Decizia penală nr. 977/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR.(...)
DECIZIA PENALĂ NR. 977/R/2012
Ședința publică din 26 iunie 2012
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE : V. V. A. - judecător
JUDECĂTORI : L. H.
I. M.
G.IER : M. N.
Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. - reprezentat prin
PROCUROR - S. DOBRESCU
S-au luat spre examinare recursurile declarate de inculpatul P. D. C. și partea civilă T. B. A. împotriva sentinței penale nr. 484 din 10 aprilie 2012 pronunțată de Judecătoria Bistrița, în dosar nr.(...), inculpatul fiind trimis în judecată pentru comiterea infracțiunilor prev.de art.86 al.1 din OUG 1.2002, republicată și art.184 al.2 și 4 C.pen., ambele cu aplic art. 33 lit. a și art. 99 și următoarele C.pen..
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pentru inculpat avocat D. I., din cadrul Baroului de avocați C., cu delegația la dosar, în substituirea apărătorului desemnat din oficiu, avocat D. I. A., din cadrul Baroului de avocați C., cu delegația la dosar, lipsă fiind inculpatul, părțile civile T. B. A., S. J. de U. B., părțile responsabile civilmente P. L., P. I., SC O. SA-S. B. și autoritatea tutelară S. de P. de pe lângă T. B.-N.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care se constată că la data de 15 iunie 2012 s-a depus prin serviciul registratură de partea civilă T. B. A. motivele de recurs formulate în cauză.
Apărătorul prezent azi depune la dosar în numele colegei sale referatul privind plata onorariilor din fondul M.ui Justiției, solicitând ca instanța să se pronunțe asupra acestuia.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună achitarea inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 184 alin 2 și 4 C.pen. în temeiul art 11 pct 2 lit a coroborat cu art 10 lit d C.proc.pen. motivat de faptul că nu există elementul de culpă, așa cum reiese din două dintre rapoartele de expertiză depuse la dosar. Din ultimul raport de expertiză criminalistică efectuat în cauză, rezultă foarte clar că circulația autoturismului cu o viteză mai mare de 30 km/h a avut legătura de cauzalitate cu producerea impactului numai în situația în care biciclistul s-ar fi oprit sau ar fi ieșit de pe traiectoria autovehiculului înainte de oprirea acestuia, lucru care nu s-a întâmplat, biciclistul fiind în stare de mișcare continuă.
Cu privire la infracțiunea prevăzută de art 86 alin 1 din OUG nr. 1.2002, solicită reducerea acesteia înspre minimul special prevăzut de lege, cu aplicarea art 109 și 110
C.pen., privind reducerea acesteia, cu aplicarea dispozițiilor art. 81 C.pen..
Cu privire la recursul părții civile, solicită respingerea acestuia ca nefondat. Cu onorariu avocațial din fondul M.ui Justiției.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursului inculpatului ca nefondat, cu consecința menținerii hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică și cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului. La individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere pericolul social al faptelor, consecințele acestora, împrejurările concrete de comitere, lipsa antecedentelor penale ale inculpatului, aportul avut la producerea accidentului și poziția procesuală exprimată de acesta. Inculpatul trebuia să prevadă posibilitatea că la ierșirea din curbă, pe carosabil să existe un obstacol, starea de pericol iminent declanșându-se în momentul observării biciclistului, iar viteza cu care circula șoferul nu a permis oprirea până la locul impactului.
De asemenea, instanța de fond a luat în considerare și lipsa de experiență a inculpatului, ce a grevat cu siguranță capacitatea de reacție imediată în caz de declanșare a unei stări de pericol.
Cu privire la recursul declarat de partea civilă solicită respingerea acestuia ca nefondat, menționând că instanța de fond a soluționat corect și latura civilă a cauzei.
C U R T E A :
Prin sentința penală nr. 484 din 10 aprilie 2012 pronunțată de Judecătoria Bistrița, în dosar nr.(...), a fost condamnat inculpatul P. D. C., fiul lui L. și I., născut la data de (...) în municipiul B., județul B.-N., studii medii, student, necăsătorit, domiciliat în comuna Ș., nr. 16, județul B.-N., fără antecedente penale CNP 1., la pedeapsa de:
- 9 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere prev. de art. 86 alin. 1 din OUG nr.
