Decizia penală nr. 1375/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
DECIZIA PENALĂ NR.1375/R/2012
Ședința publică din 8 octombrie 2012
Instanța compusă din: PREȘEDINTE : M. Ș., judecător JUDECĂTORI : L. M.
ANA C. GREFIER : M. B.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D. DE I. A I. DE C. O. ȘI T. S. T. C., reprezentat prin P. - D. D.
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul D. E. M. împotriva sentinței penale nr.53 din 24 septembrie 2012 a T.ui S., pronunțată în dosarul nr.(...), cauza având ca obiect cererea de liberare provizorie sub control judiciar.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul D. E. M., în stare de arest, asistat de apărătorul ales.av.Groza Cristinel din cadrul Baroului S. M., cu delegație depusă în dosarul de fond.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, inculpatul D. E. M. depune la dosar un memoriu care solicită a fi avut în vedere la soluționarea cauzei.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea cauzei.
Apărătorul ales al inculpatului D. E. M., solicită admiterea recursului, casarea în întregime a sentinței penale atacate iar pe cale de consecință a se da curs cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul D..
În susținerea recursului, solicită a se observa că în considerentele sentinței atacate, Tribunalul Sălaj, reține faptul că de la luarea măsurii arestării preventive a trecut un timp foarte scurt, cauza este complexă iar cercetările în faza de urmărire penală sunt doar la început. T. constată că temeiurile care au stat la baza arestării preventive au rămas neschimbate deși acesta era sesizat cu cererea de liberare provizorie sub control judiciar și nu cu recurs la măsura arestării preventive prin care să constate menținerea motivelor care au stat la menținerea măsurii arestării preventive
Apreciază că sunt îndeplinite criteriile cerute de lege în ceea ce-l privește pe inculpat pentru a beneficia de liberarea provizorie sub control judiciar, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea reținută de către parchet nu excede limitelor legii impuse, iar organul de urmărire penală și instanța, în motivarea sentinței atacate, nu indică care ar putea să fie datele din care să rezulte că inculpatul ar putea să influențeze vreuna din părți, martori sau un expert care urmează a efectua expertiza în cauză.
Dat fiind natura infracțiunii săvârșite, consideră că nu are cum să influențeze martori, întrucât inculpatul recunoaște săvârșirea faptelor pentru care este învinuit. In ce privește influențarea vreunui expert, susține că nu poate fi vorba de această împrejurare deoarece se discută de experți care efectuează analiza drogurilor de risc. M. sunt investigatorul sub acoperire sau martorul cu identitate ascundă. Susține că nu are cum să influențeze un martor cu identitate ascunsă și nici măcar să influențeze eventuale depoziții ale investigatorului sub acoperire. S. a se observa că în declarațiile date în fața organului de urmărire penală, investigatorul sub acoperire și martorul cu identitate ascunsă nu menționează numele inculpatului D. E. S. a se observa că la momentul în care s- a început urmărirea penală, inculpatul D. E. nici nu era cunoscut ca o persoană care să aibă o asemenea îndeletnicire.
Având în vedere că inculpatul este la primul incident cu legea penală și este un element tânăr, apreciază că în măsura în care instanța va obliga inculpatul la respectarea disp.art.160/2 al.3 și 3/1 C.pr.pen., nu există nici un risc ca lăsarea sa în libertate să impieteze buna desfășurare a urmăririi penale, deoarece în situația în care nu respectă condițiile impuse de instanță se dispune din nou arestarea preventivă a acestuia.
Prin urmare, solicită a se da curs cererii inculpatului de cercetare în stare de libertate sub control judiciar.
Reprezentantul M.ui P., în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b C.pr.pen., solicită respingerea recursului formulat de către inculpat pentru următoarele considerente :
In opinia sa, sentința penală recurată este legală, temeinică și judicios motivată. Față de motivarea instanței de fond pentru respingerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, solicită a se avea în vedere că în conformitate cu disp.art.160/2 al.1 C.pr.pen., liberarea provizorie sub control judiciar poate fi acordată în cazul infracțiunilor din culpă și a infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede o pedeapsă mai mică de 12 ani închisoare.
