Decizia penală nr. 239/2012, Curtea de Apel Cluj

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2012)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA P.Ă ȘI DE MINORI DOSAR NR. (...)

DECIZIA P.Ă Nr. 239/R/2012

Ședința publică din data de 14 februarie 2012

Instanța constituită din : PREȘEDINTE : L. H., judecător JUDECĂTORI : D. P.

: M. R. GREFIER : M. V.-G.

M. public, P. de pe lângă Curtea de A. C.- reprezentat prin procuror S. D.

S-au luat spre examinare recursurile declarate de către inculpatul A. H. P., părțile civile T. A. G. și P. A.-M. și partea responsabilă civilmente F. DE P. A V. S. împotriva sentinței penale nr. 1170/19 octombrie 2011 pronunțată în dosar nr. (...) al Judecătoriei C.-N., inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art.178 al.1 și 2 C.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul A. H. P., asistat de apărător ales, av. N. M. P., cu delegație avocațială la dosar și părțile civile P. A. M., T. A. G. asistate de apărătorul ales, av. T. A. I., cu delegație avocațială la dosar, lipsă fiind partea civilă C. de N. C.-N. și partea responsabilă civilmente F. de P. a V. S.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care, se prezintă apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul A. H. P., av. Ț. A. și solicită acordarea onorariului parțial pentru studiu dosarului și prezentarea la instanță.

Instanța constată încetat mandatul apărătorului desemnat din oficiu prin prezentarea apărătorului ales și asupra onorariului parțial se va pronunța prin hotărârea ce o va pronunța în cauză.

Nefiind cereri de formulat și excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea judiciară a recursurilor.

Apărătorul părților civile T. A. G. și P. A. M., av. T. A. I. solicită în temeiul art.

38515 pct. 2 lit. d C. admiterea recursului, casarea parțială a sentinței penale nr.

1170/2011 a Judecătoriei C.-N. și, rejudecând cauza să se dispună majorarea cuantumul daunelor morale în cuantumul solicitat în constituirea de parte civilă si obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare suportate la instanta de fond.

Prima instanță a acordat părților civile despăgubiri civile în sumă de câte

20.000 Euro pentru fiecare, sume care în opinia sa sunt destul de reduse raportat la prejudiciul moral suferit datorită pierderii tatălui acestora.

Instanța de fond a acordat în întregime daunele materiale în cuantum de

5.502,94 lei ocazionate cu serviciile legate de funerariile victimei.

Apreciază că se impune majorarea daunelor morale raportat la prejudiciul moral pe care l-au suferit părțile civile care așa cum rezultă și din probele testimoniale administrate de instanța de fond, victima era singura persoană care se ocupa de părțile civile, îi ducea și aducea de la școală, fiind o legătură foarte strânsă între acestea.

De asemenea, solicită acordarea cheltuielilor judiciare din faza de urmărire penală și fața instanței de fond conform chitanței aflată la fila 99 din dosarul instanței de fond.

Având în vedere că despăgubirile acordate de instanța de fond sunt într-un cuantum redus care nu corespund prejudiciului suferit de părțile civile prin pierderea subită a tatălui acestora care era o persoană activă din punct de vedere social, iar relațiile de familie erau foarte apropiate, solicită admiterea recursului și majorarea cuantumului despăgubirilor civile.

Apărătorul inculpatului A. H. P., av. N. M. P. solicită respingerea ca nefondat a recursului formulat de părțile civile și admiterea recursului formulat de F. de P. a V. S.

În temeiul art.38515 pct. 2 lit. d C. solicită admiterea recursului formulat de inculpat, casarea sentinței penale nr. 1170/2011 și a încheierii penale din data de (...) pronunțate în dosarul a Judecătoriei C.-N. și, rejudecând cauza să se dispună condamnarea inculpatului la o pedeapsă într-un cuantum mai redus decât cel aplicat de prima instanță, ca urmare a reindividualizării pedepsei și reținerii dispozițiilor art.

3201 C. cu suspendarea condiționată a executării pedepsei conform art. 81 C..

Apreciază că hotărârea recurată este nelegală având în vedere că inculpatul atât în faza de urmărire penală cât și în faza de cercetare judecătorească și-a recunoscut în totalitate vinovăția, iar la termenul de judecată din data de (...) a arătat instanței că înțelege să uzeze de dispozițiile art. 3201 C., solicitare care a fost respinsă de instanța de fond.

Din Ordonanța de U. a G. nr.121 rezultă că „judecătorul, în pofida evidenței vinovăției desprinse din probatoriul administrat în faza de urmărire penală, poate respinge cererea inculpatului, lipsindu-l pe acesta de dreptul său constituțional de apărare exercitat în cadrul unui proces echitabil";. Procedura prev. de art. 3201 C. este o facultate, un beneficiu pentru persoana inculpată și un beneficiu statal având în vedere reducerea costului procesului și reducerea timpului de soluționare a cauzelor.

Apreciază că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 3201 C. având în vedere că inculpatul și-a asumat vinovăția și nu a contestat urmărirea penală.

