Decizia penală nr. 1377/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA P.Ă ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
DECIZIA P.Ă NR. 1377/R/2012
Ședința publică din 8 octombrie 2012
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : ANA C., judecător JUDECĂTORI : M. Ș.
L. M. GREFIER : M. N.
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. - S. T. C. reprezentat prin procuror V. T.
S-au luat spre pronunțare recursurile declarate de către I. P. J. C. - S. P. C. R. P. DE C. ȘI Î. A V., inculpatul M. A. D., părțile civile F. E. și F. L. și asigurătorul S. V. I. G. împotriva sentinței penale nr.469 din 6 aprilie 2012 a
Judecătoriei C.-N., pronunțată în dosar nr.(...), ambii inculpați fiind trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art.178 al.1
și 2 C.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Dezbaterea cauzei a avut loc în ședința publică din data de 1 octombrie
2012, cursul dezbaterilor și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 8 octombrie 2012.
C U R T E A :
Prin sentința penală nr. 469 din data de 6 aprilie 2012 a Judecătoriei C.-N., pronunțată în dosarul nr. (...), în baza art. 178 al. 1 și 2 din C. pen. cu aplicarea art. 3. din C.p.p., s-a dispus condamnarea inculpatului P. I. I., fiul lui I. si R., născut la data de (...) în comuna M., jud. C., cetățenie română, studii 10 clase, fără ocupație, necăsătorit, stagiu militar satisfăcut, fără antecedente penale, domiciliat în comuna C., sat C., nr.24, jud. C., posesor C.I. S. K.X. nr.0., CNP 1. la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă.
În baza art. 71 al. 2 din C.. s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 al. 1 lit. a (teza a II-a) C. pen. pe perioada prev. de art. 71 al. 2 din C..
În baza art. 81 și 82 din C.. s-a dispus suspendarea condiționată a executării și stabilește termenul de încercare de 2 ani și 3 luni, iar în baza art. 71 al. 5 din C.. s-a dispus suspendare executării pedepselor accesorii dispuse.
În baza 359 din C.p.p. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei.
În baza art. 178 al. 1 și 2 din C. pen. s-a dispus condamnarea inculpatului
M. A.-D., fiul lui I. si Ana, născut la data de (...) în mun. C.-N., jud. C., cetățenie română, studii liceale, funcționar public în cadrul S.P.C.R.P.C.I.V., căsătorit, stagiu militar satisfăcut, fără antecedente penale, domiciliat în mun. C.-N., str.
A. E., nr.10, ap.2, jud. C., posesor C.I. S. K.X. nr.2., CNP 1. la pedeapsa de 2 ani închisoare cu executare în regim de detenție pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă.
În baza art. 71 al. 2 din C.. s-a interzis inculpatului drepturile prev. de art.
64 al. 1 lit. a (teza a II-a) C. pen. pe perioada prev. de art. 71 al. 2 din C..
S-a constatat că pentru autovehiculul cu marca Mercedes cu nr. de înmatriculare (...) condus de către inculpatul P. I. I. la data de 11 iunie 2008 a fost încheiată polița de asigurare RCA S. R. S5/ BA din data de 18 decembrie
2007 cu perioada de valabilitate de la data de 21 decembrie 2007 la data de 20 decembrie 2008 emisă de către asiguratorul S. U. V. I. G. S. cu sediul în B., sector 1, b-ul Dacia, nr. 30 care va răspunde în condițiile legii și în limita plafonului stabilit de C. de S. a A.
S-a constatat că I. P. J. C. are calitate de parte responsabilă civilmente raportat la inculpatul M. A.-D.
În temeiul art. 14 rap. la art. 346 din C.p.p rap. la art. (...) al. 2 și 1003 din
C.civ. în vigoare până la data de 1 octombrie 2011 s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de către părțile civile F. E. și F. L. ambii cu domiciliul în C.-N., str. M., nr. 1A, jud. C. și au fost obligați inculpații P. I. I. și M. A.-D., în solidar între ei, iar inculpatul M. A.-D. în solidar cu partea responsabilă civilmente I. P. J. C. la plata sumei 9.000 lei reprezentând daune materiale și la plata sumei de
80.000 euro sau echivalentul in lei calculat la cursul BNR din ziua plătii, cu titlu de daune morale.
S-a respins ca fiind neîntemeiată acțiunea civilă formulată de către părțile civile F. E. și F. L. împotriva S. A. I. A C. A. A. S. cu sediul în C.-N., A. D., nr. 11, ap. 78, jud. C..
În temeiul art. 193 al. 1 și 6 C.p.p. au fost obligate părțile civile la plata sumei de 248 lei cheltuieli judiciare către S. A. I. A C. A. A. S., reprezentând cheltuieli de judecată, respectiv onorariul avocatului.
În temeiul art. 189 al. 1 din C.p.p. onorariile parțiale ale avocaților desemnați din oficiu, d-na BEȘE G. de 100 lei și d-na BORDEANU ADELA de 100 lei au fost suportate din fondurile M.ui Justiției.
În baza art. 191 al. 2 și 3 din C.p.p. a fost obligat inculpatul P. I. I. la plata sumei de 800 lei, iar inculpatul M. A.-D., în solidar cu partea responsabilă civilmente I. P. J. C., la plata sumei de 1.600 lei reprezentând cheltuieli de judecată avansate de stat.
P. a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul P. de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca au fost trimis în judecată inculpații P. I. I. și M. A.-D. pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art. 178 al. 1 și 2 din C...
S-a reținut că fapta inculpatului P. I. I. care, la data de (...), în calitate de conducător auto, încălcând prevederile art. 148 pct. 4 și 7 din Regulamentul de aplicare al O. nr.195/2002, art.101 alin. 1 pct. 13 și 14 din O. 195/2002, a permis accesul numitului F. C. în caroseria autocamionului cu nr. de înmatriculare (...), fapt ce a condus la accidentarea mortală a celui din urmă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art. 178 alin.1 și 2 din C., fapta inculpatului M. A. D., care, la data de (...), în calitate de examinator auto, încălcând prevederile art. 25 și art. 23 lit.B/a pct. 8 din Ordinul M.A.I. nr.1497/(...), a permis accesul numitului F. C. în caroseria autocamionului cu nr. de înmatriculare (...), condus de către învinuitul P. I. I., împrejurare soldată cu decesul numitului F. C., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art. 178 alin.1 și 2 din
C..
