Decizia penală nr. 1378/2012, Curtea de Apel Cluj

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2012)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECTIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR. (...)

DECIZIA PENALĂ NR.1378/R/2012

Ședința publică din 8 octombrie 2012

I. constituită din :

PREȘEDINTE : ANA C., judecător

JUDECĂTORI : M. Ș.

L. M.

GREFIER : M. N.

Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin

P. - V. T.

S-a luat spre pronunțare recursul declarat de inculpatul S. I. D. împotriva sentinței penale nr.180 din 25 aprilie 2012 a J. Z., pronunțată în dosarul nr.(...), inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în convenții prev. de art.215 al.1,2,3 Cod penal și a infracțiunii la legea cecului prev. de art.84 al.1 pct.1, 2 și 3 din L. nr.59/1934 modificată, totul cu aplic.art.33 lit.a

Cod penal.

La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că dezbaterea cauzei a avut loc în ședința publică din data de 1 octombrie 2012, cursul dezbaterilor și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

C U R T E A

Prin sentința penală nr. 180 din data de 25 aprilie 2012 a J. Z., pronunțată în dosarul nr. (...), s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a infracțiunii pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului S. I. D., din infracțiunile prevăzut de art.215 alin.1, 2 și 3 Cod penal și art.84 alin.1 pct.1,

2 și 3 din L. nr.59/1934 modificată, cu aplicarea art.33 lit.a) Cod penal în infracțiunile prevăzute de art.215 alin.1, 2 și 3 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și art.84 alin.1 pct. 2 și art.84 alin.1 pct.3 din L. nr.59/1934 modificată, cu aplicarea art.33 lit.a) și b) Cod penal.

În baza art.215 alin.1, 2, 3 Cod penal, s-a dispus condamnarea inculpatului S. I. D., fiul lui G. și M., născut la data de (...) în municipiul Z., jud.S., cetățean român, studii superioare, necăsătorit, stagiul militar neîndeplinit, administrator la S.A. S., domiciliat în municipiul Z., str.C., bl.N2, ap.9, jud.S., CNP 1. la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune.

În baza art.65 alin.1 raportat la art.66 Cod penal, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit.a) teza a II-a, lit.b) și c) Cod penal pe o durată de 3 ani, iar în baza art.71 alin.1 Cod penal, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a, lit.b) și lit.c) Cod penal pe durata executării pedepsei principale.

În baza art.84 alin.1 pct.1, 2 și 3 din L. nr.59/1964 modificată, s-a dispus condamnarea inculpatului S. I. D. la pedeapsa de 9 (nouă) luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de emiterea unei file cec fără a avea autorizația trasului, fără a avea disponibil la tras și fără a fi completate toate rubricile obligatorii prevăzute de lege.

S-a constatat că inculpatul S. I. D. se află în executarea unei pedepse neprivative de libertate de 6 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 6 luni, aplicată prin sentința penală nr.244/(...) a J. Z., definitivă la data de (...) prin neapelare.

S-a constatat că infracțiunile care fac obiectul prezentului dosar și cele pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 6 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 6 luni prin sentința penală nr.244/(...) a J. Z., definitivă la data de (...), sunt concurente.

În baza art.85 alin.1 Cod penal, s-a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii de 6 luni aplicată prin sentința penală nr. 244/(...) a J. Z.

S-a descontopit pedeapsa rezultantă din sentința penală nr. 244/ (...) a J.

Z., s-au repus pedepsele componente în individualitatea lor, de 6 luni închisoare

(aplicată pentru comiterea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere), 2 luni închisoare (aplicată pentru comiterea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat) și 2 luni închisoare (aplicată pentru comiterea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul cu număr fals de înmatriculare) și, în baza art.36 alin.1 Cod penal raportat la art.34 alin.1 lit.b) Cod penal, le-a contopit cu pedepsele de 4 ani închisoare și de 9 luni închisoare aplicate prin prezenta sentință, iar pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare a fost sporită cu 6 luni, urmând ca inculpatul să execute în final o pedeapsă de 4 (patru) ani și 6 (șase) luni închisoare, cu privare de libertate.

În baza art.65 alin.1 raportat la art.66 Cod penal, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit.a) teza a II-a, lit.b) și c) Cod penal pe o durată de 3 ani.

În baza art.71 alin.1 Cod penal, s-u interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a, lit.b) și lit.c) Cod penal pe durata executării pedepsei principale.

În baza art.7 din legea nr.26/1990, s-a dispus înregistrarea în Registrul C. a prezentei hotărâri.

În baza art.14 Cod procedură penală raportat la art.346 Cod procedură penală și art.998 Cod civil, s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă S. I. D. S. prin administrator B. I., cu sediul în municipiul Z., str.C. C., nr.70, jud. S. și a fost obligat inculpatul S. I. D. la plata în favoarea părții civile a sumei de

34.164,90 lei, reprezentând prejudiciu cauzat și nerecuperat, sumă la care s-au adăugat penalitățile de întârziere, conform contractului.

În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul S. I. D. la plata sumei de 1.400 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin Rechizitoriul din data de (...) al Parchetului de pe lângă Judecătoria

Zalău, din Dosar nr.2804/P/2009, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului S. I.-D., pentru comiterea în concurs real a infracțiunilor de înșelăciune în convenții, prevăzută de art.215 alin.1, 2 și 3 Cod și a infracțiunii prevăzute de art.84 alin.1 pct.1, 2 și 3 din L. nr.59/1934 modificată, totul cu aplicarea art.33 lit.a) Cod penal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul J. Z. la data de (...) sub nr.(...).

