Încheierea penală nr. 1083/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
Dosar nr. (...)
Î. PENALĂ NR. 1083/R/2012
Ședința publică din data de 31 iulie 2012
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE : C. V. JUDECĂTORI : C. I.
M. B.
GREFIER : T. G.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D. de I. a I. de C. O. și T. - S. T. C. reprezentat prin P. : D. DOBOCAN
S-au luat spre examinare recursurile declarate de inculpații S. C., D. M. E., O. V., H. F. și M. F. A. împotriva încheierii penale nr. 50 din 27 iulie 2012 pronunțată în dosar nr. (...) al Tribunalului B. N., cauza având ca obiect propunerea de prelungire a duratei măsurii arestului preventiv.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul S. C., aflat în stare de arest preventiv, asistat de apărător ales, av. M. Stelian din Baroul B.-N., cu delegație avocațială la dosar, inculpatul D. M. E., aflat în stare de arest preventiv, asistat de apărător desemnat din oficiu, av. C.u Ionela, cu delegație avocațială la dosar, inculpatul O. V., aflat în stare de arest preventiv, asistat de apărător ales, av. Cupșa Aris din Baroul B.-N., cu delegație avocațială la dosar și inculpații H. F. și M. F. A., ambii aflați în stare de arest și asistați de apărător ales, av. A. M. C., din Baroul B.-N., fără delegații avocațiale la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se prezintă apărătorii desemnați din oficiu ai inculpaților O. V. - av. C. C., cu delegație avocațială la dosar, H. F. - av.
C. A. D. M., cu delegație avocațială la dosar și S. C. - av. C. A. M., cu delegație avocațială la dosar, care solicită a se constata încetate mandatele apărătorilor din oficiu și a se acorda onorarii avocațiale parțiale.
Apărătorul inculpaților H. F. și M. F. A., av. A. M. C., întrebat fiind de către instanță, arată că are delegație avocațială în dosarul Tribunalului B.-N. și că va depune și în acest dosar.
Inculpații S. C., D. M. E., O. V., H. F. și M. F. A., întrebați fiind de către instanță, arată, pe rând, că își mențin recursurile declarate în cauză.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat Curtea acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursurilor.
Apărătorul inculpatului S. C. depune în susținerea recursului înscrisuri reprezentând acte de stare civilă, respectiv șase certificate de naștere ale copiilor inculpatului.
S. admiterea recursului, casarea încheierii recurate și rejudecând, respingerea propunerii de prelungire a măsurii arestului preventiv. În subsidiar, solicită luarea față de inculpat a unei măsuri mai puțin restrictive de libertate, respectiv măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
În opinia sa încheierea atacată nu se circumscrie dispozițiilor legale, care au stat la baza luării măsurii arestului preventiv, respectiv prevederilor art. 148 lit. f C.pr.pen., în sensul că lăsarea inculpatului în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică. În acest sens apreciază că atât motivele și susținerile referitoare la prelungirea duratei măsurii arestului preventiv cât și încheierea Tribunalului B.-N. fac trimitere și se axează pe un alt temei de drept, respectiv pe necesitatea continuării efectuării cercetărilor și pentru asigurarea bunei derulări a procesului penal. Astfel, învederează că din referatul DIICOT și încheierea recurată rezultă că motivele invocate nu se circumscriu dispozițiilor art. 148 lit. f C.pr.pen., care a fost avut în vedere la luarea măsurii preventive, astfel că hotărârea Tribunalului B.-N. este netemeinică.
C., de asemenea, că în cauză nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii preventive și că nu au apărut temeiuri noi, ce se justifice prelungirea acesteia. În acest sens și în ceea ce-l privește pe clientul său arată că din dosarul de urmărire penală nu rezultă existența unor indicii de comitere a infracțiunii imputate, iar de la data luării măsurii arestului preventiv nu au apărut indicii noi referitoare la infracțiunile deduse judecății sau cu privire la comiterea de alte infracțiuni. Mai arată și că există o particularitate a cauzei, respectiv că întreg materialul probator se bazează pe activitatea colaboratorilor sub acoperire, astfel că apreciază că nu există probe suficiente care să ateste existența indicilor de săvârșire a unei infracțiuni. De asemenea, conform CEDO nu se poate dispune arestarea și prelungirea arestării dacă singurele probe se referă la activitatea colaboratorilor sub acoperire.
Totodată, învederează și împrejurarea că, cu ocazia efectuării percheziției domiciliare nu s-a identificat nicio substanță incriminată de lege, nu a fost realizat niciun flagrant, din interceptările telefonice nu a rezultat existența activității infracționale și nici nu există probe directe care să ateste comiterea infracțiunii pentru care clientul său este cercetat. În aceste condiții consideră că nu există indicii temeinice care să ateste comiterea infracțiunii deduse cercetărilor.
În ceea ce privește pericolul social al lăsării în libertate a inculpatului consideră că la expirarea celor 29 de zile de arest preventiv clientul său poate fi cercetat în stare de libertate, față de acesta putându-se, eventual, lua o altă măsură neprivativă de libertate. S. a se avea în vedere practica CEDo, respectiv cazurile Studiano, Begu și Degeratu contra României, unde statul român a fost sancționat pentru neluarea în considerare a unor măsuri preventive neprivative de libertate, pentru neanalizarea altor măsuri și pronunțarea unor soluții cu motivări stereotip. S. a se avea în vedere și practica instanțelor interne, precizând în acest sens dosar nr. (...), unde Curtea de A. C. a dispus punerea în libertate a unui coinculpat din această cauză pe motiv că nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, deși avea aceeași situație ca și clientul său. Raportat la prezumția de nevinovăție și la cele precizate, apreciază că și față de clientul său se poate lua aceeași măsură, dacă este vorba despre aceeași încadrare juridică.
