Decizia penală nr. 1391/2012, Curtea de Apel Cluj

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2012)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR. (...)/a1

D. PENALĂ NR.1391/R/2012

Ședința publică din 10 octombrie 2012

Instanța constituită din: PREȘEDINTE : C. I.

JUDECĂTORI : M. R.

: ANA C.

GREFIER : L. A. S.

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție - D. de I. a I. de C. O. și T. - S. T. C. reprezentant prin D. D., procuror

S-a luat spre examinare recursul declarat de DIICOT - S. T. C. împotriva încheierii penale fără număr din 2 octombrie 2012 a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...), . privind pe inculpații G. C., M. S. I. și S. G. D. trimiși în judecată prin rechizitoriul P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D. de I. a I. de C. O. și T. - S. T. C. nr. 9. pentru săvârșirea infracțiunilor astfel:

G. C. - trafic de persoane și trafic de minori, prev. de art.12 alin.1 și

2 lit.a din Legea nr.678/2001, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, art.13 alin.1,2 și 3 din Legea nr.678/2001, cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal și art.37 lit.b Cod penal;

M. S. I. - trafic de persoane și trafic de minori, prev. de art.12 alin.1 și 2 lit.a din Legea nr.678/2001, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, art.13 alin.1,2 și 3 din Legea nr.678/2001, cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal și art.37 lit.b Cod Penal;

S. G. D. - trafic de persoane și trafic de minori, prev. de art.12 alin.1

și 2 lit.a din Legea nr.678/2001, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, art.13 alin.1,2 și 3 din Legea 678/2001 și Legea 161/2003, cu aplicarea art.41 alin.2

Cod penal, cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal și art-37 lit.b Cod penal;

La apelul nominal efectuat în ședință publică se prezintă inculpații G. C. asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat M. L., din Baroul Cluj, cu delegație la dosar ( f. 12 ), M. S. I. asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat N. C. S., din Baroul Cluj, cu delegație la dosar ( f. 13) și M. ( S. ) G. D. asistat de apărător ales, avocat J. M. R., din Baroul Cluj, cu împuternicire avocațială la dosar ( f. 14 ), .

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care,

Apărătorul din oficiu al inculpatului G. C. depune la dosar înscrisuri doveditoare a faptului că acesta este încadrat în muncă și prestează activități.

Se aduce la cunoștința părților cererile de abținere formulate în cauză, precum și modalitatea de soluționare a acestora.

Nefiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.

Reprezentantul M.ui P. solicită, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. b Cod procedură penală, admiterea recursului declarat, casarea încheierii penale din

1 data de 2 octombrie 2012 a T.ui C. prin care a fost revocată măsura obligării de a nu părăsi țara luată față de inculpați și, pronunțând o nouă hotărâre, să se dispună menținerea acesteia pentru toți cei trei inculpați.

În motivarea solicitărilor opinează că încheierea penală din data de 2 octombrie 2012 este netemeinică, sens în care arată că pentru a revoca măsura instanța fondului a invocat faptul că nu mai există un temei pentru menținerea acesteia, că a trecut un interval mare de timp de la data luării măsurii față de inculpați, precum și că măsura, în prezent, nu mai respectă principiul proporționalității dintre aceasta și scopul urmărit, respectiv existența unui just echilibru între restricționarea libertății de circulație și asigurarea bunei desfășurări a procesului penal.

Consideră că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii obligării de a nu părăsi țara subzistă în cauză și conform dispozițiilor art. 143 Cod procedură penală există în cauză indicii și probe că inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată.

Apreciază că se impune menținerea măsurii obligării de a nu părăsi țara din perspectiva elementelor concrete, apreciind că timpul scurs în cauză până în prezent nu poate fi imputat decât procedurii prin raportare la cel de-al doilea ciclu procedural al cauzei ca urmare a casării cu trimitere spre rejudecare de către Înalta Curte de Casație și Justiție. De asemenea, consideră că se impune menținerea măsurii pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, având în vedere că până în prezent nu s-a reușit audierea inculpaților, precum și prevalența interesului societății față de interesul personal al acestora.

