Decizia penală nr. 601/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)/a1
DECIZIA PENALĂ NR. 601/R/2012
Ședința publică din data de 18 aprilie 2012
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : M. R. JUDECĂTORI : A. D. L. I. C. M.
G. : T. G.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D. de I. a I. de C. O. și T. - S. T. C. reprezentant prin P. : D. D.
S-a luat spre examinare cauza penală având ca obiect recursul declarat de către inculpatul B. M. A. împotriva încheierii penale din data de 10 aprilie 2012 pronunțată în dosar nr. (...) al T. M., având ca obiect menținerea stării de arest preventiv a inculpatului.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul B. M. A., aflat în stare de arest preventiv asistat de apărător ales, av. Cioltea Octavian, cu delegație avocațială la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se prezintă apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului, av. P. D. G., care solicită a se constata încetat mandatul de asistență juridică al apărătorului din oficiu și acordarea onorariului avocațial parțial.
Inculpatul B. M. A., întrebat fiind de către instanță, arată că își menține recursul declarat în cauză.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatului B. M. A. solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și a se constata că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv nu mai subzistă, cu consecința revocării măsurii arestului preventiv și punerea în libertate a inculpatului. S. a se avea în vedere că din punct de vedere al probațiunii de la ultima menținere a stării de arest până la momentul pronunțării încheierii atacate nu s-a schimbat nimic, ci a fost doar prezentat materialul de urmărire penală și a fost înaintat dosarul instanței de judecată. Cu toate acestea, prima instanță a reținut ca temei de menținere a stării de arest dispozițiile art. 148 lit. f C., respectiv cuantumul pedepselor prevăzute de lege pentru infracțiunile imputate inculpatului și împrejurarea că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
În acest sens învederează instanței că inculpatul a fost trimis în judecată pentru comiterea a trei acte materiale de vânzare a unei cantități totale de 5,3 grame de hașiș unui investigator sub acoperire, cu mențiunea că nici prin actul de sesizare nu se reține că inculpatul ar fi săvârșit această faptă pentru obținerea de foloase materiale. A., inculpatul și-a procurat cantitatea de droguri pentru consum propriu, la solicitarea unui prieten a fost convins să vândă în trei rânduri cantitatea totală de 5,3 grame hașiș investigatorului sub acoperire.
Consideră că procurorul de caz a sesizat că la momentul judecării recursului la încheierea de menținere a stării de arest anterioară s-a formulat opinie separată de către unul dintre judecătorii din completul de recurs, astfel că a apreciat că mai trebuie „adăugat"; ceva la învinuire, respectiv că inculpatul a folosit câteva țigări pentru consum propriu în casă sau în magazia unde lucrează. S. a se avea în vedere că inculpatul a recunoscut aceste aspecte, precum și că arestarea acestuia s-a dispus doar pentru comiterea infracțiunii de trafic de droguri. Mai arată că de la momentul arestării inculpatului declarațiile sincere ale acestuia au condus la finalizarea cercetărilor și înaintarea dosarului instanței de judecată.
De asemenea, solicită a se avea în vedere că situația clientului său este diferită față de cea a coinculpaților din dosar, care nu au declarat recurs, dar în sarcina cărora se reține o cantitate mult mai mare de droguri, ce însă nu are legătură și cu inculpatul B.
Totodată, arată că inculpatul nu a negat comiterea faptelor imputate, ci a recunoscut săvârșirea acestora, precizând în fața instanței de fond că înțelege să se prevaleze de dispozițiile art. 3. C., aspecte pe care de altfel le-a menționat și în fața procurorului, conduita sa fiind cea care a condus la finalizarea urmăririi penale într-un interval de timp relativ scurt. De asemenea, pe rolul C. de A. C. au mai existat dosare unde deși inculpații din acele cauze precizau că au fumat în camere și apartamente nu s-au reținut aceste aspecte, respectiv infracțiunea prev. de art. 4 din Legea
143/2000.
