Decizia penală nr. 1862/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M A N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)/a6
DECIZIA PENALĂ NR. 1862/R/2012
Ședința publică din 28 decembrie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : I. M., judecător JUDECĂTORI : M. R.
: D. P. G. : L. A. S.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D. de I. a I. de C. O. și T. - S. T. C. reprezentant prin D. D., procuror
S-au luat spre examinare recursurile declarate de inculpații N. A. I., A. R. S., V. I. C. și G. I., împotriva încheierii penale f. nr. din data de 19 decembrie
2012, pronunțată în dosar nr. (...) al T.ui M., având ca obiect menținerea stării de arest a acestora.
La apelul nominal efectuat în ședință publică se prezintă inculpaa N. A. I., în stare de arest, asistată de apărător desemnat din oficiu, avocat F. O. L., din Baroul Cluj, cu delegație la dosar ( f. 10), inculpatul A. R. S., în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat F. A., din Baroul Cluj, cu delegație la dosar ( f. 11 ), inculpatul G. I., în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat D. D.-C., din Baroul Cluj, cu delegație la dosar ( f. 12
) și inculpatul V. I. C., în stare de arest, asistat de apărător avocat M. N. în substituirea apărătoarei desemnate din oficiu, avocat G. A.-L., ambele din Baroul Cluj, cu delegații la dosar ( f. 13, 14 ).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care,
Inculpații N. A. I., A. R. S., V. I. C. și G. I., întrebați fiind, arată că îți menține recursurile formulate și se declară de acord cu asistența judiciară asigurată prin apărătorii desemnați din oficiu.
Nefiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Apărătoarea din oficiu a inculpatei N. A. I., solicită, în temeiul disp. art.
38515 pct. 2 Cod procedură penală raportat la art. 3002 și ale art. 160b Cod procedură penală, admiterea recursului promovat de către inculpată, casarea încheierii penale pronunțate de Tribunalul Maramureș la data de 19 decembrie
2012 și, rejudecând, să se dispună, în principal, revocarea măsurii arestului preventiv menținută față de inculpată și, în subsidiar, luarea unei măsuri neprivative de libertate, respectiv obligarea de a nu părăsi localitatea.
Arată că măsura arestării preventive a inculpatei a fost luată și, ulterior, menținută pe considerentul că raportat la probatoriul administrat în cauză s-a apreciat că există indicii în cazul prev. de art. 143 Cod procedură penală din care să rezulte că aceasta se face vinovată de săvârșirea faptelor care au fost reținute în sarcina sa prin rechizitoriu, precum și faptul că, cercetată în stare de libertate, aceasta ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, fiind astfel îndeplinite condițiile prev. de art. 148 lit. f Cod procedură penală.
Raportat la temeiurile care au stat la baza menținerii stării de arest preventiv apreciază că, dacă la început acestea au existat sau au avut o anumită justificare, pe parcurs, datorită perioadei lungi a arestului, aceasta fiind de aproximativ 7 luni de zile, acest pericol concret pentru ordinea publică s-a diminuat în mod evident, iar în prezent, acesta nu mai subzistă și nici nu au apărut temeiuri noi care să justifice privarea în continuare de libertate a inculpatei. Mai arată că la dosar nu există nicio probă care să ducă la concluzia că, cercetată în stare de libertate, inculpata ar periclita în vreun fel sau altul buna desfășurare a procesului penal sau că ar încerca zădărnicirea aflării adevărului în cauză, cu atât mai mult cu cât aceasta a declarat că dorește să se prevaleze de disp. art. 3201 Cod procedură penală. De asemenea, susține că nu există date din care să rezulte că inculpata ar pregăti săvârșirea de noi infracțiuni sau ar periclita ordinea publică, condiții pe care le apreciază că sunt indispensabile pentru luarea și menținerea unei măsuri atât de severe ca cea a arestului preventiv.
Datorită aspectelor evidențiate și având în vedere jurisprudența C.E.D.O. conform căreia raportat la datele concrete ale fiecărei spețe solicită să se aprecieze oportunitatea luării unei măsuri neprivative de libertate și nu măsura arestului preventiv, în condițiile în care regula este cercetarea în stare de libertate.
