Sentința penală nr. 99/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ SECTIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR.(...)
SENTINȚA PENALĂ NR.99/2012
Ședința publică din 8 octombrie 2012
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE : L. M., judecător
GREFIER : M. B.
Ministerul Public - P. de pe lângă Î.C.C.J. - D. N. A. - S. T. C. reprezentat prin P. : A. M.
S-a luat spre examinare plângerea formulată de petentul C. R. împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale din data de (...), emisă în dosarul nr.19/P/2012 al P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție
- D. N. A. S. T. C., soluția dată fiind confirmată prin rezoluția din data de
(...), pronunțată în dosarul nr.283/II/2/2012.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă petentul C. R..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților.
Petentul C. R. susține plângerea formulată, arătând că motivul pentru care a formulat această plângere contra rezoluției de neîncepere a urmăririi penale dată de procurorul din cadrul D. S. T. C., este acela că apreciază că deși soluția de neîncepere a urmăririi penale este corectă pe fond, totuși, temeiul acestei soluții este în opinia sa unul greșit, respectiv s-a reținut ca și caz de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale disp.art.10 lit.d C.pr.pen., respectiv că lipsește unul din elementele constitutive ale faptei.
Apreciază că această soluție este greșită întrucât pentru a se putea ajunge la o astfel de concluzie trebuia să se stabilească că fapta există, aspecte prevăzute de legea penală. Cu privire la acea faptă parchetul trebuie să facă cercetări și să stabilească dacă fapta ce a făcut obiectul sesizării există, este prevăzută de legea penală și abia ulterior să cerceteze dacă aceasta întrunește elementele constitutive ale unei infracțiuni.
Solicită a se observa că plângerea adresată D., s-a referit la faptul că petentul ar fi fabricat un dosar penal unei anumite persoane, cu scopul de a o elimina de pe piață. Practic o chestiune care nu are nici un fel de legătură cu interesele justiției, cu administrarea justiției ci pur și simplu un act de șicană făcut persoanei care a formulat plângere. Această plângere nu s-a referit la împrejurarea că în exercitarea atribuțiilor de serviciu legate de instrumentarea firească a unui anumit caz, și-ar fi depășit în vreun mod atribuțiile de serviciu, ci s-a referit la faptul că însăși formarea dosarului s-a făcut ca urmare a unui interes al său străin de justiție, care ar fi urmărit să scoată o societate de pe piață. Susține că nu avea cunoștință despre acea societate anterior instrumentării dosarului penal și nu a confirmat începerea urmăririi penale în acea cauză.
P.ul din cadrul DNA reține că petentul și-a exercitat niște atribuții de serviciu în mod firesc, dar nu le-a exercitat abuziv. D. se acceptă acest raționament, atunci la nici o infracțiune de abuz în serviciu nu se pot da soluții în baza disp.art.10 lit.a sau lit.b C.pr.pen., deoarece tot timpul funcționarul face ceva la serviciu. S. poate nu face chiar fapta pe care a descris-o persoana în plângere, dar ceva face. Există așa o faptă doar că fapta care a existat, în sensul că a făcut și el ceva în acel dosar, nu este aceeași faptă la care s-a referit plângerea, respectiv fabricarea unui dosar penal. Practic D., susține că C. R. le-a fabricat un dosar penal, fapta asta este prevăzută de legea penală dar nu întrunește elementele constitutive ale unei infracțiuni, că nu a făcut fabricarea aceasta cu intenție.
În consecință, solicită admiterea cererii și schimbarea temeiului legal din art.10 lit.d în art.10 lit.a C.pr.pen., cu menținerea soluției date.