Un alt motiv de recurs îl constituie faptul că instanța de fond nu a reținut circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului cu motivarea că „întrucât culpa inculpatului în uciderea victimei, deși fără prevedere, este totuși o culpă gravă, în condițiile în care neprevederea urmării acțiunii sale s-a datorat lipsei de diligență";.

Solicită să se aibă în vedere că fapta reținută în sarcina inculpatului este comisă din culpă și că accidentul reprezintă o dramă atât pentru inculpat cât și pentru moștenitorii victimei.

Solicită să se rețină în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante prev. de art. 74 alin. 1 lit.a și c C. cu consecința prev. de art. 76 alin. 1 lit. d C., având în vedere că inculpatul are o vârstă de peste 60 de ani, nu are antecedente penale, a avut o conduită corespunzătoare în societate atât înainte cât și după comiterea faptei, este șofer profesionist de 40 de ani și nu a avut nicio abatere.

Suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei implică existența unor obligații în sarcina condamnatului pentru ca acesta să conștientizeze pericolul social al faptelor și pentru a-i schimba mentalitatea infracțională, respectiv anticiparea revenirii la conduita infracțională. Ori, în cazul infracțiunilor de culpă nu se poate vorbi de o revenire la conduita infracțională sau de prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, în condițiile în care fapta comisă a fost rezultatul unei neglijențe sau greșeli.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, arată că achiesează concluziilor F.ui de P. a V. S. și arată că inculpatul nu are o stare materială „strălucită";.

Apărătorul părților civile T. A. G. și P. A. M., av. T. A. I. solicită în temeiul art.

38515 pct. 1 lit. b C. respingerea ca nefondat a recursului formulat de inculpat.

Apreciază că nu se impune reținerea dispozițiilor art. 3201 C. în favoarea inculpatului având în vedere că la termenul de judecată din data de (...) inculpatul și-a recunoscut vinovăția însă nu cum a fost reținută în rechizitoriu. Inculpatul a spus că nu a văzut pietonul întrucât strada nu era iluminată, însă s-a dovedit contrariul. De asemenea, inculpatul a spus că era în zona trecerii de pietoni și nu pe trecerea de pietoni, ori din procesul-verbal de cercetare la fața locului cât și din raportul de expertiză efectuată în cauză rezultă că victima a fost lovită pe trecerea de pietoni.

În temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b C. solicită respingerea ca nefondat a recursului formulat de F. de P. a V. S. și solicită să se aibă în vedere că nici măcar cheltuielile de înmormântare care sunt într-un cuantum modest, nu au fost achitate.

Apărătorul inculpatului A. H. P., av. N. M. P., în replică, arată că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 3201 C. întrucât inculpatul și-a asumat fapta și răspunderea.

În ceea ce privește solicitarea acordării cheltuielilor judiciare ocazionate de părți în faza de urmărire penală și la instanța de fond, o lasă la aprecierea instanței.

Reprezentantul P.ui solicită admiterea recursului formulat de inculpat în sensul reținerii dispozițiilor art. 3201 C., având în vedere că acesta a recunoscut comiterea faptei.

Solicită admiterea recursului formulat de părțile civile în sensul majorării cuantumului daunelor morale și obligării inculpatului la plata cheltuielilor judiciare ocazionate de părțile civile în faza de urmărire penală și în fața instanței de fond.

Solicită respingere recursului formulat de F. de P. a V. S.

Inculpatul A. H. P., având ultimul cuvânt, arată că recunoaște și regretă fapta comisă și solicită admiterea recursului.

C U R T E A

Prin sentința penală nr. 1170 din 19 octombrie 2011 a Judecătoriei C.-N., în baza art. 178 al. 1 și 2 C. a fost condamnat inculpatul A. H. P., fiul lui I. si P., născut la data de 27 octombrie 1950 în C.-N., jud. C., cetățean român, văduv, tată a doi copii majori, fără antecedente penale, CNP 1., domiciliat în C.-N., str. A. C., nr. 11, ap. 20, jud C., la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă.

În baza art. 71 al. 2 C. s-a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 al. 1 lit. a (teza a II-a) C. pe perioada prev. de art. 71 al. 2 C.

În baza art. 86^1 C. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatul A. H. P. și s-a stabilit termenul de încercare de 4 ani.

În baza art. 71 al. 5 C. s-a dispus suspendare executării pedepselor accesorii.

În baza 86^3 al. 1 și 3 C. s-a dispus ca, pe durata termenului de încercare inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte, la datele fixate, la S. de P. de pe lângă Tribunalul Cluj;

- să anunțe în prealabil orice schimbare a domiciliului, reședinței sau locuinței și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență;

- să nu conducă niciun autovehicul.

În baza 359 C.. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei.

S-a constatat că pentru autotractorul cu nr. de înmatriculare (...) condus de către inculpat la data de 28 februarie 2010 nu a fost încheiată o polița de asigurare RCA valabilă, iar F. de P. a V. S. cu sediul în B., str. V. L., nr. 40-40 bis, et. 5, sector 2 are calitatea de parte responsabilă civilmente.