Din redactarea acestui text legal, rezultă că liberarea provizorie sub control judiciar nu este un drept al inculpatului și nici un drept formal, ci este o posibilitate lăsată instanței, care, analizând datele concrete ale fiecărui cauze poate să acorde această liberare sub control judiciar.
In ce privește analiza de temeinicie, arată că practica judiciară și inclusiv Î.C.C.J., face trimitere la existența sau subzistența temeiului de arestare preventivă. Raportat la celelalte condiții, liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă atunci când există date din care rezultă necesitatea de a împiedica un inculpat să săvârșească noi infracțiuni sau că există date că încearcă zădărnicirea adevărului prin influențarea părților din dosar.
S. a se observa că la data de (...), când a fost luată măsura arestării preventivă față de inculpat, Tribunalul Sălaj a reținut ca fiind incidente și disp.art.148 lit.b C.pr.pen., și, contrar celor susținute de apărare, a arătat care sunt acele elemente care duc la concluzia că pus în libertate inculpatul va încerca să zădărnicească aflarea adevărului.
Ca urmare, consideră că din ambele puncte de vedere, este corectă și temeinică hotărârea instanței de fond prin care a fost respinsă cererea de liberare provizorie sub control judiciar, iar pe cale de consecință solicită respingerea recursului.
Inculpatul D. E. M., având ultimul cuvânt, arată că regretă cele întâmplate.
Susține că se va supune oricăror măsuri impuse de instanță în sarcina sa.
C U R T E A :
Prin sentința penală nr. 53 din data de 24 septembrie 2012 a T.ui S., pronunțată în dosarul nr. (...), în baza art. 1608a alin.6 teza a II-a Cod procedură penală, s-a respins ca nefondată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul D. E.-M., cu referire la măsura arestării preventive dispusă prin încheierea penală nr. 35 din 2 septembrie 2012 a T.ui S., pronunțată în dosar nr. (...), iar conform art. 192 alin.2 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin cererea formulată inculpatul D. E. M. a solicitat liberarea provizorie sub control judiciar, arătând că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 1602 al. 1 C., pentru admiterea în principiu, că este la primul incident cu legea penală și că cercetarea sa în stare de libertate nu ar impieta desfășurarea urmăririi penale.
Asupra cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de către inculpatul D. E. M., tribunalul a constatat următoarele:
Prin încheierea penală nr. 35/C/0(...) a T.ui S., pronunțată în dosar nr.(...), a fost admisă propunerea formulată de D. - B. T. S. și s-a dispus luarea măsurii arestării preventive pe o perioadă de 29 de zile, respectiv până la data de (...) ora
1707. față de inculpații B. A. Z. și D. E.-M., cercetați în Dosar nr.40/P/D/2012, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. 1 din Legea 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p. și deținere de droguri pentru consum propriu, prev. de art. 4 din Legea 143/2000, cu aplic. art. 33 lit a C.p, constând în aceea că la începutul anului 2012 pe raza județului S. și S. M. , s-a constituit o rețea implicată in traficul si consumul drogurilor de risc, din care fac parte și cei doi inculpați.
În motivarea încheierii prin care s-a admis propunerea de arestare, instanța a reținut că în cauză sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 148 lit.b
și f Cod procedură penală, limitele de pedeapsă pentru faptele comise fiind mai mari de 4 ani, pericolul concret pentru ordinea publică creat prin lăsarea în libertate a inculpaților rezultând atât din natura și gravitatea faptelor, cât și din activitatea infracțională desfășurată de aceștia iar din comportamentul inculpaților în fața organelor de anchetă cât și în fața instanței a rezultat că, lăsați în libertate aceștia ar putea să influențeze martorii sau alte persoane cercetate în această cauză.
