instanță a considerat că suma consemnată la CEC de către petent, la dispoziția numitei C. V. A., actuală D., nu ar fi îndestulătoare pentru a acoperi daunele morale la care petentul a fost obligat.
Susține, la fel ca și în fața instanței de fond, că a recurs la această metodă întrucât a fost imposibil să o găsească pe partea vătămată. Inițial, avea cunoștință că aceasta este plecată din țară și că este căsătorită. La momentul în care a formulat prezenta cerere, a intensificat căutările și în final a aflat adresa părinților părții vătămate. A., a făcut o ofertă reală de plată prin executorul judecătoresc C. R., prezentându-se părinții acesteia, cărora li s-a predat suma de bani la care petentul a fost obligat cu titlu de daune morale. Acțiunea s-a petrecut la data de 5 octombrie 2012, iar în dimineața zilei de azi, 8 octombrie
2012, însăși partea civilă D. V. A. s-a prezentat în fața unui notar public din
Franța și a autentificat declarația prin care arată că a primit întreaga sumă de bani care i se cuvenea și că nu mai are nici o pretenție actuală sau viitoare în ceea ce-l privește pe petent.
De asemenea, s-a obligat ca această declarație să o trimită în original prin poștă. Dacă instanța consideră că trebuie să fie depusă la dosarul cauzei, solicită amânarea pronunțării pentru o săptămână, pentru ca această declarație să poată ajunge prin poștă și să fie depusă la dosar.
In altă ordine de idei, solicită a se avea în vedere faptul că toate prev.art.137 C.pen., au fost îndeplinite de către petent, astfel nu a avut alte condamnări în acest interval de timp, termenul de reabilitare este împlinit, la dosarul cauzei există un număr de opt caracterizări prin care este reliefat comportamentul petentului în societate cu vecinii și prietenii, are mijloace licite de existență, lucrează la ferma pe care o deține împreună cu părinții săi din satul L. de Sus, fermă care se întinde pe o suprafață de 40 ha, cresc și animale, se îngrijește și de părinții săi, tatăl având grave probleme de sănătate iar mama fiind pensionată.
Desigur, această activitate de a o găsi pe partea vătămată a survenit destul de târziu, însă toate acestea s-au datorat faptului că o perioadă îndelungată petentul s-a aflat în penitenciar. De asemenea, cheltuielile judiciare au fost achitate.
În consecință, solicită admiterea recursului și pronunțarea unei hotărâri prin care petentul să fie reabilitat de drept.
Reprezentantul M.ui P., consideră că instanța poate să valideze aceste înscrisuri, concluziile fiind de admitere a recursului, rejudecarea cauzei și constatarea îndeplinirii condițiilor cerute de textul de lege.
In ceea ce privește termenul calculat corect de prima instanță, arată că acesta s-a împlinit până la data judecării prezentului recurs iar din scriptele depuse, se poate aprecia pe de o parte că plata a fost făcută efectiv de această dată, iar pe de altă parte, că aspectul de rea credință a fost înlăturat. Consideră că recursul este fondat. Lasă la latitudinea instanței cererea de amânare a pronunțării pentru depunerea actelor în original.
Petentul T. G. A., având ultimul cuvânt, arată că lasă soluția la aprecierea instanței. Solicită admiterea recursului având în vedere că timp de 10 ani nu a mai săvârșit alte fapte penale.
Curtea, lasă cauza în pronunțare, constatând că înscrisurile depuse poartă mențiunea „conform cu originalul"; și sunt în măsură să formeze o opinie corectă a instanței.
C U R T E A
Prin sentința penală nr. 334/D din data de (...) a T.ui C., în baza art. 498
Cod procedură penală, s-a respins cererea de reabilitare judecătorească formulată de către petentul T. G. A., domiciliat în loc. C.-N., str. Fântânele, nr.
63-65, ap. 76, jud.C., iar în temeiul art. 138 al. 1 Cod P., s-a precizat că cererea de reabilitare va putea fi reînnoită după doi ani de la respingerea prezentei.
În temeiul art.192 al.2 C.pr.penală, a fost obligat petentul condamnat la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin cererea înregistrată la Tribunalul Cluj la data de (...) sub număr unic de dosar
(...), petentul T. G. A. a solicitat reabilitarea sa judecătorească de sub toate decăderile și interdicțiile rezultate din condamnarea la pedeapsa rezultantă de 5 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1157/1999 a
Judecătoriei C. N..
În motivarea cererii petentul a arătat că prin sentința penală nr.