În temeiul art. 14 rap. la art. 346 C. rap. la art. 998-999 s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de către părțile civile T. A.-G. cu domiciliul în C.-N., str. L. P., nr. 81, ap. 42, jud. C. și P. A.-M. cu domiciliul în C.-N., str. V., nr. 53, jud. C. și a fost obligat inculpatul în solidar cu F. de P. a V. S. să plătească părților civile suma de

5.502,94 lei reprezentând daune materiale, precum și la plata sumei de 20.000 euro, echivalent în lei la data plății, fiecărei părți civile, reprezentând daune morale.

În temeiul art. 14 rap. la art. 346 C. rap. la art. 998-999 s-a admis acțiunea civilă formulată de către S. C. J. DE U. cu sediul în C.-N., str. C.ilor, nr. 3, jud. C. și obligă inculpatul în solidar cu F. de P. a V. S. să plătească suma de 575,90 lei, reprezentând daune materiale.

În baza art. 191 al. 1 C. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2000 lei cheltuieli de judecată avansate de stat.

În temeiul art. 189 al. 1 C.. onorariul parțial al avocatului desemnat din oficiu, de 100 lei a fost suportat din fondurile M.ui Justiției.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul întocmit de P. de pe lângă Tribunalul Cluj la data de 5 mai

2011 în dosarul 188/P/2011 s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului S. A. H. P., pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art.

178 alin. 1 și 2 C.

În actul de sesizare al instanței s-a reținut că, la data de 28 februarie 2010, în jurul orei 20.00, inculpatul A. H. P. se afla la volanul autoturismului marca Dacia cu nr. de înmatriculare (...) în calitate de conducător auto și în timp ce se deplasa pe str. F. din C.-N. datorită neatenției și neadaptării vitezei la condițiile de drum l-a accidental mortal, pe trecerea pentru pietoni pe numitul T. G.

Instanța a ascultat inculpatul și a părțile vătămate și a administrat proba testimonială și proba cu înscrisuri.

Analizând probele administrate în cauză instanța a reținut următoarele:

La data de 28 februarie 2010, în jurul orei 20.00, inculpatul A. H. P. se afla la volanul autoturismului marca Dacia cu nr. de înmatriculare (...) în calitate de conducător auto și se deplasa pe dinspre cartierul M. spre cartierul Z. pe str. F. din C.- N., pe banda a doua de sens lângă axul drumului. În dreptul imobilului cu nr. 36A inculpatul a acroșat pe victima T. G., iar în urma accidentului victima a fost transportată la o unitate sanitară, unde, a doua zi, 1 martie 2010 a decedat. Conform raportului de expertiză medico-legală nr. 1514/III/107/16 iulie 2010 s-a reținut că moartea victimei a fost violentă și s-a datorat unui edem medular ascendent consecutiv unui traumatism vertebro-medular cu fractura coastelor 4 și 5, care s-a putut produce în urma unui accident rutier.

Conform procesului verbal de cercetare la fața locului, autovehiculul condus de către inculpat a fost găsit oprit imediat după impact, pe banda a doua lângă axul drumului, orientat spre sensul de deplasare, la o distanță de 6,80 metri de o trecere pentru pietoni, raportat la roțile din spate a autovehiculului. Au fost găsite urme de frânare ale autovehiculului condus de către inculpat în lungime de 11,80 metri de la debutul acestora, anterior marcajului pietonal și până la roata din stânga spate, în condițiile în care marcajul pietonal are o lățime de 4,20 m. M. indică faptul că inculpatul a acționat violent frâna cu 0,80 m înainte de marcajul pietonal. După urmele impactului provenite de la proiectarea victimei peste capota mașinii, în parbriz, reținem că victima a fost acroșat cu partea din față dreapta a autovehiculului.

În fața instanței de judecată, inculpatul a a recunoscut că a acroșat victima, dar că aceasta se afla în zona trecerii pentru pietoni, la o distanță de cca 5 metri.

La fața locului au fost identificați martorii G. A. și K. A. care se aflau în autovehiculul cu nr. de înmatriculare (...) condus de către martora G., în aceeași direcție ca și inculpatul pe banda întâi. Martora a declarat că s-a apropiat de trecerea pentru pietoni presemnalizată cu indicator rutier și a observat o persoană care era angajată în traversare de la stânga spre dreapta în sensul meu de deplasare, iar când a am ajuns în dreptul treceri acea persoană a ajuns până la axul drumului; sunt sigură că pietonul se afla în traversare pe trecerea pentru pietoni și sunt sigură că am oprit la trecere dar acea persoană mi-a făcut semn cu mâna să-și continuu deplasarea, ceea ce am și făcut. După ce a pus în mișcare autovehiculul martora a auzit un zgomot și a văzut prin geamul din stânga sa cum cade o persoană lângă autovehiculul pe care îl conducea. A oprit imediat și a estimat că a oprit autovehiculul la o distanță de 30 de metri trecerea pentru pietoni. Martorul K., persoana care s-a apropiat prima de victimă și care a apelat serviciul de urgența 112 a confirmat cele declarate de către martora G.