În privința condiției prev. de art. 148 alin. 1 lit. f C. , s-a menționat că în speță sunt îndeplinite ambele teze ale acestui text. În ce privește teza I a art.148 lit.f C.. aceasta este în mod evident îndeplinită, întrucât pedeapsa stabilită de lege pentru infracțiunea de trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. 1 din Legea
143/2000 este mai mare de 4 ani, fiind vorba de o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de la 3 până la la 15 ani. În ceea ce privește teza a II- a respectiv existența pericolului concret pentru ordinea publică , acesta presupune o rezonanță socială a faptelor grave de care este acuzat inculpatul, atât în rândul comunității asupra căruia și-a exercitat influența negativă dar și la nivelul întregii ordini sociale, rezultând în egală măsură atât din gravitatea faptelor pentru care inculpații sunt cercetați cât și din activitatea infracțională desfășurată de aceștia. I. de trafic de droguri de risc constituie o infracțiune pentru care justițiile naționale și cele internaționale au preocupări majore, datorită amplorii pe care aceasta a luat-o precum și datorită consecințelor pe care consumul sau traficul unor asemenea substanțe le au asupra organismului uman și în special asupra tinerilor. Dacă gravitatea generică a acestei fapte este de necontestat, faptele concrete pentru care inculpații sunt cercetați sunt de o gravitate deosebită, în măsură să determine puternice sentimente de indignare în sânul societății față de astfel de fapte. Așa cum rezultă din declarațiile inculpaților, aceștia fac parte dintr-un grup de consumatori și vânzători de droguri de pe raza municipiului S. M. . Inculpații nu se rezumă la această arie de vânzare a drogurilor ci atunci când li se ivește ocazia livrează astfel de substanțe și în orașe de pe raza altor județe (Z.-S.). Mai mult, asupra prietenei inculpatului D. E.-M., învinuita C. M.-G., care este minoră și pe care inculpatul D. E.-M. a atras-o în consumul și traficul de droguri de risc, s-a găsit un cântar electronic de mare precizie ceea ce denotă faptul că aceștia se ocupă în mod frecvent cu vânzarea de droguri de risc după în ce în prealabil porționează cantitățile procurate în doze mai mici în funcție de cerere.
Totodată, instanța a apreciat că este prezent și cazul de arestare preventivă prev. de art. 148 alin.1 lit. b C. , în sensul că există date că prin lăsarea în libertate a inculpaților aceștia vor încerca să zădărnicească aflarea adevărului , având în vedere faptul că deși din ansamblul probator administrat în cauză, din modul de comitere a faptei rezultă că aceștia au acționat coordonat, fiecare din cei doi inculpați își minimizează contribuția și acreditează ideea că celălalt ar fi comis fapta. Aceste aspecte dar și faptul că în cauză mai sunt cercetate și alte persoane din grupul lor, sunt în măsură să ducă la concluzia că odată lăsați în libertate cei doi inculpați vor încerca să zădărnicească aflarea adevărului atât cu privire la faptele lor cât și a celorlalți învinuiți și făptuitori din grupul infracțional, care nu au fost încă audiați.
Recursul declarat de cei doi inculpați împotriva încheierii penale nr.
35/C/0(...) a T.ui S. a fost respins de Curtea de A. C., prin încheierea penală nr.
1197 din 11 septembrie 2012
În ce privește cererea de liberare provizorie sub control judiciar, formulată de inculpatul D. E.-M., în prezentul dosar, tribunalul a constatat, în conformitate cu prev. art. 1608 Cod procedură penală, că aceasta este admisibilă în principiu.
Potrivit art.1602 alin.1 Cod procedură penală, liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani. Față de inculpatul D. E.-M. a fost pusă în mișcare acțiunea penală pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc în formă continuată prev. de art. 2 alin. 1 din Legea 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p. și deținere de droguri pentru consum propriu, în formă continuată, prev. de art. 4 din Legea 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p, fapte pedepsite cu închisoare de la 3 la 15 ani și respectiv închisoare de la 6 luni la 2 ani, în speță fiind îndeplinită astfel cerința prev. de art.1602 alin.1 Cod procedură penală.
