Decizia penală nr. 179/2012, Curtea de Apel Cluj

R.IA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR.(...)*

D. PENALĂ NR. 179/A/2012

Ședința publică din 11 octombrie 2012

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: D. P., judecător

JUDECĂTOR: M. B.

G.: M. N.

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D. DE I. A I. DE C.

O. ȘI T. S. T. C., reprezentat prin

PROCUROR - DOBOCAN DORU

S-a luat spre pronunțare apelul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE- D. DE I. A I. DE C. O. ȘI T.- B. T. M. împotriva sentinței penale nr.401 din 7 august 2012 a T.ui M., pronunțată în dosar nr.(...)*, privind pe inculpatul D. C. T., acesta fiind trimis în judecată pentru infracțiunile de deținere de droguri de risc fără drept în vederea consumului propriu prev.de art. 4 alin.1 din Legea nr.143/2000 și conducere pe drumurile publice a unui autovehicul sub influența substanțelor psihotrope prev.de art. 87 alin.2 din OUG nr. 195/2002 ambele cu aplicarea art. 33 lit.a C.penal.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, Dezbaterea cauzei a avut loc în ședința publică din data de 11 octombrie

2012, cursul dezbaterilor și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 18 octombrie 2012.

C U R T E A :

Prin rechizitoriul întocmit la 29 aprilie 2011 în dosarul nr. 3-D/P/2010 de D.

- B. teritorial M. s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului D. C. T. pentru infracțiunea de deținere fără drept de droguri de risc în vederea consumului propriu prev. de art. 4 alin.1 din Legea nr. 143/2000 și de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul sub influența unor substanțe psihotrope prev. de art. 87 alin.2 din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplic. art. 33 lit. a C. penal.

S-a reținut, în esență, că în data de 16 ianuarie 2010 inculpatul și-a procurat cannabis, l-a deținut fără drept pentru consum propriu, a consumat efectiv asemenea droguri, iar la data de 17 ianuarie 2010 a condus pe drumurile publice (pe traseul C. - B. M.) un autovehicul în timp ce se afla sub influența substanțelor psihotrope (THC).

Judecând cauza, prin sentința penală nr. 324 din 10 iunie 2011 Tribunalul

Maramureș în temeiul art. 11 pct.2 lit. a C.pr.pen. rap. la art. 10 lit.b1 C.pr.pen., a dispus achitarea inculpatului D. C. T., pentru infracțiunea prev.de art. 4 alin.1 din Legea nr. 143/2000 și pentru infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de o persoană care se află sub influența unor produse stupefiante prev. de art. 87 alin.2 din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 33 lit. a C.

În baza art. 181 C. și a art. 91 C., i-a aplicat inculpatului sancțiunea administrativă a amenzii în sumă de 1.000 lei.

Curtea de A. C., soluționând apelul declarat împotriva acestei sentințe de către P. de pe lângă I. - D. de I. a I. de C. O. și T. - B. T. M. l-a respins ca nefondat, apreciind că soluția instanței de fond este temeinică și legală.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs P. de pe lângă I. - D. de I. a I. de C. O. și T. - B. T. M., recurs admis prin D. penală nr. 824 din 20 martie 2012, prin care a fost casată atât decizia penală cât și sentința penală, ambele pronunțate în această cauză și s-a dispus rejudecarea cauzei de către Tribunalul Maramureș pe motiv că sentința și decizia atacată sunt nelegale și asta pentru că, potrivit Legii nr. 202/2010, respectiv art. 3201 C.pr.pen. dacă inculpatul înțelege să fie judecat pe procedură simplificată, instanța de fond nu mai efectuează cercetare judecătorească, situație în care poate dispune doar condamnarea acestuia cu aplicarea unei pedepse reduse potrivit textelor legale. O altă soluție, se mai arată în considerentele deciziei, nu este posibilă deoarece în toate celelalte situații legea impune în mod firesc efectuarea cercetării judecătorești de către un judecător și administrarea tuturor probelor în condițiile unei proceduri judiciare complete.

În consecință, Î. Curte de C. de Justiție a dispus ca instanța de fond în rejudecare, după caz, fie să facă o legală aplicare a dispozițiilor art. 3201

C.pr.pen. fie să efectueze cercetarea judecătorească în urma căreia va putea dispune oricare din soluțiile prevăzute de lege (achitarea sau condamnarea).