Coroborând probele administrate instanța a reținut că la momentul la care martora G. A. a oprit înaintea trecerii pentru pietoni, victima se afla în traversare de la stânga spre dreapta în sensul de deplasare al martorei, aproape de axul drumului și la puține secunde după punerea în mișcare a autovehiculului de către martoră victima a fost acroșată cu partea dreapta față de către inculpat. T. s-a reținut că inculpatul a acționat frâna înainte de a ajunge pe trecerea pentru pietoni și este improbabil ca victima, aflată în traversare pe trecerea pentru pietoni, la câteva momente după ce a trecut prin fața sa martora G. A., să fi schimbat direcția rectilinie de traversare pentru a ajunge la aproximativ 5 metri de trecere. S-a reținut că, dincolo de orice îndoială rezonabilă, victima a fost acroșată de către inculpat pe trecerea pentru pietoni, acesta observând târziu că o persoană se afla în traversare, iar din cauza vitezei neadaptate la condițiile de drum nu a reușit să frâneze în timp util pentru a evita impactul.

În drept, fapta inculpatului A. H. P., care la data de 28 februarie 2010, în jurul orei 20.00, aflându-se la volanul autoturismului marca Dacia cu nr. de înmatriculare (...) în calitate de conducător auto și în timp ce se deplasa pe str. F. din C.-N. datorită neatenției și neadaptării vitezei la condițiile de drum l-a accidental mortal, pe trecerea pentru pietoni pe numitul T. G., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă prevazuta și pedepsita de art. 178 alin. 1 și 2 C.

S-a reținut forma agravata prevăzuta la alin. 2 intrucat uciderea din culpa a avut loc ca urmare a nerespectarii dispozitiilor legale privind exercitarea unei profesii. Retinerea formei agravate presupune ca inculpatul sa fie profesionist, sa fi savarsit fapta in exercitiul profesiei si sa existe anumite prevederi legale sau masuri de prevedere pentru exercitiul profesiei, a caror nerespectare sa cauzeze fapta.

Elementul material al laturii obiective a infracțiunii se realizeaza printr-o activitate de ucidere, care consta intr-o actiune, inculpatul realizand o actiune interzisa de lege si anume conducerea unui autovehicul pe drumurile publice fără a acorda prioritate de trecere pietonilor in locurile special amenajate pentru traversarea drumului.

Urmarea imediată consta în moartea unei persoane, in cauza victima T. G. Legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată este dovedita cu certitudine de intreg materialul probator administrat in cauza. Chiar in raportul de expertiza medico-legala se arata ca exista o legatura de cauzalitate directa intre leziunile traumatice cauzate de accidentul rutier din data de 28 februarie 2010 și decesul victimei dinn data de 1 martie 2010.

Latura subiectiva a infractiunii este realizata sub forma culpei fara prevedere reglementate de art. 19 alin. 1 pct. 2 lit. b C., inculpatul neprevazand rezultatul faptei sale, desi trebuia si putea sa îl prevadă. Inculpatul nu s-a asigurat suficient ori în mod efectiv pentru a acorda prioritate de trecere victimei.

Pe langa lipsa prevederii trebuie sa existe o obligatie de prevedere si posibilitatea de prevedere.

Obligatia de prevedere se leaga de existenta unei obligatii de diligenta impuse subiectului, care poate fi prevazuta intr-un act normativ. Astfel din prevederile OUG 1., art. 72 alin. 2 si art. 135 lit. h din HG nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a O. de urgență a G. nr. 1. privind circulația pe drumurile publice, reiese ca pietonii au prioritate de trecere fata de conducatorii de vehicule numai atunci cand sunt angajati in traversarea drumurilor publice prin locuri special amenajate, marcate si semnalizate corespunzator, ori la culoarea verde a semaforului destinat pietonilor. Prin urmare, inculpatul a incalcat obligatia de acordare a prioritatii de trecere victimei in conditiile in care aceasta era angajata in traversarea strazii in modul reglementat de prevederile legale mentionate.

In ceea ce priveste posibilitatea de prevedere, ea se analizeaza prin raportare la imprejurarile concrete in care s-a desfasurat actiunea si la caracteristicile subiective ale autorului. Raportat la imprejurarile concrete ale actiunii, instanta constata ca inculpatul trebuia și putea să prevadă că o persoană poate fi angajată în traversarea prin loc semnalizat și marcat, mai ales că aceeași împrejurare a fost observată la câteva momente anterioare de către martora G. A.

Instanța a reținut culpa exclusiva a inculpatului, neputand retine vreo culpa concurenta victimei, intrucat aceasta traversa strada intr-un loc permis, special amenajat in acest sens si semnalizat corespunzator, unde avea prioritate de trecere.

Așadar, instanța a constatat ca fapta inculpatului este o fapta tipica, prevazuta de legea penala, care prezinta pericol social si a fost savarsita cu vinovatie, urmand a fi condamnat inculpatul la pedeapsa inchisorii.

La individualizarea pedepsei ce a fost aplicata inculpatului, instanta a avut in vedere dispozitiile art. 52 si 72 C., de gradul de pericol social ridicat raportat la neglijența gravă a inculpatului, întrucât acesta a observat victima numai în momentul în care trecea prin fața autovehicululuila modul în care s-a raportat la fapta săvârșită, inculpatul refuzând să conștientizeze consecințele acțiunilor sale, dar și la vârsta inculpatului și la împrejurarea că este la prima abatere de la legea penală, fără ca aceste împrejurări să constituie circumstanțe atenunate văzând ansamblul împrejurărilor de fapt.