Mai solicită a se reține și situația personală a inculpatului, care nu are antecedente penale, are o situație familială aparte, fiind tată a șase copii minori.
Raportat la toate aspectele prezentate solicită a se constata că inculpatul poate fi cercetat în stare de libertate, cu eventual luarea față de acesta a unei măsuri neprivative de libertate și adoptarea unor măsuri care să asigure buna desfășurare a procesului penal și a urmăririi penale și a căror nerespectare să atragă rearestarea inculpatului.
Apărătorul inculpatului D. M. E. solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate, cu consecința respingerii propunerii de prelungire a măsurii preventive. În susținerea recursului solicită a se avea în vedere dispozițiile art. 155 C.pr.pen., respectiv că prelungirea arestului poate fi dispusă motivat, dacă subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii preventive sau au apărut temeiuri noi. În opinia sa propunerea de prelungire a duratei arestului preventiv nu este motivată, ci se indică ce acte trebuie efectuate și se precizează că lăsarea în libertate a tuturor inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică sau că există posibilitatea de a lua legătura cu persoane, ce nici nu au fost identificate.
A. că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv nu mai subzistă și nici nu au fost indicate temeiuri noi. De asemenea, consideră că nu există dovezi că inculpații s-ar sustrage urmăririi penale ori ar încerca să contacteze alte persoane, precum și că nu se precizează în ce constă pericolul concret pentru ordinea publică.
Totodată, solicită a se acea în vedere că inculpatul chiar dacă are antecedente penale, este reabilitat, astfel că pentru toate aceste motive, dacă se impune luarea unei măsuri preventive solicită luarea uneia neprivative de libertate, având în vedere că în propunerea de prelungire se precizează că este nevoie ca inculpații să fie reaudiați. Cu onorariu din FMJ.
Apărătorul inculpatului O. V. solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând, respingerea propunerii de prelungire a duratei măsurii arestului preventiv. Chiar dacă infracțiunea pentru care este cercetat inculpatul este gravă solicită a se analiza probele referitoare la clientul său și a se constata că foarte multe dintre acestea se contrazic. Mai mult, consideră că propunerea de prelungire a duratei măsurii arestului preventiv a fost admisă pe motive ce nu se încadrează pe dispozițiile legii, respectiv pe necesitatea efectuării unor acte de urmărire penală și a reaudierii inculpaților. Se vorbește, totodată, de evitarea sustragerii și a influențării martorilor, respectiv de a nu influența bunul mers al anchetei, însă în opinia sa este vorba despre opinia magistratului, care nu reflectă probele dosarului.
Constată că probe împotriva inculpatului sunt declarațiile martorei P. A. L., care în opinia sa nu poate constitui probă sau indicii certe pentru justificarea infracțiunii de trafic de droguri, cele două rapoarte ale investigatorilor sub acoperire și declarația colaboratorului. Din rapoartele investigatorilor de la filele
225-226 dosar urmărire penală vol. I, rezultă că inculpatul a procurat, în sensul de cumpărat „ sare de baie";, precizând că s-a întâlnit cu colaboratorul, ce i-a spus că ar fi cumpărat droguri de la inculpat, dar din declarația colaboratorului rezultă cum acesta a făcut rost de o substanță luată dintr-o baie după ce a auzit că ar proveni de la inculpat. S. a se constata că declarațiile investigatorilor și ale colaboratorului se contrazic, deoarece vorbesc despre stări de fapt diferite. Mai mult, nici nu s-a putut stabili ce era acea substanță, astfel că inculpatul nu poate fi menținut în stare de arest pe asemenea probe.
Dacă, teoretic, s-ar impune luarea față de inculpat a unei măsuri preventive, solicită luarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, pentru a se acoperi solicitarea parchetului și a se evita sustragerea și influențarea.
Pentru toate aceste motive în principal solicită admiterea recursului și casarea încheierii recurate, cu consecința punerii inculpatului în libertate, iar în subsidiar solicită luarea față de inculpat a unei măsuri neprivative de libertate, având în vedere și că o parte din coinculpați sun cercetați în stare de libertate.
Apărătorul inculpatului H. F. învederează instanței că inculpatul dorește să dea declarație.
Curtea pune din nou în vedere apărătorului inculpaților H. F. și M. F. A. să-și decline identitatea și să depună delegații avocațiale la dosar.
Inculpatul H. F., întrebat fiind de către instanță, arată că dorește să dea declarații cu privire la cele întâmplate.
Curtea pune în vedere inculpatului H. F. că este sesizată cu recursurile declarate împotriva unei încheieri de prelungire a arestului preventiv.
S-a procedat la ascultarea inculpatului H. F., declarația acestuia fiind consemnată conform procesului verbal depus la dosarul cauzei.
Apărătorul inculpatului H. F. solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate și rejudecând, punerea inculpatului în stare de libertate la expirarea duratei arestului preventiv. În subsidiar, dacă se impune, solicită luarea față de inculpat a unei măsuri mai puțin restrictive, respectiv cea a obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
S. a se avea în vedere că este vorba de comiterea unei infracțiuni de trafic de droguri oarecum improprie în opinia sa, respectiv de oferiri de droguri la chefuri, însă nu în vederea obținerii unor sume de bani sau de foloase, ci datorită situației în care inculpatul se afla la acea dată. Mai solicită a se avea în vedere că inculpatul se reține că inculpatul a participat la doar două chefuri în luna iunie
2012. În aceste condiții consideră că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea imputată inculpatului este mult prea severă, întrucât este vorba despre substanțe ce doar în urmă cu 2 ani erau la discreția oricărei persoane.
În ceea ce privește susținerile DIICOT privind incidența prevederilor art.