Instanța a încuviințat cererea inculpatului P. de judecare a cauzei în temeiul procedurii prev. de art. 3. din C.p.p. întrucât inculpatul și-a recunoscut vinovăția pentru infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată. Inculpatul M. nu a recunoscut și nu și-a asumat fapta pentru care a fost trimis în judecată.
Instanța a audiat inculpații, părțile vătămate și a administrat proba testimonială și proba cu înscrisuri.
Analizând înscrisurile din dosar instanța de fond areținut următoarele: Urmare a sesizării unui accident de circulație petrecut (...), în jurul orelor
13.10, s-a efectuat o cercetare la fața locului, și din probele administrate în cursul urmăriri penale, cât și în faza de judecată rezultă cu certitudine următoarele: inculpatul P. și victima F. Cirpian au fost cursanți ai școli de șoferi S. A. A. S. urmând ca finalizarea cursurilor de pregătire teoretică și practică cei doi să se înscrie la examenele pentru obținerea permisului de conducere pentru categoriile „C";, „CE"; și „D";. Examenul a fost programat pentru data de 11 iunie
2008, instructorul celor doi cursanți fiind martorul M. M. V., iar examinator desemnat de I. P. a fost inculpatul M. În timpul evaluării numitului P. I. I., în cadrul probei practice de susținere a examenului pentru obținerea permisului de conducere aferent categoriei „CE";, acesta, fiind însoțit în cabină de către martorul M. M. V. și inculpatul M. A.-D., agent șef adjunct de poliție - examinator, a condus ansamblul de vehicule compus din autocamion marca Mercedes cu nr. de înmatriculare (...), respectiv remorca cu nr. de înmatriculare (...), destinată exclusiv transportului de mărfuri, remorcă în care se afla un alt candidat, victima F. C., pe str. P. din direcția S. S. în direcția cartierului M. D. oprirea la o trecere pentru pietoni amplasată pe str. P., P. I.-I. a repus în mișcare ansamblul de vehicule, moment în care F. C. s-a dezechilibrat, a căzut din remorcă (aceasta având ușa dreaptă deschisă în timpul deplasării), fiind comprimat între sol și roțile remorcii, accident soldat cu decesul victimei.
Din buletinele de analiză toxicologică-alcoolemie nr.(...) din data de (...), rezultă că numiții M. M. V., M. A. D., respectiv P. I. I. nu se aflau sub influența băuturilor alcoolice la momentul producerii accidentului rutier, alcoolemia acestora fiind zero.
Inspecția tehnică efectuată atât asupra autovehiculului marca Mercedes
Atego 970 E cu nr. de înmatriculare (...) cât și asupra remorcii marca Schwarzmuller cu nr. de înmatriculare (...), nu a evidențiat nereguli în materie de siguranță activă sau pasivă a sistemelor de asistență, aspect ce rezultă din procesul verbal de verificare tehnică încheiat la data de (...) de către inginer Suciu A. din cadrul stației I.T.P. „EVW HOLDING"; S. (f. 48-49 dos.)
Potrivit concluziilor raportului de constatare medico-legală nr.
4198/III/307 din (...), moartea victimei F. C. a fost violentă, iar leziunile tanatogeneratoare s-au putut produce prin mecanism de comprimare (între roata autovehiculului și sol) respectiv târâre, în condițiile accidentului rutier din data (...). Între leziuni și deces există legătură directă de cauzalitate. A. victimei a fost zero. (f.50-53 dos.).
De asemenea s-a reținut cu certitudine că în cabina camionului, la momentul anterior decesului victimei F. C. se aflau cei doi inculpați și martorul
M.. Conform normelor juridice relevante, în timpul examinări la comenzile duble trebuie să stea examinatorul, iar la comenzile principale persoana examinată. Cu alte cuvinte, în cabina camionului nu trebuia să fie și alte persoane, iar din probele administrate rezultă că la comenzile duble se afla martorul M., acesta fiind motivul pentru care se afla în cabina camionului.
Inculpatul M. a declarat că nu cunoștea împrejurarea că victima Foderean Cirpian se afla în bena camionului la momentul la care au pornit în cursă pentru examinarea inculpatului P.
Din declarația martorului R., coleg al inculpatului M. și examinator în aceeași zi pentru alte persoane, s-a reținut că se obișnuia examinarea a două sau mai multe persoane într-o singură cursă, ceea ce implica faptul că persoanele care urmează să fie examinate, în afara celei care se afla inițial la volanul autovehicululuii, își așteptau rândul în bena camionului.
Din declarațiile inculpatului M. și a martorului M. reținem că la data de 18 iunie 2008 inculpatul P. și victima F. C. au fost examinați de către inculpatul M. pentru categoria D. În acest sens au pornit de la parcarea S. S. cu un camion condus de către inculpatul P., în timp ce în cabină se mai afla inculpatul M. și martorul M. la comenzile duble, iar victima F. Cirpian în bena camionului. Au pornit într-un traseu pe str. P., până la supermarketul C. unde inculpatul M. i-a spus inculpatului P. să oprească, să coboare și să-i spună victimei F. C. să coboare din bena camionului și să treacă la volan pentru a fi examinat pe traseul de întoarcere în parcarea S. S.. D. ce au ajuns în parcarea S. S. a fost atașată o remorcă și s-a trecut la examinarea celor doi cursanți pentru categoria CE, la volan urcând, la fel ca și prima dată, inculpatul P. A. declară că toți cei din cabină știau că victima se afla în bena camionului care avea ușa deschisă pentru a permite aerarea. În aceste condiții, victima, care nu avea posibilitatea de a vedea drumul, întrucât bena era acoperită cu prelată, iar prin ușa deschisă se vedea numai remorca, în momentul în care inculpatul P. a oprit la trecerea pentru pietoni, a presupus că au ajuns la locul unde urma să ia locul inculpatului P. la comenzile principale ale camionului pentru a fi examinat și s-a apropiat de ușa deschisă a benei, iar la momentul pornirii de pe loc s-a dezechilibrat, a căzut și astfel a fost strivit sub roțile remorcii, fără ca cei trei din cabină să fi sesizat această împrejurare, până când martorul M. D. care circula în spatele lor nu le-a atras atenția să oprească după parcurgerea unei distanțe de câteva sute de metri.