Mai arată că, potrivit prevederilor art. 136 alin. 8 Cod procedură penală, la alegerea unei măsuri preventive nu trebuie avute în vedere doar aspectele legate exclusiv de natura și gravitatea faptelor pentru care este cercetat inculpatul, dar și aspecte legate de persoana acestuia, cu precizarea că în speță inculpata este o persoană fără antecedente penale.
În ceea ce privește incidența art. 148 lit. f Cod procedură penală, care a stat la baza menținerii stării de arest preventiv, confirmă faptul că este îndeplinită condiția prevăzută de teza I referitoare la cuantumul pedepsei prevăzută de legiuitor pentru natura infracțiunilor reținute în sarcina inculpatei, acestea fiind sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, însă nu apreciază că este îndeplinită condiția prevăzută de teza a II-a referitoare la pericolul concret pe care inculpata l-ar prezenta în cazul cercetării în stare de libertate. C. că cele două condiții anterior redate trebuie îndeplinite în mod cumulativ pentru menținerea măsurii arestului preventiv.
Apreciază că și în cazul cercetării în stare de libertate, prin măsurile care se pot impune în sarcina inculpatei instanțele de judecată exercită un control efectiv asupra conduitei ulterioare a inculpatei, nerespectarea acesteia ducând la revocarea și înlocuirea cercetării în stare de libertate cu măsura arestului preventiv astfel încât și măsura neprivativă de libertate reprezintă o reacție a instanțelor de judecată cu privire la natura infracțiunilor săvârșite de către inculpată.
Pentru considerentele expuse solicită admiterea recursului, cu onorariu
FMJ.
Apărătorul din oficiu al inculpatului A. R. S., solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate, cu consecința revocării măsurii arestării preventive și cercetarea în stare de libertate a inculpatului. În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea sau
țara.
C. că gradul de pericol social al inculpatului nu este atât de ridicat pentru a se impune o măsură atât de severă ca cea a arestării și că lăsarea acestuia în libertate nu prezintă niciun pericol pentru ordinea publică, cu precizarea că inculpatul nu are intenția de a se sustrage de la cercetările ulterioare, de a influența aflarea adevărului sau de a săvârși noi infracțiuni.
Mai arată că activitatea infracțională a inculpatului este cunoscută în mare parte și că nu există probe concludente din care să rezulte chiar vinovăția acestuia. Precizează faptul că inculpatul se află în stare de arest de peste 8 luni de zile, astfel că scopul procesului penal a fost atins prin menținerea inculpatului în această stare pentru o perioadă atât de îndelungată. Astfel, susține că au fost trimiși în judecată un număr de 11 inculpați, dintre care doar 5 se află în stare de arest și apreciază că se impune același tratament pentru toți inculpații, respectiv cercetarea lor în stare de libertate.
Pentru motivele expuse solicită admiterea recursului, cu onorariu FMJ. Apărătoarea inculpatului V. I. C., solicită admiterea recursului inculpatului declarat împotriva încheierii penale din (...) a T.ui M., casarea acesteia și, rejudecând, să se dispună revocarea măsurii arestării preventive. Apreciază că la acest moment procesual nu sunt întrunite temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv. De asemenea, în baza art. 139 alin. 1 Cod procedură penală solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara. Mai arată că în acest moment procesual nu există date care să determine concluzia că inculpata ar încerca influențarea martorilor sau săvârșirea de noi infracțiuni. C. că timpul petrecut în stare de arest a contribuit la conștientizarea consecințelor faptelor și precizează faptul că inculpatul a fost anterior angajat în muncă în Italia.
În concluzie, solicită admiterea recursului, cu onorariu FMJ.
Apărătoarea din oficiu a inculpatului G. I., solicită admiterea recursului declarat de inculpat, casarea încheierii din data de 19 decembrie 2012 a T.ui M. și, rejudecând, să se dispună revocarea măsurii arestării preventive, cu consecința punerii în libertate a inculpatului, iar în subsidiar, să se dispună înlocuirea acesteia cu o măsură mai puțin restrictivă de libertate, respectiv aceea a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu sau țara.