148 lit. f și 148 lit. B și c C.pr.pen., apreciază că raportat la conduita anterioară a inculpatului aceste dispoziții legale nu sunt incidente. Mai mult, la data efectuării percheziției domiciliare inculpatul se afla la T., de unde a venit de bună voie, a recunoscut participarea la cele două chefuri și cele două oferiri încă din primul moment și a manifestat încă de la acea dată regret. De asemenea, învederează că inculpatul nu este recidivist, are o vârstă fragedă și datorită teribilismului specific vârstei a ajuns să consume droguri. Pentru aceste motive consideră că inculpatul poate fi cercetat în stare de libertate cu trasarea unor obligații, pe care le va respecta, neavând motive de a zădărnici aflarea adevărului în cauză, iar dacă ar exista o abatere, acesta ar putea fi rearestat.
S. a se avea în vedere și că starea de libertate este cea normală, iar conform CEDO cea de arest este excepția, precum și că mediul din penitenciar nu este de natură a contribui la reeducarea inculpatului.
Totodată, arată că cele 29 de zile de arest preventiv au fost suficiente pentru a trage un semnal serios de alarmă pentru inculpat.
Nu în ultimul rând învederează și că tatăl inculpatului este pensionar și bolnav și mama sa este casnică, precum și că are pregătite acasă formele legale de angajare. De asemenea, în cauză s-a dispus liberarea unui coinculpat, care este cercetat pentru aceeași faptă, astfel că pentru respectarea principiului egalității de tratament juridic solicită reevaluarea gradului de pericol social pe care l-ar reprezenta lăsarea în libertate a inculpatului pentru societate sau bunul mers al procesului penal.
Apărătorul inculpatului M. F. A. solicită admiterea recursului și luarea față de inculpat a unei măsuri neprivative de libertate, apreciind că situația inculpatului este opusă față de cea expusă de către DIICOT. C. că măsura arestului preventiv trebuie luată dacă există indicii și temeiuri că inculpatul a comis fapta imputată. În cauză, în sarcina inculpatului se reține că a vândut
„sare de baie";, existând în acest sens doar declarația colaboratorului sub acoperire, cu mențiunea că în opinia sa este de notorietate că acești colaboratori sub acoperire sunt foști consumatori de droguri, cunoscuți de către DIICOT. A. că este de asemenea cunoscută practica colaboratorilor sub acoperire, care este ilegală și sancționată de C.
Mai solicită a se reține că CEDO a stabilit că atunci când se discută despre prelungirea măsurii arestului preventiv trebuie verificat dacă lăsarea în libertate ar duce la concluzia că ar prezenta pericol concret de magnitudine socială. În dosar consideră că aceste pericol de magnitudine socială nu există, precum și că trebuie să opereze prezumția de nevinovăție a inculpatului cât timp acesta nu a recunoscut comiterea faptei.
Învederează și circumstanțele de ordin personal, respectiv că inculpatul este un element tânăr, fără antecedente penale și care dacă ar fi cercetat în stare de libertate nu ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică.
Raportat la toate aceste aspecte solicită a se constata că prelungirea arestului preventiv ar fi o măsură mult prea drastică și excesivă.
Reprezentantul P.ui în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b C.pr.pen. solicită respingerea ca nefondate a recursurilor declarate în cauză, apreciind că încheierea penală atacată este legală și temeinică, fiind motivată în detaliu cu privire la toate chestiunile de drept și de fapt invocate de apărare. C. că în mod corect și temeinic s-a reținut de instanța de fond că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv, în sensul că sunt întrunite dispozițiile art. 143 C.pr.pen., existând indicii și probe din care rezultă bănuiala rezonabilă că inculpații au comis infracțiunile imputate, precum și cele prev. de art. 148 lit. f C.pr.pen., pedeapsa prevăzută de legiuitor pentru infracțiunea cea mai gravă, respectiv cea de trafic de droguri de mare risc fiind mai mare de 4 ani închisoare, iar cercetarea în acest moment a inculpaților în stare de libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică. Învederează faptul că instanța de fond a expus în detaliu care sunt indiciile și probele de vinovăție la fila 21 din încheierea penală atacată, analizând și în ce mod rezultă indicii și bănuiala rezonabilă că faptele au fost comise de inculpat.
Totodată, constată că, conform dispozițiilor CEDO când se discută luarea, prelungirea sau menținerea măsurii arestului preventiv aceste indicii și probe nu trebuie să aibă forța juridică de a duce la condamnarea inculpaților, ci doar bănuiala rezonabilă că faptele au fost comise de aceștia.
Referitor la incidența prevederilor art. 148 lit. f C.pr.pen. solicită a se constata că incontestabil prima condiție a acestor dispoziții este îndeplinită, pedeapsa prevăzută de lege fiind mai mare de 4 ani închisoare, precum și că s-a explicat detaliat de prima instanță în ce ar consta, dincolo de limitele de pedeapsă, antrenarea unor persoane minore în această activitate infracțională.
A. și că de la data luării măsurii arestului preventiv, respectiv 3 iulie 2012, pericolul social concret nu s-a diluat, fiind de notorietate impactul negativ al unor asemenea infracțiuni în societate, pe fondul dezvoltării fără precedent a faptelor de consum și trafic de droguri asupra unor persoane cu vârste din ce în ce mai fragede.
Raportat la motivele pentru care s-a admis propunerea de prelungire a duratei măsurii arestului preventiv arată că atât temeiurile de fapt cât și cele avute în vedere la luarea măsurii preventive au fost analizate de către instanța de fond și cea de control judiciar, care a respins recursul inculpaților împotriva încheierii de luare a măsurii arestului preventiv.
Mai solicită a se reține și că tot ce s-a invocat în apărare a fost discutat și în fața instanței de fond, care a răspuns la fiecare argument în mod corect și întemeiat.
Chiar dacă unii dintre inculpați nu au antecedente penale, învederează împrejurarea că inculpații D. și O. nu se află la prima confruntare cu legea penală, precum și că în acest moment corect s-au invocat dispozițiile art. 139
C.pr.pen., fiind necesară măsura preventivă pentru asigurarea în bune condiții a urmăririi penale.