Din probele administrate în cauză rezultă că pornirea în cursă pentru examinarea inculpatului P. și a victimei F. au fost încălcate mai multe norme care reglementează examinarea cursanților în scopul obținerii permisului de conducere pentru categoriile CE și D, printre care art. 148 pct. 4 din Regulamentul de aplicare al O. nr.195/2002 R., prin care se interzice expres conducătorului de autovehicul transportul persoanelor în caroseria autocamionului, cu excepția celei special amenajate pentru transportul persoanelor, . art. 101 alin. 1 pct. 13 și 14 din O. 195/2002 s-au prevăzut ca fiind contravenții „nerespectarea regulilor privind transportul persoanelor și al obiectelor în sau pe vehicule";, respectiv „. de pe loc a autovehiculului sau tramvaiului cu ușile deschise, circulația cu ușile deschise ori deschiderea acestora în timpul mersului…";, art.25, examinatorii au obligația de a nu permite accesul în vehicul al altor persoane, cu excepția candidaților sau a persoanelor cu atribuții de control, art. 23 lit.B/a pct. 8 din Ordinul M.A.I. nr.1497/(...)„ În timpul probei practice, examinatorii verifică modul de comportare a candidaților, în funcție de categoria vehiculului, după cum urmează:… Aptitudini și mod de comportare supuse testării, specifice pentru categoriile C, CE, D și DE… să fie capabili să ia măsurile speciale pentru securitatea vehiculului, să controleze caroseria remorcii, ușile de serviciu, ieșirile de urgență.
Încălcarea acestor norme este imputabilă celor doi inculpați.
Instanța de fond a remarcat mai întâi caracterul stupefiant al declarației martorului D. F. care deține funcția de sef serviciu permise de conducere din cadrul Instituției P. C.. A. martorul a declarat că la nivel național s-a hotărât ca instructorul să stea la comanda dublă în timpul examenului…, au fost cazuri în bea camionului au fost transportate alte persoane, respectiv alți candidați, însă normele legale nu interzic acest lucru …, după anul 2008, la fel la nivel național s-a revenit, iar la dubla comandă stă examinatorul. Cu alte cuvinte, dacă la nivel național au fost instituite norme legale care reglementează condițiile de examinare a candidaților pentru eliberarea permiselor de conducere la diverse categorii, la același nivel național, prin viu grai, accesibil numai lucrătorilor din cadrul Instituției P., au fost stabilite alte reguli de urmat în aceeași materie, contrare celor legale. Reținem în primul rând că ordinul superiorului nu constituie cauză exoneratoare de răspundere penală atunci când este vădit contra normelor legale, iar în al doilea rând că se invocă viul grai pentru a legitima o acțiune contrară legii.
Instanța a fost de acord cu argumentul inculpatului M. cu privire la faptul că nu a sesizat momentul în care a căzut din benă victima F. C. și de altfel a ignorat această posibilitate ori probabilitate. La fel și în cazul inculpatului P. Dar în cadrul raportului cauzal îndeplinirea obligației de a nu transporta alte persoane în bena camionului, revenea în egală măsură celor doi inculpați. A., inculpatul M. trebuia să se asigure că nicio persoană nu se află în benă și că ușile sunt închise, iar inculpatul P. nu trebuia să pornească în cursă știind că victima F. se afla în benă.
Instanța de fond a constatat că întreaga procedură a examinării celor doi cursanți a fost coordonată de către inculpatul M., cum de altfel era și firesc. În condițiile unei practici vechi, contrare normelor relevante pentru organizarea examinării, inculpatul M. a cunoscut, acceptat și a dispus ca cea de a doua persoană care trebuia examinată, respectiv victima F., să aștepte în bena camionului până la jumătatea traseului după care să treacă la comenzile principale pentru a fi examinat. Aceste condiții de examinare erau cunoscute atât inculpatului P. cât și martorului M.. În aceste împrejurări inculpatul P. care, chiar dacă știa sau trebuia să știe că nu este permis ca alte persoane să stea în bena camionului, a acceptat condițiile de examinare arătate de către inculpatul M. Î. date au creat un ascendent al inculpatului M. asupra inculpatului P., iar acesta, dacă ar fi refuzat să pornească în cursă, cel mai probabil ar fi riscat să nu promoveze examenul.
Ignorarea măsurilor de siguranță pentru desfășurarea examenului, printre care cea mai importantă a fost aceea de a porni în cursă cu victima în bena camionului, a determinat în mod direct producerea rezultatului, chiar dacă și victima a fost neglijentă încercând să coboare deși nu a fost chemată și chiar dacă cei doi inculpați nu au sesizat momentul în care victima a căzut din camion. Chiar dacă culpa fără prevedere a caracterizat latura subiectivă a fiecărei fapte a celor doi inculpați, faptele lor au concurat la săvârșirea unei infracțiuni unice. Divizând gradul de culpă a celor doi inculpați, s-a reținut că inculpatul P. avea posibilitatea reală de a alege o conduită adecvată care să preîntâmpine rezultatul, respectiv să nu conducă autovehiculul, chiar dacă alegerea era minimă raportat la împrejurările concrete. Pe când inculpatul P. putea să aleagă între a conduce camionul știind că împotriva normelor legale care reglementează securitatea transportului de persoane și a refuza acest lucru cu consecința probabilă de a nu fi promovat de către inculpatul M., acesta din urmă nu numai că a avut alegerea unei conduite adecvate, dar a determinat prin conduita sa producerea rezultatului. Desigur, niciunul dintre inculpați nu a putut prevedea modalitatea concretă care a condus spre decesul victimei F. C., dar câtă vreme inculpatul M. a organizat proba practică fără să ia măsurile elementare de precauție, doar pentru că la nivelul instituției din care face parte s-a încetățenit ignorarea acestor norme, în fața instanței a fost considerat că la nivel subiectiv inculpatul M. a fost aproape de a accepta orice consecință, iar gradul său de vinovăție se apropie de o intenții eventuală. În acest context, instanța a reamintit inculpatului M. că încălcarea repetată a normelor legale nu conduce spre o stare de legalitate și cu atât mai puțin de legitimitate, ci în mod cert va conduce spre o agravare a răspunderii penale, întrucât prin considerarea ca firească a încălcării normelor legale, o pedeapsă insignifiantă va accentua convingerea de nedreptate pe care o resimte inculpatul, pe când o pedeapsă adecvată va trezi conștiința acestuia.