1.2002 cu aplicarea art. 99 și urm. C.pen..
- 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin. 2 și 4 C.pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C.pen..
În baza art. 33 lit. a C.pen., s-a constatat că infracțiunile reținute în sarcina inculpatului sunt în concurs, motiv pentru care în temeiul art. 34 lit. b C.pen., s-au contopit pedepsele stabilite pentru infracțiunile concurente, în pedeapsa cea mai grea, de 9 luni închisoare.
S-a făcut aplicarea dispozițiilor art.71 rap. la art.64 lit. a Teza a II-a și lit. b C.pen..
Conform art. 81 și 82 C.pen. și art. 110 C.pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii aplicată inculpatului și implicit a pedepselor accesorii, potrivit art. 71 al. 5 C.pen., sens în care stabilește un termen de încercare de 2 ani.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 din Codul Penal.
A fost obligat inculpatul, în solidar cu părțile responsabile civilmente P. L. și P. I., să plătească părții civile T. B. A. suma de 500 E. (sau echivalentul în lei la data plății), cu titlu daune morale, respingând ca neîntemeiate celelalte pretenții formulate.
S-a constatat că repararea pagubei la care a fost obligat inculpatul P. D. C. în solidar cu părțile responsabil civilmente P. L. și P. I. este garantată de SC O. V. I. G. SA - S. B., în limita și condițiile contractului de asigurare.
A fost obligat inculpatul, în solidar cu părțile responsabile civilmente P. L. și P. I., să plătească părții civile T. B. A. suma de 800 lei cu titlu cheltuieli judiciare.
A fost obligat inculpatul în solidar cu părțile responsabile civilmente P. L. și P. I., să plătească statului suma de 600 lei cu titlu cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă T. B.-N. nr. 8., înregistrat la Judecătoria Bistrița sub dosar nr. (...), a fost trimis în judecată P. D. C., pentru comiterea infracțiunilor prev.de art.86 al.1 din OUG 1.2002, republicată și art.184 al.2 și 4 C.pen., ambele cu aplic art. 33 lit. a și art. 99 și urm. C.pen., reținându-se în sarcina sa că în data de (...), a condus pe DJ 173, pe raza localității Ș., un autovehicul fără a deține permis de conducere și a produs un accident rutier în urma căruia partea vătămată T. B. A. a suferit leziuni corporale ce au necesitat pentru vindecare un număr de 85-90 zile de îngrijiri medicale.
P. vătămată T. B. A. la termenul de judecată din 04 mai 2010, a arătat că se constituie parte civilă în cauză, solicitând plata sumei de 3000 euro, 1000 de euro reprezentând daune materiale și 2000 euro reprezentând daune morale.
S. J. de U. B. s-a constituit parte civilă cu suma de 3.858 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare (f. 19,20 dosar urm. pen.)
Inculpatul P. D. C., audiat fiind la termenul de judecată din (...), a arătat că recunoaște și regretă comiterea faptelor reținute în sarcina sa, precizând că deși nu poseda permis de conducere, a condus autoturismul proprietate părinților săi din Ș. înspre P. și a colizionat cu bicicleta părții vătămate T. B. A. T. inculpatul menționează își menține declarațiile date în cursul urmăririi penale. Referitor la partea vătămată inculpatul a arătat că inițial a încercat să se împace cu parte vătămată, respectiv să-i achite suma de 5 milioane, însă partea vătămată s-a răzgândit . De asemenea inculpatul precizează că nu a achitat nici o sumă de bani cu titlu de despăgubiri civile. Inculpatul precizează că culpa nu-i aparține în totalitate în producerea accidentului, că nu crede că ar fi putut evita producerea accidentului dată fiind distanța dintre mașină și biciclist, că nu a încălcat vreo regulă de circulație în producerea accidentului, arătând totodată că în momentul în care a condus mașina nu cunoștea care sunt regulile de circulație, neavând permis știa doar care sunt riscurile (f. 115).