C. că la acest moment nu mai subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive și nu există temeiuri noi care să impună menținerea în continuare, în stare de arest, a inculpatului. În acest sens arată că inculpatul este arestat din data de 27 martie 2012, respectiv de 9 luni de zile și consideră că prin trecerea timpului rezonanța faptei este mult atenuantă și diminuată, iar pericolul concret pentru ordinea publică practic nu mai există.
Mai arată că, pentru egalitate de tratament juridic, raportat la faptul că au fost trimiși în judecată 11 inculpați, se impune revocarea măsurii arestării preventive.
Pentru motivele redate solicită admiterea recursului.
Reprezentantul M.ui P. solicită, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, respingerea ca nefondate a recursurilor formulate de către inculpați împotriva încheierii penale din data de 19 decembrie 2012 a T.ui M., prin care a fost menținută starea de arest preventiv a acestora pentru următoarele motive:
În opinia sa încheierea penală recurată este legală, temeinică și judicios motivată și, în concordanță cu instanța fondului, consideră că temeiurile care au determinarea inițial luarea măsurii arestării preventive față de inculpați subzistă în continuare în cauză, fiind întrunite cumulativ condițiile prev. de art. 143 Cod procedură penală, în sensul că există indicii și probe care duc la bănuiala rezonabilă că inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată și, respectiv și cele prev. de art. 148 lit. f Cod procedură penală în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile prezumat a fi săvârșite de către inculpați, respectiv aceea de trafic de minori, prev. de art. 13 alin. 1, 2 și
3 din Legea nr. 678/2001 și cea prev. de art. 7 alin.1 din Legea nr.39/2003, constituire, aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat, este mai mare de 4 ani închisoare, iar lăsarea lor în libertate prezintă un pericol pentru ordinea publică.
În ceea ce privește disp. art. 143 Cod procedură penală solicită a se avea în vedere că atât instanța fondului cât și instanța de control judiciar au analizat în repetate rânduri existența indiciilor și probelor care conduc la bănuiala rezonabilă că inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată. Ca urmare, din perspectiva expusă, apreciază că existența lor a intrat în puterea autorității de lucru judecat.
Cu privire la disp. art. 148 lit. f Cod procedură penală arată că, în mod evident, prima condiție este îndeplinită, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile prezumate a fi săvârșite de către inculpați, pentru fiecare dintre aceștia și pentru fiecare infracțiune, este mai mare de 4 ani închisoare. De asemenea, apreciază că și cea de-a doua condiție este îndeplinită, respectiv că judecarea în continuare în stare de libertate a inculpaților prezintă un pericol concret pentru ordinea publică datorită gravității infracțiunilor prezumat a fi săvârșite, precum și a circumstanțelor reale, fiind vorba despre persoane minore care au fost exploatate de către inculpați și despre proliferarea acestui fenomen de o manieră explozivă în ultimul timp, având în vedere numărul mare de cauze de trafic de persoane care sunt numai la nivelul sau pe raza teritorială a Curții de A. C.
Dintr-o altă perspectivă solicită a se avea în vedere faptul că la data de 17 decembrie 2012, Curtea de A. C. a analizat existența temeiurilor arestării preventive a inculpaților, respectiv în număr cu circa 10-11 zile și, constatând că acestea subzistă, a respins recursul formulat de către inculpați împotriva încheierii penale pronunțate la data de 29 noiembrie 2012, dată la care a fost analizată de către instanța fondului în succesiunea procesului, existența temeiurilor anterior evidențiate. Astfel, formulează întrebarea retorică „ce a putut interveni în 10 zile ca, Curtea de A. C. să constate că temeiurile au dispărut?!"; și răspunde că „nimic";, cu precizarea că, în concordanță cu instanța fondului, temeiurile subzistă în continuare și ca atare solicită respingerea recursurilor formulate de către inculpați.
Inculpata N. A. I., având ultimul cuvânt, solicită cercetarea sa în stare de libertate raportat și la situația celorlalți coinculpați aflați în stare de libertate.