În cuprinsul actului de sesizare a instanței s-a reținut, în esență, că inculpatul S. I.-D. l-a indus și l-a menținut în eroare pe B. I. cu ocazia încheierii și executării contractului de vânzare-cumpărare comercială nr. 145 din (...), prin folosirea de mijloace frauduloase (bilete la ordin, filă cec) pentru a-și dovedi bonitatea și a câștiga încrederea părții vătămate, cauzând prejudicierea acesteia cu suma de 34.164,90 lei și, totodată, a emis o filă cec fără a avea autorizația trasului, fără a avea disponibil la tras și fără să fie completate toate rubricile obligatorii prevăzute de lege pentru S. I. D. S.

Situația de fapt expusă în rechizitoriu a fost reținută pe baza următoarelor mijloace de probă: declarații inculpat (f.14, 15-16), declarații parte vătămată (f.18-20, 21-22), contract de vânzare-cumpărare nr.145/(...) (f.23-26), declarații martori (f.39-41, 45-46), cazier judiciar învinuit (f.17), înscrisuri (f.27-38, 42-44,

48-53, 54-60, 63-79).

Prin declarația din data de (...) (f.18-20), partea vătămată S. I. D. S. prin administrator B. I. a arătat că se constituie parte civilă în cauză cu suma de

34.164,90 lei, reprezentând prejudiciu cauzat, respectiv contravaloarea dalelor vândute inculpatului.

Inculpatul a fost prezent la un singur termen de judecată, în data de (...), când s-a afișat în stare de arest preventiv în altă cauză, solicitând amânarea cauzei în vederea angajării unui apărător și pregătirii apărării, iar ulterior, fiind pus în libertate, nu s-a mai prezentat la celelalte termene de judecată acordate în cauză, fiind făcute acte de căutare a acestuia, din cuprinsul cărora a reieșit că inculpatul nu figurează încarcerat în niciunul din penitenciarele din țară și nici reținut sau arestat în vreunul dintre Centrele de R. și A. P. de pe teritoriul țării (f.220-222), iar în procesul-verbal de executare a mandatului de aducere emis pe numele inculpatului s-a menționat că acesta nu a putut fi găsit la adresa la care a fost citat, fără a i se cunoaște o altă adresă.

În aceste condiții, inculpatul a fost citat și prin afișare la ușa instanței și la

C. Local Z., la termenul de judecată din data de (...) fiind deschisă etapa cercetării judecătorești.

Pe parcursul cercetării judecătorești a fost audiat martorul D. M., la termenul de judecată din (...), declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei la fila 219.

La termenul de judecată din data de (...), instanța a omis audierea martorului R. A., din cuprinsul procesului-verbal de executare a mandatului de aducere emis pe numele acestuia reieșind imposibilitatea sa de prezentare, fiind plecat în străinătate, împrejurare față de care s-a dispus citirea declarației date de acesta în faza de urmărire penală, urmând ca instanța să țină seama de aceasta la pronunțarea hotărârii, conform prevederilor art.327 alin.3 Cod procedură penală.

La fila 169 a fost depusă fișa de cazier actualizată a inculpatului, iar la filele 223-225 o copie după sentința penală nr. 244/(...), prin care inculpatului i- a fost aplicată o pedeapsă rezultantă de 6 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani și

6 luni pentru comiterea unui număr de trei infracțiuni concurente la regimul circulației rutiere.

Analizând materialul probator administrat în cauză pe parcursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, ins tanț a a reț inu t ur măto are a s itu aț ie de f ap t:

În vara anului 2009, inculpatul S. I.-D. a efectuat lucrări de amenajare a unei spălătorii auto aparținând martorului R. A. C. faptul că martorul urma să achiziționeze pentru spălătoria auto o cantitate mare de dale din beton, inculpatul s-a oferit să livreze el prin intermediul societății sale, dalele respective, martorul acceptând oferta inculpatului, întrucât prețul propus de acesta era unul foarte atractiv, sub nivelul pieței. În acest context, inculpatul a luat legătura cu administratorul părții vătămate S. I. D. S. J., B. I., căruia i-a solicitat livrarea cantității de 1400 mp dale din beton, prezentându-se inițial ca reprezentant al S.

G. B. S. Z. Î. partea vătămată a făcut anumite verificări pe internet și a constatat că această societate este insolvabilă, a refuzat să-i vândă acestuia dalele solicitate, dar inculpatul a insistat, spunându-i părții vătămate că reprezintă și o altă societate, S. A. S. Z., societate al cărei asociat unic era martorul D. M., astfel încât, verificând pe internet și văzând că această societate este solvabilă, reprezentantul părții vătămate a fost de acord să încheie contractul, la un preț de

33 lei/mp + TVA, încheindu-se contractul de vânzare-cumpărare nr.145 din (...). Potrivit înțelegerii dintre părți, plata mărfurilor urma să se facă prin bilet la ordin în termen de 40 zile de la data facturării. În data de (...), inculpatul S. I.-D. s-a prezentat la sediul S. I. D. S. J., de unde a ridicat cantitatea de 408 mp dale din beton, în valoare totală de 16.022,16 lei, pentru care partea vătămată a emis factura SJ VFD nr.5479930 din (...), semnată de primire de către inculpat, care a emis biletul la ordin B. pentru suma de 16.022,16 lei cu scadența la data de (...). În data de (...), inculpatul S. I.-D. s-a prezentat din nou la sediul părții vătămate, de unde a ridicat cantitatea de 462 mp dale din beton în valoare totală de

18.142,74 lei pentru care s-a emis factura SJ VFD nr.5479932 din (...). Și această factură a fost semnată de primire de către inculpat, care a emis pentru plata ei biletul la ordin B. pentru suma de 18.142,74 lei. Deși inculpatul ar fi dorit să mai ridice de la partea vătămată diferența de dale până la cantitatea de