Stabilindu-se așadar că rezultatul s-a produs datorită culpei conjugate a celor doi inculpați, dar culpa inculpatului P. are o proporție de 10%, iar culpa inculpatului
M. de 90%.
Fapta inculpatului P. I. I. care, la data de (...), în calitate de conducător auto, încălcând prevederile art. 148 pct. 4 și 7 din Regulamentul de aplicare al O. nr.195/2002, art.101 alin. 1 pct. 13 și 14 din O. 195/2002, a permis accesul numitului F. C. în caroseria autocamionului cu nr. de înmatriculare (...), fapt ce a condus la decesul celui din urmă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art. 178 alin.1 și 2 din C..
La individualizarea pedepsei, instanța de fond a ținut seama de prev. art.
72 din C.., va lua în considerare limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunea săvârșită de către inculpat, gradul culpei fără prevedere caracterizată prin neglijență, dar și de condițiile concrete care au determinat conduita inculpatului P. A. s-a prezentat la un examen pentru obținerea permisului de conducere pentru categoriile CE și D, iar procedura de examinare era organizată de inculpatul M. B.-se pe experiența examinatorului și a instructorului care se aflau în cabină, inculpatul P. s-a concentrat la proba practică de conducere și a astfel a ignorat posibilitatea producerii unui accident în care să fie implicată victima F. C.. Totuși în condițiile unei culpe ușoare, inculpatul P. a fost profund marcat de consecințele accidentului pe care și le-a asumat în totalitate, deși faptele sale au avut o contribuție minimă la producerea rezultatului.
În baza art. 178 al. 1 și 2 din C. pen. cu aplicarea art. 3. din C.p.p. s-a dispus condamnarea inculpatului P. I. I. la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă.
În baza art. 71 al. 2 din C.. s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 al. 1 lit. a (teza a II-a) C. pen. pe perioada prev. de art. 71 al. 2 din C.., ținând seama de gravitatea faptei care creează o incompatibilitate morală și juridică cu calitatea de ales în cadrul autorităților publice sau în funcții elective publice.
În baza art. 81 și 82 din C.., luând în considerare regretul sincer manifestat de către inculpat și împrejurările ce țin de persoana inculpatului, împrejurări care îl pot face să conștientizeze impactul faptelor sale asupra sa și asupra familiei sale, alături de participarea la procedurile penale desfășurate împotriva sa, instanța a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea în regim de detenție, astfel că a dispus suspendarea condiționată a executării stabilind termen de încercare de 2 ani și 3 luni.
În baza art. 71 al. 5 din C.. s-a dispus suspendare executării pedepselor accesorii, iar în baza 359 din C.p.p. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei.
Fapta inculpatului M. A. D. care, la data de (...), în calitate de examinator auto, încălcând prevederile art. 25 și art. 23 lit. B/a pct. 8 din Ordinul M.A.I. nr.1497/(...), a permis accesul numitului F. C. în caroseria autocamionului cu nr. de înmatriculare (...), condus de către învinuitul P. I. I., împrejurare care a determinat decesul victimei F. C., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art. 178 alin.1 și 2 din C..
La individualizarea pedepsei, instanța de fond a ținut seama de prev. art.
72 din C.., a luat în considerare limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunea săvârșită de către inculpat; gradul culpei fără prevedere caracterizată prin neglijență gravă, vecină intenției eventuale, de vreme ce inculpatul a ignorat cele mai elementare măsuri de siguranță pentru desfășurarea examenului fără să conștientizeze pericolul constant pentru viața și/sau integritatea corporală a persoanei din benă, numai pentru că o astfel de desfășurare a examinării s-a încetățenit de-a lungul timpului. În acest context, s- a reținut gravitatea sporită a faptei întrucât inculpatul M. refuză acceptarea oricărei culpă în producerea rezultatului considerând că încălcarea constantă a normelor juridice esențiale în desfășurarea activității sale îl îndreptățește să se îndepărteze de orice formă de răspundere juridică. O astfel de conduită a fost privită în contextul art. 52 din C.., iar instanța de fond a aplicat inculpatului M. pedeapsa de 2 ani închisoare. Scopul acestei pedepse, respectiv de a preveni săvârșirea altor infracțiuni similare, precum și caracterele de constrângere și reeducare a inculpatului, începând cu conștientizarea pericolului și gravități faptei sale nu se pot realiza decât prin executarea pedepsei în regim de detenție.
Instanța de fond a reținut că procesul penal nu are funcția unei vendete și că inculpatul nu va fi judecat pentru ce nu a făcut sau pentru ce au făcut alți colegi din cadrul instituție în care își desfășoară activitatea inculpatul, dar în contextul în care imediat după accident nu a avut nicio reacție de empatie cu victima sau părțile civile și în condițiile unui gest de real cinism când imediat după eveniment cel mai probabil la diligențele inculpatului M. a fost montată o bancă în bena camionului (foto nr. 8 fila 43 rap. la foto 19 fila 27 dos. UP), instanța de fond are convingerea că inculpatul nu manifestă niciun regret pentru fapta săvârșită și nici pentru eventualele consecințe juridice.
Desigur vârsta inculpatului constituie un element esențial în aprecierea asupra pedepsei, însă în condițiile unei lipse evidente de remușcare cu privire la fapta săvârșită și a împrejurărilor obiective și subiective care au favorizat rezultatul faptei, vârsta inculpatului are relevanță doar cu privire la cuantumul pedepsei. Instanța are convingerea că scopul și funcțiile pedepsei, respectiv constrângerea și reeducarea inculpatului pentru a preveni săvârșirea de noi infracțiuni, nu pot fi atinse în persoana inculpatului M. A. D. decât prin executarea unei pedepse de 2 ani închisoare în regim de detenție.