Raportat la mențiunile încheierii recurate ce vizează prezentarea inculpaților la fiecare termen, precum și neluarea măsurii arestului preventiv față de aceștia, pe perioada de timp derulată, apreciază că nu semnifică că inculpații nu au încercat încălcarea măsurii, sens în care invocă adresa nr. 45634 din (...) a Inspectoratului General al Poliției de F. din care rezultă că la data de (...), inculpații G. C. și M. S. I. au încercat să părăsească țara, deși aveau luată măsura obligării de a nu părăsi țara.

Pentru considerentele expuse apreciază că se impune, în continuare, măsura obligării de a nu părăsi țara și solicită admiterea recursului declarat.

Apărătoarea din oficiu a inculpatului G. C. solicită, în baza art. 38515 alin.

1 pct. b Cod procedură penală, respingerea ca nefondat a recursului declarat de către D. în cauză și, menținerea încheierii penale atacate din data de 2 octombrie

2012 a T.ui C., ca fiind legală și temeinică.

Consideră, în concordanță cu instanța de fond, că, în mod corect, s-a dispus potrivit art. 139 alin. 2 Cod procedură penală revocarea măsurii obligării de a nu părăsi țara și apreciază că, în cauză, în prezent, nu mai există niciun temei care să justifice menținerea măsurii față de inculpat, cu precizarea că acesta a respectat obligațiile aferente măsurii, nefiind necesară înlocuirea acesteia cu o altă măsură mai severă.

De asemenea, solicită a se avea în vedere faptul că prin menținerea măsurii obligării de a nu părăsi țara inculpatul a fost și este în continuare prejudiciat, prin raportare la locul de muncă al acestuia, fiind angajat, conform actelor depuse la dosar, în funcția de șofer, iar aceasta necesită deplasări frecvente în străinătate, aspect care îi este imposibil datorită măsurii luate, considerent pentru care, până în prezent, inculpatul a pierdut două locuri de muncă.

Solicită a se avea în vedere și situația personală a inculpatului, respectiv faptul că acesta este căsătorit, are un copil minor în întreținere, s-a prezentat la toate termenele de judecată, motive pentru care solicită respingerea recursului declarat și menținerea încheierii atacate, cu plata onorariului din fondurile M.ui

Justiției.

Apărătorul din oficiu al inculpatului M. S. I. solicită, în baza art. 38515 pct.

1 pct. b Cod procedură penală, respingerea ca nefondat a recursului formulat de către P. și, în consecință, menținerea încheierii din data de 2 octombrie a T.ui C., prin care s-a dispus revocarea măsurii preventive luată față de inculpat.

Consideră că motivarea instanței de fond este temeinică și pertinentă, sens în care achiesează aprecierii faptului că nu mai subzistă temeiurile care au stat la baza luării măsurii. Astfel, arată că la momentul luării măsurii preventive s-a înlocuit măsura arestului preventiv cu cea a obligării de a nu părăsi țara și, în lipsa unor noi temeiuri care să justifice menținerea acestei măsuri, consideră că soluția de revocare este cea legală și temeinică.

De asemenea, evidențiază aspectele reținute și de către instanța de fond, respectiv faptul că, de la data luării măsurii, respectiv 12 iulie 2009, inculpatul a respectat toate obligațiile care au fost stabilite în sarcina sa, prezentându-se la toate termenele de judecată și apreciază că nu se mai impune menținerea măsurii obligării de a nu părăsi țara.

Solicită respingerea recursului, apreciind că singura soluție temeinică și legală este cea a revocării măsurii obligării de a nu părăsi țara.