Inculpatul A. R. S., având ultimul cuvânt, solicită cercetarea sa în stare de libertate, cu precizarea că se află în stare de arest de 9 luni de zile și că este întreținător de familie.
Inculpatul V. I. C., având ultimul cuvânt, solicită cercetarea sa în stare de libertate, cu precizarea că în cursul celor 10 zile evidențiate de către procuror s- au deplasat la T. B. M., unde doi dintre inculpați au recunoscut și că în perioada reținută se afla în Italia, respectiv în perioada aprilie - decembrie 2011 și nu făcea parte din vreun grup infracțional.
Inculpatul G. I., având ultimul cuvânt, solicită cercetarea sa în stare de libertate.
C U R T E A
Prin încheierea penală din 19 decembrie 2012 a T.ui M., pronunțată în dosarul nr.(...), s-a respins cererea de revocare a măsurii arestării preventive formulată de inculpata N. A. I.
A fost respinsă cererea de revocare a măsurii arestării preventive formulată de inculpatul A. R. S.
Au fost respinse cererile de revocare a măsurii arestării preventive și de înlocuire a măsurii arestării preventive cu cea a obligării de a nu părăsi localitatea formulate de inculpatul G. I.
A fost respinse cererile de revocare a măsurii arestării preventive și de înlocuire a măsurii arestării preventive cu cea a obligării de a nu părăsi localitatea formulate de inculpatul G. V.
Au fost respinse cererile de revocare a măsurii arestării preventive și de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara formulate de inculpatul V. I. C.
În temeiul art. 3002 și art. 160b Cod procedură penală, s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților N. A. I. (nume anterioare DESTI și A., fiica lui C. și V., născută la 3 octombrie 1972 în Satu M., județul Satu M., CNP 2., arestată preventiv, aflată la Penitenciarul Gherla ), A. R.
S. (fiul lui E. și A. I., născut la 2 noiembrie 1989 în B. M., județul M., CNP 1., arestat preventiv, aflat la Penitenciarul Gherla), G. I. (fiul lui I. și M., născut la
20 septembrie 1972 în B. M., CNP 1., județul M., arestat preventiv, aflat la
Penitenciarul Gherla), G. VASILE (fiul lui D. și M., născut la 20 iunie 1944 în comuna B. de sub C., județul M., CNP 1., arestat preventiv, aflat la Penitenciarul Gherla), V. I. C. (fiul lui I. și E., născut la 18 aprilie 1979 în B. S., județul M., CNP 1., arestat preventiv, aflat la Penitenciarul Gherla) și, în consecință, s-au menținut arestarea preventivă a acestora.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul întocmit la 18 mai 2012 în dosarul nr. 43/D/P/2011
D.I.I.C.O.T. - Biroul teritorial M. a dispus trimiterea în judecată alături de alți 6 inculpați a inculpaților N. A. I. (pentru infracțiunile prev.de art. 7 alin.1 din Legea nr. 39/2003, de trafic de minori prev.de art. 13 alin.1,2,3 teza ultimă din Legea nr. 678/2001 cu aplic.art. 41 alin.2 C.pen., de prostituție prev.de art. 328 C.pen. cu aplic.art. 41 alin.2 C.pen. și de proxenetism prev.de art. 329 alin.1,2 C.pen. cu aplic.art. 41 alin.2 C.pen. toate cu aplic.art. 75 alin.1 lit.c C.pen. și a art. 33 lit.a C.pen.), A. R. S. (pentru infracțiunile prev.de art. 7 alin.1 din Legea nr. 39/2003, de trafic de minori prev.de art. 13 alin.1,2,3 teza ultimă din Legea nr. 678/2001 cu aplic.art. 41 alin.2 C.pen., toate cu aplic.art. 75 alin.1 lit.c C.pen. și a art. 33 lit.a C.pen.), G. I. (pentru infracțiunile prev.de art. 7 alin.1 din Legea nr.
39/2003, trafic de minori prev.de art. 13 alin.1,2,3 teza ultimă din Legea nr.