Apreciind materialul probator administrat, respectiv actele și lucrările dosarului de urmărire penală nr. 866/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bistrița, declarația dată de inculpat în faza de judecată și depozițiile martorilor C. A. (f. 123), B. Toderică (f.
139), B. M. (f. 140), B. O. (f. 189), P. V. (f. 190), Z. C. (f. 191) și R. G. E. (f. 192) audiați pe parcursul judecății, instanța a reținut în fapt următoarele:
La data de (...) inculpatul minor P. D. C. se afla la domiciliul său din localitatea Ș. și profitând de faptul că avea acces la cheile autoturismul tatălui său, marca „Dacia Logan", înmatriculat sub nr. (...), le-a luat fără știrea acestuia și a pornit motorul, deplasându-se pe DJ 173 în direcția Ș. - P., deși nu poseda permis de conducere. D. parcurgerea unei distanțe de aprox. 1.500 m., inculpatul s-a înscris într-o curbă cu vizibilitate redusă la dreapta, observând la ieșirea din aceasta un biciclist care se deplasa din sens opus sensului de deplasare al mașinii, biciclistul angajându-se în traversarea carosabilului. În aceste condiții, pentru a evita impactul, concomitent cu acționarea frânei, inculpatul a efectuat un viraj stânga, dar între cele două vehicule s-a produs coliziunea, aproximativ pe la mijlocul carosabilului, coliziune în urma căreia biciclistul T. B. A. a fost accidentat, fiind lovit cu partea din față a autoturismului și proiectat înainte în momentul frânării, iar bicicleta și autoturismul au suferit avarii.
La fața locului a sosit poliția, inculpatului recoltându-i-se probe biologice, prin B. de analiză toxico-alcoolemică nr. 250 (984/IX/a/250 din data de (...)) emis de S. județean de medicină legală jud. BN, stabilindu-se că alcoolemia era de „0" gr. %o (f. 82).
Victima a fost transportată la S. județean de U. B., fiind internată în cadrul Secției ortopedie în perioada 20-(...) cu diagnosticul „fractură decolare epifiză distală femur stg., TCCA, plagă contuză frontală, contuzie toracică... plagă contuză gambe".
Aceasta a fost examinată de către medicul - legist, prin R. de constatare medico- legală nr. 1250/II/b/93 din data de (...), emis de către S. J. de medicină-legală B. - N. concluzionându-se următoarele: numitul T. B. A. prezintă LCT ce s-au putut produce la data de (...) în urma unui accident rutier; leziunile necesită spre vindecare un nr. de 5. zile de îngrijiri medicale, cu reexaminare în termen de 30 de zile de la data întocmirii raportului (f. 14).
Ulterior nr. de zile de îngrijiri medicale necesar vindecării leziunilor a fost majorat la
8. (f. 15), însă cum nu era clarificat mecanismul producerii leziunilor, s-a solicitat acest aspect instituției medico-legale mai sus-menționate, prin completarea la raport nr. 1. din data de (...) concluzionându-se că LCT s-au putut produce prin mecanism de lovire - basculare - proiectare de către un autoturism, victima aflându-se pe o bicicletă, în funcție de localizarea și tipul leziunilor apreciindu-se că impactul a fost frontal (f. 17).
În cauză s-a întocmit o lucrare tehnică de către un expert din cadrul B.L.E. de pe lângă T. B. - N., fiind redactat un Raport de expertiză tehnică auto prin care s-au concluzionat următoarele: viteza de deplasare a autoturismului condus de către inculpat a fost în momentele premergătoare accidentului de 45 km/h, ea s-a încadrat în limita legal admisă, între aceasta și producerea accidentului neexistând vreo legătură de cauzalitate; cauza producerii accidentului a reprezentat-o acțiunea victimei constând în deplasarea direcției de deplasare fără o asigurare prealabilă corespunzătoare și cu precădere într-o zonă lipsită de vizibilitate, aceasta încălcând astfel prevederile art. 160,194 și 195 din Reg. de aplic, al OUG nr. 1. 2002 ; conducătorul de autovehicul implicat în accidentul rutier a încălcat prevederile art. 52 din același act normativ, prin aceea că a condus autoturismul pe drumul public fără a deține permis de conducere; accidentul rutier nu putea fi evitat de șofer, acesta acționând normal în intenție de a evita impactul cu vehiculul pe care se afla victima, însă nu a avut spațiul suficient pentru a opri autovehiculul prin frânare, posibilitatea evitării prin ocolire fiind limitată de traiectoria victimei și de zona în care biciclistul s-a angajat în traversarea carosabilului (f. 42-52, 60).