În baza art. 71 al. 2 din C.. s-a interzis inculpatului drepturile prev. de art.
64 al. 1 lit. a (teza a II-a) C. pen. pe perioada prev. de art. 71 al. 2 din C.., ținând seama de gravitatea faptei care creează o incompatibilitate morală și juridică cu calitatea de ales în cadrul autorităților publice sau în funcții elective publice.
Despre latura civilă:
Dintru început s-a constatat că pentru autovehiculul cu marca Mercedes cu nr. de înmatriculare (...) condus de către inculpatul P. I. I. la data de 11 iunie
2008 a fost încheiată polița de asigurare RCA S. R. din data de 18 decembrie
2007 cu perioada de valabilitate de la data de 21 decembrie 2007 la data de 20 decembrie 2008 emisă de către asiguratorul S. U. V. I. G. S. cu sediul în B., sector 1, b-ul Dacia, nr. 30 care va răspunde în condițiile legii și în limita plafonului stabilit de C. de S. a A.
Totodată s-a constatat că I. P. J. C. are calitate de parte responsabilă civilmente raportat la inculpatul M. A.-D., lucrător în cadrul acestei instituții și fiind în îndeplinirea activităților de serviciu la data de 11 iunie 2008.
Cât despre acțiunea civilă îndreptată împotriva S. A. I. A C. A. A. S., instanța de fond a reținut dintru început că partea responsabilă civilmente este persoana care răspunde pentru sau alături de inculpat în temeiul legii sau în baza unui raport contractual. Izvorul juridic al răspunderii a fost invocat ca fiind contractul de prestări serivicii încheiat între S. A. I. A C. A. A. S. argumentându- se că a exercitat o acțiune în beneficiul sau și în beneficiul S. A. I. A C. A. A. S..
Părțile civile însă, pe de o parte recurg la următorul sofism: caracterul oneros al oricărei activități comerciale implică răspunderea contractantului pentru faptele co-contractantului, ceea ce este fals, iar pe de altă parte confundă prestatorul de servicii care este S. A. I. A C. A. A. S. cu beneficiarul, care este inculpatul P. P. aceste argumente acțiunea civilă îndreptată împotriva S. A. I. A C. A. A. S. a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.
Fără să fie privită acțiunea civilă ca o a doua sancțiune, instanța a reținut că fapta inculpaților săvârșite din culpă fără prevedere au produs un prejudiciu moral important părților civile, constând în pierderea unui membru apropiat al familiei, precum și un prejudiciu material costând în cheltuielile făcute de familia victimei cu funeraliile acesteia. Cu privire la daunele materiale s-a reținut că părțile civile au depus la dosarul cauzei (filele 93-100) înscrisuri doveditoare a majorității cheltuielilor efectuate. Instanța a considerat rezonabilă suma de 9.000 de lei cheltuită de părțile civilă și a considerat disproporționată o eventuală solicitare de a se proba fiecare sumă de bani cheltuită cu înscrisuri, având în vedere circumstanțele deosebite care au generat aceste cheltuieli, suferințele părților vătămate anulând grija de a obține toate înscrisurile doveditoare.
Dispariția subită a victimei F. C. constituie și în prezent o tragedie în cadrul familiei reprezentată de părțile civile. S. părinților este cu atât mai profundă cu cât victima avea o vârstă fragedă, era o persoană activă din punct de vedere social, avea perspective de realizare personală, iar decesul a survenit violent și intempestiv, în condițiile în care trebuia să fie supravegheat de către un lucrător de poliție. R. și cuantumul daunelor morale nu este doar un preț al durerii (pretium doloris), care de altfel, datorită caracterului intim și subiectiv nu poate fi cuantificat precis, dar este și o recunoaștere publică și împotriva inculpaților a suferinței provocate părților civile. De aceea scopul daunelor morale nu poate fi atins decât prin identificarea unui cuantum adecvat pentru a nu constitui o pură îmbogățire, dar nici conducerea spre derizoriu a suferințelor vii ale părților civile.
În temeiul art. 14 rap. la art. 346 din C.p.p rap. la art. (...) al. 2 și 1003 din C.civ. în vigoare până la data de 1 octombrie 2011, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de către părțile civile F. E. și F. L. și au fost obligați inculpații P. I. I. și M. A.-D., în solidar între ei, iar inculpatul M. A.-D. în solidar cu partea responsabilă civilmente I. P. J. C. la plata sumei 9.000 lei reprezentând daune materiale și la plata sumei de 80.000 euro sau echivalentul in lei calculat la cursul BNR din ziua plătii, cu titlu de daune morale.
În temeiul art. 193 al. 1 și 6 C.p.p. au fost obligate părțile civile la plata sumei de 248 lei cheltuieli judiciare către S. A. I. A C. A. A. S. reprezentând cheltuieli de judecată, respectiv onorariul avocatului.
În temeiul art. 189 al. 1 din C.p.p. onorariile parțiale ale avocaților desemnați din oficiu au fost avansate din fondurile M.ui Justiției.
În baza art. 191 al. 2 și 3 din C.p.p. a fost obligat inculpatul P. I. I. la plata sumei de 800 lei, iar pe inculpatul M. A.-D. în solidar cu partea responsabilă civilmente I. P. J. C. la plata sumei de 1.600 lei reprezentând cheltuieli de judecată avansate de stat, adică proporțional cu modul în care au determinat aceste cheltuieli, apreciindu-se atât poziția procesuală a fiecăruia, cât și măsura vinovăției care a fost dovedită pentru fiecare.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs în termen legal inculpatul M. A. D., partea civilă F. E., partea responsabilă civilmente I. P. J. C., S. P. C. R. P. de C. și Î. a V. C.-N. și asiguratorul U. A. SA B.