Reprezentantul M.ui P., susține că așa cum rezultă din conținutul declarației numitului G. C. persoana care de altfel a formulat plângerea penală împotriva mai multor persoane, implicit a procurorului de caz care a instrumentat dosarul în care acesta era cercetat, face referire, întrebat fiind în ce constă acea fabricare a dosarului penal, la atribuții concrete ce revin organului de urmărire penală și acesta arată : a supravegheat activitatea de cercetare penală desfășurată de către poliție, a dat îndrumări în cauza de față, respectiv și-a exercitat toate atributele care erau conferite de lege în virtutea statutului pe care petentul îl deține, respectiv de magistrat procuror.
In acest context, procurorul de caz când a dispus soluția de neîncepere a urmăririi penale, a reținut incidența disp.art.10 lit.d C.pr.pen.,
și ulterior procurorul șef al S.ui T. C. a avut în vedere aceleași împrejurări. Din punctul său de vedere, acest temei este incident raportat la împrejurarea că o activitate în sine există, astfel că nu putem spune că procurorul petent nu a avut nici o implicare, nu a desfășurat nici o activitate materială în legătură cu cele reclamate de către numitul G. C. D. avem în vedere că aceste activități concrete de serviciu au avut loc în realitate și că s-au petrecut în materialitatea lor, ele având legătură directă și indisolubilă cu atribuțiile exercitate în calitate de procuror, atunci singura concluzie în raport de ceea ce s-a relevat urmare actelor premergătoare începerii urmăririi penale efectuate în cauză, respectiv lipsa intenției și lipsa laturii materiale a infracțiunii de abuz în serviciu reclamată, singura concluzie pe care procurorul putea să o tragă în respectivul dosar este cea cum că în cauză lipsesc elementele constitutive ale infracțiunii reclamate. Acesta este și motivul pentru care soluția s-a întemeiat pe disp.art.10 lit.d și nu pe disp.art.10 lit.a C.pr.pen.
În consecință, solicită respingerea ca neîntemeiată a plângerii formulată de petentul C. R. împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, pronunțată în dosarul nr.19/P/2012 al D. Serviciu T. C., respectiv a plângerii împotriva soluției nr.283/2/II/2012 din (...).
Petentul C. R., în replică, susține că în cuprinsul rezoluției de neîncepere a urmăririi penale se arată faptul că probele administrate în cauză nu au condus la existența unor date privind existența acestor fapte.
Cu toate acestea, soluția este adoptată în baza art.10 lit.d C.pr.pen.
C U R T E A
Prin plângerea înregistrată sub nr.de mai sus petentul C. R. a solicitat pronunțarea unei hotărârii prin care să se dispună admiterea plângerii împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale adoptate în dosar nr.19/P/2012 al P. de pe lângă Î.C.C.J. - D. N. A. - S. T. C. și schimbarea temeiului soluției de neîncepere a urmării penale din art.228 rap.la art.10 lit.d Cod procedură penală în art.228 rap.la art.10 lit.a Cod procedură penală.
În motivarea plângerii se arată că temeiul în baza căruia s-a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva sa este greșit, temeiul corect fiind cel prevăzut de art.10 lit.a Cod procedură penală.
Obiectul plângerii formulate la adresa sa a constat în aceea că ar fi regizat o operațiune de discreditare a SC R. SRL, încercând scoaterea de pe piață a acestei firme, distrugerea totală a afacerii.
În însăși rezoluția atacată s-a reținut că afirmațiile persoanei vătămate în sensul că petentul i-ar fi fabricat dosar penal sunt nefondate, nefiind susținute de vreo probă.
Consideră petentul că singura faptă cu privire la care trebuie stabilită împrejurarea dacă există este cea care a făcut obiectul sesizării și anume fabricarea unui dosar penal în încercarea de discreditarea a societății și îndepărtare a acesteia de pe piață, iar nu orice faptă, situată în proximitatea celei dintâi, respectiv efectuarea unor acte de investigare ulterioare în cauză
și care poate exista.
Consideră petentul că potrivit raționamentului utilizat în soluția de respingere a plângerii, în cazul infracțiunilor de abuz în serviciu nu se poate adopta (când este cazul) decât soluția prev.de art.10 lit.d Cod procedură penală și niciodată cea prev.de art.10 lit.a Cod procedură penală, întrucât întotdeauna o plângere împotriva unui funcționar public se referă la niște activități concrete de serviciu care au loc, chiar dacă funcționarul presează activitatea în limitele legii.