Procedând la rejudecarea cauzei, Tribunalul Maramureș în baza probelor administrate reține în fapt următoarele:

Prin sentința penală nr. 401/(...), pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...)*, în temeiul art. 11 pct.2 lit. a C.pr.pen. rap. la art. 10 lit.b1

C.pr.pen., a fost achitat inculpatul D. C. T., (fiul lui I. și C., născut la 11 ian.

1989 în B. M., CNP 1., studii superioare, necăsătorit, fără copii minori, fără antecedente penale, domiciliat în B. M., str. V. T., nr.14A/6, jud. M.) pentru infracțiunea de deținere de droguri de risc fără drept în vederea consumului propriu prev. de art. 4 alin.1 din Legea nr. 143/2000 și pentru infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de o persoană care se află sub influența unor produse stupefiante prev. de art. 87 alin.2 din O.U.G. nr.

195/2002 cu aplic. art. 33 lit. a C.

În baza art. 181 C. și a art. 91 C., i s-a aplicat inculpatului sancțiunea administrativă a amenzii în sumă de 1.000 lei.

În temeiul art. 192 alin.1 pct.1 lit. d C.pr.pen., a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 1.000 lei - cheltuieli judiciare.

Pentru a dispune în acest sens, instanța a reținut următoarele:

În după masa zilei de 16 ianuarie 2010 inculpatul D. C. T. a fumat o țigară ce conținea THC în timp ce se afla la locuința numitului I. B., apoi a doua zi, în jurul orelor 1700, acesta s-a deplasat împreună cu martorul N. L. de la B. M. la C. (la schi) și retur cu autoturismul tatălui inculpatului marca „Skoda Octavia"; înmatriculat sub nr. (...) condus de inculpat, fiind depistați în trafic în B. M., în jurul orelor 2000, stabilindu-se că inculpatul s-a aflat sub influența acestor substanțe, asupra martorului N. L. găsindu-se 0,3 g cannabis.

În cursul urmăririi penale s-a întocmit și buletinul de analiză toxicologică nr. 20 din 17 ianuarie 2010 de către S. B. M. care a evidențiat prezența de THC în organismul inculpatului.

În cuprinsul raportului de expertiză medico-legală nr. 500 din 26 mai 2010 întocmit de același serviciu s-a menționat faptul că nu există metode obiectiv științifice prin care să se poată stabili nivelul de concentrație al substanței respective, însă precizează că aceasta se poate afla în organism până la 72 de ore după consum (în funcție de cantitatea consumată și de starea fizică a celui care a ingerat-o), și că efectele ei apar după 6-10 minute de la consum și se manifestă cât timp se află în organism pe o perioadă care diferă în funcție de cantitatea de substanță consumată, de starea fizică a persoanei (cantitatea de țesut adipos) și de existența unui consum cronic sau ocazional (f.40, 53, 54 dos. u.p.).

Ulterior, la data de 11 ianuarie 2011 s-a dispus efectuarea și a unui supliment la acest raport de expertiză, în concluziile căruia s-a precizat faptul că în cazul administrării pe cale respiratorie a unei țigări de THC simptomele neurologice apar după 6-12 minute. Perioada în care se menține în organism este variabilă în funcție de cantitatea ingerată și de starea fizică a persoanei (de cantitatea de țesut adipos în care se depozitează această substanță și de unde se elimină treptat), iar perioada necesară pentru eliminarea substanței de THC provenită din ingerare prin respirație a unei singure astfel de țigări este de cel puțin 72 de ore (f.58, 59 dos. u.p.)

Analizând probele administrate în cauză reiese că inculpatul a deținut și a consumat o țigară cu THC și a condus autoturismul la un interval de cel puțin 24 de ore de la acest consum fără a avea reprezentarea faptului că această substanță se mai află în organism, aspect care rezultă atât din actele medico- legale cât și din declarațiile martorilor, care nu confirmă că acest consum i-ar fi afectat în mod vizibil capacitatea de a conduce.