1400 mp. prevăzută în contract, administratorul B. I. a refuzat să-i mai livreze marfă, până la plata celei deja livrate. În data de (...), administratorul părții vătămate, B. I., a introdus spre decontare biletul la ordin B. pentru suma de

16.022,16 lei, însă acesta a fost refuzat din lipsă totală de disponibil. A. i-a cerut explicații inculpatului cu privire la lipsa disponibilului necesar decontării biletului la ordin, iar acesta s-a scuzat, afirmând că cel căruia i-a vândut el dalele din beton nu i le-ar fi achitat încă. În data de (...), inculpatul S. I.-D. a emis fila cec BTRL 1 BB 4628002 pentru plata celor două facturi emise de către S. I. D. S., doar semnată și datată, fără să fie înscrisă pe ea suma și celelalte mențiuni, promițându-i lui B. I. că în decurs de 2 - 3 zile o să asigure în cont existența disponibilului necesar decontării acesteia. După câteva zile, întrucât inculpatul nu a mai răspuns apelurilor telefonice, administratorul părții vătămate a completat celelalte mențiuni de pe fila cec, trecând suma totală datorată de inculpat, de 34.164,90 lei și a introdus-o spre decontare în bancă, însă Banca Transilvania a refuzat-o la plată la data de (...), din două motive, lipsă totală de disponibil și litigiu cu privire la dreptul de proprietate.

Din declarația martorului D. M., coroborată cu înscrisul sub semnătură privată de la fila 47 din dosar, rezultă că, prin acest act încheiat între inculpat și martor, în calitate de asociat unic și administrator al S. A. S., act neînregistrat însă la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Sălaj, inculpatul a preluat calitatea de administrator al acestei societăți însă, deși a avut loc această înțelegere între cei doi, martorul D. M. nu l-a împuternicit pe inculpat să dispună de contul societății, ci pe fratele acestuia S. Sorin M.. De asemenea, din conținutul extraselor de cont existente la dosar, rezultă că în perioada septembrie

- decembrie 2009, S. A. S. Z. nu a avut disponibil în cont.

Cu ocazia singurei declarații date în faza de urmărire penală, declarația olografă de la filele 15-16, din data de (...)1, inculpatul a recunoscut parțial cele expuse în starea de fapt reținută de instanță, susținând însă că nu a încasat contravaloarea dalelor de la martorul R. A., ci a primit în schimb de la acesta un autoturism marca Mercedes Benz, arătând totodată că dorește să recupereze prejudiciul cauzat părții civile, urmând să achite contravaloarea dalelor respective după încasarea sumelor de bani aferente lucrărilor de montare a dalelor. Obligația de achitare a contravalorii dalelor a fost asumată de inculpat și la data de (...), când a refuzat să mai dea alte declarații în fața organelor de urmărire penală, arătând doar că își menține declarația anterioară.

Coroborând întregul material probator administrat în cauză, instanța de fond a constatat că săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina inculpatului și vinovăția acestuia sunt pe deplin dovedite.

A., declarația inculpatului de la filele 15-16, în care acesta a expus pe larg modalitatea de încheiere și de derulare a contractului cu S. I. D. S. se coroborează cu declarația administratorului părții civile, B. I. (f.18-20, 21-22), cu declarațiile martorilor R. A. (f.39-40, 41) și D. M. (f.45-46, 219), precum și cu documentele fiscale și bancare existente la dosar (f.27-38, 42-44, 48-53, 63-78) și cu copia după contractul de vânzare-cumpărare comercială nr.145 din data de (...) (f.23-26).

Aspectele din declarația inculpatului care nu sunt susținute de probele dosarului se referă la neîncasarea prețului, ca urmare a vânzării de către el a dalelor ridicate de la partea vătămată. A., inculpatul a comercializat imediat după primire dalele din beton ridicate de la partea vătămată, vânzându-i-le martorului R. A., la un preț mai mic decât cel de achiziție, respectiv cantitatea de 408 mp. dale din beton facturată la data de (...) de către S. I. D. S. J. la valoarea de

16.022,16 lei a fost vândută de către inculpat cu suma de 10.603,75 lei, iar cantitatea de 462 mp. dale din beton facturată la data de (...) la valoarea de

18.142,74 a fost vândută de către inculpat cu suma de 12.007,19 lei, cele două vânzări fiind consemnate în facturile SJ LTZ nr. 8117433 din (...) și SJ LTZ

8117434 din (...). Cele două facturi au fost încasate cu chitanțele SJ LTZ nr.9127361 din (...) și SJ LTZ nr.9127362 din (...).

În aceste condiții, instanța de fond a apreciat că este evident că inculpatul a urmărit să-l inducă în eroare pe administratorul S. I. D. S., asigurându-l pe acesta că îi va achita marfa și că la scadența biletelor la ordin vor exista bani în contul societății. Însă, în realitate, acesta a vândut toată marfa ridicată cu un preț inferior celui de achiziție, a încasat de la martorul R. A. banii în numerar, emițând chitanță, fără să-i mai ruleze prin contul bancar al societății, făcând astfel imposibilă decontarea instrumentelor de plată emise părții vătămate, iar în continuare, pentru a menține în eroare partea vătămată, inculpatul a emis și fila cec BTRL 1 BB 4628002 pentru întreaga sumă datorată, asigurându-l din nou pe acesta că va avea în cont banii necesari decontării acesteia, deși din extrasele de cont rezultă că nu au existat niciodată bani în contul bancar al societății.