Apărătorul inculpatului O. V. solicită a se analiza că la volumul I fila 150 din dosarul de urmărire penală, precum și în volumul II, la filele 225-226 rezultă că elementele probatorii sunt vădit contradictorii, iar cu toate acestea prima instanță le-a luat de bune și a trecut peste ele. S. instanței de recurs a constata această greșeală și a o îndrepta.
Inculpatul S. C., având ultimul cuvânt, solicită cercetarea în stare de libertate, deoarece are șase copii minori, din care una nu este pe numele său întrucât nu era în țară când s-a născut și de va prezenta la fiecare chemare a organelor de anchetă.
Inculpatul D. M. E., având ultimul cuvânt, solicită cercetarea în stare de libertate, deoarece nu a fost implicat în comiterea infracțiunii de trafic de droguri
și nici nu a oferit droguri.
Inculpatul O. V., având ultimul cuvânt, solicită cercetarea în stare de libertate sau, eventual, înlocuirea măsurii arestului preventiv cu una mai puțin restrictivă de libertate.
Inculpatul H. F., având ultimul cuvânt, solicită cercetarea în stare de libertate, deoarece nu a urmărit obținerea unor sume de bani sau a unor foloase.
Inculpatul M. F. A., având ultimul cuvânt, solicită cercetarea în stare de libertate sau, eventual, înlocuirea măsurii arestului preventiv cu una mai puțin restrictivă de libertate.
C U R T E A :
Prin încheierea penală nr. 50 din data de 27 iulie 2012 a Tribunalului B. N., pronunțată în dosarul nr. (...), s-a admis propunerea formulată de procurorul de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D. de I. a I. de C. O. și T.-B. T. B.-N. și în consecință s-a dispus prelungirea cu 30 de zile a măsurii arestării preventive pentru fiecare din inculpații M. F. A. zis „Mateus"; fiul lui L. și L., născut la data de (...) în N., cu același domiciliu pe str.M. C., nr. 4AB, sc.B, ap.19, județul B.-N., CNP 1., studii 9 clase, necăsătorit, fără copii, fără ocupație și loc de muncă, fără antecedente penale și S. C., zis "Mitrea"; fiul lui M. M. și B. E., născut la data de (...) în mun. Iași jud Iași, domiciliat în N. str.Tudor Vladimirescu bl.2 sc.A, ap.14, CNP 1., studii 8 clase, divorțat, are 6 copii minori (din care doi cu actuala concubină și patru cu o altă femeie), fără ocupație
(uneori lucrează ca zilier la discoteca New T.), stagiul militar nesatisfăcut, începând cu data de (...) și până la data de (...), și prelungirea cu 30 de zile a măsurii arestării preventive pentru fiecare din inculpații D. M. E., fiul lui D. și
M., născut la data de (...) în N., cu același domiciliu pe str.I. M., bl.6, sc. A, ap.3, județul B.-N., CNP 1., cu antecedente penale, O. V. zis „Iedu"; fiul lui I. și D., născut la data de (...) în N., domiciliat în comuna P., sat P., nr.51 județul B.-N., CNP 1., studii 8 clase, agricultor în gospodărie, necăsătorit, fără copii, recidivist și H. F. zis „Sică";, fiul lui M. și I., născut la data de (...) in B., domiciliat în mun. B., cart. Unirea, nr. 254, jud. B.-N., CNP 1., posesor al C.I. seria XB nr.3., studii
8 clase, fără ocupație și loc de muncă, necăsătorit, fără copii, stagiul militar nesatisfăcut, fără antecedente penale, începând cu data de (...) și până la data de
3(...).
S-a stabilit onorariu avocațial din oficiu în sumă de 100 lei, în favoarea av.Kocsis Tibor Jeno, ce s-a suportat din fondurile M.ui Justiției, cheltuielile judiciare rămânând în sarcina statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin Î. penală nr.43/CC/2012 a Tribunalului B.-N., definitivă prin Î. penală nr.1043/R/2012 a Curții de A. C., s-a dispus arestarea preventivă pentru 29 de zile, începând cu data de 3 iulie 2012 în ce-i privește pe inculpații M. F. A., S. C. și M. D. F. și cu 4 iulie 2012 în ce-i privește pe inculpații D. M. E., O. V. și H. F. și până la data de 31 iulie 2012 în ce-i privește pe inculpații M. F. A., S. C. și până la data de 1 august 2012 în ce-i privește pe inculpații D. M. E., O. V. și H. F., M. F. A. fiind cercetat pentru comiterea infracțiunilor continuate de trafic de droguri de risc prev.de art.2 al.1 din Legea nr. 143/2000 (modificată prin O. nr.6.), cu aplic. art.41 al.2 C.p., trafic de droguri de mare risc prev.de art.2 al.2 din L.143/2000 (modificată prin O. nr.6.) cu aplic. art.41 al.2 C.p. și deținere de droguri de mare risc pentru consum propriu prev.de art.4 al.2 din L.143/2000
(modificată prin O. nr.6.), cu aplic.art.41 al.2 C.p., toate cu aplic.art.33 lit.a C.p.,