Pe de altă parte, conform alin. 2 al aceluiași articol, liberarea provizorie sub
control judiciar nu se poate acorda în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte. Această prevedere legală nu este, în opinia instanței, un motiv de inadmisibilitate propriu-zis, întrucât nu este legat de o situație obiectivă- așa cum dispune art.1602 alin.1 Cod procedură penală, referitor la limitele legale de pedeapsă- însă este o normă legală prohibitivă, atunci când instanța constată, raportat la circumstanțele cauzei, complexitatea și stadiul derulării procesului că, în speță, subzistă la un moment dat, situația premisă stabilită de lege, prin dispozițiile art. 1602 alin.2 Cod procedură penală. Fiind vorba deci în această situație de excepție, de o stare de fapt prevăzută în mod expres de legiutor (și nu o stare de drept, așa cum se prevede la art.1602 alin.1 Cod procedură penală) asemenea împrejurări nu pot constitui „ab initio"; un „fine de neprimire"; a cererii însă ele trebuie verificate cu prioritate de instanță, în cadrul controlului de temeinicie și oportunitate, pentru că, odată constatate, este inutilă analizarea oricăror altor motive de fapt și de drept formulate în sprijinul cererii de liberare condiționată.
Or, în speță, după cum se poate cu ușurință observa, unul din temeiurile care au condus la arestarea preventivă a celor doi inculpați și anume art.148 lit.b Cod procedură penală, are în vedere tocmai unele împrejurări vizate și de art.
1602 alin.2 Cod procedură penală. Cum de la luarea măsurii arestării preventive a trecut un timp foarte scurt, de nici o lună de zile, cauza este una complexă, iar cercetările în faza de urmărire penală sunt doar la început, tribunalul a constatat că ambele temeiuri care au stat la baza arestării preventive a celor doi inculpați au rămas practic neschimbate, iar față de dispozițiile art. 1602 alin.2 Cod procedură penală, evident cererea de liberare condiționată formulată de inculpatul D. E. M., în prezentul dosar, nu a pututfi primită, dincolo de orice alte argumente.
În concluzie, având în vedere aspectele mai sus invocate și prevederile legale incidente, tribunalul a constatat că și în prezent subzistă temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului D. E. M., inclusiv cel prev de art.148 lit.b Cod procedură penală, iar lăsarea în libertate este, la acest moment, nu doar inoportună ci și prohibită de lege, astfel că, în temeiul art.1608a alin.6 teza a II-a Cod procedură penală, instanța a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat, ca nefondată, iar în temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 200 lei, de cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei sentințe, inculpatul D. E. M. a declarat recurs, în termen legal, solicitând instanței admiterea acestuia, iar în rejudecare admiterea cererii d eliberare provizorie.
Susținerile inculpatului, prin apărător ales din ședința publică din data de
8 octombrie 2012, sunt redate mai sus, în practicaua prezentei decizii.
Verificând hotărârea atacată, pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, conform prevederilor art.385/14 Cod procedură penală, curtea constată că recursul nu este fondat și îl va respinge, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Astfel, se constată că inculpatul recurent este cercetat în dosarul nr.402/D/P/2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție DIICOT B. T. S. sub aspectul comiterii infracțiunilor de trafic de droguri de risc, în formă continuată prev.de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal și deținere de droguri de risc fără drept pentru consum propriu, prev.de art.4 alin.1 din Legea nr.143/2000, cu aplic. art.33 lit.a Cod penal.
Măsura arestării preventive a fost luată față de inculpat la data de 2 septembrie 2012, temeiurile arestării fiind cele prev.de art.148 lit.b și f Cod procedură penală.
Prin încheierea penală nr.1310 din (...) a Curții de A. C. temeiul prevăzut de art.148 lit.b Cod procedură penală a fost înlăturat, reținându-se că acesta nu-și găsește aplicabilitatea în privința nici unuia dintre inculpați din cauză, deoarece nu există probe la dosar din care să reiasă că ar încerca zădărnicirea aflării adevărului, simpla poziție de nerecunoaștere sau de recunoaștere parțială a acuzațiilor formulate împotriva lor nu conduce în mod automat la certitudinea că aceștia vor determina alte persoane din dosar să dea declarații nereale.
Inculpatul recurent este suspectat că ar fi vândut și oferit droguri de risc unor persoane, pe raza județelor S. și S. M., în scopul obținerii unui profit material și că ar fi deținut droguri de risc pentru consumul propriu.