La termenul de judecată din data de (...), reprezentantul M.ui P. a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului, respectiv pentru infracțiunea de înșelăciune în convenții prevăzută de art.215 alin.1, 2 ș 3 Cod penal să se rețină și forma continuată prevăzută de art.41 alin.2

Cod penal, apreciind că inculpatul a săvârșit două acte materiale în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, emițând două bilete la ordin, iar cu privire la infracțiunea prevăzută de art.84 alin.1 pct.1, 2 și 3 din L. nr.59/1934 modificată, să se rețină două infracțiuni, prevăzute de art.84 alin. 1 pct.2 din L. nr.59/1934 modificată și art.84 alin.1 pct.3 din L. nr. 59/1934 modificată, fiind vorba de două infracțiuni, respectiv emiterea unui CEC fără a avea disponibil și emiterea unui CEC fără a avea completate toate rubricile obligatorii prevăzute de lege.

Analizând cererea formulată, instanța de fond a apreciat-o ca neîntemeiată, considerând corectă încadrarea juridică dată prin actul de sesizare a instanței faptelor reținute în sarcina inculpatului. A., în privința infracțiunii de înșelăciune, instanța a reținut că, deși au fost emise două bilete la ordin de către inculpat, nu sunt întrunite cerințele prevăzute de art.41 alin.2 Cod penal pentru reținerea formei continuate a infracțiunii. Pentru a fi în prezența infracțiunii continuate, este necesară îndeplinirea a trei condiții, unitatea de subiect activ, pluralitatea actelor de executare și unitatea de rezoluție infracțională. Chiar dacă în speța de față există unitate de subiect activ și de rezoluție infracțională, nu suntem în prezența unei pluralități de acte de executare, întrucât există o singură acțiune din partea inculpatului de inducere în eroare a părții vătămate, prin prezentarea sa ca administrator al S. A. S. și prin susținerea existenței sumelor de bani necesare pentru plata bunurilor achiziționate, la încheierea contractului de vânzare-cumpărare nr. 145 din (...), emiterea ulterioară a celor două bilete la ordin pentru plata facturilor emise de partea vătămată nereprezentând acte separate de executare a acțiunii de inducere în eroare care realizează elementul material al laturii obiective a infracțiunii de înșelăciune.

În privința infracțiunii prevăzute de art.84 din L. nr.59/1934, instanța de fond a considerat că în mod corect a fost reținută în sarcina inculpatului o singură infracțiune privitoare la regimul cecului, întrucât pct.1, 2 și 3 de la alin.1 al textului incriminator reprezintă modalități de realizare a laturii obiective a infracțiunii, infracțiunea în sine fiind una singură. Ca urmare, instanța a respins cererea de schimbare a încadrării juridice și să mențină încadrarea juridică dată faptelor prin rechizitoriu.

În drept, s-a constatat că fapta inculpatului S. I. D. de a induce în eroare partea vătămată S. I. D. S., cu ocazia încheierii și executării contractului nr.

145/(...), folosind calități mincinoase și mijloace frauduloase și cauzând în acest mod un prejudiciu în valoare de 34.164,90 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art.215 alin.1, 2 și 3 Cod penal.

Sub aspectul laturii obiective, instanța de fond a reținut că elementul material al infracțiunii constă în acțiunea frauduloasă a inculpatului de inducere în eroare a părții vătămate, cu prilejul încheierii și executării contractului de vânzare-cumpărare de dale de pavaj, ascunzându-i acesteia că nu deține în realitate calitatea de administrator la S. A. S. Z., și pretinzând totodată că societatea pe care o administrează este solvabilă, emițând în acest scop bilete la ordin și filă cec. Acestea erau împrejurări esențiale, pe care dacă partea vătămată le-ar fi cunoscut, nu ar fi încheiat și derulat contractul de vânzare-cumpărare. M. consumării infracțiunii este marcat de momentul producerii urmării imediate, ca element component al laturii obiective și care se caracterizează prin prejudiciul cauzat părții vătămate, constând în cantitatea de dale livrată inculpatului și care nu a mai fost achitată de către acesta. Legătura de cauzalitate dintre acțiunea de inducere în eroare și prejudiciul cauzat părții vătămate rezultă din împrejurările cauzei, fiind dovedită de probatoriul administrat.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul S. I. D. a săvârșit infracțiunea cu intenție directă, în accepțiunea art.19 alin.1 pct.1 lit.a) Cod penal. A., din probele administrate reiese că inculpatul a avut reprezentarea faptei sale, a consecințelor păgubitoare asupra patrimoniului părții vătămate, a prevăzut rezultatul și a urmărit producerea lui, conștientizând, de asemenea, că desfășoară o activitate de inducere în eroare și că prin aceasta cauzează o pagubă. Așa cum rezultă din probele administrate, inculpatul a vândut la foarte scurt timp dalele achiziționate de la partea vătămată altei persoane, la un preț cu mult sub prețul pieței, fără ca banii încasați să fie introduși în circuitul bancar pentru a face posibilă decontarea instrumentelor de plată emise.

Fapta săvârșită de inculpat este o înșelăciune în condițiile art.215 alin.1, 2

și 3 Cod penal. Forma agravată a infracțiunii există întrucât infracțiunea a fost săvârșită prin folosirea de mijloace frauduloase, respectiv prin prezentarea unei calități mincinoase, aceea de administrator al S. A. S., cu prilejul încheierii și derulării contractului de vânzare-cumpărare, săvârșită în așa fel încât, fără această eroare, partea vătămată nu ar fi încheiat înțelegerea în condițiile stipulate.

În drept, fapta inculpatului S. I. D. de a emite, la data de (...), o filă cec, fără a avea autorizația trasului, fără a avea disponibil la tras și fără a fi completate toate rubricile obligatorii întrunește elementele materiale ale infracțiunii prevăzute de art.84 alin.1 pct.1, 2 și 3 din L. nr. 59/1934 modificată.

Elementul material al infracțiunii este reprezentat de acțiunea inculpatului de emitere a filei cec fără a avea autorizația trasului, fără a avea disponibil la tras și fără a completa toate rubricile obligatorii, fila cec fiind doar semnată și datată. Fiind vorba de o infracțiune de pericol, urmarea imediată a infracțiunii constă în starea de pericol creată pentru siguranța operațiunilor efectuate prin intermediul instrumentelor de plată, legătură de cauzalitate rezultând din însăși materialitatea faptei.