Apărătorul ales al inculpatului M. ( S. ) G. D. solicită respingerea recursului declarat de D. și menținerea în totalitate a încheierii pronunțată la data de 2 octombrie 2012, cu privire la care consideră că instanța de fond a avut în vedere practica judiciară, respectiv decizia Înaltei Curți de C. și Justiție care a casat în totalitate D. nr. 143/2010 a Curții de A. C. și sentința penală nr. 83/2009 a T.ui C. astfel încât nu mai subzistă față de inculpat situația care a motivat luarea măsurii preventive.

Consideră că nu există niciun temei și indiciu, că pericolul social s-a diminuat odată cu trecerea timpului, precum și că nu au apărut alte temeiuri noi care să impună menținerea măsurii obligării de a nu părăsi țara.

De asemenea, solicită a se avea în vedere că inculpatul s-a prezentat în cauză, aflată pe rolul instanțelor din anul 2007, la fiecare termen de judecată, că nu mai prezintă niciun pericol în cadrul comunității, precum și faptul că acesta prestează activități ca și ziler în cadrul unei societăți, având 3 copii minori în întreținere.

Raportat la susținerea procurorului cu privire la adresa existentă în cauză apreciază că aceste aspecte nu pot fi generalizate, iar măsura preventivă trebuie tratată individual, cu mențiunea că nu s-a făcut referire la inculpatul pe care-l asistă, ci la ceilalți doi inculpați.

Pentru considerentele expuse solicită respingerea recursului D.-ului și să se dispună menținerea încheierii atacate.

Inculpatul G. C., având ultimul cuvânt, arată, în sens peiorativ, că înțelege imparțialitatea domnului procuror manifestată de 5 ani de zile, cu precizarea că declarațiile de la dosarul cauzei au fost luate prin constrângere. R. la susținerea procurorului cu privire la inițiativa de a părăsi țara de la data de 27 octombrie relevă că personal a efectuat o filmare video pentru a dovedi contrariul, cu precizarea că s-a deplasat la magazinele D. F. situate la graniță pentru a-și achiziționa whisky. Arată că la ieșirea din magazin fost oprit de către agentul de poliție de frontieră și că Înalta Curte de Casație și Justiție, în ipoteza nedovedirii susținerilor sale, ar fi dispus arestarea, apreciind nereale susținerile procurorului.

Menține declarațiile anterioare, respectiv cea dată la data de 03 martie

2007, nu înțelege să dea alte declarații în cauză, care se află pe rol din cursul anului 2005, cu mențiunea că acest aspect este un caz singular, sens în care invocă situații asemănătoare în cazul celor de la B.-M., având același obiect de

3 trafic de imigranți, cu privire la care Curtea de A. a ridicat interdicția, frații

Komiati și frații G., precum și cazul lui G. A.

Mai arată că ulterior liberării a prestat activitatea de șofer pe TIR, inițial pentru Penny Market și, ulterior pentru o firmă de C., iar la solicitarea deplasărilor în cadrul comunității europene era demis din funcție, cu precizarea că în prezent este angajat al magazinului Profi, sens în care a depus la dosar acte doveditoare cu privire la acest aspect. Astfel, susține că nu are interesul de a emigra, că i se solicită să efectueze deplasări în cadrul comunității europene, aspect pe care nu-l poate refuza la nesfârșit, precum și că nu are alte cunoștințe și aptitudini exceptând șofatul, cu precizarea că efectuează câte 15 000 de kilometri lunar în țară.

Menționează că nu are rază infracțională și că nu este implicat în nici un fel de clan, manifestându-și doleanța de a presta activități în muncă, fiind angajat din cursul lunii iunie pe perioadă nedeterminată, fiind în conflict de muncă cu angajatorul anterior, cu termen de judecată în cursul lunii decembrie.

Reiterează că singurul considerent pentru care solicită revocarea măsurii este acela de a efectua curse în străinătate și arată că s-a prezentat la termenele de judecată stabilite în cauză, precum și că în momentul angajării nu își exprimă situația privind imposibilitatea deplasării sale în străinătate și faptul că a fost arestat preventiv.