Verificând rezoluția atacată, pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, conform prevederilor art.2781 alin.7 Cod procedură penală, curtea constată că plângerea este fondată și urmează a o admite, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Astfel, se constată că prin rezoluția din data de (...) a P. de pe lângă
Înalta Curte de Casație și Justiție D. N. A. - S. T. C. dosar nr.19/P/2012 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de procurorul C. R. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev.de art.246 Cod penal, în temeiul art.228 alin.6 rap.la art.10 lit.d Cod procedură penală.
S-a reținut că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev.de art.246 Cod penal atât sub aspectul laturii obiective cât și sub aspectul laturii subiective.
Din actele de la dosar nu au rezultat date sau indicii că procurorul C. R., cu ocazia cercetărilor care s-au efectuat în dosarul nr.6946/P/2011 al P. de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, cu știință, nu a îndeplinit un act referitor la activitatea de urmărire penală sau l-a îndeplinit în mod defectuos, cauzând vreo vătămare intereselor legale ale lui G. C. sau ale SC R. SRL.
Urmărirea penală începută împotriva lui G. C. de organele de poliție a fost confirmată de către prim-procurorul P. de pe lângă Judecătoria Cluj- Napoca și nu de către procurorul C. R., fapt pentru care afirmațiile persoanei vătămate conform cărora acesta ar fi „regizat"; întreaga operațiune de discreditare a sa și i-ar fi „. un dosar penal, sunt nefondate, nefiind susținute de nicio probă administrată în cauză.
Nu au fost identificate probe care să conducă la constatarea că procurorul C. R. la momentul extinderii cercetărilor nu s-a bazat pe existența unei suspiciuni rezonabile în sensul art.5 paragraf 1 lit.c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art.68/1 Cod procedură penală și a urmărit să extindă cercetările și să înceapă urmărirea penală în mod abuziv.
Respectarea sau nu a dispozițiilor legale în vigoare de către procurorul
C. R. pe parcursul instrumentării dosarului 6946/P/2011 este supusă controlului instanței de judecată, care se va pronunța și cu privire la vinovăția lui G. C.
G. C. pe parcursul desfășurării urmăririi penale avea posibilitatea legală să atace actele emise atât de procurorul de caz cât și de organele de urmărire penală care desfășurau ancheta.
În consecință s-a dispus neînceperea urmăriri penale în temeiul art.10 lit.d Cod procedură penală.
Instanța analizând actele dosarului de urmărire penală, constată că temeiul în baza căruia s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de petentul C. R. este eronat, în cauză fiind incidente dispozițiile art.10 lit.a Cod procedură penală și nu cele ale art.10 lit.d Cod procedură penală.
Astfel, potrivit prevederilor art.246 Cod procedură penală abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor constă în fapta funcționarului public care, în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, cu știință, nu îndeplinește un act ori îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane.
Rezultă așadar că nu intră sub incidența legii penale îndeplinirea corectă a atribuțiilor de serviciu.
În prezenta cauză, în urma actelor premergătoare efectuate în cauză a rezultat practic faptul că petentul Ciașu R. și-a îndeplinit corespunzător atribuțiile de serviciu.
Prin urmare câtă vreme nu s-a constatat că petentul nu a îndeplinit cu știință un act sau că a îndeplinit în mod defectuos, cu știință, un act, nu se poate susține existența vreunei fapte penale.
Doar în situația în care se constata neîndeplinirea unui act sau îndeplinirea defectuoasă a unui act urma să fie analizată latura subiectivă cu care ar fi acționat făptuitorul, în considerarea existenței unei conduite contrare legii penale.