Din fișa de cazier judiciar a inculpatului, rezultă că aceasta nu este la prima confruntare cu legea penală, fiindu-i aplicată de două ori măsura educativă a mustrării în timpul minorității, pentru comiterea unor infracțiuni de furt calificat. De asemenea, acestuia i-au fost aplicate de trei ori sancțiuni administrative pentru comiterea unor infracțiuni la L. nr.59/1934.

Reținând vinovăția inculpatului S. I. D., instanța a dispus condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune, prevăzută de art.215 alin.1, 2 și 3 Cod penal și a infracțiunii la regimul instrumentelor de plată prevăzută de art.84 alin.1 pct.1, 2 și 3 din L. nr.59/1934.

La individualizarea pedepsei în conformitate cu prevederile art.72 Cod penal, instanța a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege. G. de pericol social al faptei comise a fost apreciat în baza art.181 alin.2 Cod penal, avându-se în vedere modul și mijloacele de săvârșire a faptei, scopul urmărit, împrejurările concrete în care s-a comis fapta, urmarea produsă, precum și persoana și conduita inculpatului.

Raportat la aceste criterii, în privința gradului de pericol social concret al faptei săvârșite de inculpatul S. I. D., instanța de fond a apreciat că acesta este unul ridicat, relevat de modul de săvârșire al acesteia, prin inducerea părții vătămate în eroare și folosirea de mijloace frauduloase în acest scop, dar și în raport cu valoarea prejudiciului cauzat.

I. a avut în vedere și circumstanțele referitoare la persoana și conduita inculpatului. A. este născut la data de 16 martie 1981, este în vârstă de 31 de ani și nu se află la prima confruntare cu legea penală, chiar dacă sancțiunile aplicate nu constituie antecedente penale, însă sancțiunile administrative au fost aplicate tot pentru infracțiuni la regimul instrumentelor de plată, prevăzute de L. nr.59/1934, deci pentru același gen de infracțiuni ca o parte din cele pentru care este judecat în prezentul dosar.

De asemenea, instanța de fond a avut în vedere faptul că inculpatul a dat doar o declarație olografă în faza de urmărire penală, ulterior nemaiputând fi găsit, în fața instanței neprezentându-se decât la un termen în stare de arest preventiv, la care a solicitat amânarea în vederea angajării unui avocat, existând așadar dovada faptului că avea cunoștință de existența procesului, ceea ce denotă o atitudine de indiferență față de actul de justiție și, totodată, de neînțelegere a consecințelor extrem de grave ale faptei sale, precum și intenția de a nu mai achita prejudiciul cauzat părții civile.

Având în vedere circumstanțele reale și personale ale cauzei și ale inculpatului, precum și limitele de pedeapsă stabilite de lege, închisoarea de la 3 la 15 ani, instanța de fond a apreciat că în ceea ce privește cuantumul pedepsei închisorii, se impune condamnarea inculpatului la o pedepse orientate spre minim, de 4 ani închisoare pentru infracțiunea de înșelăciune și de 9 luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art.84 alin.1 pct.1, 2 și 3 din L. nr.

59/1934. I. a apreciat că aplicarea unor astfel de pedepse este de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art.52 din Codul penal, fiind deopotrivă un mijloc de constrângere, dar și un mijloc de reeducare eficient.

În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța de fond a avut în vedere considerentele menționate anterior, astfel că raportat la natura și gravitatea infracțiunilor săvârșite, împrejurările cauzei, persoana inculpatului, a apreciat că acesta este nedemn în exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a) teza a-II-a, lit.b) și c) Cod penal, fiind justificată îndepărtarea sa de la activități ce presupun încrederea publică ori exercițiul autorității. I. de fond a apreciat că inculpatul nu este nedemn să exercite dreptul de a alege, motiv pentru care nu i- a interzis exercițiul acestui drept. Având în vedere faptul că infracțiunea comisă este în strânsă legătură cu exercitarea funcției de administrator și a calității de asociat al unei societăți comerciale, instanța a apreciat că inculpatul este nedemn să exercite aceste drepturi și în consecință pe durata executării pedepsei închisorii s-a interzis inculpatului și dreptul de a fi fondator, asociat, acționar, administrator director sau reprezentant legal al unei societăți comerciale, prevăzut de art.64 lit.c) Cod penal. Având în vedere faptul că infracțiunea comisă este absolut independentă de aspectele referitoare la exercitarea autorității părintești, instanța de fond a apreciat că nu se impune interzicerea inculpatului a drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.d) și e) Cod penal.

I. a avut în vedere decizia nr.74/2007 a Înaltei Curți de C. și Justiție dată în recurs în interesul legii, care a statuat că interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a) teza I-lit.c) nu se va face automat și va fi supusă aprecierii instanței, în funcție de criteriile prevăzute de art.71 alin.3 Cod penal.

De asemenea, raportat la natura infracțiunii reținute în sarcina inculpatului, la atitudinea acestuia, la împrejurările ce caracterizează întreaga activitate desfășurată de inculpat, respectiv faptul că inculpatul s-a folosit la săvârșirea prezentei infracțiuni de calitatea de administrator al societății, în mod fraudulos, instanța, reținând și dispozițiile art.65 alin.1 Cod penal, raportat la art.66 Cod penal, a aplicat inculpatului și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit.a) teza a II-a, lit.b) și c) Cod penal pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei închisorii, toate cele arătate făcându-l pe inculpat incompatibil cu exercitarea acestor drepturi. Faptele comise de inculpat și toate datele referitoare la inculpat aflate la dosar constituie indicii temeinice în a aprecia că, dacă ar păstra exercițiul acestor drepturi, acesta ar abuza de ele, dăunând vieții politice a statului sau va săvârși o nouă infracțiune în calitate de exercitant al acestor drepturi.