Având în vedere împrejurările expuse, lipsa de antecedente penale a inculpatului, poziția absolut sinceră a acestuia, faptul că a fost preocupat de finalizarea studiilor universitare și încadrarea într-un loc de muncă, referințele foarte bune depuse la dosar, tribunalul a apreciat că faptele acestuia nu prezintă gradul de pericol social al infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată

(respectiv infracțiunile de deținere fără drept de droguri de risc în vederea consumului propriu prev. de art. 4 alin.1 din Legea nr. 143/2000 și de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de o persoană care se află sub influența unor produse stupefiante prev. de art. 87 alin.2 din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 33 lit. a C.), astfel că în temeiul art. 10 lit.b1 C.pr.pen. s-a dispus achitarea inculpatului, iar în temeiul art. 181 C. și a art. 91 C., aplicându-i-se acestuia sancțiunea administrativă a amenzii în sumă de 1.000 lei.

Solicitările inculpatului formulate prin apărătorul ales de a fi achitat pentru infracțiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, pe motiv că nu ar fi îndeplinite elementele constitutive ale acestei infracțiuni, nu au fundament juridic și asta pentru că inculpatul D. C. și-a procurat, a deținut și a și consumat cannabis, fiind depistat sub influența acestui drog la data de 17 ianuarie 2010. Faptul că în cursul urmăririi penale nu a fost efectuată o percheziție la domiciliul acestuia, care să ateste că deține și alte substanțe stupefiante, pentru a se putea stabili că este consumator de aceste substanțe, nu are relevanță nici sub aspectul încadrării juridice al infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată și nici sub cel al întrunirii elementelor constitutive ale acestei infracțiuni.

În baza art. 192 alin.1 pct.1 lit. d C.pr.pen., acesta a fost obligat să achite statului suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D. de I. a I. de C. O. și T. - B. T. M., solicitând admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate, cu consecința pronunțării unei noi hotărâri prin care să se dispună condamnarea inculpatului pentru infracțiunile de deținere de droguri de risc fără drept în vederea consumului propriu prev. de art. 4 alin.1 din Legea nr. 143/2000 și de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul sub influența substanțelor psihotrope prev. de art. 87 alin.2 din OUG nr. 195/2002, ambele în concurs real - cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, la o pedeapsă a închisorii cu suspendarea condiționată a executării acesteia, ori sub supraveghere.

În motivarea apelului s-a arătat că inculpatul a săvârșit infracțiunile așa cum au fost reținute în actul de inculpare, respectiv consumul de droguri, și conducerea unui autovehicul pe drumurile publice, cu urmări grave care reprezintă elemente de agravare a pericolului social concret al faptelor penale săvârșite.

Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, precum și în conformitate cu prevederile art. 371 alin. 2 C.pr.pen., sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea apreciază că apelul declarat în cauză este fondat pentru următoarele considerente:

Prin rechizitoriul DIICOT B. T. M. s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului D. C. T. pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, respectiv art. 87 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002, reținându-se că în seara zilei de 17 ianuarie 2010, în jurul orelor 19,40, un echipaj al B.ui Poliției Rutiere din cadrul Poliției municipiului B. M., a oprit în trafic, pe str. V. L. din B. M., autoturismul marca Skoda Octavia, înmatriculat sub nr. (...), în vederea efectuării unui control de rutină.

Cu această ocazie, au fost identificați ocupanții autoturismului în persoana inculpatului D. C. T., care se afla la volan și N. L., pasager aflat pe scaunul din dreapta față. Asupra pasagerului N. L. a fost găsită cantitatea de 0,3 gr. inflorescențe vegetale de culoare verde oliv, cu aspect de mugur de canabis.

Potrivit buletinului de analiză medicală toxicologică nr. 20/(...), inculpatul

D. C. T. se afla sub influența drogurilor, rezultatul analizelor indicând faptul a fost depistat pozitiv pentru THC, drog inclus în categoria celor de risc, conform Tabelului Anexă III din Legea nr. 143/2000.

Prin raportul de expertiză medico-legală nr. 500/(...), întocmit la solicitarea inculpatului D. C. T., s-a reținut că simptomele neurologice care apar în urma consumului de THC sunt manifestări asemănătoare unei intoxicații alcoolice, cu supraactivitate psihomotorie, cu tulburări ale memoriei de scurtă durată, diminuarea reflexelor, scăderea puterii de concentrație, a atenției, toate acestea conducând la scăderea capacității de a conduce autovehicule.