În cauză a fost întocmit ulterior și un Raport de expertiză de către un expert din cadrul Laboratorului Interjudețean de E. C. C., concluzionându-se următoarele: impactul dintre vehicule a avut loc pe sensul de deplasare Ș. - P., la cea. 0,3 m. în raport cu axul longitudinal imaginar al drumului public;o viteza inițială a autoturismului conduse de către inculpat a fost de cea. 44 km/h, iar cea din momentul impactului a fost de cea. 35 km/h; nu se poate stabili dacă, la viteza cu care se deplasa, șoferul putea evita producerea accidentului, dar el putea preveni producerea acestuia dacă ar fi redus viteza de deplasare în curba fără vizibilitate, aceasta să-i permită oprirea în siguranță în interiorul spațiului conferit de aceasta; biciclistul putea preveni producerea accidentului dacă nu s-ar fi deplasat pe partea stângă a drumului public; accidentul s-a produs atât din cauza deplasării pe contrasens a biciclistului, cât și din cauza nereducerii vitezei de deplasare a autoturismului în curba cu vizibilitate redusă de către șoferul acestuia (f. 65-77).
Pe parcursul judecății s-a dispus efectuarea unei expertize și la nivelul I. N. de E. C., lucrare existentă la dosar (f. 217-224), concluziile fiind următoarele: viteza inițială de deplasare a autoturismului condus de inculpat a fost de circa 4., iar cea din momentul impactului de circa 33 K. partea vătămată putea prevenii accidentarea sa dacă nu s-ar fi angajat cu bicicleta pe contrasens în condițiile în care configurația drumului nu-i permitea să se asigure că respectiva manevră se poate face în siguranță; dacă la momentul declanșării stării de pericol iminent autoturismul condus de inculpat s-ar fi deplasat cu o viteză limitată la 30 K., ar fi putut fi oprit înainte de locul coliziunii dar pentru evitarea unui impact ar fi fost necesară și oprirea bicicletei, în caz contrar aceasta lovind autoturismul oprit; o cauză a producerii evenimentului rutier a constituit-o deplasarea părții vătămate pe partea stângă a carosabilului în direcția d emers, pe o traiectorie de intersectare a direcției de deplasare a autoturismului condus de inculpat; circulația autoturismului cu o viteză mai mare de 30 K. a avut legătură de cauzalitate cu producerea impactului numai în situația în care biciclistul s-ar fi oprit sau ar fi ieșit de pe traiectoria autovehiculului înainte de oprirea acestuia.
Raportat la concluziile consemnate de experți, instanța a apreciat că totuși valoarea vitezei de deplasare a autoturismului în raport cu spațiul de vizibilitate a constituit un pericol potențial de lovire a obstacolelor situate pe carosabil, buna desfășurare a traficului rutier impunând conducerea permanentă a unui autovehicul cu o viteză adaptată distanței de vizibilitate frontală, astfel încât în caz de necesitate, autovehiculul să poată fi oprit în interiorul spațiului de vizibilitate disponibil, respectiv conducătorul autovehiculului să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță.
Pe de altă parte, pericolul potențial reprezentat de deplasarea în curbe cu vizibilitate redusă impunea reducerea vitezei. Inculpatul trebuia să prevadă posibilitatea ca, la ieșirea din curbă, pe carosabil să existe un obstacol (lucru care s-a și întâmplat în cazul de față), starea de pericol iminent declanșându-se în momentul observării biciclistului, iar viteza cu care circula șoferul (45 K.) nu a permis oprirea până la locul impactului.