678/2001 cu aplic.art. 41 alin.2 C.pen. și de proxenetism prev.de art. 329 alin.1,2 C.pen. cu aplic.art. 41 alin.2 C.pen. toate cu aplic.art. 37 lit.b C.pen. și a art. 33 lit.a C.pen.), G. V. (pentru infracțiunile prev.de art. 7 alin.1 din Legea nr.
39/2003, de trafic de minori prev.de art. 13 alin.1,2,3 teza ultimă din Legea nr.
678/2001 cu aplic.art. 41 alin.2 C.pen. și de proxenetism prev.de art. 329 alin.1,2 C.pen. cu aplic.art. 41 alin.2 C.pen. toate cu aplic.art. 33 lit.a C.pen.) și V. I. C. (pentru infracțiunile prev.de art. 7 alin.1 din Legea nr. 39/2003 și de trafic de minori prev.de art. 13 alin.1,2,3 teza ultimă din Legea nr. 678/2001 ambele cu aplic.art. 75 alin.1 lit.c C.pen. și a art. 33 lit.a C.pen.).
La această instanță s-a format dosarul nr. (...), cauza fiind în prezent în faza de judecată.
Procedând la verificarea din oficiu a legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a celor cinci inculpați mai sus menționați, precum și la examinarea cererilor acestora de revocare a măsurii arestării preventive și de înlocuire a acestei măsuri cu cea a obligării de a nu părăsi localitatea (aceasta din urmă fiind formulată de inculpații G. V. și G. I.) și țara (formulată de inculpatul
V. I. C.), tribunalul a reținut următoarele:
Prin încheierea penală nr. 168 din 27 martie 2012 a T.ui M. s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților N. A. I., A. R. S., G. I., G. V., V. I. C. pe o perioadă de 29 de zile ((...) - (...) inclusiv), în temeiul art. 148 lit.f C.
În considerentele încheierii s-a reținut, în esență, că există indicii temeinice în sensul că inculpata N. A. I. a inițiat și a constituit un grup infracțional organizat având ca obiectiv traficarea de tinere minore (preponderent), dar și majore în scopul exploatării sexuale pe raza mai multor localități din județele M. și Satu M., grupul funcționând până în cursul lunii martie 2012 când activitatea sa a fost întreruptă prin intervenția organelor de urmărire penală. După ce a fost cooptat în grupul infracțional organizat de către inculpata N. A. I., inculpatul A. R. S. a participat activ la exploatarea sexuală a victimelor având un rol determinat în exploatarea sexuală a acestora, fiind folosit la depistarea de tinere minore și la ademenirea acestora sub pretextul de relații sentimentale. Inculpatul G. I., cooptat fiind de inculpata N. A. I. în grupul infracțional organizat, oferea găzduire victimelor și le exploata împreună cu aceasta, convingându-le de necesitatea acceptării practicării prostituției, motivând că, altfel, nu există surse de subzistență și căutând și racolând clienți cu care părțile vătămate să întrețină relații contra cost. Inculpatul G. V. a sprijinit grupul infracțional organizat constituit de inculpata N. A. I., executând acte materiale repetate specifice infracțiunilor de trafic de minori și proxenetism, facilitând exploatarea sexuală a mai multor tinere atât în perioada în care acestea erau minore, cât și după ce au devenit majore, beneficiind de sumele de bani obținute în acest mod (în concret a pus la dispoziția inculpatei N. apartamentul său situat în municipiul B. M., B-dul B., nr.34A/6, apartament ce era folosit în vederea întreținerii de relații sexuale contra cost, încasând o parte din sume). După cooptarea sa de către inculpata N. A. I., inculpatul V. I. C. a avut ca rol exploatarea victimelor, supravegherea acestora în timpul exploatării lor, găsirea de clienți și însușirea sumelor de bani rezultate.
Această încheiere a fost menținută prin decizia penală nr. 540/R/2012 a
Curții de A. C.
Prin încheierea penală nr. 220 din 23 aprilie 2012 a T.ui M. s-a prelungit cu 30 zile perioada arestului preventiv a celor cinci inculpați mai sus menționați
(25 aprilie 2012-24 mai 2012 inclusiv) - soluție menținută prin încheierea penală nr. 639/R/2012 a Curții de A. C.