1157/1999 a Judecătoriei C.-N. a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 189 al. 2 Cod penal, la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 189 al. 2
Cod penal, la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 200 al. 3 rap. la art. 201 al. 2 Cod penal, urmând să execute pedeapsa de 5 ani închisoare. De asemenea a fost revocat un rest de
1088 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 140/1997 a T.ui C., stabilindu-se pedeapsa cea mai grea și anume aceea de 5 ani închisoare care a fost sporită cu 6 luni, dispunându-se executarea pedepsei finale de 5 ani și 6 luni închisoare. Această pedeapsă a fost executată de către petent în perioada (...)-(...), când a fost liberat condiționat. Petentul a mai arătat că pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare se consideră executată la data de (...), dată de la care începe să curgă termenul de reabilitare de 7 ani și 9 luni, care s-a împlinit la (...). În tot acest interval de timp nu a suferit o nouă condamnare, a avut asigurată existența prin muncă, a avut o conduită bună în societate și a achitat în întregime despăgubirile civile și cheltuielile judiciare la care a fost obligat prin această hotărâre. Mai arată că în toată această perioadă a locuit la o singură adresă, cea de domiciliu stabilită în C.-N., așa cum rezultă din cererea de reabilitare și a lucrat la ferma pe care o dețin părinții săi în localitatea D. jud. C..
Din actele dosarului instanța de fond a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr. 835/1993 a Judecătoriei C.-N., petentul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de furt, prev. de art. 208 Cod P.
Prin sentința penală nr. 298/1994 a Judecătoriei C. petentului i s-a aplicat pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la furt calificat, pedepsele fiind contopite i s-a aplicat pedeapsa cea mai grea și anume aceea de 1 an și 4 luni închisoare care a fost sporită cu 8 luni, în final urmând să execute pedeapsa de 2 ani închisoare.
Prin sentința penală nr. 2089/1995 a Judecătoriei C.-N., a fost condamnat la două pedepse de câte 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 189 al. 2 Cod P. și 201 Cod P., fiind contopite cele două pedepse și aplicându-se în final pedeapsa de 6 ani închisoare.
Prin sentința penală nr. 133/1996 a T.ui C., petentul a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, și s-a revocat un rest neexecutat de 1 an 2 luni 2 zile, rezultat din pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 521/1994, contopindu-se cele două pedepse a rezultat de executat pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare sporită cu 6 luni, în final pedeapsa de 4 ani închisoare.
Prin sentința penală nr. 645/1996 a Judecătoriei C.-N. aceluiași petent i s- a aplicat pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 201 al. 2 Cod P., și a fost revocat restul neexecutat de 1 an 2 luni și
27 de zile provenit din pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 521/1994, în urma contopirii aplicându-se pedeapsa cea mai grea și anume aceea de 4 ani și 6 luni închisoare sporită cu 6 luni, în final rezultând de executat pedeapsa de 5 ani închisoare.
Prin sentința penală nr. 140/1997 a T.ui C. au fost contopite pedepsele aplicate prin sentințele penale nr. (...)/1995 și 645/1996, aplicându-se pedeapsa finală de 6 ani închisoare. Prin sentința penală nr. 1157/1999 a Judecătoriei C.- N. petentului i s-a aplicat pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 189 al. 2 Cod P., pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii 189 al. 2 Cod P., pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 200 al. 3 rap. la art. 201 al. 2 Cod P., aceste pedepse fiind contopite, aplicându-se pedeapsa cea mai grea și anume aceea de 5 ani, iar această pedeapsă a fost contopită cu restul rămas neexecutat de 1088 zile închisoare, din pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 140/1997 a T.ui C., iar la rezultanta de 5 ani s-a aplicat un spor de 6 luni, în final petentul urmând să execute 5 ani și 6 luni închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 Cod P. Din această ultimă pedeapsă petentul s-a liberat condiționat la data de (...) cu un rest neexecutat de 662 zile închisoare.
Din datele de la dosar reiese că această din urmă pedeapsă s-ar socoti executată la data de (...). Din acest moment începe să curgă termenul de reabilitare judecătorească prev. de art. 135 al. 1 lit. b Cod P. În conformitate cu acest text de lege, condamnatul poate fi reabilitat, la cerere, de instanța judecătorească, în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani până la 10 ani, după trecerea unui termen de 5 ani, la care se adaugă jumătate din durata pedepsei pronunțate.
În literatura de specialitate și în practica judiciară s-a stabilit că, în cazul unor condamnări succesive, termenul de reabilitare se socotește de la data socotirii ca executată a pedepsei aplicată prin ultima hotărâre, însă se raportează la condamnarea cea mai grea (a se vedea în acest sens decizia penală nr.
