Decizia penală nr. 1392/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)/a1
DECIZIA PENALĂ NR. 1392/R/2012
Ședința publică din 10 octombrie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : C. I. JUDECĂTORI : A. D. L.
: M. R. G. : L. A. S.
Ministerul Public reprezentat prin A. C. - procuror, din cadrul P. de pe lângă Curtea de A. C.
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpata S. ANA împotriva încheierii penale fără număr din 3 octombrie 2012 a T.ui M. pronunțată în dosarul nr. (...), având ca obiect cercetarea judecătorească a inculpatei, trimisă în judecată prin rechizitoriul nr. 4. din (...) al P. de pe lângă Tribunalul Maramureș pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită, prevăzută de art. 255 alin. 1 Cod penal raportat la art. 7 alin. 2 din Legea nr. 78/2000.
La apelul nominal efectuat în ședință publică se prezintă inculpata S. Ana, în stare de arest, asistată de apărător ales, avocat B. C. A., din cadrul Baroului
M., cu delegație la dosar ( f. 8 ), precum și de apărător desemnat din oficiu, avocat Nuț C. T., din cadrul Baroului C., cu delegație la dosar ( f. 9 ).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care,
Apărătorul din oficiu al inculpatei depune la dosar referat pentru plata onorariului din fondurile M.ui Justiției.
Inculpata S. Ana arată că menține recursul declarat în cauză.
Nefiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al inculpatei S. Ana solicită, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d Cod procedură penală, admiterea recursului declarat de către inculpată, casarea încheierii atacate și, ținând seama de probele existente la dosar să se constate că nu se mai impune menținerea stării de arest a acesteia, cu consecința punerii de îndată în libertate.
Raportat la împrejurarea faptului că inculpata înțelege să se prevaleze de dispozițiile art. 3201 Cod procedură penală, la fondul cauzei, respectiv poziția acesteia de recunoaștere, solicită să se constate că pericolul concret pe care inculpata l-ar putea prezenta pentru ordinea publică nu este de natură să influențeze starea acesteia, considerând astfel că inculpata poate să fie cercetată în stare de libertate.
De asemenea, invocă calitatea de mamă și soție a inculpatei, precum și circumstanța disperată în care aceasta a oferit suma, cu precizarea că pericolul concret al infracțiunii este ridicat, iar organele statului au reacționat ferm prin luarea măsurii arestării. Consideră că perioada de aproximativ o lună de zile de arest preventiv a fost suficientă pentru a conștientiza consecințele faptelor sale și pentru a nu le repeta.
Raportat la motivarea încheierii, la existența temerii ca inculpata să influențeze mersul dosarului, precum și la poziția acesteia și a demersului susținut de către polițistul de frontieră, solicită clemență precum și acordarea unei a doua șanse și, implicit a posibilității de a fi cercetată în stare de libertate, considerând că pericolul pentru ordinea publică și pericolul inculpatei nu este atât de ridicat încât să se mențină starea de arest.
În consecință, solicită admiterea recursului și punerea de îndată în libertate a inculpatei.
Reprezentanta M.ui P. solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat de către inculpata S. Ana împotriva încheierii din 3 octombrie 2012 pronunțată de către Tribunalul Maramureș, în conformitate cu dispozițiile art.
3001 raportat la 1., prin care s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării, cu mențiunea măsurii pe parcursul judecății.
Conform dispozițiilor art. 38515 pct. 1 lit. b Cod procedură penală solicită respingerea ca nefondat a recursului, menținerea măsurii arestării ca fiind legală și întemeiată și să se dispună obligarea recurentei la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Apreciază că hotărârea instanței de fond este legală și întemeiată și nu se impune reformarea acesteia, cu mențiunea că prin considerentele acesteia raportate la piesele dosarului se dovedește contrariul susținerilor apărării formulate în sensul că lăsarea în libertate a inculpatei nu mai prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Mai arată că infracțiunea comisă de către inculpată este caracterizată printr-un grad de pericol social ridicat, iar conduita ilicită a inculpatei S. Ana nu a fost schimbată de actele de clemență a organelor judiciare, prin prisma sancțiunii anterioare cu caracter administrativ pentru o infracțiune de contrabandă, din cursul anului 2010, aspect ce rezultă din fișa de cazier judiciar.
Susține că suma reprezentând obiect al mitei este ridicată, iar circumstanțele concrete și scopul pentru care s-a făcut oferirea și remiterea acesteia cu titlu de mită vizează nu doar infracțiunea de mită, ci și zădărnicirea aflării adevărului într-o cauză penală.