S. a se avea în vedere și circumstanțele de ordin personal ale inculpatului, care are vârsta de 30 de ani, are o societate comercială pe care o conduce împreună cu mama sa, în activitatea sa este ajutat de fratele său și nu a comis faptele imputate, pe care le-a recunoscut de altfel, pentru obținerea unor foloase materiale ilicite. De asemenea, perioada petrecută de inculpat în stare de arest a fost suficientă pentru ca acesta să realizeze consecințele faptelor sale, învățând mai multe în această perioadă decât în întreaga viață, înțelegând că s-a ajuns prea departe. În aceste condiții apreciază că la dosar nu există alte probe din care să rezulte vreun impediment pentru cercetarea în stare de libertate a inculpatului.
Învederează și împrejurarea că în cauză s-a luat măsura sechestrului asigurator, dar ulterior, după ce s-a stabilit că autoturismul inculpatului nu a fost folosit pentru comiterea infracțiunilor, această măsură a fost ridicată.
Pentru toate aceste motive, dacă se crede că o măsură de punere în libertate pură și simplă nu este suficientă, solicită înlocuirea arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, cu precizarea că inculpatul va respecta toate obligațiile impuse.
Reprezentantul Parchetului în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b C. solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii penale pronunțate de către Tribunalul Maramureș ca temeinică și legală. Apreciază că temeiurile ce au determinat arestarea preventivă a inculpatului subzistă în continuare, fiind întrunite cumulativ dispozițiile art. 143 C., existând indicii și probe că acesta a săvârșit infracțiunile imputate și cele prev. de art.
148 lit. f C., respectiv că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de trafic de droguri este mai mare de 4 ani închisoare, iar lăsarea în acest moment a inculpatului în stare de libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică. S. a se avea în vedere că probele indicate sunt expuse la fila nr. 6 din încheierea penală atacată, acestea fiind suficiente pentru a conduce la bănuiala că infracțiunile au fost comise. De asemenea, pe fondul dezvoltării fără precedent a faptelor de această natură, care provoacă un impact negativ în rândul comunității, cercetarea în stare de libertate a inculpatului ar induce un sentiment de insecuritate și neîncredere în actul de justiție și pot constitui o încurajare pentru unele persoane. Pentru toate aceste motive solicită respingerea recursului.
Inculpatul B. M. A., având ultimul cuvânt, arată că regretă comiterea faptelor și solicită cercetarea în stare de libertate, precizând că recunoaște tot ce i se reține în sarcină, motiv pentru care va solicita aplicarea dispozițiilor art. 3. C. Mai arată că a realizat consecințele faptelor sale și că are o societate comercială, având venituri din care să trăiască.
C U R T E A :
Prin încheierea penală din data de 10 aprilie 2012 pronunțată în dosarul nr. (...) al T. M. s-au respins cererile de revocare a măsurii arestării preventive și înlocuire a acestei măsuri, formulate de inculpații I. R. P., B. M. A. și C. D. N. prin apărători.
În temeiul art. 160 Cod procedură penală raportat la art. 3001 Cod procedură penală s-a constatat din oficiu legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților I. R. P. (porecla „Chelu";, CNP 1., fiul lui P. și I.-Ana, născut la (...) în Negrești-Oaș, jud. Satu Mare, domiciliat în S., str. M. Eminescu nr. 28A, jud. M.), trimis în judecată pentru infracțiunile de trafic de droguri de risc prev. de art. 2 alin.1 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal, trafic de droguri de risc în forma introducerii acestora fără drept în țară prev. de art. 3 alin.1 din Legea nr.
143/2000 cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal și deținere de droguri de risc fără drept în vederea consumului propriu prev. de art. 4 alin.1 din Legea nr.
143/2000 cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal, toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal; B. M. A. (CNP 1., fiul lui G. și F.-F., născut la (...) în Baia Mare, jud. M., domiciliat în S., str. Tineretului nr. 27, jud. M.), trimis în judecată pentru infracțiunile de trafic de droguri de risc prev. de art. 2 alin.1 din Legea nr. 143/2000, deținere de droguri de risc fără drept în vederea consumului propriu prev. de art. 4 alin.1 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și punerea la dispoziție, cu știință, cu orice titlu, a unui local, a unei locuințe sau a oricărui alt loc amenajat, în care are acces publicul, pentru consumul ilicit de droguri ori tolerarea consumului ilicit în asemenea locuri, prev. de art. 5 alin.1 din Legea nr.