În baza art. 178 al. 1 și 2 C. a fost condamnat inculpatul A. H. P. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă.

În ceea ce priveste pedeapsa accesorie, instanța a reținut că natura infracțiunii săvârșite și ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatului, atitudinea acestuia față de infracțiunea comisă conduc la concluzia unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art.64 alin.1 lit.a) teza a-II-a. La aplicarea acestei sancțiuni instanța a avut în vedere și decizia nr. 74/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, prin care s-a stabilit că dispozițiile art. 71 din Codul penal referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza I - c din Codul penal nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 din Codul P..

In privinta modalitatii de executare, constatând că sunt îndeplinite condițiile pentru incidența instituției suspendării sub supraveghere a executării pedepsei - pedeapsa aplicată de instanță este mai mică de 4 ani închisoare, inculpatul nu a mai fost condamnat anterior și, ținând cont de circumstanțele săvârșirii faptei, precum și de circumstanțele personale ale făptuitorului - instanța a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia. Astfel, instanța a făcut aplicarea art.86¹

C. și a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale și a celei accesorii pe durata unui termen de încercare de 4 ani, pe durata caruia inculpatul va trebui sa se supuna masurilor de supraveghere prevazute de art. 863 alin. 1 C. proC., si anume sa se prezinte, la datele fixate, la S. de P. de pe langa Tribunalul Cluj; sa anunte in prealabil orice schimbare de domiciliu, resedinta sau locuinta si orice deplasare care depaseste 8 zile, precum si intoarcerea; sa comunice si sa justifice orice schimbare a locului de munca; sa comunice informatii de natura a putea fi controlate mijloacele de existenta.

T., sancțiunea se raportează la jurisprudența C. E. a D. O., măsurile dispuse respectând principiul proporționalității. Astfel, Curtea Europeană a stabilit că restrângerea exercițiului unor drepturi poate fi dispusă numai dacă este necesară într- o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicabilă în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere dreptului sau libertății (Hirst c. Marii Britanii, Sabău și Pârcălab c. României, Cumpănă și Mazăre c. României). Instanta a interzis inculpatului dreptul de a conduce autovehicule pe durata termenului de incercare, intrucat culpa gravă care a condus la săvârșirea faptei este legată de modul defectuos de exercitare a acestui drept.

Instanța nu a aplicat in cauza o pedeapsa redusa la minimul special al pedepsei sau masura suspendarii conditionate, intrucat culpa inculpatului in uciderea victimei, desi fara prevedere, este totusi o culpa grava, in conditiile in care neprevederea urmarii actiunii sale s-a datorat lipsei de diligenta. Inculpatul a dat dovada de neglijenta grava (culpa lata), intrucat rezultatul faptei sale era previzibil pentru oricine si putea fi evitat prin conducerea cu atentie, fiind cu atat mai grav pentru un șofer cu experiență de zeci de ani sa manifeste neatentie in traversarea unei treceri de pietoni. Pe lângă neatenția gravă a inculpatului reținem și o reacție întârziată a acestuia, un element în plus pentru a considera necesară interzicerea dreptului de a conduce autovehicule.

Potrivit art. 359 C., raportat la art. 864 C., instanta a atenționat inculpatul asupra dispozițiilor a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

Despre latura civilă:

Dintru început s-a constatat că pentru autotractorul cu nr. de înmatriculare (...) condus de către inculpat la data de 28 februarie 2010 nu a fost încheiată o polița de asigurare RCA valabilă iar F. de P. a V. S. cu sediul în B., str. V. L., nr. 40-40 bis, et.

5, sector 2 are calitatea de parte responsabilă civilmente.

Fără să privim acțiunea civilă ca o a doua sancțiune, s-a reținut că fapta inculpatului săvârșită din culpă fără prevedere a produs un prejudiciu moral important celor două părți civile, constând în pierderea unui membru apropiat al familiei. Dispariția subită a victimei T. G. constituie și în prezent o tragedie în cadrul familiei reprezentată de părțile civile. S. fiicei și fiului victimei este cu atât mai profundă cu cât victima era o persoană activă din punct de vedere social, păstra relații apropiate cu membrii familiei (declarația martorului P. M. N.), iar decesul a survenit violent, producând un șoc emoțional pentru cei apropiați. Cât privește daunele materiale, respectiv cheltuielile cu funeraliile victimei constatăm că acestea au fost pe deplin dovedite prin înscrisurile de la dosar.

Rolul și cuantumul daunelor morale nu este doar un preț al durerii (pretium doloris), care de altfel, datorită caracterului intim și subiectiv nu poate fi cuantificat precis, dar este și o recunoaștere publică și împotriva inculpatului a suferinței provocate părților civile. De aceea scopul daunelor morale nu poate fi atins decât prin identificarea unui cuantum adecvat pentru a nu constitui o pură îmbogățire, dar nici conducerea spre derizoriu a suferințelor vii ale părților civile.

În temeiul art. 14 rap. la art. 346 C. rap. la art. 998-999 s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de către părțile civile T. A.-G. și P. A.-M. și a fost obligat inculpatul în solidar cu F. de P. a V. S. să plătească părților civile suma de 5.502,94 lei reprezentând daune materiale, precum și la plata sumei de 20.000 euro, echivalent în lei la data plății, fiecărei părți civile, reprezentând daune morale.