Așa cum s-a statuat în ultima expertiză tehnică efectuată în cauză, autoturismul ar fi putut fi oprit înainte de locul coliziunii dacă l-a momentul declanșării stării de pericol iminent autoturismul s-ar fi deplasat cu o viteză limitată la 30 K., cu mențiunea că pentru evitarea unui impact ar fi fost însă necesară și oprirea bicicletei. În opinia instanței, dacă inculpatul ar fi reușit să oprească autovehiculul, chiar dacă biciclistul nu ar fi reușit acest lucru, consecințele coliziunii, fără îndoială ar fi fost mai puțin grave. Una este ca o bicicletă să lovească frontal un autoturism ce staționează și cu totul altele sunt efectele atunci când colizionează cu un autoturism ce rula în momentul impactului cu 33 K..
Plecând de la această premisă, instanța a apreciat că în producerea accidentului a avut o culpă procentuală de 25% și inculpatul în condițiile în care viteza de deplasare a autoturismului s-a situat peste pragul mai sus menționat. T., instanța a luat în considerare și lipsa de experiență a inculpatului (nu deținea permis de conducere), ce a grevat cu siguranță capacitatea de reacție imediată în caz de declanșare a unei stări de pericol.
Corelativ, acestei încălcări a restricției legale din partea șoferului autoturismului, îi corespunde și o încălcare majoră a dispozițiilor legale și din partea biciclistului, acesta declanșând starea de pericol care a dus, în final, la accidentarea sa, T. B. A. putând preveni producerea accidentului dacă nu s-ar fi deplasat pe partea stângă a drumului public - contribuția acestuia la producerea evenimentului rutier fiind apreciată de către instanță într-o cotă procentuală de 75%.
Raportat la această stare de fapt, instanța a considerat că fapta inculpatului P. D. C., de a conduce pe drumurile publice un autoturism, fără să dețină permis de conducere pentru nici o categorie de autovehicule, săvârșită cu vinovăție, sub aspectul laturii subiective întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 86 alin. 1 din OUG
1.2002, republicată, cu aplic. art. 99 și urm. C.pen., pentru care instanța l-a condamnat la pedeapsa de 9 luni închisoare.
T., fapta aceluiași inculpat de a produce din culpă un accident rutier, prin aceasta cauzându-i părții vătămate leziuni corporale traumatice ce au necesitat pentru vindecare un număr de 85-90 zile îngrijiri medicale, prin nerespectarea dispozițiilor legale privind circulația rutieră, întrunește, în drept, elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală prev. de art. 184 alin. 2 și 4 din Codul Penal, cu aplicarea art. 99 și urm. C.pen., pentru care instanța, l-a condamnat la pedeapsa de 6 luni închisoare.
La individualizarea pedepselor, instanța a avut în vedere pericolul social concret al faptelor, consecințele acestora, împrejurările concrete de comitere, lipsa antecedentelor penale ale inculpatului, aportul avut la producerea accidentului și poziția procesuală exprimată de acesta.
T., în temeiul art. 33 lit. a C.pen., instanța a constatat că infracțiunile reținute în sarcina inculpatului P. D. C., sunt în concurs real, motiv pentru care în temeiul art. 34 lit. b C.pen., a contopit pedepsele stabilite pentru infracțiunile concurente, în pedeapsa cea mai grea de 9 luni închisoare.
De asemenea, instanța a făcut aplicarea disp.art.71 rap. la art.64 lit.a teza a-II-a și lit.b C.pen..
S-au constatat îndeplinite condițiile prevăzute de lege și apreciind că îndreptarea inculpatului este posibilă și fără executarea efectivă a pedepsei închisorii aplicate acestuia, conform art. 81 și 82 C.pen., și art. 110 C.pen., instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii aplicată inculpatului P. D. C. și implicit a pedepselor accesorii, potrivit art. 71 alin. 5 C.pen., sens în care a stabilit un termen de încercare de 2 ani.
T., instanța a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 din Codul Penal, potrivit cărora în ipoteza în care în cursul termenului de încercare va comite din nou o infracțiune se va revoca suspendarea condiționată, dispunându-se executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune.