Inculpatul M. I. S., având ultimul cuvânt, achiesează susținerilor anterior expuse, cu precizarea că a prestat activități la o cofetărie din T., precum și la S. F. S. în funcția de șofer, impunându-se efectuarea deplasărilor în străinătate. Mai arată că situația reală nu poate fi prezentată angajatorului pentru a preîntâmpina reticența acestora, că are un minor în întreținerea sa, precum și faptul că, anterior luării măsurii, a fost plecat în America pentru obținerea resurselor pecuniare.

Solicită respingerea recursului P. pentru a beneficia de oportunitatea de a presta activități licite.

Inculpatul M. ( S. ) G. D., având ultimul cuvânt, solicită respingerea recursului și arată că s-a prezentat la toate termenele de judecată și se va prezenta și în continuare, dar solicită revocarea măsurii, cu precizarea că personal nu este afectat, dar consideră că măsura este nejustificată.

C U R T E A

Prin încheierea penală din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr.(...), au fost admise cererile formulate de către inculpații G. C., M. S. I. și M.

(S.) G. D. și în consecință :

În baza art.139 alin.2 C. rap. la art.151 C. s-a revocat măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara, luată față de inculpații G. C., și M. S. I. prin Î. penală f. nr. din data de (...) pronunțată în dosarul cu nr. (...) al Curții de A. C. și față de inculpatul M. (S.) G. D., prin Î. penală f.nr. din data de (...) pronunțată de către Tribunalul Cluj în dosarul cu nr. (...).

Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că prin rechizitoriul nr. 9. al D. de I. a I. de C. O. și T. - S. T. C. s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpaților G. C., M. S. și S. G. D. pentru comiterea infracțiunilor de trafic de persoane și trafic de minori prev. de art.12 al.1 și 2 lit.a din Legea nr.678/2001 cu art.41 al.2 C.penal și de art.13 al.1,2,3 din Legea nr.678/2001 cu art.41 al.2 și art.33 lit.a C.penal, reținându-se că în perioada

2006 - 2007 prin violență, amenințare, înșelăciune și abuz de autoritate au recrutat, transportat și găzduit, mai multe persoane, din care o parte minore, în scopul exploatării, prin obligarea la practicarea prostituției și la alte forme de

4 exploatare sexuală, la reprezentări pornografice în vederea exploatării sexuale și la efectuarea altor activități prin care se încalcă drepturi și libertăți fundamentale ale omului.

În sarcina inculpatului S. G. D. s-a reținut și comiterea infracțiunii de pornografie infantilă prin sisteme informatice, prev. de art. 51 titlul III din Legea

161/2003, cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen., comisă în perioada 2006-2007.

S-a reținut în esență de către procurori, pe baza probelor administrate că încă din anul 2006 au fost racolate mai multe tinere și seduse unele dintre victime de către cei trei inculpați, fie singuri, fie împreună sau câte doi, fiind convinse să accepte ședințe foto și fiind asigurate că fotografiile vor fi decente. Ulterior, fetele erau amenințate cu răspândirea acestor fotografii pentru a le determina să accepte să întrețină relații sexuale cu inculpații, precum și cu diverși clienți pe care aceștia i-ar fi găsit în schimbul unor sume de bani. De asemenea, tinerele erau obligate în același mod să participe ca și complici la comiterea unor acte de furt din magazine.

S-a mai reținut că, începând cu primăvara anului 2007, inculpatul M. S.

I. a fost implicat în activitățile de racolare și transport ale unor tinere împreună cu inculpatul G. C., mai precis în racolarea părților vătămate Ț. S. E. M., P. A. M., în vârstă de 16 ani neîmpliniți și a martorei C. A. O., dar și a altor tinere până în prezent neidentificate. Procedând în modul descris mai sus, ambii inculpați le- a racolat pe părțile vătămate, inculpatul G. C. seducând-o pe partea vătămată Ț. S. E. M. căreia i-a dat diverse cadouri și i-a efectuat și fotografii cu caracter pornografic după care ambii inculpați au exercitat amenințări asupra părții vătămate cu scopul de a o determina să întrețină raporturi sexuale cu ei si cu clienții pe care îi vor găsi și să le comunice numele altor potențiale victime.