S. C., zis "Mitrea"; fiind cercetat pentru comiterea infracțiunii continuate de trafic de droguri de mare risc prev.de art.2 al.2 din L.143/2000(modificată prin OUG nr.6., cu aplic.art.41 al.2 C.p., D. M. E. fiind cercetat pentru comiterea infracțiunilor continuate de punere la dispoziție a locuinței în vederea consumului ilicit de droguri prev.de art.5 din Legea nr.143/2000 (modificată prin OUG nr.6.) cu aplic.art.41 al.2 C.p., și deținere de droguri de mare risc pentru consum propriu prev.de art.4 al.2 din Legea nr.143/2000 (modificată), cu aplic.art.41 al.2 C.p., O. V. fiind cercetat pentru comiterea infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc prev.de art.2 al.2 din Legea nr. 143/2000 (modificată prin OUG nr.6.) cu aplic.art.41 al.2 C.p. și deținere de droguri de mare risc pentru consum propriu prev.de art.4 al.2 din Legea nr. 143/2000(modificată prin OUG nr.6.), cu aplic.art.41 al.2 C.p. ambele cu aplic.art.37 lit.b C.p. și art.33 lit.a C.p., și H. F. zis „Sică"; fiind cercetat pentru comiterea infracțiunilor continuate prev.de art.2 al.2 din L.143/2000(modificată prin OUG nr.6.) cu aplic.art.41 al.2 C.p. și art.4 al.2 din L.143/2000(modificată prin OUG nr. 6.) cu aplic art.41 al.2 C.p., ambele cu aplic art.33 lit.a C.p. S-a apreciat că sunt întrunite cumulativ cerințele prev. de art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală, întrucât în sarcina inculpaților se rețin infracțiuni pentru care pedepsele prevăzute de lege sunt mai mari de 4 ani și lăsarea în libertate a acestora prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
La aprecierea stării de pericol social concret pentru ordinea publică s-a avut în vedere nu doar natura infracțiunilor pentru care sunt cercetați inculpații, dar și modalitatea concretă în care există indicii că s-a desfășurat activitatea infracțională, repetitivitatea actelor materiale, dar și reacția care s-ar putea genera în rândul societății prin faptul că împotriva unor astfel de infracțiuni, organele statului nu acționează prompt și eficient, existând pericolul comiterii unor fapte similare de către alte persoane în lipsa unei reacții corespunzătoare din partea autorităților judiciare față de cei bănuiți autori ai unor astfel de infracțiuni.
Examinând propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive formulată, instanța de fond a constatat că aceasta este întemeiată.
Astfel, tribunalul a apreciat că sunt în continuare întrunite cerințele prev.de art. 143 Cod procedură penală, existând probe și indicii temeinice că inculpații au comis faptele pentru care sunt cercetați, reprezentate de: procesele verbale de constatare a efectuării unor acte premergătoare, procesele verbale de sesizare din oficiu, procesele verbale de informare, rapoartele investigatorilor sub acoperire și a colaboratorilor sub acoperire, rapoartele de constatare tehnico- științifică, care au relevat existența drogului de mare risc mefedronă și a drogului de risc cannabis în probele obținute de la inculpați prin intermediul colaboratorilor investigatorilor sub acoperire, declarațiile martorilor R. V. (f.139 și urm.), Sabău M. (f.142 și urm.), Nașcu G. (f.145 și urm.), P.escu Călin (f.148 și urm.), Golescu T. (f.150 și urm.), Pamfilie G. (f.155 și urm.), Cilică Petru (f.157 și urm.), Polgar D. (f.159 și urm.), Marcu L. (f.162 și urm), M. V. (f.165 și urm.), Maxim Ionela (f.167 și urm.), Călini Ancuța (f.170), Pavelean Ana M. (f.172), F. Oltița V. (f.176), Muthi Roxana G. (f.177), Boarescu B. M. (f. 178), P. A. L. (f.180), R. M. Dan (f.184), Dan Stelian (f,186), a învinuiților N. G. (f.323 și urm.), Preja
L.(f.352 și urm.), actele depuse și lucrările efectuate după luarea măsurii arestării preventive, declarațiile date de inculpați.
S-a apreciat, așa cum s-a considerat de către instanța care a luat măsura arestării preventive și instanța de control judiciar, că sunt îndeplinite cumulativ și cerințele art.148 lit.f Cod procedură penală, întrucât faptele pentru care sunt cercetați inculpații sunt pedepsite cu închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea acestora în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, care rezidă natura și gravitatea infracțiunilor pentru care sunt cercetați inculpații, dar și modalitatea concretă în care se presupune că s-a desfășurat activitatea infracțională, repetitivitatea actelor materiale, dar și reacția care s-ar putea genera în rândul societății prin faptul că împotriva unor astfel de infracțiuni, organele statului nu acționează prompt și eficient, existând pericolul comiterii unor fapte similare de către alte persoane în lipsa unei reacții corespunzătoare din partea autorităților judiciare față de cei bănuiți autori ai unor astfel de infracțiuni.
Există în continuare riscul real ca lăsați în libertate inculpații să continue săvârșirea de infracțiuni de același gen (este de remarcat faptul că inculpatul D. M. E. nu conștientizează că implicarea în infracțiuni legate de droguri este gravă, susținând chiar cu ocazia acordării ultimului cuvânt în prezenta cauză că în fapt, a venit în țară, „s-a distrat";, după care a fost arestat, asimilând contactul său cu drogurile „distracției";) iar pe de altă parte, măsura prelungirii arestării preventive este justificată și de împrejurarea că este necesară administrarea unei probațiuni complexe din care să rezulte fără echivoc gradul de implicare a inculpaților în activitatea infracțională concretă și încadrarea juridică a faptelor ce li se rețin în sarcină.
Susținerile inculpaților, că în cauză nu mai subzistă temeiurile ce au stat la baza luării măsurii arestării preventive, putându-se lua o măsură preventivă mai puțin restrictivă (obligarea de a nu părăsi țara sau localitatea) sunt neîntemeiate. Astfel, potrivit disp.art.139 al.1 Cod procedură penală, măsura preventivă luată se înlocuiește cu o altă măsură, când s-au schimbat temeiurile care au stat la baza luării măsurii.