În ceea ce privește latura civilă a procesului penal, în baza art. 14 și art. 346 Cod procedură penală, raportat la art. 998 și urm. Cod civil, instanța a obligat inculpatul, în solidar cu părțile responsabile civilmente P. L. și P. I. (părinții inculpatului), să plătească părții civile T. B. A. suma de 500 E. (sau echivalentul în lei la data plății), cu titlu daune morale, respingând ca neîntemeiate celelalte pretenții formulate.
La adoptarea acestei soluții, instanța a avut în vedere că partea civilă T. B. A. și-a precizat constituirea de parte civilă la termenul de judecată din 08 iunie 2010, când a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 2000 euro cu titlu daune morale și la plata sumei de 1.000 euro cu titlu despăgubiri materiale, reprezentând cheltuieli de transport și costuri de natură medicală.
Din probatoriul administrat nu rezultă existența unui prejudiciu de natură materială, martorii audiați în cauză nefiind în măsură să indice la cât s-a ridicat cheltuielile de natură medicală suportate de partea vătămată pentru însănătoșirea sa, precum și întinderea contravalorii cheltuielilor necesare pentru transportul părții vătămate la unitățile medicale unde a fost consultat sau internat.
În ceea ce privește daunele morale solicitate, raportat la numărul mare de zile îngrijiri medicale, la gravitatea leziunilor suferite de partea vătămată în urma accidentului rutier și la durata internării în unitățile medicale a acestuia, instanța apreciază că suma de
2.000 euro solicitată cu titlu de daune morale este una rezonabilă și pe deplin justificată. Pentru a conchide astfel instanța a luat în considerare privațiunile și restricțiile la care a fost supusă partea vătămată în toată această perioadă, durerile fizice și suferințele psihice inerente unor asemenea momente. Pe cale de consecință, raportat la culpa procentuală stabilită în sarcina inculpatului, instanța îl va obliga pe acesta la plata către partea vătămată a sumei de 500 euro conform dispozitivului prezentei hotărâri.
În baza art. 14 și art. 346 Cod procedură penală, raportat la art. 998 Cod civil, instanța a constatat că repararea pagubei la care a fost obligat inculpatul P. D. C. în solidar cu părțile responsabil civilmente P. L. și P. I. este garantată de SC O. V. I. G. SA - S. B., în limita și condițiile contractului de asigurare.
Potrivit art. 49 alin. 1 din Legea nr. 136/1995 privind asigurărilor și reasigurare în R. asiguratorul acordă despăgubiri pentru prejudiciile de care asigurații răspund, în baza legii, față de terțe persoane păgubite prin accidente de autovehicule.
Conform art. 50 alin. 1 din același act normativ, despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuieli de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum și prin avarierea sau distrugerea de bunuri.
În temeiul art. 191 și urm. C.proc.pen. instanța a obligat inculpatul, în solidar cu părțile responsabile civilmente P. L. și P. I., să plătească părții civile T. B. A. suma de 800 lei cu titlu cheltuieli judiciare, reprezentând onorariu expert (f. 78).
În temeiul art. 191 și urm. C.proc.pen. instanța a obligat inculpatul în solidar cu părțile responsabile civilmente P. L. și P. I., să plătească statului suma de 600 lei cu titlu cheltuieli judiciare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs partea civilă T. B. A. și inculpatul P. D.
C.
Inculpatul P. D. C. a criticat sentinta instantei de fond ca fiind netemeinică si nelegală si a solicitat casarea hotărârii atacate și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună achitarea sa pentru infracțiunea prevăzută de art. 184 alin 2 și 4 C.pen. în temeiul art 11 pct 2 lit a coroborat cu art 10 lit d C.proc.pen. si reducerea cuantumului pedepsei pentru infracțiunea prevăzută de art 86 alin 1 din OUG nr. 1.2002, înspre minimul special prevăzut de lege, cu mentinerea modalitătii de executare.
Inculpatul a motivat recursul arătând că nu faptei îi lipseste latura subiectivă, aspect probat cu rapoartele de expertiză depuse la dosar. Se invocă concluziile ultimului raport de expertiză criminalistică efectuat în cauză, potrivit cărora autoturismul ar fi putut fi oprit înainte de locul coliziunii dacă l-a momentul declanșării stării de pericol iminent autoturismul s-ar fi deplasat cu o viteză limitată la 30 K., cu mențiunea că pentru evitarea unui impact ar fi fost însă necesară și oprirea bicicletei.