143/200, cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal, toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, și C. D. N., (zis „Țupi";, CNP 1., fiul lui A.-S. și F.-G., născut la (...) în Baia Mare, jud. M., domiciliat în Baia Mare, str. Gării nr. 16/78, jud. M., trimis în judecată pentru infracțiunile de trafic de droguri de risc prev. de art. 2 alin.1 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal și deținere de droguri de risc fără drept în vederea consumului propriu prev. de art. 4 alin.1 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal și, în consecință, s-a menținut măsura arestării preventive a acestora.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul din (...) dat în dosar nr. 78D/P/2011 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D. de I. a I. de C. O. și T. - B. teritorial M., au fost trimiși în judecată inculpații I. R. P. pentru infracțiunile de trafic de droguri de risc prev. de art. 2 alin.1 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal, trafic de droguri de risc în forma introducerii acestora fără drept în țară prev. de art. 3 alin.1 din Legea nr.
143/2000 cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal și deținere de droguri de risc fără drept în vederea consumului propriu prev. de art. 4 alin.1 din Legea nr.
143/2000 cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal, toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal B. M. A. pentru infracțiunile de trafic de droguri de risc prev. de art. 2 alin.1 din Legea nr. 143/2000, deținere de droguri de risc fără drept în vederea consumului propriu prev. de art. 4 alin.1 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal și punerea la dispoziție, cu știință, cu orice titlu, a unui local, a unei locuințe sau a oricărui alt loc amenajat, în care are acces publicul, pentru consumul ilicit de droguri ori tolerarea consumului ilicit în asemenea locuri, prev. de art. 5 alin.1 din Legea nr.
143/200, cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal, toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, și C. D. N. pentru infracțiunile de trafic de droguri de risc prev. de art. 2 alin.1 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal și deținere de droguri de risc fără drept în vederea consumului propriu prev. de art. 4 alin.1 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
Inculpații I. R. P., B. M. A. și C. D. N. au fost cercetați în stare de arest preventiv.
Față de inculpați s-a dispus începerea urmăririi penale la data de (...) (B. M. A.) și (...) (I. R. P.), respectiv (...) pentru C. D. N., iar în cursul urmăririi penale a fost extinsă și la alte fapte și persoane implicate. Acțiunea penală s-a pus în mișcare prin ordonanțele procurorului emise la data de (...).
Inițial, prin încheierea penală nr. 141 din 21 martie 2012 a T. M. s-a admis propunerea formulată de D. de I. a I. de C. O. și T. - B. T. M. și în temeiul art. 1491, 148 lit. f C., s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților I. R. P., B. M. A. și C. D. N., pe o durată de 29 de zile, împotriva cărora s-au emis mandate de arestare preventivă cu începere de la data de 21 martie
2012 și până la 18 aprilie 2012 inclusiv, reținându-se în esență doar o singură infracțiune în sarcina acestora, și anume că în perioada septembrie
2011 - martie 2012 aceștia s-au implicat în mod susținut în săvârșirea repetată a infracțiunii de trafic de droguri de risc prev. de art. 2 alin.1 din
Legea nr. 143/2000, desfășurând acte materiale ale acestui tip de infracțiune pe raza județului M.. Inculpații - care se cunosc și domiciliază toți pe raza orașului S., jud. M. - au desfășurat activități de procurare de droguri de risc (cannabis), de păstrare a acestora în diverse locații și de distribuire a lor unui cerc larg de consumatori, fie prin oferire directă, fie prin vânzare.
După înregistrarea dosarului la instanță, procedând în conformitate cu prev. art.160 raportat la art.3001 Cod procedură penală, respectiv verificând din oficiu legalitatea și temeinicia arestării preventive, instanța a constatat că măsura preventivă a fost dispusă cu respectarea dispozițiilor legale și a tuturor garanțiilor procesuale.
De asemenea, temeiurile care au determinat arestarea inculpaților s-a apreciat că subzistă și în prezent, impunându-se în continuare privarea acestora de libertate. A., din actele de urmărire penală s-a apreciat că sunt indicii că au comis faptele ce formează obiectul învinuirii, relevante în acest sens fiind declarațiile lor, ale altor persoane care au cunoștință de activitățile inculpaților, interceptări ale convorbirilor telefonice ale acestora, procesele verbale ale investigatorilor sub acoperire rezultate în urma activităților autorizate, procesele-verbale de investigare, procesele verbale de percheziție domiciliară (vol. III din dosarul de urmărire penală), rapoartele de constatare tehnico - științifică.