Este de observat faptul că din perspectiva dispozițiilor art.139 al.1 Cod procedură penală, hotărârea instanței care a luat măsura arestării preventive (mai ales că este cenzurată de instanța ierarhic superioară) are autoritate de lucru judecat, atâta vreme cât nu s-a făcut dovada că s-au schimbat temeiurile care au stat la baza luării acesteia, o cenzură ulterioară, a oricărei instanțe, asupra hotărârii respective nefiind permisă, pentru că altfel s-ar ajunge la un arbitrariu asupra dispunerii măsurilor preventive. Textul de lege enunțat nu permite ca în cadrul oferit de instrumentarea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive să se rediscute aspectele examinate deja sau să se evalueze pericolul social de la data luării măsurii arestării preventive (ca o cenzură a măsurii luate), ci doar dă posibilitatea reevaluării acestuia, în funcție de subzistența sau nu a temeiurilor ce au stat la baza luării măsurii preventive menționate (în acest sens fiind D. penală nr.6102/2003 a Înaltei Curți de C. și
Justiție-secția penală.
Instanța a considerat că în cauză pericolul social al inculpaților - apreciat ca fiind real de către instanța care a dispus luarea măsurii preventive, cât și de instanța de control judiciar - există în continuare, neputându-se disipa într-un interval relativ scurt de timp de la acea dată ((...), respectiv (...)) și până în prezent
(aproape o lună), și s-a apreciat că elementele de periculozitate socială a inculpaților, învederate de instanța care a luat măsura preventivă subzistă, nefiind probată schimbarea acestora (în acest sens D. nr.4141/2004 a Înaltei
Curți de C. și Justiție-secția penală).
Apărările inculpatului S. C., în sensul că nu are antecedente penale, este cap de familie și întreținător al acesteia, având 6 copii, nu au relevanță în prezentul cadru procesual, în care se examinează doar subzistența temeiurilor prevăzute de lege pentru prelungirea măsurii arestării preventive. De asemenea, principiul egalității de tratament juridic în ceea ce privește situația juridică a acestui inculpat, privită comparativ cu cea a inculpatului M. D. F., față de care s- a dispus luarea măsurii de a nu părăsi țara, prin Î. penală nr.1043/R/2012 a Curții de A. C. nu-și găsește aplicabilitate în prezenta cauză, cei doi inculpați având situații diferite, care deja au fost analizate de instanța ierarhic superioară.
Apărările inculpatului O. V., în sensul că niciuna din persoanele audiate ulterior arestării preventive nu ar fi dat declarații incriminatorii la adresa sa au fost apreciate de tribunal ca neîntemeiate, dat fiind faptul că infracțiunile pretins comise de acesta nu pot fi privite prin prisma doar a unei părți din probele administrate, și atâta vreme cât cercetările penale sunt în derulare, urmând a fi administrat un probatoriu complex. Pe de altă parte, inculpatul nu a dovedit că nu mai subzistă temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, iar interpretările date declarației martorei P. A. L. (în sensul că faptul că inculpatul a pus drogul pe masă nu era o oferire propriu-zisă, destinația acestuia fiind consumul propriu) și rapoartelor investigatorilor sub acoperire sunt neîntemeiate, mai ales că probele respective au fost examinate cu ocazia luării măsurii arestării preventive.
Apărarea inculpatului M. F. A., în sensul că în urmă cu doi ani erau permise operațiunile legate de acest tip de droguri, și că ar fi comis infracțiunile ce constituie obiectul cercetărilor datorită dependenței induse nu au putut fi primite, atâta vreme cât aceste fapte sunt pedepsite în prezent de legea penală.
Susținerile că inculpatul M. F. ar fi operat cu cantități mici de droguri, că trebuie respectată prezumția de nevinovăție, că inculpatul este tânăr, fără antecedente penale, că măsura arestării preventive este prea severă, iar în ceea ce îl privește pe inculpatul H. F. că situația sa este cea mai puțin gravă, că este tânăr, nu este recidivist, nu s-a sustras urmăririi penale, a recunoscut „din prima";, „a avut doar oferiri";, fără a avea dorința de a obține bani sau foloase necuvenite ca urmare a acestora sunt aspecte care au fost analizate deja cu ocazia luării măsurii arestării preventive deja, și a căror reanalizare nu este permisă în acest cadru procesual.
Dată fiind necesitatea continuării efectuării de cercetări penale în prezenta cauză, reprezentate de: identificarea și audierea persoanei cu numele de R. care în data de (...) orele 00:34 și 00:41 a discutat cu inculpatul M. F. A. ca să-i ceară droguri; identificarea și audierea persoanei cu porecla de „. care în data de (...) orele 00:52, a discutat cu inculpatul M. F. A. pentru a-i cere droguri; identificarea și audierea persoanei cu porecla de „. care în data de (...) orele 21:43, a discutat cu inculpatul M. F. A. pentru a-i cere droguri; identificarea și audierea persoanei cu porecla de „. care în data de (...) orele 13:20 și 13:25 a discutat cu inculpatul M. F. A. acasă la inculpatul S. C. și a discuta legat de droguri; identificarea și audierea persoanei ce utiliza nr. 0742490100 care în data de (...) orele 13:56 și
14:01, a discutat cu inculpatul S. C. pentru a-i cere droguri; identificarea și audierea persoanei ce utiliza nr. 0753584115 care în data de (...) orele 00:21 și
14:01, a discutat cu inculpatul S. C. pe care l-a întrebat codificat dacă nu are droguri; identificarea și audierea persoanei ce utiliza nr. 0748319492 care în data de (...) orele 13:54 și (...) orele 01:12, a discutat cu inculpatul S. C. pe care i-a cerut codificat droguri în schimbul unui telefon mobil Nokia sau pe bani; reaudierea în completare a inculpaților D. M. E. și H. F. reaudiere în completare a învinuiților S. D.-D., S. A.-V. reaudierea în completare a numiților O. D., Urs C. zis „Păru";, P. A. L. și Doce A. N.; audierea numitelor H. M. și C. C. privind cheful din P. organizat de inc. O. V. zis „Iedu";; audierea numiților C. G. și R. P. X. identificarea și audierea numiților Mad A., „. F. și prietena acestuia; identificarea
și audierea numitei P. A. (prietena lui G.); audierea numitelor R. M. E. și N. C. identificarea numitului V. din P. care a participat la cheful din P. organizat de inc. O. V. zis „Iedu";; continuarea transcrierii convorbirilor telefonice purtate de inculpați și învinuiți conform înregistrărilor existente; obținerea rapoartelor de constatare tehnico-științifică fizico-chimică de la L. de A. și P. al D. din cadrul BCCO C.-Napoca pentru a stabili dacă substanțele ridicate la percheziții sunt droguri, s-a apreciat că, raportat la aspectele reținute, și pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, în acest moment procesual acest scop nu poate fi asigurat prin luarea unei măsuri preventive mai puțin restrictive decât cea a măsurii arestării preventive (și aceasta chiar în contextul în care inculpatul D. M. E. s-a declarat dispus să se instituie în sarcina sa interdicția de a lua legătura cu coinculpații sau martorii din prezentul dosar).