I. de fond a avut în vedere faptul că din fișa de cazier judiciar aflată la dosar rezultă că inculpatul a mai fost anterior condamnat la o pedeapsă rezultantă de 6 luni închisoare cu suspendarea condiționată pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 6 luni, pentru săvârșirea unor infracțiuni la regimul circulației rutiere, prin sentința penală nr. 244/(...) a J. Z., definitivă prin neapelare la data de (...).

În baza art.85 alin.1 Cod penal, instanța de fond a anulat suspendarea condiționată a pedepsei închisorii de 6 luni aplicată prin sentința penală nr.

244/(...) a J. Z., a constatat că infracțiunile reținute în sarcina inculpatului prin rechizitoriu și cele pentru care s-a dispus condamnarea prin sentința penală menționată anterior se află în concurs real, în condițiile în care infracțiunea care formează obiectul prezentului dosar a fost săvârșită înainte de data rămânerii definitive a sentinței penale anterior menționată. Ca urmare, instanța de fond a descontopit pedeapsa rezultantă din sentința penală nr. 244/(...) a J. Z., a repus pedepsele componente în individualitatea lor, de 6 luni închisoare (aplicată pentru comiterea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere), 2 luni închisoare (aplicată pentru comiterea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat) și 2 luni închisoare (aplicată pentru comiterea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul cu număr fals de înmatriculare) și, în baza art.36 alin.1 Cod penal raportat la art.34 alin.1 lit.b) Cod penal, le-a contopit cu pedepsele de 4 ani închisoare și de 9 luni închisoare aplicate prin prezenta sentință, rezultând o pedeapsă de 4 ani închisoare.

Având în vedere numărul mare de infracțiuni aflate în concurs și prevederile art.34 alin.1 lit.b) Cod penal, instanța de fond a sporit pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare cu 6 luni, urmând ca inculpatul să execute în final o pedeapsă de 4 (patru) ani și 6 (șase) luni închisoare, cu interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a) teza a II-a, lit.b) și c) Cod penal pe perioada executării pedepsei principale și apoi pe o durată de 3 ani.

Sub aspectul modalității de executare a pedepsei aplicate inculpatului, instanța a considerat că se impune aplicarea unei pedepse cu executare în regim de detenție. I. a reținut că, pentru a-și putea îndeplini funcțiile atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii și duratei atât gravității faptei, cât și potențialului de pericol pe care îl prezintă în mod real persoana inculpatului, precum și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei.

I. de fond a apreciat că funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei nu pot fi realizate decât prin executarea acesteia efectivă, doar o astfel de modalitate de executare fiind aptă de a produce efecte, atât asupra conduitei inculpatului, contribuind la reeducarea sa, cât și asupra altor persoane, care, văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situația de a reflecta asupra propriului comportament și de a se abține de la săvârșirea de infracțiuni similare cu cea pentru care este condamnat inculpatul. De altfel, raportat la cuantumul pedepsei rezultante aplicate inculpatului, aceasta este și singura modalitate de executare permise de dispozițiile procedurale.

Raportat la dispozițiile art.7 din legea nr.26/1990 republicată, care prevăd obligația instanțelor judecătorești de a trimite O.ui R. C. copii legalizate de pe hotărârile irevocabile ce se referă la acte, fapte sau mențiuni a căror înregistrare în registrul comerțului o dispun, instanța a dispus înregistrarea în Registrul C. a prezentei hotărâri.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța a constatat că partea vătămată S. I. D. S. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma reprezentând prejudiciu cauzat prin fapta inculpatului.

L. civilă, mai exact, art.998-999 cod civil prevede că răspunderea civilă delictuală este incidentă în ipoteza îndeplinirii următoarelor condiții: existența unui prejudiciu de natură materială sau morală, dovedit de către partea vătămată, existența unei fapte ilicite, în speță săvârșirea de către inculpat a infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, fiind dovedită vinovăția acestuia

și, de asemenea, legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu.

I. de fond a apreciat că prejudiciul pretins de partea civilă este dovedit, pe baza înscrisurilor depuse de aceasta la dosar, astfel încât a admis acțiunea civilă formulate în cauză și, pe cale de consecință, în baza art.14 și art.346 Cod procedură penală, raportat la art.998 Cod civil, l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 34.164,90 lei către partea civilă, reprezentând contravaloarea prejudiciului cauzat și la care s-au adăugat penalitățile de întârziere, conform contractului.

În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală, instanța l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 1.400 lei cheltuieli judiciare către stat, potrivit dispozitivului hotărârii, cheltuieli determinate de efectuarea actelor procedurale, administrarea mijloacelor de probă și asigurarea asistenței juridice obligatorii a inculpatului, atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de judecată.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs

inculpatul S. I. D., solicitând casarea hotărârii atacate sub aspectul laturii penale și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art.10 lit.d Cod procedură penală pentru infracțiunea de înșelăciune, pentru că lipsește un element constitutiv infracțiunii - intenția, iar pentru infracțiunea la legea cecului prev. de art.84 alin.1 pct.1,2,3 din L. nr.59/1934 - reindividualizarea pedepsei, atât în ceea ce privește cuantumul acesteia, cât și în ceea ce privește modalitatea de executare.

În motivarea recursului, s-a arătat, cu privire la infracțiunea de înșelăciune că, nu sunt întrunite elementele constitutive ale acesteia, nici latura obiectivă - acțiunea de inducere în eroare, dar nici latura subiectivă - intenția directă de a induce în eroare.