T. a constatat că în cauză își găsesc aplicabilitatea condițiile cerute de dispozițiile art. 148 lit. f din Codul de procedură penală, atât în ceea ce privește existența unor probe că lăsarea în libertate a acestora ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică cât și în ceea ce privește limita de pedeapsă prevăzută de lege pentru sancționarea faptelor pentru care sunt cercetați inculpații.
Arestarea inculpaților s-a reținut că se circumscrie dispozițiilor legale prevăzute de normele interne și de cele ale C. E. a D. Omului care, în art. 5 paragraful 1 lit. c, admit privarea de libertate a unei persoane „dacă a fost arestată sau reținută în vederea aducerii sale în fața autorității judiciare competente sau când există motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune sau când există motive temeinice de a crede necesitatea de a o împiedica să săvârșească o infracțiune sau să fugă după săvârșirea acesteia";.
Prevederile Codului de procedură penală, mai exact cele ale art. 146, fac trimitere la condițiile prevăzute în art. 143 în prezența cărora se poate dispune arestarea preventivă a inculpatului. A., este necesar ca la luarea unei măsuri preventive privative de libertate să se aibă în vedere existența unor probe sau indicii temeinice că s-a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală. Convenția condiționează legalitatea privării de libertate de existența unor motive verosimile, temeinice, că s-a săvârșit o infracțiune. Noțiunea de
„. verosimile"; a fost interpretată de Curte în sensul existenței unor date, informații care să convingă un observator obiectiv că este posibil ca acea persoană să fi săvârșit infracțiunea respectivă. Aceste date nu trebuie să aibă aceeași forță cu cele necesare pentru a justifica o condamnare sau pentru a formula o acuzare, nefiind necesar ca persoana să fie într-un final acuzată sau trimisă în judecată. Scopul reținerii este să se continue cercetările, urmând să se confirme sau să se infirme motivele care constituie temei al arestării. Caracterul temeinic al acestor motive, necesar pentru a nu se lua măsuri arbitrare, urmează a fi stabilit în funcție de circumstanțele cauzei.
Pentru toate considerentele de mai sus, instanța de fond a apreciat că acuzațiile sunt plauzibile, în cauză existând date suficiente din care să se poată trage presupunerea că inculpații ar fi săvârșit faptele pentru care au fost trimiși în judecată.
Pentru considerente anterior expuse și dat fiind faptul că nu au intervenit schimbări a împrejurărilor și temeiurilor care au determinat arestarea preventivă a inculpaților, cel puțin în această frază procesuală, adică înainte de audierea acesteia, s-a menținut arestarea preventivă a acestora.
Împotriva acestei încheieri, inculpatul B. M. A. a declarat recurs, solicitând instanței admiterea acestuia, cu consecința revocării sau înlocuirii măsurii arestării preventive cu o măsură neprivativă de libertate, apreciindu- se că în principal nu mai subzistă temeiurile ce au determinat luarea acesteia iar, în subsidiar, acestea s-au modificat odată cu finalizarea urmăririi penale și trimiterea în judecată a inculpatului, care intenționează să se prevaleze de prevederile art. 3. C. pe parcursul judecății, neexistând astfel posibilitatea de a influența buna derulare a procesului penal.
Analizând recursul declarat, prin prisma actelor de la dosar, a dispozițiilor legale în materie și a motivelor invocate, Curtea apreciază, cu opinie majoritară, că acesta este fondat.
Inculpatul a fost arestat preventiv pe o durată de 29 de zile la data de
21 martie 2012, reținându-se la acel moment doar o singură infracțiune în sarcina acestuia, și anume că în perioada septembrie 2011 - martie 2012 împreună cu ceilalți doi inculpați, în mod repetat, au comis infracțiunea de trafic de droguri de risc prev. de art. 2 alin.1 din Legea nr. 143/2000, desfășurând acte materiale ale acestui tip de infracțiune pe raza județului M..