Cu privire la infracțiunea prevăzută de art 86 alin 1 din OUG nr. 1.2002, arată că se impune reducerea cuantumului pedepsei raportat la vârsta sa, pozitia procesuală avută si lipsa antecedentelor penale.
P. civilă T. B. A. a criticat sentința instanței de fond ca fiind netemenică sub aspectul modului de soluționare a acțiunii civile solicitând casarea soluției atacate și pronunțarea unei decizii prin care să se admită integral acțiunea civilă în sensul obligării inculpatulu la plata sumei de 1000 E. daune materiale și 2000 E. daune morale.
În motivarea recursului partea civilă a arătat că în mod eronat s-a reținut în sarcina sa o culpă în proporție de 75% deoarece, în opinia sa, culpa ar fi cel putin egală în producerea evenimentului rutier sau chiar mai mare în sarcina inculpatului invocând lipsa permisului de conducere și neadaptarea vitezei de deplasare raportat la segmentul de drum. P. civilă a invocat faptul că a probat faptul că a suportat cheltuieli cu spitalizarea și recuperarea medicală și că a fost supus unor suferințe fizice și fizice intense dat fiind faptul că a foat imobilizat, a lipsit de la cursuri, nu mai poate practica activități sportive și a rămas cu o cicatrice.
Procedând la soluționarea recursurilor prin prisma motivelor invocate și pe baza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată următoarele:
Instanta de fond a efectuat o cercetare judecătorească extrem de laborioasă, administrând în mod direct și nemijlocit probe noi și procedând la readministrarea celor din faza de urmărire penală, ajungând în final la concluzia că inculpatul se face vinovat de comiterea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată, fiind culpabil de producerea accidentului.
Fără a relua argumentația extrem de detaliată a stării de fapt, redată în considerentele hotărârii atacate, argumentație pe care tribunalul și-o însușește în întregime, se va sublinia cu privire la apărările invocate de către inculpat următoarele:
Instanța de fond a reținut în mod corect că raportat la ansamblul probatoriului administrat culpa inculpatului în comiterea infractiunii de vătămare corporală este probată.
Astfel, infracțiunea de vătămare corporală din culpă se comite sub aspectul laturii subiective fie sub forma culpei cu previziune (când făptuitorul a prevăzut posibilitatea producerii rezultatului periculos, dar a sperat în mod ușuratic că acest rezultat nu se va produce), fie sub forma culpei simple (când făptuitorul nu a prevăzut rezultatul, deși putea și trebuia să-l prevadă).
Pe de altă parte, prin instituirea agravantei de la al. 3 și 4 al textului de incriminare, legiutorul a urmărit să determine la prudență pe cei ce exercită profesii sau meserii ori desfășoară activități pentru care există dispoziții legale sau măsuri de prevedere tocmai pentru că orice neatenție în exercitarea lor poate avea consecințe grave. Mai mult, atunci când nerespectarea dispozițiilor legale referitoare la exercitarea unei activități constituie ea însăși o infracțiune, se aplică regulile concursului de infracțiuni.
În speță, inculpatul, minor fiind, a condus pe drumurile publice un autoturism fără a poseda permis de conducere, încălcând astfel prevederile art. 52 din Reg. de aplic. al OUG nr. 1. 2002, fapta constituind totodată și infracțiunea prevăzută de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 1.2002.
Obligația obținerii permisului de conducere este nu numai expresia constatării de către organele de poliție a cunoștințelor și îndemânării titularului, dar și unicul temei al îndreptățirii de a conduce autovehicule pe drumurile publice și din acest motiv conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul fără permis de conducere, are ca rezultat o stare de pericol pentru siguranța circulației rutiere.
Așa fiind, inculpatul, circulând fără a poseda permis de conducere, a încălcat flagrant normele care asigură siguranța circulației pe drumurile publice și, prin urmare, a prevăzut posibilitatea producerii rezultatului periculos, dar a sperat în mod ușuratic că acest rezultat nu se va produce.