Probațiunea care a fost avută în vedere nu poate fi considerată suficientă pentru a se putea socoti că suntem în prezența unei înșelăciuni, în sensul clasic al cuvântului. Într-adevăr, s-a socotit că se pornește de la două probleme: una este falsa calitate de administrator sub care inculpatul s-a prezentat, iar cea de-a doua este problema solvabilității societății pe care o reprezenta.

În ceea ce privește calitatea de administrator a inculpatului la S. A. S., s-a arătata că, la momentul la care inculpatul a inițiat negocierile cu partea vătămată, inițial și-a oferit disponibilitatea să contracteze respectivele materiale, pe o altă societate comercială. Conform declarațiilor părții vătămate, s-a verificat pe internet solvabilitatea respectivei societăți, constatându-se existența unor anumite debite către finanțe, fond de sănătate, ș.a.m.d., motiv pentru care a fost expres solicitat de partea vătămată, să se realizeze achiziția pe o altă societate comercială. Pe de altă parte, în ceea ce privește calitatea de administrator, aceasta este dovedită cu înscrisul sub semnătură privată depus la dosar, care atestă înțelegerea preexistentă între inculpat și administratorul scriptic al acelei societăți, prin care se punea problema preluării, cel puțin a calității de administrator a întregii societăți de către inculpat. Din acest motiv, și-a permis inculpatul să opereze pentru și în numele respectivei societăți comerciale.

Reprezentarea pe care clientul său a avut-o la respectivul moment, este că, acționează în virtutea unui înscris sub semnătură privată. F. că inculpatul a avut acces la instrumente de garanție, instrumente de plată, faptul că a avut dreptul de semnătură, denotă că acesta acționa având o împuternicire legitimă, care să-i permită să acționeze astfel.

În privința celei de a doua probleme - solvabilitatea societății pe care o reprezenta inculpatul, s-a arătata că, practic, este o problemă esențialmente de natură comercială. În cauză, s-au achiziționat niște materiale, nefiind posibilă plata lor. Nu este nici prima, nici ultima societate comercială care în anul 2009 achiziționează mărfuri și se află în imposibilitate de a le plăti. Rolurile instanțelor civile și comerciale sunt pline de astfel de litigii. Nu orice litigiu comercial poate să aibă o implicație penală, până la urmă fiind vorba de activitatea unor profesioniști comercianți, care intrând în astfel de afaceri, își asumă anumite riscuri. Inculpatul avea de încasat sume de bani atât de la societatea numitului R., cât și de la alte societăți, respectiv de la societatea B., societăți care urmau să-i vireze sume considerabile, cu care putea să achite respectivele facturi.

S-ar putea vorbi, eventual, de o neglijență, o rea credință comercială, existând pârghiile civile, comerciale, pentru astfel de situații, dacă de plano s-ar merge pe ideea că orice neplată generează implicit o acuzație de înșelăciune. F. că ulterior, inculpatul a emis și o filă CEC, în speranța că va reuși să obțină sumele și să achite debitul pe care-l datora, nu înseamnă că fila CEC era emisă ca un instrument de plată, ci ca o garanție.

În ceea ce privește infracțiunea la legea cecului, s-a arătat că inculpatul, într-adevăr a fost sancționat în trecut pentru fapte similare la legea cecului, ceea ce denotă tocmai faptul că a avut o activitate comercială în timp, că nu a fost genul de „. care să dea o lovitură și să fugă, dimpotrivă, a încercat să supraviețuiască unei perioade economice extrem de dificilă, până la urmă acesta fiind motivul pentru care a ajuns în imposibilitate de plată și nu reaua lui credință. Nu se justifică în aceste condiții, o pedeapsă atât de aspră.

Ver if ic ând ho tăr âre a atac ată, în baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispozițiilor art.385/14 și art.385/6 alin.3 C.pr.pen., Curtea constată nefondat recursul în cauză, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Prima instanță, în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și în faza de judecată ( declarații inculpat, declarații parte vătămată, contract de vânzare-cumpărare nr.145/(...), înscrisuri, declarații martori - R. A., D. M.), judicios analizate și interpretate, prima instanță a reținut o stare de fapt corespunzătoare realității, constând în aceea că inculpatul S. I. D. a indus în eroare partea vătămată S. I. D. S., cu ocazia încheierii și executării contractului nr.145/(...), folosind calități mincinoase și mijloace frauduloase și cauzând în acest mod un prejudiciu în valoare de 34.164,90 lei și, totodată a emis la data de (...) o filă cec, fără a avea autorizația trasului, fără a avea disponibil la tras și fără a fi completate toate rubricile obligatorii.

Faptele au fost corect încadrate juridic în infracțiunile prev. de art.215 al.1,2,3 Cod penal și prev. de art.84 al.1 pct.1, 2 și 3 din L. nr.59/1934

Fără a reitera întreaga motivare a instanței de fond, pe care Curtea și-o însușește în totalitate, pentru că redă detaliat și argumentat probele reținute de instanță, motivele pentru care nu s-au primit apărările inculpatului, Curtea va arăta în continuare doar motivele pentru care criticile recurentului nu sunt fondate.

Elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune sunt întrunite în cauză, latura obiectivă fiind realizată prin acțiunea frauduloasă a inculpatului de inducere în eroare a părții vătămate, cu prilejul încheierii și executării contractului de vânzare-cumpărare de dale de pavaj, ascunzându-i acesteia că nu deține în realitate calitatea de administrator la S. A. S. Z., și pretinzând totodată că societatea pe care o administrează este solvabilă, emițând în acest scop bilete la ordin și filă cec.

Așa cum a precizat prima instanță, acestea erau împrejurări esențiale, pe care dacă partea vătămată le-ar fi cunoscut, nu ar fi încheiat și derulat contractul de vânzare-cumpărare.