S-a mai reținut că prin violență și amenințări cei doi inculpați au determinat-o și pe partea vătămată P. A. M., de când aceasta era la vârsta preșcolară să pozeze goală sau să le facă rost de alte fete în acest scop, pretinzând că le-ar fi datoare cu anumite sume de bani pentru care au încercat chiar să o determine să întrețină relații sexuale cu clienți găsiți de ei.

Din probele administrate rezultă că în perioada 2006 - 2007 inculpații au racolat și alte tinere printre care și numita pe C. C. în același mod în care a procedat cu partea vătămată Ț. S., efectuându-i fotografii cu caracter pornografic, reținându-i actele de identitate cu scopul de a o determina să se deplaseze cu el în străinătate în vederea practicării prostituției.

La fel, s-a reținut că în anul 2006 inculpatul G. C. împreună cu alți făptuitori a racolat-o pe V. H. T. pe care a și transportat-o în Austria unde mai era cazată o altă tânără cunoscută sub numele de „.". Timp de câteva săptămâni partea vătămată a fost obligată să practice prostituția în timpul nopții, iar ziua să participe la comiterea unor infracțiuni de furt, fiind bătută, sechestrată, lipsită de apă și mâncare. În aceeași situație au ajuns și alte tinere, respectiv D. A., T. I. R. și S. D.

Cât despre inculpatul S. G. D. s-a reținut că acesta timp de mai multă vreme a obligat-o prin amenințări și violențe pe concubina sa T. Ana M. cu care are un copil de 3 ani, să practice prostituția in parcările situate la ieșirea din T. spre A. I. și a încercat prin înșelăciune să o determine pe sora concubinei sale, I. R., să îl însoțească pe litoral, după care împreună cu inculpatul G., a obligat-o să practice prostituția, procedând într-o manieră similară și cu partea vătămată D. A. pe care au obligat-o să se prostitueze alături de concubina inculpatului S.

Tot cu ajutorul concubinei sale inculpatul S. G. D. a determinat-o și pe partea vătămată S. D. sa practice prostituția pentru el, iar după cca 2-3 săptămâni partea vătămată a reușit sa fuga de la inculpat fiind ajutata de niște martori.

Arestarea preventivă a inculpaților M. și G. a fost dispusă inițial în baza temeiurilor indicate de art.148 al.1 lit.e și f C., prin încheierea penală prin care s- a dispus prelungirea măsurii arestării preventive față de acesta la data de (...) reținându-se un nou temei, cel prevăzut de art. 148 lit. b C. față de încercarea de influențare a martorului F. C. (f.128-130 d.u.p.) Aceleași trei temeiuri au fost reținute și în ceea ce-l privește pe inculpatul S. G. D.

Inculpații G. C. și M. S. au fost reținuți în data de (...) și au fost ulterior arestați preventiv prin Î. penală nr. 70/C/2007 din data de (...) a T.ui C., măsura arestării preventive fiind prelungită succesiv din 30 în 30 de zile.

Inculpatul S. G. D. a fost arestat preventiv prin Î. penală nr. 95/C/2007 din data de (...) a T.ui C., măsura arestării preventive fiind prelungită prin Î. penală nr. 97/C/(...) a T.ui C.

La termenele de judecată din primul ciclu procesual, în dosarul cu nr. (...) a

T.ui C. s-a procedat la verificarea măsurii arestării preventive, aceasta fiind menținută în temeiul dispozițiilor art. 300/1 și 300/2 C.

Ulterior, prin încheierea f. nr. din data de (...), pronunțată în dosarul cu nr.(...) al T.ui C. s-a dispus în temeiul art.139 al.1 C., rap. la art.141 C. înlocuirea măsurii arestului preventiv dispusă față de inculpatul S. G. D. cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara.