Între încălcarea acestei norme și rezultatul periculos cauzat există legătură de cauzalitate deoarece lipsa cunostințelor și abilităților necesare, a condus la gestionarea deficitară a situației intervenite constând în neadaptarea vitezei de deplasare a autoturismului în curba cu vizibilitate redusă și efectuarea de unei manevre deficitare de evitare a impactului cu victima.
În cauză este evidentă și culpa victimei în producerea evenimentului rutier constând în circulația pe partea stângă a drumului public, însă acest fapt nu înlătură culpa inculpatului deoarece fără activitatea acestuia evenimentul rutier nu s-ar fi produs.
Retinând corect vinovăția inculpatului cu privire la infracțiunile deduse judecații, instanța de fond a procedat la stabilirea unor pedepse juste și proporționale, în măsură să asigure funcțiile de constrângere și de reeducare, scopul preventiv al sancțiunii și că vor contribui la conștientizarea consecințelor faptelor, în vederea unei reinserții sociale reale a inculpatului.
Așa fiind, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b C.proc.pen. se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul P. D. C.
Spre deosebire de prima instanță, însă, Curtea consideră că inculpatul și victima au contribuit în mod egal la producerea evenimentului rutier, ambii încălcând dispoziții legale care reglementează circulația pe drumurile publice și ambii dând dovadă de aceeași lipsă de diligență în trafic situație care urmează a fi valorificată în favoarea părții civile în solutionarea acțiunii civile formulate de către acesta.
În primul rând, Curtea constată că instanța de fond a reținut corect că petitul privind despăgubirile cu caracter material nu este probat, niciunul dintre martorii audiați, deși au arătat la modul general că victima a suportat cheltuieli, neputând confirma cuantumul acestor cheltuilie sau destinația acestora.
Cu privire la petitul privind daunele morale, Curtea reține că suma solicitată cu acest titlu este justificată raportat la numărul ridicat de zile de îngrijiri medicale (85-90 zile îngrijiri medicale), suferințele fizice și psihice suportate si durata indisponibilizarii necesară refacerii si recuperării.
Având în vedere reconsiderarea procentului de culpă retinut în sarcina inculpatului, respectiv de 50%, este evident că suma ce i se cuvine victimei cu acest titlu trebuie să corespundă acestui procent al culpei astfel că în baza art. 379 pct. 2 lit. a C.proc.pen. Curtea urmează a admite recursul părții civile, iar sentința apelată se va casa sub acest aspect si, rejudecând, se va obliga inculpatul să achite daune morale in suma de 1000 euro in favoarea părții civile T. B., in solidar cu părțile resp.civilmente.
Vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței penale atacate.
Potrivit art. 189 C.proc.pen. se va stabili în favoarea Baroului C. onorariul avocațial in suma de 200 lei ce se va avansa din FMJ:
În baza art. 192 al. 2 C.proc.pen. se va obliga inculpatul la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare in favoarea statului din care 200 lei reprezintă onorariu avocațial, iar restul cheltuielilor vor rămâne în sarcina statului potrivit art. 192 al. 3 C.proc.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Admite recursul părții civile T. B. A. formulat împotriva sentintei penale nr. 484 din
10 aprilie 2012 a Judecătoriei B., pe care o casează în ceea ce priveste cuantumul daunelor morale acordate părții civile.
Rejudecând, obligă inculpatul P. D. C. la plata daunelor morale in suma de 1000 euro in favoarea părții civile T. B., in solidar cu părțile resp.civilmente.
Mentine restul dispozitiilor sentintei. Respinge ca nefondat recursul inculpatului.
Stabilește în favoarea Baroului C.- onorariul avocațial in suma de 200 lei.
Obligă inculpatul la 500 lei cheltuieli judiciare in favoarea statului din care 200 lei reprezintă onorariu avocațial.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 26 iunie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
V. V. A. L. H. I. M.
G.IER, M. N.
Dact.L.H./Dact.S.M
3 ex./(...)
Jud.fond. M. F. MACIDON
| ← Decizia penală nr. 1862/2012, Curtea de Apel Cluj | Sentința penală nr. 99/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