În urma administrării pe cale respiratorie, perioada necesară simptomelor neurologice este scurtă de 6-10 minute, iar perioada de timp cât se menține în organism THC este variabilă în funcție de cantitatea ingerată, de starea fizică a persoanei, în medie constatându-se o perioadă de 72 de ore în care substanța THC pătrunsă în organism rămâne să își producă efectele.

Suplimentul de expertiză medico-legală efectuat ulterior în cauză a stabilit că inculpatul, la ora și data depistării sale în trafic, la volanul autoturismului, se afla în perioada de timp în care substanța THC se afla în organism.

Hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică, sub aspectul soluției de achitare a inculpatului, pentru comiterea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată, în conformitate cu dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a, art. 10 lit. b1, rap. la art. 18 C.

Astfel, în ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 87 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002, Curtea apreciază că probele administrate în cauză dovedesc cu prisosință că în speță sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni, nefiind incidente prevederile art. 181 C.

Astfel, prevederile art. 181 C. prevăd că nu constituie infracțiune fapta reglementată de legea penală dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.

În cauză este evident că, astfel cum a rezultat din probele administrate, inculpatul a condus pe drumurile publice pe traseul C. - B. M., un autovehicul în timp ce se afla sub influența substanțelor psihotrope, prezența în organism a acestei substanțe fiind confirmată prin analizele de laborator ce au fost efectuate ulterior.

Mai mult, fișa de cazier auto depusă în cauză a relevat faptul că anterior inculpatul a fost surprins conducând sub influența alcoolului, fapta fiind de natură contravențională (comisă la data de (...)), acest aspect fiind de natură să denote o conduită a inculpatului neconformă cu normele prevăzute de C. rutier.

În consecință, Curtea apreciază că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 86 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002, nefiind incidente prevederile art. 181 C.

În ceea ce privește pedeapsa aplicată inculpatului, Curtea apreciază că, raportat la lipsa antecedentelor penale, la persoana inculpatului, dar și la celelalte criterii generale de individualizare prevăzute de art. 72 C., se impune reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a C., o pedeapsă de

5 luni închisoare fiind de natură să corespundă scopului preventiv-educativ al pedepsei, astfel cum este el prevăzut de art. 52 C.

De asemenea, instanța apreciază că reeducarea inculpatului se poate realiza și prin aplicarea unei pedepse cu suspendarea condiționată a executării acesteia, pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 5 luni.

În ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 4 alin. 1 din Legea nr.

143/2000, prin incriminarea acestei fapte, legiuitorul a avut în vedere, pe de o parte, descurajarea consumatorilor de droguri de a consuma asemenea substanțe, iar pe de altă parte, descurajarea acelor persoane care au sau aveau intenția de a încerca să consume droguri.

În ceea ce privește latura obiectivă a infracțiunii, reglementată de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, s-a reținut că elementul material al laturii obiective constă în săvârșirea alternativă fără drept, a uneia din următoarele activități: cultivare, producere, fabricare, experimentare, extragere, preparare, transformare, cumpărare sau deținere de droguri de risc sau de mare risc.

Pentru a fi îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 4 din Legea nr. 143/2000 trebuie îndeplinite următoarele condiții: obținerea de droguri pentru consum propriu prin una din modalitățile enumerate, subiectul să fie consumator de droguri, iar deținerea drogurilor să se facă fără drept.

Ori împrejurarea că inculpatul D. C. T. a deținut drogurile de risc fără drept în momentul în care a primit de la persoanele în anturajul cărora a consumat o țigară preparată cu canabis, a avut-o în posesia sa pentru o scurtă perioadă de timp și a folosit-o pentru consumul efectiv de droguri ne poate conduce la concluzia că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii incriminate de art. 4.

Astfel, este adevărat că inculpatul, atât în declarația formulată în fața instanței de fond (f. 21), cât și în depoziția formulată în fața instanței de apel, a recunoscut că în data de (...), în timp ce se afla la locuința unui prieten, a consumat o țigară confecționată artizanal despre care a avut cunoștință că ar conține canabis.

Tot potrivit depoziției inculpatului, acesta a mai consumat canabis cu prilejul unei petreceri de R., respectiv la R. anului 2009.

De asemenea, la dosarul cauzei s-a depus buletinul de analiză medicală toxicologică nr. 20/(...), precum și raportul de expertiză medico-legală și suplimentul efectuat la acest raport, toate aceste acte medicale confirmând prezența substanței THC în organismul inculpatului.