Înscrisul de care se prevalează inculpatul (fila 47 dos. u.p.) - este un înscris sub semnătură privată încheiat între inculpat și martorul D. M., în calitate de asociat unic și administrator al S. A. S., dar care nefiind înregistrat la O. R. C. nu poate avea efectele și valoarea invocată - de a demonstra calitatea inculpatului de administrator a societății și care, coroborat cu declarația martorului demonstrează că inculpatul nu era împuternicit să dispună de contul societății, câtă vreme preluarea societății nu îndeplinea toate condițiile legale, de fond și formă.

În ceea ce privește solvabilitatea societății pretins reprezentate de inculpat, într-adevăr, așa cum s-a invocat de recurent, este o problemă de natură comercială, care, oricum nu a fost susținută în mod direct de inculpat în fața reprezentantului părții vătămate, dar care, prin emiterea biletelor la ordin, a creat aparența de bonitate a clientului, de societate fără probleme, care își va onora obligațiile.

Infracțiunea a fost comisă cu forma de vinovăție cerută de lege - intenția directă, inculpatul având reprezentarea faptei sale, a consecințelor păgubitoare asupra patrimoniului părții vătămate, a prevăzut rezultatul și a urmărit producerea lui, în scopul obținerii pentru sine a unui folos material injust. Avem în vedere în acest sens că inculpatul a vândut la foarte scurt timp dalele achiziționate de la partea vătămată altei persoane, la un preț cu mult sub prețul pieței, fără ca banii încasați să fie introduși în circuitul bancar pentru a face posibilă decontarea instrumentelor de plată emise și, pe de altă parte, că în perioada septembrie - decembrie 2009, S. A. S. Z. nu a avut disponibil în cont.

F. că la momentul achiziționării mărfii, societatea era într-o stare de „. predictibilă";, că avea de încasat sume de bani de la diverși parteneri contractuali

- nu are relevanță sub aspectul laturii subiective a infracțiunii, al intenției de inducere în eroare, aceasta fiind evidentă, în condițiile în care inculpatul și-a declinat o calitate nereală și, în condițiile în care ulterior, vinde marfa achiziționată la un preț cu mult sub prețul pieței, fără ca banii încasați să fie introduși în circuitul bancar.

În privința individualizării judiciare a pedepselor aplicate pentru ambele infracțiuni, Curtea constată că instanța a valorificat eficient criteriile prev. de art.72 C., având în vedere: gradul de pericol social concret al faptelor săvârșite - ridicat, raportat la modul de comitere, prin inducerea părții vătămate în eroare și folosirea de mijloace frauduloase în acest scop, dar și în raport cu valoarea prejudiciului cauzat - nerecuperat; limitele speciale de pedeapsă prevăzute de lege pentru fiecare infracțiune - închisoarea de la 3 la 15 ani și, respectiv, amenda de la 5.000-100.000 lei și închisoarea de la 6 luni la 1 an; persoana inculpatului - tânăr în vârstă de 31 de ani, dar care nu se află la prima confruntare cu legea penală - fiind anterior condamnat pentru infracțiuni la legea circulației rutiere, dar și sancționat administrativ tot pentru infracțiuni la regimul instrumentelor de plată prevăzute de L. nr.59/1934, cu o atitudine parțial sinceră, dar care nu s-a prezentat în fața instanșței, decât o singură dată, când se afla în stare de arest, manifestând astfel indiferență față de actul de justiție și, totodată, de neînțelegere a consecințelor extrem de grave ale faptei sale.

S-au aplicat astfel pedepse judicios individualizate, ca și cuantum

(apropiate de minimul special), după care s-au efectuat corect operațiunile juridice reclamate de dispoz. art.85 C. și art.36 C., aplicându-se o pedeapsă rezultantă de 4 ani închisoare, ce a fost sporită cu 6 luni (având în vedere nr. de infracțiuni concurente, natura și gravitatea acestora ) în final, pedeapsa de executat fiind de 4 ani și 6 luni închisoare - o pedeapsă judicios individualizată ca și cuantum și modalitate de executare, în măsură a realiza scopul prev. de art.52 C.

Latura civilă a cauzei, necontestată de altfel de recurent, a fost corect soluționată de instanță, care a constatat îndeplinirea în cauză și a condițiilor răspunderii civile delictuale.

Pentru toate aceste considerente, recursul în cauză se privește ca nefondat, urmând a fi respins ca atare în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b C.pr.pen.

În baza art.189 C.pr.pen. se va stabili în favoarea Baroului C. suma de 50 lei, onorariu parțial apărător din oficiu (avocat C. M.), sumă ce se va avansa din fondurile M.ui Justiției.

În baza art.192 alin.2 C.pr.pen. va fi obligat inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 500 lei cheltuieli judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul S. I. D., domiciliat în Z., str. C., nr. 24, bl.N.2, ap.9, jud. S. și f.f. legale în C.-N., str. O. nr. 33, ap.40, jud. C. și Z., str. C. C., bl.P.10, ap.11, jud. S., împotriva sentinței penale nr. 180 din 25 aprilie 2012 a J. Z.

Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 50 lei, onorariu parțial apărător din oficiu (avocat C. M.), sumă ce se va avansa din fondurile M.ui Justiției.

Obligă inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 500 lei cheltuieli judiciare.

Decizia este definitivă.

Dată și pronunțată în ședință publică din data de 8 octombrie 2012 .

PREȘEDINTE JUDECĂTORI

ANA C. M. Ș. L. M.

GREFIER M. N.

Red.A.C./ Dact.H.C.

2 ex./(...)

Jud.fond: Ș. M.C.

← Decizia penală nr. 546/2012, Curtea de Apel Cluj  Decizia penală nr. 745/2012, Curtea de Apel Cluj →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 1378/2012, Curtea de Apel Cluj