Raportat la ansamblul probelor aflate la dosar (o analiză a lor detaliată în această fază a procesului penal nu este posibilă), văzând și faptul că acești cinci inculpați au fost trimiși în judecată pentru presupusele fapte pentru care au fost arestați preventiv, tribunalul a apreciat că, în speță, există indicii în sensul celor prev.de art. 143 C. Există astfel indicii în sensul că inculpata N. A. I. a inițiat și a constituit un grup infracțional organizat având ca și scop traficarea de tinere
(minore și majore) în vederea exploatării lor sexuale, că inculpatul A. R. S. a fost cooptat în acest grup de inculpata N. A. I., a fost folosit la depistarea de tinere minore și la ademenirea lor sub pretextul întreținerii unor relații de prietenie. Se presupune că inculpatul G. I. a oferit găzduire victimelor și le-a exploatat împreună cu inculpata N. A. I., convingându-le de necesitatea acceptării practicării prostituției cu motivarea că altfel nu există surse de subzistență, căutând clienți cu care părțile vătămate să întrețină relații intime în schimbul unor sume de bani. Se prezumă că inculpatul G. V. a facilitat exploatarea sexuală a mai multor tinere, beneficiind de sumele obținute astfel (i-a pus inculpatei N. A. I. la dispoziție apartamentul său din B. M., B-dul B., nr. 34A/6 pentru întreținerea de relații intime în schimbul unor sume de bani, beneficiind de o parte din acestea). Inculpatul V. I. C. se presupune că le-a supravegheat pe victime, le-a căutat clienți și a beneficiat de sumele de bani obținute.
Pedeapsa prevăzută de lege pentru presupusele fapte pentru care acești inculpați au fost arestați preventiv este închisoare mai mare de 4 ani și lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret ridicat pentru ordinea publică, acesta rezultând din natura și gravitatea presupuselor fapte (dată de modalitatea mai sus descrisă în care se presupune că au fost comise și din caracterul lor repetat), chiar dacă inculpații N. A. I., A. R. S., G. V. și V. I. C. nu au antecedente penale
(inculpatul G. I. a suferit anterior mai multe condamnări pentru infracțiuni de furt calificat și o tâlhărie, ultima condamnare fiind din anul 2001). Raportat la acest grad ridicat de pericol social al acestora, luarea unei alte măsuri preventive neprivative de libertate (măsura obligării de a nu părăsi localitatea față de inculpatul G. V. sau țara față de inculpatul V. I. C.) nu este suficientă.
Apărările formulate de inculpatul G. V. cu referire la problemele sale de sănătate nu au putut fi primite în condițiile în care, potrivit art. 1391 C., administrația locului de deținere are obligația, în cazul în care se constată că inculpatul arestat nu poate fi tratat în rețeaua sanitară a A.N.P., de a dispune efectuarea tratamentului sub pază permanentă în rețeaua sanitară a M.ui Sănătății P.e.
S-a respins și apărarea inculpaților N. A. I. și A. R. potrivit căreia nu au intenția de a se sustrage și de a influența probele, a inculpatului G. I. că nu va influența aflarea adevărului și a inculpatului V. I. C. că nu se va sustrage în condițiile în care nici nu au fost arestați preventiv și în temeiul art. 148 lit. a,b Cod procedură penală.
Întrucât măsura arestării preventive a inculpaților s-a luat cu respectarea dispozițiilor legale existente în această materie, iar temeiul care a stat la baza luării ei se menține, s-au respins cererile de revocare a măsurii arestării preventive formulate de toți inculpații, cerințele prev.de art. 139 alin.2 C. nefiind îndeplinite.
Apărarea formulată de inculpatul G. I. în sensul că se va prevala de disp.art. 3201 C., s-a respins aceasta neconstituind un motiv suficient pentru a fi pus în libertate, urmând a fi avut în vedere cu ocazia soluționării cauzei pe fond.
Durata arestării preventive a celor cinci inculpați se încadrează în limitele unui termen rezonabil.