Având în vedere că sunt îndeplinite condițiile răspunderii delictuale în temeiul art. 14 rap. la art. 346 C. rap. la art. 998-999 C., în vigoare înainte de 1 octombrie

2011, s-a admis acțiunea civilă formulată de către partea civilă S. C. J. DE U. C. și a fost obliga inculpatul la plata sumei de 5782,13 lei, reprezentând daune materiale, respectiv contravaloarea îngrijirilor medicale acordate victimei T. G. în perioada 29 februarie 2010 - 1 martie 2010.

În baza art. 191 al. 1 C.. a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată avansate de stat, iar onorariul parțial al avocatului desemnat din oficiu a fost avansat din fondurile M.ui Justiției.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs inculpatul A. H. P., partea civilă T.

A. G. și P. A. M. și partea responsabilă civilmente F. DE P. A V. S.

Prin recursul declarat de inculpatul A. H. P. s-a solicitat casarea sentintei instantei de fond si pronuntarea unei decizii prin care să se dispună admiterea cererii sale de solutionare a cauzei în procedura prevăzută de art. 3. C., cu consecintele legale în privinta limitelor speciale de pedeapsa si retinerea circumstantelor atenuante prev. de art. 74 lit. a,c C., coborârea sanctiunii sub minimul special prevăzut de lege, cu executarea acesteia potrivit art. 81 C.

În motivarea recursului s-a arătat că atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de cercetare judecătorească și-a recunoscut în totalitate vinovăția, iar la termenul de judecată din data de (...) a arătat instanței că înțelege să uzeze de dispozițiile art.

3201 C., solicitare care a fost respinsă nefondat de instanța de fond. I. că procedura prev. de art. 3201 C. este o facultate, un beneficiu pentru persoana inculpată și un beneficiu statal având în vedere reducerea costului procesului și reducerea timpului de soluționare a cauzelor.

S-a mai motivat arătându-se că fapta reținută în sarcina sa este comisă din culpă, are vârsta de peste 60 de ani, nu are antecedente penale, a avut o conduită corespunzătoare în societate atât înainte cât și după comiterea faptei, este șofer profesionist de 40 de ani și nu a avut nicio abatere.

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei solicită să se dispună suspendarea condiționată a executării pedepsei conform art. 81 C. raportat la natura infracțiunii săvârșite din culpă arătând că în spetă, fiind o infractiune din culpă, nu se poate vorbi de o revenire la conduita infracțională sau de prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

Părtile civile T. A. G. și P. A. M. au critica sentinta atacată sub aspectul solutionării actiunii civile cu referire la petitul privind obligarea inculpatului la plata daunelor morale si a cheltuielilor judiciare si au solicitat casarea solutiei instantei de fond si pronuntarea unei decizii prin care să se dispună obligarea inculpatului la plata de daune morale în cuantumul solicitat în constituirea de parte civilă si obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare suportate la instanta de fond.

Recursul a fost motivat arătându-se că sumele acordate de către prima instantă cu titlu de daune morale sunt destul de reduse raportat la prejudiciul moral suferit datorită pierderii tatălui acestora care era o persoană activă din punct de vedere social, victima fiind singura persoană care se ocupa de părțile civile si între acestia era o legătură foarte strânsă.

Cheltuielilor judiciare suportate în faza de urmărire penală și în fața instanței de fond sunt probate cu chitanța aflată la fila 99 din dosarul instanței de fond.

La rândul său, partea responsabilă civilmente F. DE P. A V. S. a criticat sentinta atacată ca fiind netemeinică sub aspectul solutionării laturii civile si a solicitat casarea acesteia si pronuntarea unei decizii prin care să se dispună reducerea cuantumului daunelor morale acordate părtilor civile si exonerarea sa de obligatia platătii cheltuielilor de spitalizare.

În motivarea recursului partea responsabilă civilmente a arătat că daunele morale acordate părtilor civile sunt într-un cuantum prea ridicat si în disproportie cu prejudiciul moral suportat, iar solutia instantei sub acest aspect este contrară jurisprudentei în materie.

A mai invocat imposibilitatea obligării sale la plata cheltuielilor de spitalizare către partea civilă S. C. J. DE U. C. N., invocând în aceste sens prevederile art. 5 al. 4 din Normele de aplicare a legii nr. 32/2000, puse în aplicare prin O. P. C. de S. a A. nr. 1. conform cărora „nici o entitate care a compesat în orice fel persoanele păgubite sau a oferit acestora servicii în legătură cu prejudiciile suferite nu are dreptul să solicite de la F. recuperarea cheltuielilor efectuate";.

Procedând la soluționarea recursurilor prin prisma motivelor invocate și pe baza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată următoarele:

Instanta de fond a efectuat o cercetare judecătorească completa, administrând în mod direct și nemijlocit probe noi și procedând la readministrarea celor din faza de urmărire penală, ajungând în final la concluzia corectă că inculpatul se face vinovat de comiterea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, iar culpa în producerea accidentului îi aparține în exclusivitate.