Prin Sentința penală nr. 83/D/(...) a T.ui C. pronunțată în dosarul cu nr. (...) al aceleiași instanțe s-a menținut măsura preventivă a arestului preventiv a inculpaților G. C. și M. S. I., respectiv a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara dispusă față de inculpatul S. G. D.

Pe parcursul soluționării căii de atac a apelului, declarată împotriva sentinței penale sus indicate, prin Î. penală f. nr. din data de (...) a Curții de A. C. s-a dispus înlocuirea măsurii preventive a arestului preventiv dispusă față de inculpații G. C. și M. S. I. cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara.

Prin D. penală nr. 143/A/(...) a Curții de A. C. s-a dispus respingerea apelurilor declarate împotriva Sentinței penale nr. 83/D/(...) a T.ui C. pronunțată în dosarul cu nr. (...) al aceleiași instanțe iar prin D. penală nr. 3965/(...) a I. s-a dispus admiterea recursurilor declarate de P. de pe lângă I., D., S. T. C. și inculpații M. S. I., G. C., S. G. și T. Ana-M. împotriva Deciziei penale nr.

143/A/(...) a Curții de A. C., care a fost casată și trimisă cauza spre rejudecare la

Tribunalul Cluj.

Cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 10 aprilie

2012.

Analizând cererile de revocare a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara, formulate de către inculpații G. C., M. S. I. și S. (schimbat administrativ în M.) G. D., instanța a apreciat că acestea sunt fondate.

Potrivit art.139 al.2 C. când măsura preventivă a fost luată cu încălcarea prevederilor legale sau nu mai există vreun temei care să justifice menținerea măsurii preventive, aceasta trebuie revocată din oficiu sau la cerere.

În prezenta cauză instanța a apreciat că deși luate cu respectarea dispozițiilor legale în materie, în prezent pentru menținerea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara luate față de inculpații M. (S.) D. G. în anul 2008, respectiv față de inculpatul G. C. și M. S. I. în anul 2009, nu mai există vreun temei.

Astfel, este de reținut că prezenta cauză se află pe rolul instanțelor de judecată din anul 2007 iar rejudecarea cauzei dispusă de instanța supremă a fost dispusă din motive legate de modalitatea de desfășurare a procedurilor, neavând vreo legătură comportamentul procesual al inculpaților. Pe de altă parte, față de inculpați au fost dispuse măsurile preventive a obligării de nu părăsi țara din anul 2008, respectiv 2009, și până în prezent, interval de timp în care

6 inculpaților le-a fost restricționată libertatea de mișcare iar aceștia au respectat obligațiile impuse de organele judiciare, nefiind dispusă înlocuirea acestei măsuri preventive cu altele mai restrictive. Or, raportat la aceste aspecte, instanța apreciază că măsura preventivă dispusă nu mai respectă principiul proporționalității dintre aceasta și scopul urmărit, respectiv existența unui just echilibru între restricționarea libertății de circulație și asigurarea bunei desfășurări a procesului penal.

Argumentul invocat de apărătorii inculpaților în sensul că în cauză nu mai subzistă față de inculpați vreo măsură preventivă având în vedere decizia penală a I. în care nu se prevede, pe de o parte, menținerea vreunei măsuri preventive, iar pe de altă parte, se casează în totalitate D. penală nr. 143/2010 a Curții de A. C., respectiv sentința penală nr. 83/2009 a T.ui C., instanța de judecată apreciază că nu poate fi reținut.

Măsurile preventive a obligării de a nu părți țara au fost dispuse față de inculpați prin încheierile penale sus indicate, până la rămânerea definitivă a cauzei, astfel cum se consemnează în cuprinsul acestora.

Or, atâta vreme cât nu a fost dispusă cu privire la acestea de către organele judiciare, revocarea sau înlocuirea lor, acestea se mențin până la momentul dispus inițial - acela al rămânerii definitive a cauzei, fiind fără relevanță casarea hotărârii judecătorești pronunțată în fond, respectiv în apel, și dispunerea rejudecării pe fond a cauzei.