Inculpatul M. A. a solicitat în principal achitarea conform art.10 lit.d Cod procedură penală, întrucât lipsește legătura de cauzalitate dintre fapta inculpatului de a participa în calitatea de examinator la susținerea examenului pentru obținerea permisului și moartea victimei, al cărei comportament a fost decisiv în producerea accidentului.
În subsidiar s-a solicitat reducerea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului prin reținerea de circumstanțe atenuante și suspendarea executării pedepsei.
S-a arătat că pedeapsa aplicată de instanța de fond este prea mare ca și cuantum și ca modalitate de executare, solicitându-se reținerea tuturor circumstanțelor atenuante prev.de art.74 Cod penal.
Partea civilă F. E. a solicitat admiterea recursului și majorarea cuantumului daunelor morale acordate atât lui cât și soției, cu cheltuieli de judecată ocazionate de urmărirea penală, judecata în fond și în recurs.
S-a arătat că se impune majorarea cuantumului daunelor morale, întrucât în cauză există asigurator, iar polița de asigurare încheiată are în vedere un anumit plafon până la care se acordă despăgubiri, că existența asiguratorului reprezintă un element care trebuie să dea consistență daunelor morale, de natură a servi nu doar ca pretium doloris, ci și ca modalitate de sancționare a celor responsabili de unele fapte care au caracter repetitiv și care nesancționate ar putea încuraja în continuare anumite practici care pun în pericol viața și integritatea persoanelor.
Pierderea celui mai mare dintre copii a produs consecințe de ordin psihic, psihologic asupra părinților pentru tot restul vieții.
Partea responsabilă civilmente a solicitat obligarea asiguratorului SC U. SA la plata daunelor morale și materiale stabilite prin sentința recurată.
S-a arătat că potrivit Deciziei nr.1/2005 a Înaltei Curți de C. și Justiție societatea de asigurare are în procesul penal calitatea de asigurator, răspunderea acesteia putând fi angajată în mod direct, ope legis și în baza contractului încheiat.
Consideră partea responsabilă civilmente că întrucât despăgubirile au fost stabilite sub limita plafonului anual, asiguratorul are obligația de a acorda despăgubirile solicitate de părțile civile, doar pentru diferența în plus urmând a răspunde inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente.
Asiguratorul a solicitat admiterea recursului, cu consecința reținerii culpei concurente a victimei în producerea evenimentului rutier și a urmărilor acestuia și reducerea cuantumului daunelor morale la un nivel rezonabil, în acord cu practica judiciară.
Consideră asiguratorul că fapta de a permite accesul unei persoane în bena camionului pe timpul transportului nu constituie în sine cauza decesului victimei, câtă vreme aceasta nu a fost accidentată în interiorul caroseriei.
Referitor la daunele morale s-a arătat că acestea nu trebuie să reprezinte nici măsuri excesive pentru autorul pagubei, nici venituri nejustificate pentru persoana lezată.
Verificând hotărârea atacată, pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, conform prevederilor art.385/14 Cod procedură penală, curtea constată că recursul declarat de inculpatul M. A. D. este fondat în ce privește modalitatea de executare a pedepsei aplicate și în aceste limite va fi admis, iar recursurile părții civile, părții responsabile civilmente și asiguratorului sunt nefondate și vor fi respinse, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
A., se constată că instanța de fond a reținut o stare de fapt corectă, susținută de probele administrate.
A rezultat din ansamblul probator că la data de (...), în calitate de examinator auto, inculpatul M. A. a încălcat prevederile art.25 și 23 lit.B/a pct.8 din Ordinul MAI nr.1497/(...), permițând accesul numitului F. C. în caroseria autocamionului cu nr.de înmatriculare (...), condus de coinculpatul P. I. I., împrejurare care a condus la căderea victimei din caroseria camionului și la decesul acesteia.
În mod corect a reținut instanța de fond că ignorarea măsurilor de siguranță pentru desfășurarea examenului de obținere a permisului de conducere, printre care cea mai importantă a fost aceea de a porni în cursă cu victima în bena camionului, a determinat în mod direct producerea rezultatului, chiar dacă și victima a fost neglijentă încercând să coboare deși nu a fost chemată și chiar dacă cei doi inculpați nu au sesizat momentul în care victima a căzut din camion.
Culpa fără prevedere a caracterizat latura subiectivă a fiecărei fapte a celor doi inculpați, iar faptele lor au concurat la săvârșirea unei infracțiuni unice.
Analiza obiectivă a probelor administrate relevă justețea soluției pronunțate de instanța de fond sub aspectul existenței faptei și a vinovăției inculpatului recurent M. A. în comiterea acesteia, inculpatul recunoscând săvârșirea faptei în materialitatea sa, chiar dacă nu a uzat de prevederile art.320/1 Cod procedură penală, aceeași analiză punând în evidență și caracterul adecvat al pedepsei aplicate ca și cuantum.
Nu se impune reținerea de circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului, fapta pentru care s-a dispus condamnarea acestuia prezentând un grad de pericol social sporit datorită particularității circumstanțelor în care a avut loc - pe fondul desfășurării examenului pentru obținerea permisului de conducere, împrejurare în care cu greu se poate imagina producerea unei consecințe atât de grave precum pierderea unei vieți omenești.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei aplicate, curtea reține că la dosarul cauzei există date din care se desprind argumente relevante în ce privește conduita inculpatului recurent și perspectiva sa de reintegrare socială.
A. din caracterizarea aflată la fila 122 dosar fond rezultă că inculpatul a fost angajat în cadrul M.ui Administrației și Internelor în anul 1995, în cadrul
Inspectoratului de P. al J. C., S. R., acumulând o bogată experiență profesională timp de 10 ani în munca de poliție rutieră. În tot acest timp a avut doar calificative „foarte bine";. În anul 2005 a fost transferat în interesul serviciului în cadrul Instituției P. C., fiind un real câștig pentru recent înființatul la vremea respectivă S. P. C. R. P. de C. și Î. a V., iar în calitate de examinator atestat a căutat să își ridice continuu nivelul de pregătire profesională.
Din fișa de cazier aflată la fila 12 dosar fond reiese că inculpatul nu posedă antecedente penale.