Fără a relua argumentația extrem de detaliată a stării de fapt, redată în considerentele hotărârii atacate, argumentație pe care Curtea și-o însușește în întregime, se va sublinia cu privire la criticile aduse sentintei atacate următoarele:

Cu privire la procedura de soluționare a cauzei, Curtea retine că instanța de fond în mod eronat a respins cererea inculpatului de judecare a pricinii potrivit procedurii prevăzute de art. 3. 1 C.

În cauză, inculpatul a recunoscut fapta în materialitatea sa și și-a asumat răspunderea în sensul arătat de textul de lege menționat. Chiar dacă acesta a arătat, într-o primă etapă, că victima nu s-ar fi aflat pe trecerea de pietoni beneficiul legii nu poate fi înlăturat deoarece inculpatul a invocat doar elemente de circumstanțiere a comiterii faptei care nu sunt de natură a înlătura existența faptei si a răspunderii.

Așa fiind Curtea va admite în cauză cererea inculpatului de judecare a cauzei în procedura prev. de art. 3. C..

Cu privire la la individualizarea judiciară a pedepsei, potrivit art. 385/9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Curtea reține că potrivit art.72 din C. la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

De altfel, ca să-și poată îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei.

Verificând modul în care s-au individualizat sancțiunile penale aplicate inculpatului, Curtea constată că s-au respectat toate regulile ce caracterizează stabilirea pedepsei, atât în ceea ce privește cuantumul, cât și modalitatea de executare, în sensul unei evaluări concrete a criteriilor statuate de legiuitor în dispozițiile art.72 din Codul penal, evidențiind gravitatea faptei comise, prin prisma circumstanțelor reale efective, dar și a circumstanțelor personale ale inculpatului, nu numai a celor legate de comportamentul procesual, cât și a celor care vizează strict persoana acestuia, aprecierea fiind făcută fără o preeminență a vreunuia din criteriile arătate, precum și consecințele pedepsei și a modalității de executare.

Curtea consideră că aspectele invocate de inculpat au fost avute în vedere în procesul de individualizare, ceea ce a condus la coborârea sancțiunii spre minimul special prevăzut de lege, acordându-se suficientă și echilibrată importanță gradului de pericol social al infracțiunilor comise, condițiilor concrete în care s-au produs, având în vedere că inculpatul a mai comis fapte similare, dar și totalității urmărilor faptei din perspectiva atingerii dreptului de proprietate a altor persoane.

Raționamentul instanței de fond care a condus la nereținerea de circumstanțe atenuante este justificat. Aplicarea dispozițiilor art. 74 C. este atributul exclusiv al instanței de judecată, care la momentul individualizării pedepsei este obligată să se raporteze la toate circumstanțele comiterii faptei și să aibă în vedere și consecintele acesteia, însă recunoașterea anumitor împrejurări ca circumstanțe atenuante judiciare nu este posibilă decât dacă împrejurările luate în considerare reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblu sau caracterizează favorabil de o asemenea manieră persoana făptuitorului încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special se învederează a satisface, în cazul concret, imperativul justei individualizări a pedepsei.

În speță nu poate fi ignorat faptul că inculpatul a încălcat flagrant norme elementare care reglementează siguranța traficului rutier, urmarea constând în decesul unei persoane si, din această perspectivă, retinerea circumstantelor atenuante ar conduce la stabilirea unei sanctiuni mult prea reduse si în vădită disproportie cu gradul concret de pericol social al infractiunii.

Pentru aceste motive Curtea consideră că pedeapsa stabilită de către instanța de fond este justă și proporțională, în măsură să asigure funcțiile de constrângere și de reeducare, scopul preventiv al sancțiunii și că va contribui la conștientizarea consecințelor faptei, în vederea unei reinserții sociale reale a inculpatului

Cu privire la cuantumul daunelor morale, Curtea reține că spre deosebire de despăgubirile pentru daune materiale, care sunt supuse unei riguroase probațiuni, despăgubirile pentru daune morale nu se probează, ci se stabilesc pe baza unei evaluări a organului judiciar.

În cazul infracțiunilor contra persoanei, această evaluare, pentru a nu fi una pur subiectivă ori pentru a nu tinde către o îmbogățire fără just temei, trebuie să aibă în vedere suferințele fizice și morale susceptibil în mod rezonabil a fi fost cauzate prin fapta inculpatului și toate consecințele acesteia, astfel cum sunt relevate de actele medicale ori de alte probe administrate.

În sistemul de drept românesc nu sunt precizate criterii pentru stabilirea cuantumului daunelor morale, judecătorul fiind singurul care, în raport de consecințele pe orice plan, suferite de partea vătămată, trebuie să aprecieze o anumită sumă globală care să compenseze prejudiciul moral cauzat. Astfel, la stabilirea cuantumului daunelor morale trebuie avute în vedere mai multe criterii și anume importanța valorii morale lezate, durata și intensitatea durerilor fizice și psihice, tulburările și neajunsurile suferite de victima prejudiciată moral, ținând seama în același timp de scopul pentru care legiuitorul a permis cuantificarea prejudiciului moral, acela de compensare a suferinței persoanei prejudiciate și nu a pierderii efectiv cauzate, care nu se poate echivala în bani.