91/2004 pronunțată de Curtea de A. P., publicată în Revista Dreptul nr. 4/2004, pagina 168), în speța de față, la condamnarea la pedeapsa de 6 ani închisoare. Așadar termenul de reabilitare în speța de față, este de 5 ani plus jumătate din pedeapsa cea mai grea, și anume aceea de 6 ani, deci 3 ani, în total 8 ani. Prin urmare termenul de reabilitare s-a împlinit la data de (...).
Potrivit art. 137 Cod P., cererea de reabilitare judecătorească se admite dacă cel condamnat întrunește următoarele condiții, și anume nu a suferit o nouă condamnare în intervalul prevăzut în art. 135 Cod P., își are asigurată existența prin muncă sau prin alte mijloace oneste, precum și în cazul când are vârsta de a fi pensionat sau este incapabil de muncă, a avut o bună conduită, a achitat în întregime cheltuielile de judecată și despăgubirile civile la plata cărora a fost obligat, afară de cazul când partea vătămată a renunțat la despăgubiri, sau când instanța constată că cel condamnat și-a îndeplinit în mod regulat obligațiile privitoare la dispozițiile civile din hotărârea de condamnare.
Analizând textul legal mai sus redat, instanța poate constata că din fișa de cazier judiciar depusă la dosar (f.55-56), reiese că petentul nu a comis vreo altă infracțiune în termenul de reabilitare. De asemenea din datele de la dosar reiese că după liberarea sa din penitenciar petentul și-a câștigat existența prin muncă cinstită, lucrând în ferma tatălui său.
A mai subliniat instanța de fond și faptul că din caracterizările depuse la dosar, reiese că petentul a avut o bună comportare în societate (f.32-44).
De asemenea s-a constatat că petentul a achitat cheltuielile judiciare stabilite în sarcina acestuia și în favoarea statului (f.26).
În ceea ce privește plata despăgubirilor civile la care petentul a fost obligat, instanța de fond a apreciat că aceasta nu s-a realizat în condiții de descărcare a petentului de această obligație. Așa fiind din chitanța și recipisa depuse la dosarul cauzei la f.27-28, reiese că petentul a consemnat la CEC B., pe numele părții vătămate C. A. V., suma de 2.000 lei cu titlu de daune morale. După cum se poate observa din sentința penală nr. 2089/(...) a Judecătoriei C.-N. (f.19-20), petentul a fost obligat, la nivelul anului 1995, la 20.000.000 lei daune morale în favoarea părții vătămate C. A. V., ori credem că simpla aplicare a regulilor denominării care a avut loc la (...), nu credem că ar asigura o justă și dreaptă dezdăunare a părții vătămate, deoarece în cazul efectuării unei expertize contabile, de cuantificare în prezent a sumei de 20.000.000 lei din 1995, credem că ar avea un cu totul alt rezultat.
În altă ordine de idei, petentul a fost liberat din executarea pedepsei la data de (...), așadar cu aproape 10 ani în urmă. Deși a avut mijloace materiale, în condițiile în care se ocupa de ferma tatălui său, în tot acest interval de timp, petentul nu a făcut nici cel mai mic efort pentru a acoperi daunele morale la care a fost obligat, mulțumindu-se ca la data de (...) să consemneze suma de, apreciată de petent arbitrar, 2.000 lei.
Pe de altă parte, procedură urmată de petentul-condamnat, prev. de art.
1114-1121 din Codul civil vechi, sub imperiul căruia s-a născut obligația, și care continuă să guverneze toate raporturile rezultate din aceasta, nu este liberatorie de plată.
Aceasta întrucât, pe de o parte, se recurge la o procedură de această natură doar în cazul în care creditorul refuză plata, ceea ce în speță nu s-a dovedit iar, pe de altă parte, pentru a fi liberatorie, și deci a putea considera că petentul- condamnat și-a respectat obligațiile dispuse pe latură civilă din sentința penală indicată anterior, este necesar ca această consemnare a sumei la CEC pe numele creditorului să fie precedată de o ofertă reală de plată (a se vedea în acest sens
Drept Civil - Teoria generală a obligațiilor, C.Stătescu, C.Borșan ediția a VIII, pagina 335). Or, așa cum s-a arătat anterior, în cauză nu s-a făcut dovada că partea civilă ar avea cunoștință de consemnarea sumei pe numele său, cu atât mai mult cu cât recipisa de consemnare în original, și pe baza căreia se poate ridica suma consemnată, este depusă la dosar.