Față de cele de mai sus, în temeiul art.139 alin.2 C. rap. la art.141 C. s-a revocat măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara, luată față de inculpații G. C. și M. S. I., prin Î. penală f. nr. din data de (...) pronunțată în dosarul cu nr. (...) al Curții de A. C. și față de inculpatul M. (S.) G. D., prin Î. penală f.nr. din data de (...) pronunțată de către Tribunalul Cluj în dosarul cu nr. (...).

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen legal, DIICOT-S. T.

C., criticând soluția ca nefiind temeinică și legală.

În motivarea recursului său, DIICOT- S. T. C. a învederat faptul că temeiurile care au stat la baza luării măsurii restrictive de libertate subzistă în continuare cu atât mai mult cu cât rezultă din conținutul adresei nr. 45634 din (...) a Inspectoratului General al Poliției de F. din care rezultă că la data de (...), inculpații G. C. și M. S. I. au încercat să părăsească țara, deși aveau luată măsura obligării de a nu părăsi țara.

Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale în materie, curtea reține următoarele:

Cu privire la incidența în cauză a prevederilor art.143 C. apreciem că există suficiente indicii temeinice în sensul art.68 ind.1 C. care conduc la presupunerea rezonabilă că inculpații sunt autorii faptelor pentru care sunt cercetați. De altfel, probele administrate până în prezent au stat la baza trimiterii în judecată a celor trei inculpați pentru comiterea unor infracțiuni de un pericol social generic deosebit de grav - trafic de persoane și trafic de minori - sancționate ca atare de textele incriminatoare.

De altfel, fără a antama în vreun fel fondul cauzei, sub aspectul stării de fapt, reținem că există date că încă din anul 2006 au fost racolate mai multe tinere și seduse unele dintre victime de către cei trei inculpați, fie singuri, fie împreună sau câte doi, fiind convinse să accepte ședințe foto și fiind asigurate că fotografiile vor fi decente. Ulterior, fetele erau amenințate cu răspândirea acestor fotografii pentru a le determina să accepte să întrețină relații sexuale cu inculpații, precum și cu diverși clienți pe care aceștia i-ar fi găsit în schimbul unor sume de bani. De asemenea, tinerele erau obligate în același mod să participe ca și complici la comiterea unor acte de furt din magazine.

S-a mai reținut prin rechizitoriu că, începând cu primăvara anului 2007, inculpatul M. S. I. a fost implicat în activitățile de racolare și transport ale unor tinere împreună cu inculpatul G. C., mai precis în racolarea părților vătămate Ț. S. E. M., P. A. M., în vârstă de 16 ani neîmpliniți și a martorei C. A. O., dar și a altor tinere până în prezent neidentificate. Procedând în modul descris mai sus, ambii inculpați le-a racolat pe părțile vătămate, inculpatul G. C. seducând-o pe partea vătămată Ț. S. E. M. căreia i-a dat diverse cadouri și i-a efectuat și fotografii cu caracter pornografic după care ambii inculpați au exercitat amenințări asupra părții vătămate cu scopul de a o determina să întrețină raporturi sexuale cu ei si cu clienții pe care îi vor găsi și să le comunice numele altor potențiale victime.

Din probele administrate ar rezulta, de asemenea, că în perioada 2006 -

2007 inculpații au racolat și alte tinere printre care și numita pe C. C. în același mod în care a procedat cu partea vătămată Ț. S., efectuându-i fotografii cu caracter pornografic, reținându-i actele de identitate cu scopul de a o determina să se deplaseze cu el în străinătate în vederea practicării prostituției.

Cât despre inculpatul S. G. D. s-a reținut că acesta timp de mai multă vreme a obligat-o prin amenințări și violențe pe concubina sa T. Ana M. cu care avea un copil de 3 ani, să practice prostituția in parcările situate la ieșirea din T. spre A. I. și a încercat prin înșelăciune să o determine pe sora concubinei sale, I. R., să îl însoțească pe litoral, după care împreună cu inculpatul G., a obligat-o să practice prostituția, procedând într-o manieră similară și cu partea vătămată D. A. pe care au obligat-o să se prostitueze alături de concubina inculpatului S.