Pentru toate aceste motive s-a menținut starea de arest preventiv a acestora.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpații N. A. I., A. R. S., G. I. și V. I. C. solicitând casarea încheierii penale atacate și rejudecând cauza, în principal, revocarea măsurii arestării preventive și punerea lor de îndată în libertate, iar în subsidiar, înlocuirea acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
S-a arătat în motivarea recursurilor (în esență, motivele fiind aceleași pentru toți inculpații) că în cauză nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, pericolul concret pentru ordinea publică a lăsării inculpaților în libertate nefiind dovedit, și chiar dacă a existat la începutul urmăririi penale,acesta s-a estompat odată cu trecerea timpului în care aceștia au fost arestați.
Analizând încheierea atacată ,pe baza actelor și lucrărilor dosarului,Curtea constată nefondate recursurile în cauză, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Inculpații recurenți sunt judecați în dos. nr.(...) al T.ui M. pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 7 alin.1 din Legea nr. 39/2003, trafic de minori prev. de art. 13 alin.1,2,3 teza ultimă din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin.2
C.pen., toate cu aplic. art. 75 alin.1 lit.c C.pen., iar inculpatul G. I. și pentru proxenetism prev. de art. 329 alin.1,2 C.pen. cu aplic.art. 41 alin.2 C.pen. și cu aplic. art. 37 lit.b C.pen.
Arestarea inculpaților s-a dispus la 27 martie 2012 prin încheierea penală nr.168/2012 pronunțată de Tribunalul Maramureș temeiurile arestării fiind cele prev. de art.143 rap. la art.148 alin.1 lit.f C., ulterior, măsura fiind prelungită și, respectiv, menținută succesiv după sesizarea instanței la 22 mai 2012.
Și la termenul din 19 decembrie 2012, instanța învestită cu soluționarea fondului cauzei, procedând din nou la verificarea legalității și temeiniciei arestării preventive a inculpaților recurenți în virtutea dispoz. art.300/2 rap. la art.160/b C., în mod întemeiat a menținut măsura preventivă.
Aceasta deoarece, în mod corect s-a constatat că subzistă indiciile temeinice în sensul art.68/1 C., respectiv, date din care rezultă presupunerea rezonabilă a comiterii de către inculpați a faptelor pentru care au fost arestați și, ulterior trimiși în judecată, constând în aceea că, inculpata N. A. I. a inițiat și a constituit un grup infracțional organizat având ca obiectiv traficarea de tinere minore (preponderent), dar și majore în scopul exploatării sexuale pe raza mai multor localități din județele M. și Satu M., grupul funcționând până în cursul lunii martie 2012, când activitatea sa a fost întreruptă prin intervenția organelor de urmărire penală. După ce a fost cooptat în grupul infracțional organizat de către inculpata N. A. I., inculpatul A. R. S. a participat activ la exploatarea sexuală a victimelor având un rol determinat în exploatarea sexuală a acestora, fiind folosit la depistarea de tinere minore și la ademenirea acestora sub pretextul de relații sentimentale. Inculpatul G. I., cooptat fiind de inculpata N. A. I. în grupul infracțional organizat, oferea găzduire victimelor și le exploata împreună cu aceasta, convingându-le de necesitatea acceptării practicării prostituției, motivând că, altfel, nu există surse de subzistență și căutând și racolând clienți cu care părțile vătămate să întrețină relații contra cost. Inculpatul G. V. a sprijinit grupul infracțional organizat constituit de inculpata N. A. I., executând acte materiale repetate specifice infracțiunilor de trafic de minori și proxenetism, facilitând exploatarea sexuală a mai multor tinere atât în perioada în care acestea erau minore, cât și după ce au devenit majore, beneficiind de sumele de bani obținute în acest mod (în concret a pus la dispoziția inculpatei N. apartamentul său situat în municipiul B. M., B-dul B., nr.34A/6, apartament ce era folosit în vederea întreținerii de relații sexuale contra cost, încasând o parte din sume). După cooptarea sa de către inculpata N. A. I., inculpatul V. I. C. a avut ca rol exploatarea victimelor, supravegherea acestora în timpul exploatării lor, găsirea de clienți și însușirea sumelor de bani rezultate.
Aceste indicii rezultă din probele avute în vedere cu ocazia luării măsurii arestării preventive a inculpaților, precum și cele administrate ulterior în cursul urmăririi penale și care, au fundamentat trimiterea în judecată.