Până la momentul trimiterii în judecată, față de inculpatul recurent s- au extins cercetările, acesta fiind pus sub acuzare și pentru comiterea infracțiunilor de deținere de droguri de risc fără drept în vederea consumului propriu prev. de art. 4 alin.1 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și punerea la dispoziție, cu știință, cu orice titlu, a unui local, a unei locuințe sau a oricărui alt loc amenajat, în care are acces publicul, pentru consumul ilicit de droguri ori tolerarea consumului ilicit în asemenea locuri, prev. de art. 5 alin.1 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal, toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
Potrivit prevederilor art. 136 alin. 8 C., alegerea măsurii preventive ce urmează a fi luată sau menținută ulterior în cursul urmăririi penale și a judecății se face ținându-se seama de scopul acesteia, gradul de pericol social al infracțiunii, de sănătatea, vârsta, antecedentele și alte situații privind persoana față de care se ia măsura.
Măsura arestării preventive este una de excepție și nu este o măsură colectivă, ci una individuală, astfel că situația fiecărui inculpat trebuie analizată în mod separat.
În sarcina inculpatului B. M. A. s-a reținut la momentul arestări preventive săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc prev. de art. 2 alin.1 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin.2 C.pen, însă cu privire la o cantitate mult mai mică de droguri decât în cazul celorlalți doi inculpați. La locuința inculpatului, cu ocazia percheziției domiciliare au fost descoperite circa 5 gr. de cannabis, în timp ce la locuința inculpatului C. D.
N. 225 de grame de cananbis. D. la acestea se adaugă numărul redus de acte materiale de trafic săvârșite de inculpatul B. M. A., acte ce au vizat cantități infime de droguri (până în 2 grame), caracterul ocazional al acestora, împrejurarea că inculpatul a manifestat o cooperare totală cu organele de anchetă, indicând și alte persoane cărora le-a furnizat sau de la care a primit droguri în cantități reduse și doar pentru consum propriu, se poate desprinde concluzia că menținerea măsurii arestării preventive față de acesta, în acest moment procesual, este excesivă.
În acest moment, urmărirea penală a fost finalizată, inculpatul a fost trimis în judecată, acesta a avut o atitudine sinceră, precizând de unde a achiziționat droguri, cantitatea de droguri a fost găsită la domiciliul inculpatului I., este la prima confruntare cu legea penală, are o afacere personală din care își câștigă în mod onest existența, astfel că față de acesta nu se poate aprecia că subzistă pericolul pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta lăsarea sa în libertate, nefiind incidente dispozițiile art. 148 lit. f C.
Cât privește celelalte două infracțiuni pentru care s-a extins ulterior urmărirea penală, acestea erau cunoscute în materialitatea lor la momentul arestării preventive însă pentru cea prevăzută de art. 4 alin. 1 din Legea
143/2000 pedeapsa este închisoare de la 6 luni până la doi ani sau amendă
(nefiind deci întrunită condiția prevăzută de art. 148 lit. f teza I Cod penal) iar cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 5 alin.1 din Legea nr.
143/2000 datele furnizate de materialul de urmărire penală conduc la concluzia că aceasta a avut un caracter total sporadic și izolat.
Este real însă că la dosar există indicii și probe din care rezultă că inculpatul a desfășurat asemenea activități, pe care de altfel le-a și recunoscut în fața judecătorului care a dispus luarea măsurii arestării preventive, făcând însă și precizarea că la momentul trimiterii în judecată va dori să se prevaleze de art. 3. C. Prin urmare, revocarea măsurii arestării preventive, în condițiile în care sunt în continuare incidente dispozițiile art.
143 C., nu se justifică.
Raportat însă la amploarea activității sale infracționale, persoana inculpatului, conduita sa procesuală și scopul măsurilor preventive în mod generic față de acesta este suficientă luarea măsurii obligării de a nu părăsi țara, cu impunerea obligațiilor specifice acestei măsuri, existând garanția unei bune desfășurări a procesului penal cu inculpatul în stare de libertate.
În consecință, în baza art. 385/15 pct. 2 lit. d C. Curtea, cu opinie majoritară, va admite recursul declarat de inculpatul B. M. A. împotriva încheierii penale din data de 10 aprilie 2012 al T. M., pe care o va casa în parte în ceea ce îl privește pe acest inculpat.
Rejudecând, în baza art. 145/1 C. va dispune înlocuirea măsura arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, iar în baza art.