Inexistența vreunei fapte penale în privința petentului R. C. reiese din chiar plângerea și declarația părții vătămate G. C., care s-a limitat la afirmații de ordin general, fără indicarea în concret a vreunei conduite ilegale a petentului.
Astfel, în plângerea formulată (f.24-28 dosar u.p.) G. C. arată că făptuitorii de rând 1-5 au ignorat autorizația nr.2. din (...) și avizul nr.15 din
(...) și cu concursul larg al petentului C. R. au pus la cale o înscenare judiciară de proporții, că făptuitorii 1-5 sub comanda făptuitorului 6 (C. R.) au fabricat un dosar penal contra lui G. C. și societății R. și că în cadrul acestui dosar de urmărire penală toate lucrările au fost la infinit prelungite, fiind depășit termenul de 6 luni de când a fost începută urmărirea penală, în condițiile în care timp de peste trei luni nu s-au efectuat acte de urmărire penală.
În declarația dată în (...) G. C. a arătat că a formulat plângere și împotriva procurorului C. R. pentru că acesta coordonează urmărirea penală, polițiștii consultându-se cu acesta, procurorul C. fiind cel care le spune ce să facă.
Mai arată G. C. în declarație că este nemulțumit de durata în care se desfășoară urmărirea penală.
G. C. nu a indicat în ce a constat concursul petentului C. R. la înscenarea sau fabricarea dosarului și nici acțiunile ori inacțiunile prin care petentul R. C. ar fi determinat prelungirea cercetărilor.
În aceste condiții plângerea lui G. C. nici măcar nu întrunește cerințele art.222 Cod procedură penală.
Nici organele de urmărire penală din prezentul dosar nu au identificat vreo conduită contară normelor legale a petentului Ciașu R..
În aceste condiții, simplul fapt că petentul C. R. a instrumentat dosarul penal nr.6946/P/2011 în care a fost cercetat G. C. nu echivalează cu existența faptei de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor.
Prin Decizia nr.44/2008 a Înaltei Curți de C. și Justiție, pronunțată în recurs în interesul legii, s-a stabilit că în cazul plângerii formulate în baza art.278/1 din Codul de procedură penală de persoana față de care s-a dispus netrimiterea în judecată și care solicită schimbarea temeiului de drept al soluției dispuse prin rezoluție sau ordonanță ori dispoziția cuprinsă în rechizitoriu, în ipoteza unei instrumentări complete, instanța poate dispune schimbarea acestuia în condițiile art.278/ alin.8 lit.b din Codul de procedură penală.
Pentru considerentele prezentate, în baza art.278/1 alin.8 lit.b Cod procedură penală instanța va admite plângerea formulată de către petentul
C. R., cu domiciliul procesual ales la P. de pe lângă Judecătoria Cluj- Napoca, cu sediul în C.-N., C. D. nr.2-4, camera 118, împotriva rezoluției din data de (...) a procurorului de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D. N. A., S. T. C., dosar nr.19/P/2012, cu privire la temeiul de drept al soluției dispuse față de petent și va dispune schimbarea temeiului de drept în baza căruia s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de petent pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev.de art.246 Cod penal, din art.10 lit.d Cod procedură penală în art.10 lit.a Cod procedură penală.
În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
În baza art.278/1 alin.8 lit.b Cod procedură penală admite plângerea formulată de către petentul C. R., cu domiciliul procesual ales la P. de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, cu sediul în C.-N., C. D. nr.2-4, camera 118, împotriva rezoluției din data de (...) a procurorului de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D. N. A., S. T. C., dosar nr.19/P/2012, cu privire la temeiul de drept al soluției dispuse față de petent și în consecință:
Dispune schimbarea temeiului de drept în baza căruia s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de petent pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev.de art.246 Cod penal, din art.10 lit.d Cod procedură penală în art.10 lit.a Cod procedură penală.
În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 8 octombrie 2012.
PREȘEDINTE GREFIER L. M. M. B.
Red.L.M./3 ex. (...)
| ← Decizia penală nr. 977/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 329/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