Apoi, în mod întemeiat, judecătorul a constatat că subzistă și condițiile prev. de art.148 lit.f C., în sensul că inculpații sunt acuzați de a fi comis infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
La aprecierea pericolului concret pentru ordinea publică, instanța a avut în vedere în mod justificat, atât gravitatea acuzațiilor aduse inculpaților (gravitate dată de modalitatea în care se susține că acestea au fost comise, perioada și amploarea activității infracționale, nr. persoanelor implicate), precum și amploarea ce a luat-o în ultima vreme acest fenomen privind traficul de persoane și exploatarea acestora, astfel că luarea de măsuri preventive față de persoane bănuite de comiterea unor astfel de infracțiuni grave la momentul oportun este de natură de a induce în sânul societății un sentiment de securitate și de percepere ca eficientă a reacției autorităților statului.
Circumstanțele personale sau apărările invocate de inculpați (atitudinea procesuală - inculpatul G., care a arătat că dorește să se prevaleze de dispoz. art.320/1 C.), ori lipsa antecedentelor penale (inculpații A. și V.), chiar reale fiind, nu sunt de natură a determina o schimbare a temeiurilor arestării, care subzistă și s-a arătat, de ce impun în continuare, privarea de libertate a inculpaților.
În ceea ce privește depășirea duratei rezonabile a unei detenții provizorii, se apreciază neîntemeiată critica recurenților, prin raportare și la jurisprudența CEDO, care a statuat că termenul rezonabil este stabilit în funcție de mai mulți factori - complexitatea cauzei, comportamentul autorităților și a părților, în speță neidentificându-se un comportament imputabil autorităților sau părților, care să fi determinat prelungirea în timp a procedurii judiciare și, implicit, a sării de arest.
Potrivit art.6 pct.1 din Convenția europeană a drepturilor omului, orice persoană învinuită de săvârșirea unei infracțiuni are dreptul să obțină, într-un termen rezonabil, o „decizie definitivă"; cu privire la temeinicia și legalitatea acuzației ce i se aduce. Instanța europeană a făcut sublinierea, de principiu, că scopul acestui text al Convenției este ca persoanele aflate în această situație „să nu rămână multă vreme, nejustificat, sub o asemenea acuzație";. ( cauza Eckle c. Germaniei din 27 iunie 1968).
Ori, văzând complexitatea deosebită a cauzei, numărul mare de părți, modul în care s-a desfășurat procedura judiciară până în prezent, urmărirea penală fiind finalizată și cercetarea judecătorească în curs de demarare, apreciem că autorităților judiciare naționale nu li se poate imputa nimic sub aspectul diligențelor depuse până la acest moment, pentru desfășurarea conformă a procedurilor.
Pentru toate aceste considerente, constatând că nu există motive de nelegalitate sau de netemeinicie a încheierii atacate, recursurile declarate în cauză sunt nefondate, urmând a fi respinse ca atare în baza art. 385/15 pct.1 lit.b C.p.p.
Va stabili în favoarea Baroului C. suma de câte 100 lei ce se va avansa din fondul M.ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărătorii din oficiu, av. Grga, F., F. D..
Va obliga pe recurenți să plătească în favoarea statului suma de câte 400 lei cheltuieli judiciare, din care câte 100 lei reprezentând onorariu avocațial, pentru fiecare inculpat.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpații N. A. I., A. R. S., G. I., V. I. C., deținuți în Penitenciarul Gherla împotriva încheierii penale f.nr. din 19 decembrie 2012 a T.ui M..
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de câte 100 lei ce se va avansa din fondul M.ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, av. Grga,
F., F. D..
Obligă pe recurent să plătească în favoarea statului suma de câte 400 lei cheltuieli judiciare, din care câte 100 lei reprezentând onorariu avocațial, pentru fiecare inculpat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 28 decembrie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
I. M. M. R. D. P.
L. A. S.
G.,
Dact.I.M./Dact.S.M
4 ex./(...) Jud.fond. B. C.
| ← Decizia penală nr. 1372/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 977/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