Față de toate cele mai sus expuse, tribunalul a apreciat că nu sunt îndeplinite toate condițiile impuse de lege pentru a se dispune reabilitarea judecătorească a petentului.
Sintetizând toate argumentele mai sus detaliate, în baza art. 498 Cod
Procedură P.ă tribunalul a respins cererea de reabilitare judecătorească formulată de către petentul, iar în temeiul art. 138 al. 1 Cod P. precizând că cererea de reabilitare va putea fi reînnoită după doi ani de la respingerea prezentei.
În temeiul art.192 al.2 a fost obligat petentul condamnat la plata sumei de
100 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Împotriva acestei sentințe, petentul T. G. A., în termen legal, a declarat recurs, fără a indica motivele de nelegalitate ori netemeinicie.
În ședința publică din data de 8 octombrie 2012, prin apărător ales, petentul a solicitat admiterea recursului, cu consecința admiterii cererii sale de reabilitare judecătorească.
Concluziile apărătorului ales al petentului sunt redate pe larg mai sus, în practicaua hotărârii.
Verificând hotărârea atacată, pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, conform prevederilor art.385/14 Cod procedură penală, curtea constată că recursul este fondat și îl va admite, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
A., se constată că instanța de fond a constatat că sunt întrunite condițiile pentru admiterea cererii petentului, cu excepția celei referitoare la plata despăgubirilor către partea civilă C. A. V.
În recurs prin declarația de la fila 10 s-a făcut dovada plății către această parte civilă a sumei reprezentând daune morale, partea civilă arătând că a primit întreaga sumă de bani cuvenită cu titlu de daune morale în baza sentinței penale nr.2089/1995 a Judecătoriei C.-N. și că nu va emite pretenții viitoare de la petent.
Așa fiind, ținând seama de analiza detaliată făcută de instanța de fond în ce privește îndeplinirea celorlalte condiții prevăzute de art.137 Cod penal pentru admiterea cererii de reabilitarea judecătorească, curtea urmează a admite recursul petentului în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală cu consecința casării în întregime a sentinței recurate.
Rejudecând cauza, în baza art.494 și următ. Cod procedură penală, art.
135 și următ. Cod penal curtea va admite cererea de reabilitare formulată petentul T. G. A. și va dispune reabilitarea judecătorească a petentului de sub efectele condamnărilor dispuse prin sentința penală nr. 835/ (...) dosar nr.
11730/1992 al Judecătoriei C.-N., sentința penală nr. 298/(...), dosar nr.
8066/1993 al Judecătoriei C.-N., sentința penală nr. 521/(...) a Judecătoriei C.-
N., sentința penală nr. 2089/1995 a Judecătoriei C.-N., sentința penală nr.
133/(...) a T.ui C., sentința penală nr. 645/(...), dosar nr. 12166/1995 al
Judecătoriei C.-N., sentința penală nr. 140/ (...), dosar nr. 2069/1997 al T.ui C., sentința penală nr. 1157/(...), dosar nr. 1059/1999 al Judecătoriei C.-N..
În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE, IN NUMELE LEGII
D E C I D E:
În baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală admite recursul declarat de petentul T. G. A. împotriva sentinței penale nr.334/D din data de (...) a T.ui C., pe care o casează în întregime.
Rejudecând cauza, în baza art.494 și următ. Cod procedură penală, art.135 și următ. Cod penal admite cererea de reabilitare formulată petentul T. G. A. și dispune reabilitarea judecătorească a petentului de sub efectele condamnărilor dispuse prin sentința penală nr.835/(...) dosar nr.11730/1992 al Judecătoriei C.-N., sentința penală nr.298/(...), dosar nr.8066/1993 al Judecătoriei C.-N., sentința penală nr.521/(...) a Judecătoriei C.-N., sentința penală nr.2089/1995 a
Judecătoriei C.-N., sentința penală nr.133/(...) a T.ui C., sentința penală nr.645/(...), dosar nr.12166/1995 al Judecătoriei C.-N., sentința penală nr.140/(...), dosar nr.2069/1997 al T.ui C., sentința penală nr.1157/(...), dosar nr.1059/1999 al Judecătoriei C.-N..
În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina acestuia.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 8 octombrie 2012.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | |
M. Ș. L. M. | ANA C. | M. B. |
Red.L.M./(...). Dact.H.C./4 ex. Jud.fond: L.A. C..
| ← Sentința penală nr. 4/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1862/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