În cazul în care instanța este sesizată cu o cerere de liberare provizorie sub control judiciar, într-o primă fază se verifică dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru admisibilitatea în principiu a acesteia, iar în a doua fază se soluționează cererea, după ascultarea învinuitului sau inculpatului, verificându-se îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege referitoare la temeinicia acesteia.
Liberarea provizorie sub control judiciar este o măsură limitativă de drepturi instituită pentru a înlocui arestarea preventivă cu o constrângere mai puțin gravă, suficientă însă pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal sau a împiedica comiterea de fapte periculoase.
Aplicarea dispozițiilor legale care reglementează această instituție se poate justifica în cazul unor infracțiuni mai puțin grave luându-se în considerare și încrederea pe care o poate oferi inculpatul că lăsat în libertate nu va săvârși și alte infracțiuni și își va îndeplini obligațiile ce i se impun.
Din actele dosarului rezultă că inculpatul recurent ar fi acționat în strânsă legătură cu inculpatul B. A. Z., ar fi antrenat în activitatea infracțională mai multe persoane, iar urmările faptelor se puteau reflecta în planul unor valori sociale deosebit de importante pentru societate, respectiv sănătatea persoanelor care ar fi achiziționat droguri de risc de la inculpat.
Așa fiind, având în vedere pericolul social concret al faptelor presupus comise de inculpatul recurent, impactul negativ produs asupra ordinii sociale, multitudinea părților implicate în cauză, care denotă amploarea activității infracționale, curtea apreciază că în această fază a procesului penal și, în pofida împrejurării că, formal, cererea acestuia îndeplinește condițiile legale, pe fond solicitarea inculpatului este neîntemeiată și se impune cercetarea sa, în continuare, în stare de arest.
Scopul măsurii arestării preventive din perspectiva CEDO este tocmai acela de a aduce în fața autorității judiciare competente persoana bănuită de comiterea unei infracțiuni, ceea ce semnifică trimiterea în judecată, iar trimiterea în judecată nu are doar o semnificație formală, ci presupune audierea inculpatului de către instanță în cadrul cercetării judecătorești.
Inculpatul avea posibilitatea să solicite efectuarea unui referat de evaluare de către S. de P. de pe lângă Tribunalul Sălaj, pentru a oferi date concrete referitoare la conduita sa, la modul de asigurare a mijloacelor de existență, date care puteau veni în sprijinul demersului său de realizare a scopului măsurii preventive prin liberarea provizorie sub control judiciar, însă nu a apelat la această posibilitate.
În lipsa unor date suplimentare care să evidențieze aspecte de ordin personal de natură a conduce la concluzia diminuării pericolului concret pentru ordinea publică prezentat de inculpat, cererea acestuia de liberare provizorie sub control judiciar apare ca neîntemeiată.
Pentru toate considerentele prezentate, constatând că hotărârea instanței de fond este temeinică și legală, curtea va respinge în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală ca nefondat recursul declarat de D. E. M., fiul lui A. și R., născ.la 17 august 1989, aflat în Arestul IPJ S., împotriva încheierii penale nr. 53 din 24 septembrie 2012 a T.ui S..
În baza art.189 Cod procedură penală se va stabili în favoarea Baroului C. suma de 25 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu (av. M. O. Stelian, sumă ce se va avansa din fondurile M.ui Justiției.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală va fi obligat inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE, IN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul D. E. M., fiul lui A. și
R., născ.la 17 august 1989, aflat în Arestul IPJ S., împotriva sentintei penale nr.
53 din 24 septembrie 2012 a T.ui S..
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 25 lei ce se va avansa din fondul M.ui Justiției reprezentând onorariu parțial pentru apărător din oficiu, avocat M. O. S.
Obligă pe recurent să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Dată și pronunțată în ședință publică din 8 octombrie 2012 .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | |
M. Ș. L. M. | ANA C. | M. B. |
Red.L.M./(...). Dact.H.C./4 ex./ Jud.fond: M. S..
| ← Decizia penală nr. 1368/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 331/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