145 alin. 1/1 C. va impune inculpatului, până la soluționarea definitivă a prezentei cauze, următoarele obligații: a) să se prezinte în fața instanțelor de judecată ori de câte ori va fi chemat; b) să se prezinte la Secția de poliție în a cărei rază teritorială își are domiciliul în vederea derulării programului de supraveghere, ori de câte ori va fi chemat; c) să nu își schimbe locuința decât cu încuviințarea prealabilă a organului judiciar care a dispus măsura; d) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme; e) să nu ia legătura cu inculpații I. R. P. și C. D. N., inculpații și martorii din prezenta cauză până la momentul audierii lor de către instanță.
Se va atrage atenția inculpatului asupra prevederilor art. 145 alin. 3 ind. 4 C.pr.pen, și se va dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului dacă nu este arestat în altă cauză.
În baza art. 189 C. se va stabili în favoarea Baroului de A. C. suma de
50 lei cuvenită cu titlu de onorariu parțial, apărătorului desemnat din oficiu, av. P. D., care se avansează din FMJ.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, conform art. 192 alin.
3 C.
PENTRU ACESTE MOTIVE, IN NUMELE LEGII
D E C I D E:
În baza art. 385/15 pct. 2 lit. d C. admite recursul declarat de inculpatul B. M. A. (fiul lui G. și F. F., născut la 7 august 1988, domiciliat în S., str. Tineretului nr. 27, jud. M., CNP 1., aflat în Penitenciarul Gherla ) împotriva încheierii penale din data de 10 aprilie 2012 al T. M., pe care o casează în parte în ceea ce îl privește pe acest inculpat.
Rejudecând, în baza art. 145/1 C. dispune înlocuirea măsura arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, iar în baza art. 145 alin.
1/1 C. impune acestuia, până la soluționarea definitivă a prezentei cauze, următoarele obligații: a) să se prezinte în fața instanțelor de judecată ori de câte ori va fi chemat; b) să se prezinte la Secția de poliție în a cărei rază teritorială își are domiciliul în vederea derulării programului de supraveghere, ori de câte ori va fi chemat; c) să nu își schimbe locuința decât cu încuviințarea prealabilă a organului judiciar care a dispus măsura; d) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme; e) să nu ia legătura cu inculpații I. R. P. și C. D. N., învinuiții și martorii din prezenta cauză până la momentul audierii lor de către instanță.
Atrage atenția inculpatului asupra prevederilor art. 145 alin. 3 ind. 4
C.
Dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului dacă nu este arestat în altă cauză.
În baza art. 189 C. stabilește în favoarea Baroului de A. C. suma de 50 lei cuvenită cu titlu de onorariu parțial, apărătorului desemnat din oficiu, av. P. D., care se avansează din FMJ.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 18 aprilie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
M. R. A. D. L. I. C. M.,
cu opinie separată, în sensul respingerii recursului declarat de inculpatul B. M.
A. și a menținerii față de
acesta a măsurii arestării
preventive.
Red.A.D.L.
Dact. H.C./ 4 ex./(...) Jud.fond.: G. O.M. .
G. T. G.
Cu opinie separată, în sensul respingerii recursului declarat de inculpatul B. M. A. și a menținerii față de acesta a măsurii arestării preventive.
MOT.EA OPINIEI SEPARATE
Recursul declarat în cauză este nefondat pentru următoarele considerente :
Din examinarea dosarului aflat pe rolul T. M. , prin rechizitoriul din (...) dat în dosar nr. 78D/P/2011 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D. de I. a I. de C. O. și T. - B. teritorial M., a fost trimis în judecată- alături de alți doi inculpați -. R. petru și Cyompa D. N. inculpatul
B. M. A. pentru infracțiunile de trafic de droguri de risc prev. de art. 2 alin.1 din Legea nr. 143/2000, deținere de droguri de risc fără drept în vederea consumului propriu prev. de art. 4 alin.1 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal și punerea la dispoziție, cu știință, cu orice titlu, a unui local, a unei locuințe sau a oricărui alt loc amenajat, în care are acces publicul, pentru consumul ilicit de droguri ori tolerarea consumului ilicit în asemenea locuri, prev. de art. 5 alin.1 din Legea nr.
143/200, cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal, toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal,luându-se încă din faza de urmărire penală măsura arestării acestuia în baza art. 148 lit. f C.pr.penală.