Individualizarea pedepsei are ca scop determinarea aplicării unei pedepse juste, corecte, atât sub aspectul restabilirii ordinii de drept încălcate, cât și din punctul de vedere al nevoii de reeducare a inculpatului.
În această manieră, sancțiunea justă realizează și scopul pedepsei, cel de prevenție generală și specială
Analiza criteriilor generale de individualizare prevăzute de art. 72 din Codul penal este obligatorie și trebuie făcută cumulativ.
Primele două criterii - dispozițiile părții generale ale Codului penal și limitele de pedeapsă fixate în partea specială a acestuia - vizează legalitatea operațiunilor de individualizare judiciară, iar celelalte criterii și anume gravitatea faptei săvârșite, persoana făptuitorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală vizează temeinicia acestor operațiuni, toate aceste criterii având ca scop aplicarea unor pedepse juste, echitabile, atât pentru inculpat cât și pentru societate.
Analiza ultimelor trei criterii generale amintite trebuie efectuată, de asemenea, cumulativ, întrucât ele se intercondiționează reciproc, fără a da o pondere mai mare aspectelor care conturează personalitatea inculpatului sau, dimpotrivă, celor care caracterizează fapta săvârșită.
Gradul de pericol social al faptei săvârșite trebuie analizat în mod deosebit, dar nu în detrimentul celorlalte criterii de individualizare.
Nu poate fi primită reținerea instanței de fond în sensul că „în condițiile unui gest de real cinism … imediat după eveniment cel mai probabil la diligențele inculpatului M. a fost montată o bancă în bena camionului (foto nr. 8 fila 43 rap. la foto 19 fila 27 dos. u.p.)"; câtă vreme din examinarea celor două fotografii realizate prima la data de (...), iar cealaltă la data de (...), nu reiese existența vreunei bănci în bena camionului, iar o montare ulterioară la diligențele inculpatului M. nu este dovedită.
În acest context, ținând seama de toate criteriile de individualizare, de gradul de pericol social concret al faptei comise, de persoana inculpatului, care se află la prima confruntare cu legea penală și a recunoscut comiterea faptei în materialitatea sa, curtea apreciază că scopul pedepsei poate fi atins și fără privare de liberate, prezentul proces penal constituind în sine un serios avertisment pentru inculpat.
Raportat la specificul infracțiunii - infracțiune prin care se aduce atingere regimului circulației rutiere - și raportat și la natura și importanța relațiilor sociale ocrotite prin incriminarea acestei conduite ilicite, curtea constată că se impune ca inculpatul, chiar dacă nu execută efectiv pedeapsa, să fie obligat a respecta anumite restricții, menite să-l determine a avea o conduită mai responsabilă și să asigure un grad mai mare de prevenire, pe viitor, a repetării unei astfel de atitudini ilicite.
Prin restricțiile ce pot fi impuse inculpatului pe durata termenului de încercare suspendarea sub supraveghere este considerată a fi mai adecvată cazului concret dedus judecății.
Cu privire la recursul părții civile F. E. se impune mai întâi precizarea că deși în motivele de recurs depuse la data de (...) se face referire la împrejurarea că recursul a fost declarat de acesta atât în nume propriu cât și ca reprezentat legal al soției F. L., în baza mandatului tacit reciproc conferit de legea civilă, o astfel de precizare nu apare în declarația de recurs.
În cauză nu s-a făcut dovada calității de reprezentat legal al soției, iar mandatul tacit reciproc conferit de legea civilă nu poate fi exercitat contrar normelor de procedură penală, care nu prevăd posibilitatea ca pentru partea civilă recursul să poată fi declarat și de către soț, această posibilitate fiind prevăzută de art.362 alin.2 rap.la art.385/2 Cod procedură penală doar pentru soțul inculpatului.
Chiar și în situația în care calea de atac este exercitată de o altă persoană decât cea care are acest drept potrivit legii, în cerere trebuie menționată persoana pentru care se declară calea de atac, pentru ca aceasta să fie citată și întrebată dacă își însușește respectiva cale de atac.
În prezenta cauză în declarația de recurs nu s-a făcut o astfel de precizare, iar mențiunile făcute ulterior expirării termenului de 10 zile în care putea fi exercitată calea de atac nu pot fi primite.
În ce privește daunele morale acordate părții civile recurente F. E. se constată că instanța de fond a procedat la cuantificarea corectă a acestora în raport de datele concrete ale cauzei.
A., s-a ținut seama de suferința psihică resimțită de partea civilă ca urmare decesului unuia dintre copiii săi, suferință cu atât mai profundă cu cât victima se afla la o vârstă tânără, era o persoană activă din punct de vedere social, avea perspective de realizare personală, iar decesul a survenit violent și intempestiv, în condițiile în care trebuia să fie supravegheat de către un lucrător de poliție.
În raport de aceste date în mod corect a fost acordată părții civile F. E. suma de 40.000 euro cu titlu de daune morale, sumă ce constituie și în opinia curții o justă compensare pentru prejudiciul moral cauzat, fără a fi o sursă de îmbogățire fără justă cauză pentru partea civilă și nici o amendă excesivă pentru inculpat.
Curtea are în vedere și practica sa constantă în această materie, sumele acordate în cauze asemănătoare.
Referitor la recursul părții responsabile civilmente curtea constată că acesta nu este fondat, hotărârea instanței de fond fiind pronunțată în acord cu
Decizia nr.1/2005 a Înaltei Curți de C. și J.
A., instanța de fond a constatat că pentru autovehiculul cu marca
Mercedes cu nr. de înmatriculare (...) condus de către inculpatul P. I. I. la data de
11 iunie 2008 a fost încheiată polița de asigurare RCA S. R. din data de 18 decembrie 2007 cu perioada de valabilitate de la data de 21 decembrie 2007 la data de 20 decembrie 2008 emisă de către asiguratorul S. U. V. I. G. S. cu sediul în B., sector 1, b-ul Dacia, nr. 30, asigurator care răspunde în condițiile legii și în limita plafonului stabilit de C. de S. a A.
Prin Decizia nr.1/2005 a Înaltei Curți de C. și Justiție s-a statuat că societatea de asigurare participă în procesul penal în calitate de asigurător de răspundere civilă, iar nu ca parte responsabilă civilmente sau garant al plății despăgubirilor civile.