Însă consumul de droguri nu presupune în mod obligatoriu, în absența unor probe certe, indubitabile și acțiunea de deținere a acestor droguri.

Împrejurarea că inculpatul a consumat droguri cu o zi înainte de a fi surprins în trafic și anterior, într-o altă împrejurare, nu este suficientă pentru a ajunge la concluzia că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 4 din Legea nr. 143/2000.

Astfel, în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 4 alin. 1 din Legea nr.

143/2000, o soluție de condamnare întemeiată exclusiv pe declarația inculpatului D. C. T. este incompatibilă cu garanțiile oferite de art. 6 paragraf 1 și

3 lit. d din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Libertăților

Fundamentale.

Astfel, întrunirea elementelor constitutive ale infracțiuni prevăzute de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 presupune, alături de obținerea de droguri pentru consum propriu, și dovedirea împrejurării că subiectul activ al infracțiunii este un consumator sau un consumator dependent de droguri. Ca atare, în situația în care se comite infracțiunea prin oricare dintre modalitățile ce constituie elementul material al laturi obiective, iar suspectul nu este consumator sau consumator dependent de droguri, fapta sa nu va întruni elementele constitutive ale infracțiunii de deținere de droguri pentru consum propriu. Dovada faptului că suspectul este consumator sau consumator dependent de droguri se face printr-o constatare medico-legală sau expertiză de specialitate, nefiind suficientă susținerea acestuia că este consumator sau consumator dependent de droguri.

În speța dedusă judecății, nu sunt îndeplinite cumulativ aceste condiții.

Astfel, buletinul de analiză medicală toxicologică și raportul de expertiză întocmit în cauză au confirmat existența în organismul inculpatului a substanței THC. Asupra inculpatului însă nu au fost găsite droguri cu ocazia depistării sale în trafic, cantitatea de 0,3 gr. canabis fiind găsită asupra pasagerului N. L.. Mai mult, nu s-a efectuat la domiciliul inculpatului nicio percheziției care să ateste că acesta deținea substanțe stupefiante, probându-se doar faptul că acesta a consumat în ziua anterioară substanțe stupefiante și de asemenea, într-o altă împrejurare.

Nefiind îndeplinite condițiile prevăzute anterior, iar în cauză neprobându-se dincolo de orice dubiu că inculpatul este consumator ori consumator dependent de droguri, Curtea apreciază că în cauză nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, astfel că soluția ce se impune a fi pronunțată este cea de achitare fundamentată pe prevederile art. 10 lit. d C.pr.pen.

Pentru toate aceste considerente, având în vedere și prevederile art. 379 pct. 2 lit. a C.pr.pen., apelul declarat în cauză de DIICOT urmează a fi admis în sensul celor expuse mai sus.

În temeiul art. 189 și art. 192 alin. 3 C.pr.pen., se va stabili onorariu avocațial, iar cheltuielile judiciare avansate de stat în apel vor rămâne în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite apelul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE- D. DE I. A I. DE C. O. ȘI T.- B. T. M. împotriva sentinței penale nr. 401/7 august 2012 pronunțată de Tribunalul Maramureș.

Desființează sentința penală atacată în întregime și judecând cauza . Condamnă pe inculpatul D. C. T., fiul lui I. și C., născut la 11 ian.1989 în

B. M., CNP 1., la 5 luni închisoare pentru infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de o persoană care se află sub influența unor produse stupefiante prev.de art. 87 alin.2 din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 74 lit. a, 76 lit. d C.p. .

În temeiul art. 81,82 C.p. dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 5 luni.

Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C.p.

În temeiul art. 10 lit. d rap la art. 11 pct. 2 lit. a C.p.p. achită pe inculpatul

D. C. T. de sub învinuirea comiterii infracțiunii de deținere de droguri de risc fără drept în vederea consumului propriu prevăzută de art. 4 alin. 1 din Legea

143/2000.

Stabilește onorariu avocațial parțial în favoarea Baroului C. în sumă de 100 lei, sumă ce se va avansa din FMJ

Cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina statului.

Cu recurs în 10 zile de la pronunțare. Pronunțată în ședința publică din (...).

PREȘEDINTE

JUDECĂTOR

G.

D. P.

M. B.

M. N.

Red.MB/dact.MS

4 ex./(...)

Jud.fond: O.M.G.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 179/2012, Curtea de Apel Cluj