S-a considerat, de asemenea că la cuantificarea acestor daune instanța trebuie să se raporteze și la practica judiciară în materie, fiind absolut necesară o echivalare a acestora, în vederea respectării principiului egalității în fața legii.

Pe de altă parte, această compensație materială trebuie să fie echitabilă și proporțională cu întinderea pagubei suferite.

În prezenta speță este vorba si de repararea unui prejudiciu de afecțiune invocat de victimele indirecte, prejudiciu care trebuie reparat de către persoana culpabilă, sens în care, s-a dispus și prin R. C. de M. al C. E. nr.75 adoptată la 14 martie 1965 în materia prejudiciului corporal care statuează expres că „în caz de deces, reparația pentru prejudiciul de afecțiune trebuie acordată părinților, soțului și copiilor victimei pentru că doar în aceste cazuri reparația este supusă condiției ca aceste persoane să fi avut legături de afecțiune strânse cu victima, în momentul decesului";.

În speța dedusă judecății este dincolo de orice îndoială că s-au produs consecințe dramatice, care vor marca psihic pentru totdeauna părtile civile. În cauză s-a dovedit mai presus de orice dubiu că partile civile au suferit o traumă psihică de profundă, determinată de fapta săvârșită de inculpat, moartea tatalui lor.

Cu privire la sumele acordate cu titlu de daune morale Curtea apreciază că acestea reprezintă o justă și echitabilă compensare, fiind corespunzătoare întinderii prejudiciului nepatrimonial invocat de partile civile și proporționale culpei inculpatului, iar soluția este conformă atât cu interpretarea tradițională a jurisprudenței române cât și cu interpretarea constantă a jurisprudenței europene (P.Tercier, Op.cit.p.268).

Referitor la obligarea părtii responsabile civilmente la plata de despăgubiri către partea civilă S. C. J. DE U. C. N. Curtea retine că în materia răspunderii civile delictuale prejudiciul se impune a fi recuperat integral fată de toate victimele, directe sau indirecte, ale actului prejudiciabil, temeiul legal regăsindu-se în dispozițiile art.998 siurm. C.si, din această perspectivă, solutia instanței de fond este temeinică si legală.

În final, Curtea observă ca instanta de fond a omis a solutiona cererea părtilor vătămate referitoare la cheltuielile judiciare, solicitare care este întemeiată deaorece acestea au suportat costuri cu plata onorariului appărătorlui ales, cererea fiind probată cu înscrisurile existente la f. 101 dos.fond

Pentru aceste motive în temeiul art. 385/15 pct. 2lit. D C. se vor admite recursurile declarate de inculpatul A. H. P. și partea civilă T. A. G. și P. A. M., iar sentinta penală atacată se va casa numai cu privire la omisiunea aplicării art. 3. C. și soluționării cererii de acordare a cheltuielilor judiciare.

Rejudecând în aceste limite, aplică față de inculpatul A. H. P. a dispozițiilor art.

3. C.

Potrivit art. 193 al. Ultim C. se va obliga inculpatul in solidar cu F. să plătească părților civile civile T. A. G. si P. A., în solidar suma de 1500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare de la instanța de fond.

Potrivit art. 385/15 pct. 1 lit. b C. se va respinge recursul declarat de F. împotriva aceleiași sentințe penale

Vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței penale recurate.

Potrivit art. 189 C.proc. pen. se va stabili suma de 100 lei pentru apărătorul din oficiu ce se va avansa din FMJ in favoarea BCAJ C..

În baza art. 192 al. 2 C. se va obliga F. să plătească 400 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs, iar potrivit art. 192 al. 3 C. restul cheltuielilor vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE M.IVE ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

1.Admite recursurile declarate de inculpatul A. H. P. și partea civilă T. A. G. și P. A. M. împotriva sentinței penale nr. 1170 din 19 octombrie 2011 a Judecătoriei C.- N., pe care o casează numai cu privire la omisiunea aplicării art. 320 ind. 1 Cod proc.penală și soluționării cererii de acordare a cheltuielilor judiciare.

Rejudecând în aceste limite, aplică față de inculpatul A. H. P. a dispozițiilor art.

320 ind.1 Cod proc.penala.

Obligă inculpatul in solidar cu F. să plătească părților civile civile T. A. G. si P. A., în solidar suma de 1500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare de la instanța de fond.

2.Respinge recursul declarat de F. împotriva aceleiași sentințe penale

Menține restul dispozițiilor sentinței penale recurate.

Stabilește suma de 100 lei pentru apărătorul din oficiu ce se va avansa din FMJ in favoarea BCAJ C..

Obliga F. să plătească 400 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs, iar restul cheltuielilor rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 14 februarie 2012.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,

L. H. D. P. M. R.

GREFIER, M. V. G.

Dact.L.H./Dact.S.M

4 ex./(...)

Jud.fond. Mihăiță-L. M.

← Decizia penală nr. 1818/2012, Curtea de Apel Cluj		Sentința penală nr. 6/2012, Curtea de Apel Cluj →

Decizia penală nr. 239/2012, Curtea de Apel Cluj

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 239/2012, Curtea de Apel Cluj