În consecință nu poate fi primită solicitarea părții responsabile civilmente de obligare a asiguratorului la plata despăgubirilor civile stabilite de instanța de fond.
În ceea ce privește recursul declarat de asiguratorul U. A. SA B. curtea reține că nu se impune diminuarea despăgubirilor morale acordate de instanța de fond în considerarea argumentelor mai sus expuse ce conduc la respingerea recursului părții civile prin care aceasta solicită majorarea despăgubirilor.
Nu poate fi reținută vreo culpă concurentă a victimei câtă vreme responsabilitatea principală în organizarea și desfășurarea examenului pentru obținerea permisului de conducere revenea inculpatului M. A., iar acesta în mod nelegal a impus victimei să stea în caroseria camionului.
P. considerentele mai sus prezentate, în baza art. 385/15 pct.2 lit.d Cod procedură penală, se va admite recursul declarat de inculpatul M. A. D., împotriva sentinței penale nr. 469 din (...) a Judecătoriei C.-N., care se va casa în latura penală în ce privește modalitatea de executare a pedepsei aplicate.
Rejudecând cauza, în limitele de mai sus, în baza art.86/1 Cod penal, se va dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare, pe durata termenului de încercare de 5 ani, stabilit conforma art.86/2
Cod penal.
În baza art.86/3 alin.1 și 3 Cod penal se va impune inculpatului M. A. D., domiciliat în C.-N., strada A. E., nr.10, județul C., ca pe durata termenului de încercare, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la S. de P. de pe lângă Tribunalul Cluj, potrivit programului ce i se va întocmi; b) să anunțe, în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență;
În baza art.359 Cod procedură penală se va atrage atenția inculpatului, conform art.86/4 alin.1 rap.la art.83, 84 Cod penal asupra consecințelor săvârșirii unei noi infracțiuni pe durata termenului de încercare, a neexecutării obligațiilor civile, precum și referitor la neîndeplinirea cu rea-credință a obligațiilor și măsurilor dispuse de instanță, constând în revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
Conform art.71 alin.5 Cod penal pe durata termenului de încercare al suspendării sub supraveghere a executării pedepsei se va suspenda și executarea pedepsei accesorii aplicate de instanța de fond, constând în interzicerea drepturilor prev.de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a Cod penal.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței.
În baza art. 385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală se vor respinge nefondate recursurile declarate de partea civilă F. E., partea responsabilă civilmente I. P. J. C., S. P. C. R. P. de conducere și Î. a V. și asiguratorul U. A. SA B. cu adresa de citare și comunicare la U. A. SA C., cu sediul în C.-N., strada G. M. nr.3A, împotriva aceleiași sentințe.
În baza art.193 Cod procedură penală, având în vedere soluția adoptată de respingere a recursului părții civile, urmează a se respinge și cererea acesteia de acordare a cheltuielilor de judecată.
În baza art.189 Cod procedură penală se vor stabili sumele de câte 75 lei ca onorarii parțiale pentru apărătorii din oficiu ai inculpaților, av.F. A. și av.Gânscă
I. D., sume ce se vor avansa din FMJ.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală vor fi obligați recurenții F. E., I. P. J. C., S. P. C. R. P. de C. și Î. a V. și U. A. SA B. să plătească suma de câte
300 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului, iar în baza art.192 alin.3 Cod procedură penală celelalte cheltuieli judiciare avansate de stat în recurs, vor rămâne în sarcina acestuia.
P. ACESTE M.IVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E :
I. În baza art. 385/15 pct.2 lit.d Cod procedură penală, admite recursul declarat de inculpatul M. A. D., împotriva sentinței penale nr. 469 din (...) a
Judecătoriei C.-N., pe care o casează în latura penală în ce privește modalitatea de executare a pedepsei aplicate.
Rejudecând cauza, în limitele de mai sus, în baza art.86/1 Cod penal, dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare, pe durata termenului de încercare de 5 ani, stabilit conforma art.86/2 Cod penal.
În baza art.86/3 alin.1 și 3 Cod penal impune inculpatului M. A. D., domiciliat în C.-N., strada A. E., nr.10, județul C., ca pe durata termenului de încercare, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la S. de P. de pe lângă Tribunalul Cluj, potrivit programului ce i se va întocmi; b) să anunțe, în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență;
În baza art.359 Cod procedură penală atrage atenția inculpatului, conform art.86/4 alin.1 rap.la art.83, 84 Cod penal asupra consecințelor săvârșirii unei noi infracțiuni pe durata termenului de încercare, a neexecutării obligațiilor civile, precum și referitor la neîndeplinirea cu rea-credință a obligațiilor și măsurilor dispuse de instanță, constând în revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
II. În baza art. 385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală respinge ca nefondate recursurile declarate de partea civilă F. E., partea responsabilă civilmente I. P. J. C., S. P. C. R. P. de conducere și Î. a V., cu sediul în C.-N. Bulevardul 21 D. 1989, nr.58 și asiguratorul U. A. SA B. cu adresa de citare și comunicare la U. A. SA C., cu sediul în C.-N., strada G. M. nr.3A, împotriva aceleiași sentințe.
În baza art.193 Cod procedură penală respinge cererea părții civile F. E. de acordare a cheltuielilor de judecată.
În baza art.189 Cod procedură penală stabilește sumele de câte 75 lei ca onorarii parțiale pentru apărătorii din oficiu ai inculpaților, av.F. A. și av.Gânscă
I. D., sume ce se vor avansa din FMJ.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală obligă recurenții F. E., I. P. J.
C., S. P. C. R. P. de C. și Î. a V. și U. A. SA B. să plătească suma de câte 300 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului, iar în baza art.192 alin.3 Cod procedură penală celelalte cheltuieli judiciare avansate de stat în recurs, rămân în sarcina acestuia.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 8 octombrie 2012.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER, | |
ANA C. M. Ș. | L. M. | M. N. |
Red.L.M./D.H.
8 ex./(...)
Jud.fond: Mihăiță L. M.
| ← Decizia penală nr. 1391/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 777/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