Pentru aceste considerente, în baza art.155 și urm.Cod proc.penală s-a admis propunerea formulată de procurorul din cadrul Direcției de I. a C. O. și T.- B. T. B.-N. și s-a dispus prelungirea cu 30 de zile a măsurii arestării preventive privind pe fiecare din inculpații: M. F. A. și S. C., începând cu data de (...) și până la data de (...), și prelungirea cu 30 de zile a măsurii arestării preventive pentru fiecare din inculpații D. M. E., O. V. și H. F., începând cu data de (...) și până la data de 3(...).
Împotriva încheierii sus menționate au declarat recurs inculpații S. C.,
D. M. E., O. V., H. F. și M. F. A.
Primul recurent a criticat încheierea pe motiv că nu se circumscrie dispozițiilor legale deoarece propunerea de prelungire se axează numai pe necesitatea continuării cercetărilor și pe aceea a asigurării bunei derulări a procesului penal.
A precizat că nu subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării și nici nu au apărut temeiuri noi referitoare la infracțiunile cercetate; întregul material al cauzei se bazează pe activitatea colaboratorilor sub acoperire ce nu oferă însă suficiente indicii de săvârșire a unei infracțiuni.
Referitor la pericolul concret al lăsării în libertate al recurentului s-a învederat că față de acesta se poate lua o măsură neprivativă de libertate, aspect pe care însă prima instanță nu l-a analizat; a mai arătat că prezintă o situație personală aparte pentru că este tatăl a 6 copii minori.
Cel de-al doilea recurent a susținut că propunerea de prelungire a arestării preventive nu este motivată, pentru că doar indică ce acte trebuie efectuate; s-a menționat că temeiurile arestării preventive nu mai subzistă și nu au fost indicate temeiuri noi, iar față de inculpat nu există dovezi că s-ar sustrage urmăririi penale ori că ar încerca să contacteze alte persoane dacă ar fi pus în libertate.
Inculpatul O. V. a învederat că probele care îl privesc se contrazic, iar propunerea de prelungire a fost admisă pe motive care nu se încadrează în dispozițiile legii, fiindcă vizează doar necesitatea efectuării unor acte de urmărire penală.
A considerat că principala probă care îl acuză o reprezintă declarația unei martore la care se adaugă rapoartele investigatorilor sub acoperire care se contrazic; a precizat că dacă se consideră că există pericolul sustragerii de la cercetare a recurentului sau al influențării de către acesta a martorilor, poate fi luată măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Inculpatul H. F. a susținut că este cercetat pentru comiterea unei infracțiuni de trafic de droguri improprii, constând în oferirea de droguri la petreceri fără a se obține sume de bani sau alte foloase în schimb.
Referitor la conduita sa procesuală a precizat că trebuie să se aibă în vedere faptul că deși era în T. când s-a efectuat percheziția la domiciliul său s-a întors acasă și a recunoscut participarea la petrecerile menționate. A invocat faptul că tatăl său este pensionar și bolnav, că este în curs de angajare, iar un coinculpat este cercetat pentru aceeași faptă în stare de libertate, astfel încât poate fi dispusă o măsură neprivativă de libertate.
Inculpatul recurent M. F. A. a criticat indiciile reținute în defavoarea sa, pe motiv că acestea sunt desprinse din declarația colaboratorului sub acoperire, fiind de notorietate că, de regulă, colaboratorul este un fost consumator de droguri.
A susținut că nu prezintă pericol pentru ordinea publică pentru că este tânăr, nu are antecedente penale, iar prelungirea arestului constituie o măsură excesivă.
Examinând încheierea atacată din perspectiva motivelor de recurs invocate, precum și din oficiu, potrivit art. 3856 alin.3 C.p.p., Curtea constată următoarele:
În mod temeinic prima instanță a reținut că inculpații au fost arestați în data de 3 și 4 iulie 2012 pentru comiterea infracțiunilor de trafic de droguri de risc și de mare risc, deținere de droguri de risc și de mare risc pentru consum propriu și punerea la dispoziție a locuinței în vederea consumului ilicit de droguri (inculpatul D.).
În încheierea atacată s-au analizat actele materiale de care sunt bănuiți inculpații cu descrierea fiecărui act material pentru fiecare inculpat în parte și s- a precizat că indiciile rezultă din procesele verbale de constatare a efectuării unor acte premergătoare, rapoartele investigatorilor și a colaboratorilor sub acoperire, rapoartele de constatare tehnico-științifică care au concluzionat prezența mefedronei și a cannabisului în substanțele procurate de la inculpați și au fost analizate declarațiile martorilor audiați ce au fost coroborate cu declarațiile inculpaților.