Condițiile reglementate de art. 148 lit f Cod procedură penală subzistă și în prezent, astfel că faptele pentru care este cercetat inculpatul prevăd pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea acestuia în libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică, pericol care rezidă din natura și gravitatea infracțiunilor comise, urmările acestora și rezonanța socială negativă produsă în comunitate.
Pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii; aceasta nu înseamnă, însă, că în aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracție de gravitatea faptei; sub acest aspect, existența pericolului public poate rezulta, între altele, și din însuși pericolul social al infracțiunii de care este învinut inculpatul, de reacția publică la comiterea unor astfel de infracțiuni, de posibilitatea comiterii, chiar, a unor fapte asemănătoare de către alte persoane, în lipsa unei reacții corespunzătoare față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte.
Prin urmare, la stabilirea pericolului public nu se pot avea în vedere numai date legate de persoana inculpatului, cum se susține, ci și date referitoare la fapte, nu de puține ori acestea din urmă fiind de natură a crea în opinia publică un sentiment de insecuritate, credința că justiția, cei care concură la înfăptuirea ei, nu acționează îndeajuns împotriva infracționalității.
Prin prisma dispozițiilor art. 5 din CEDO și art. 23 din Constituție, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile că s-a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice de a se crede în posibilitatea săvârșirii unei noi infracțiuni fiind necesară astfel apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenești, desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
În plus, Curtea va reține că existența și persistența unor indicii grave de vinovăție constituie, conform jurisprudenței CEDO „factori pertinenți care legitimează o detenție provizorie";, măsura arestării preventive a inculpatului fiind conformă scopului instituit prin art.5 al C. E. a D. O.
De asemenea, în raport de probele aflate la dosar, existând
„suspiciunea rezonabilă că s-au comis mai multe infracțiuni";, măsura menținerii arestării preventive este justificată și prin prisma aceleiași jurisprudențe.
Este superfluă CEDO a apreciat (cazul Tomasi c/a Frantei) că se poate considera că o tulburare a ordinii publice există la început, dar trebuie să se fi risipit un anumit timp și totodată (cazul Letellier c/a Frantei) prin gravitatea deosebită și prin reacția publică la săvârșirea unor anumite infracțiuni pot să suscite o tulburare socială de natură să justifice o detenție provizorie cel puțin pentru o perioadă de timp însă totuși un asemenea element nu ar putea fi apreciat ca pertinent și suficient decât dacă se bazează pe fapte de natură să arate că eliberarea deținutului ar tulbura în mod real ordinea publică.
Nu se poate face abstracție nici de faptul că ulterior arestării preventive a inculpatului B. M. A. s-a extins urmărirea penală față de acesta și pentru săvârșirea infr. prev. de art. 4 alin.1 din Legea 143/2000, precum și a infr. prev. de art. 5 alin. 1 din Legea 143/2000.
Referitor la existența anumitor circumstanțe sau împrejurări de natură să se răsfrângă asupra situației juridice ale inculpatului , adică conduita sa procesuală concretizată în faptul că urmează să se prevaleze de disp. art. 320 indice 1 C.p.p. referitoare la recunoașterea vinovăției, situația sa familială, absența antecedentelor penale, vor fi relevante într-un moment procesual ulterior când instanța va adopta o soluție în concordanță cu disp. art.345 C.p.p.
Instanța de fond în mod corect a apreciat că în momentul procesual actual procedând la verificarea legalității și temeiurile măsurii arestării inculpatului se impune în baza art. 300 1 raportat la art. 160 b Cod procedură penală menținerea măsurii arestării preventive a acestuia, deoarece din momentul arestării și până în prezent nu au intervenit temeiuri noi, care să justifice punerea acestora în libertate.
În contextul celor expuse mai sus, nu este oportună nici înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara raportat și la disp. art. 139 C.p.p.
A. potrivit art. 139 C.p.p. o măsură preventivă poate fi înlocuită cu o altă măsură preventivă când temeiurile care au stat la luarea măsurii, în speță cea a arestării , s-au schimbat.
Înlocuirea trebuie să fie consecința unei schimbări relevante a situației inculpatului sau a faptelor săvârșite de către acesta , ceea ce în speță până în prezent nu s-a constatat.
JUDECĂTOR
I. -C. M.
| ← Sentința penală nr. 53/2012, Curtea de Apel Cluj | Încheierea penală nr. 1083/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