Tot cu ajutorul concubinei sale inculpatul S. G. D. a determinat-o și pe partea vătămată S. D. să practice prostituția pentru el, iar după cca 2-3 săptămâni partea vătămată a reușit sa fugă de la inculpat fiind ajutata de niște martori.

Pe de altă parte, deși este real faptul menționat de către prima instanță că prezentul dosar se află pe rolul instanțelor din anul 2007 iar rejudecarea cauzei s-a dispus din motive legate de modalitatea de desfășurare a procedurilor nefiindu-le imputabile inculpaților, apreciem că temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri preventive subzistă în continuare.

Astfel, raportat la modul și mijloacele în care se presupune că au comis faptele, din numărul mare de acte materiale reținute în sarcina acestora, perioada de timp de circa un an în care se bănuiește că au acționat, precum și la comportamentul acestora ulterior eliberării lor (în acest sens amintim adresa nr.

45634 din (...) a Inspectoratului General al Poliției de F. din care rezultă că inculpații G. și M. s-au prezentat la data de (...) la controlul de frontieră pentru a ieși din România prin P. B.) apreciem că nu s-au oferit suficiente garanții în cauză că odată ridicată această măsură restrictivă de libertate inculpații nu ar părăsi țara, s-au nu s-ar sustrage de la judecata cauzei.

Față de cele de mai sus, constatând că pentru o bună desfășurare a procesului penal se impune în continuare menținerea măsurii obligării de a nu părăsi țara, cu atât mai mult cu cât, potrivit art.145 ind.1 C. măsura constă în interdicția impusă inculpaților de a nu părăsi țara fără încuviințarea organelor care au dispus această măsură.

Ori, în acest context, apărările inculpaților G. și M. referitoare la faptul că munca pe care o prestează le impune ieșiri ocazionale din țară, nu sunt întemeiate, inculpații putând solicita instanței de judecată încuviințarea de a părăsi țara prezentând documente justificative în acest sens.

Așa fiind, în baza art. 385 ind. 15 pct.2 lit.d Cod proc.penala, va admite recursul declarat de DIICOT - S. T. C. împotriva încheierii penale fără număr din

2 octombrie 2012 a T.ui C., pe care o va casa în întregime.

Rejudecând, va respinge cererile de revocare a măsurii obligării de a nu părăsi țara formulate de către inculpații G. C., M. S. I. și M. (S.) G. D., toți cu datele personale la dosar.

Stabilește onorariu apărător din oficiu în sumă de 200 lei (2x100) ce se va avansa din FMJ in favoarea apărătorilor din oficiu av. N. C. si M. L..

Cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:

În baza art. 385 ind. 15 pct.2 lit.d Cod proc.penala, admite recursul declarat de DIICOT - S. T. C. împotriva încheierii penale fără număr din 2 octombrie 2012 a T.ui C., pe care o casează în întregime.

Rejudecând, respinge cererile de revocare a măsurii obligării de a nu părăsi

țara formulate de către inculpații G. C., M. S. I. și M. (S.) G. D., toți cu datele personale la dosar.

Stabilește onorariu apărător din oficiu în sumă de 200 lei (2x100) ce se va avansa din FMJ in favoarea apărătorilor din oficiu av. N. C. si M. L..

Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Dată și pronunțată în ședință publică din data de 10 octombrie 2012 .

PREȘEDINTE JUDECĂTORI

C. I. M. R. ANA C.

L. A. S.

GREFIER

Red.M.R./S.M.D.

2 ex./(...)

Jud.fond.R. Mornăilă

← Decizia penală nr. 784/2012, Curtea de Apel Cluj		Decizia penală nr. 1377/2012, Curtea de Apel Cluj →

Decizia penală nr. 1391/2012, Curtea de Apel Cluj

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 1391/2012, Curtea de Apel Cluj