Curtea va înlătura susținerile inculpaților recurenți O. V., S. C. și M. F. A. potrivit cărora indiciile desprinse din rapoartele și declarațiile colaboratorilor sub acoperire nu pot fi reținute în speță pe motiv că este de notorietate că, de regulă, colaboratorul sub acoperire este o persoană consumatoare de droguri și pe motiv că acestea se contrazic; în cauză nu există nicio aparență faptică că persoanele având calitatea de colaboratori sub acoperire sunt consumatoare de droguri de risc sau de mare risc aflate într-o situație de vulnerabilitate care să fie speculată de către organele de cercetare penală.
Invocarea notorietății trebuie să se refere doar la probe și doar cu privire la aspecte cunoscute de întreaga comunitate socială, astfel încât nu își găsește aplicarea în sfera indiciilor ce stau la baza analizei existenței unei bănuieli de comiterea unor fapte penale.
Referitor la existența contradicțiilor se observă din conținutul sesizării din oficiu referitoare la inculpatul M. F. A. (Mateus) că în 20 mai 2011 a fost introdus în cauză investigatorul sub acoperire „M. T."; și colaboratorul acestuia „Gagea A."; iar ulterior, în 3 aug.2011 a fost introdus în cauză investigatorul „M. I."; și colaboratorul acestuia „Bodiu Grigore";.
În cursul lunilor noiembrie 2011 și ianuarie 2012 au mai fost introduși cinci investigatori sub acoperire fiecare cu colaboratorul său.
Din examinarea procesului-verbal de constatare a efectuării unor acte premergătoare (volum I f.255) întocmit în 7 iunie 2012 de către inspectorul de poliție care s-a întâlnit cu investigatorul sub acoperire „Paraschiv L."; și raportul întocmit în aceeași dată de către investigatorul sub acoperire nu rezultă contradicții; faptul că în primul act se arată că „sarea de baie"; provine de la O. V.
(zis „Iedu";), iar în cel de-al doilea investigatorul raportează că substanța este cumpărată, nu afectează prezumția ce se poate desprinde că substanța interzisă a fost procurată direct sau indirect de la inculpat.
Rapoartele investigatorilor sub acoperire nu sunt singurele din care rezultă indicii vizând activitatea infracțională a inculpaților, indiciile reieșind și din declarațiile persoanelor ce au consumat droguri provenite de la aceștia.
Critica recurenților referitoare la neîncadrarea propunerii de prelungire a arestării preventive în cazurile ce justifică legal o asemenea solicitare nu poate fi primită deoarece prima instanță a precizat că prelungirea este necesară pentru efectuarea de cercetări penale constând în identificarea și audierea persoanelor despre care există date că au cerut droguri de la inculpatul M. F. A., despre relațiile acestuia cu inculpatul S. C. și a persoanelor care au cerut de la ultimul droguri, continuarea transcrierilor convorbirilor telefonice înregistrate, obținerea rapoartelor de constatare tehnico-științifică referitoare la substanțele ridicate în urma perchezițiilor, toate acestea reprezentând aspecte care se încadrează în dispozițiile art.156 alin.1 C.p.p. vizând motivarea prelungirii arestării preventive, ce au fost învederate și în propunerea parchetului.
Motivul invocat de inculpatul recurent H. F. potrivit căruia activitatea de care este bănuit ar fi improprie traficului de droguri deoarece doar a oferit droguri la două sau trei petreceri fără a obține foloase în schimb nu este de natură să înlăture indiciile comiterii infracțiunii de trafic de droguri; diminuarea activității de care este bănuit acesta nu poate avea loc fiindcă periculozitatea de care este suspectat se bazează pe împrejurarea că la petrecerile respective au participat adolescenți de 13-14 ani asupra cărora mefedrona, așa cum rezultă din declarațiile acestora, a produs efecte devastatoare, chiar dacă se iau în considerare doar cele observabile empiric, constând în scăderea din greutate cu câte 3-4 kg într-un timp foarte scurt.
În esență, din aceste aspecte existente la dosar rezidă pericolul pe care îl prezintă punerea în libertate a tuturor inculpaților recurenți chiar prin luarea unor măsuri neprivative de libertate, deoarece s-ar ignora oprobiul public stârnit în comunitate prin oferirea în special adolescenților, fără nici un discernământ și chiar în mod gratuit de droguri de mare risc cu efecte imprevizibile asupra sănătății.
Față de acest aspect nu este suficientă invocarea datelor personale favorabile - constând în vârsta inculpaților, faptul că unul dintre aceștia are 6 copii minori - care totuși nu se află în grija lui -, existența unor părinți bolnavi și pensionari ori faptul că un coinculpat este cercetat în stare de libertate - pentru analizarea oportunității luării unor măsuri neprivative de libertate.
Legat de acest aspect se observă că în cauză este necesară audierea și reaudierea mai multor persoane care au cerut și au consumat droguri oferite de către inculpați, persoane care au o vârstă fragedă și care este posibil să fie influențate în declarații dacă ar ști că inculpații sunt liberi.
Așa fiind, motivele invocate sunt nefondate iar recursurile declarate vor fi respinse în baza art.38515 pct.1 lit.b C.p.p.
Văzând și disp.art.192 alin.2 C.p.p.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII D I S P U N E :
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații S. C., D. M. E., O.
V., H. F. și M. F. A., arestați în Arestul IPJ B.-N., împotriva încheierii penale nr.
50 din 27 iulie 2012 a Tribunalului B. N..
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 175 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției, respectiv 100 lei pentru avocat C. si câte 25 lei pentru avocații C. C., C. A. D. M. si C. A. M.
Obligă pe inculpatul D. M. E. să plătească statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu.
Obligă pe ceilalți inculpați să plătească în favoarea statului suma de câte
225 lei cheltuieli judiciare, din care câte 25 lei reprezentând onorar avocațial.
D. este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 31 iulie 2012 .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
C. V. C. I. M. B. T. G.
Red.C.V. Dact.Sz.M./3 ex./(...)
| ← Decizia penală nr. 601/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 4/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