Consideră că elementele ce constituie împrejurări de fapt și circumstanțiale ce caracterizează fapta comisă de către inculpată sunt de natură a reflecta gradul pe pericol social concret al faptei, dar și al persoanei inculpatei S. A.
De asemenea, se declară de acord cu poziția judecătorului fondului, respectiv reținerea existenței temeiului prev. de art. 148 lit. f Cod procedură penală și apreciază ca fiind irelevantă la momentul verificării legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive poziția pe care inculpata o va adopta în cursul judecății. Astfel, pentru buna desfășurare a procesului penal, dar și pentru prezervarea ordinii publice, consideră ca fiind necesară menținerea stării de arest a inculpatei și raportat la recunoașterea tardivă efectuată de către inculpată abia la momentul prezentării materialului de urmărire penală, apreciază că aceasta nu poate avea semnificația dorită, respectiv aceea de a beneficia, din nou, de clemența cercetării în stare de libertate cât timp lăsarea sa în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.
Menționează că în zona și comunitatea din care provine inculpata, infracțiunile de contrabandă sunt deosebit de frecvente, iar în ipoteza în care organele judiciare nu iau măsuri ferme cu privire la acestea, precum și la atitudinea de încercare de a scăpa de răspundere penală prin oferirea de sume de bani către organele judiciare care trebuie să efectueze acte de cercetare, ar fi afectată ordinea publică și impresia comunității cu privire la posibila impunitate pentru săvârșirea unor infracțiuni similare.
Pentru motivele expuse apreciază nefondat recursul inculpatei.
Apărătorul ales al inculpatei S. Ana arată că organele judiciare au luat măsuri cu privire la infracțiunile comise de către inculpată, care va suporta rigorile legii, iar clemența a fost solicitată prin raportare la pericolul reprezentat de persoana inculpatei pentru comunitatea în care locuiește, precum și pentru alte persoane. Apreciază că opinia publică nu ar fi oripilată de eventuala punere în libertate a unei persoane care a săvârșit o infracțiune, starea de arest a inculpatei fiind cunoscută și determinând o anumită convingere asupra activității organelor judiciare.
Inculpata S. Ana, având ultimul cuvânt, manifestă o atitudine de profund regret, solicită punerea sa în libertate, cu precizarea că are doi fii în vârstă de 15 ani și, respectiv 22 de an, un soț cu o stare a sănătății precară, precum și starea sa de sănătate. T., își exprimă angajamentul ferm de a nu mai comite fapte de natură penală, cunoscând consecințele prin privarea de libertate.
C U R T E A :
Prin încheierea penală fără număr din data de 3 octombrie 2012 a T.ui M., pronunțată în dosarul nr. (...), în temeiul art. 3001 C. raportat la art. 160 C., s-a constatat din oficiu legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatei S. ANA (fiica lui P. și I., născută la data de (...) în Ocna Șugatag, județul M., CNP 2., domiciliată în Ocna Șugatag, sat B. nr. 2., jud. M., aflată în Arestul I.P.J. M.) trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită prev. și ped. de art. 255 C. raportat la art. 7 alin. 2 din Legea nr. 78/2000, și în consecință s-a menținut arestarea preventivă a acesteia pentru următoarele 60 de zile.
În temeiul art. 139 Cod procedură penală, s-a respins cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive formulată de inculpată, prin apărătorul ales, cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul P. de pe lângă Tribunalul Maramureș nr. 4. din (...) a fost trimisă în judecată în stare de arest preventiv inculpata S. ANA (fiica lui P. și I., născută la data de (...) în Ocna Șugatag, județul M., CNP 2., domiciliată în Ocna Șugatag, sat B. nr. 2., jud. M., aflată în Arestul I.P.J. M.) pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită prev. și ped. de art. 255 C. raportat la art. 7 alin. 2 din Legea nr.
78/2000.
Cauza a fost înregistrată la instanță la data de (...), sub dosar nr. (...) și s-a stabilit primul termen de judecată pentru soluționarea acesteia la data de (...).
La termenul din data de 3 octombrie 2012 instanța de judecată a procedat la verificarea din oficiu a legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive luată față de inculpata S. Ana, reținând următoarele:
Prin încheierea penală nr. 433 din (...) a T.ui M. s-a dispus arestarea preventivă a inculpatei S. Ana pe o durată de 29 zile ((...)-(...)), reținându-se că aceasta, în perioada 31 august - 3 septembrie 2012 a oferit în mod reperat, dar a și remis efectiv agentului de poliție Rad V. F. din cadrul I.T.P.F. S. M. suma de
4720 lei și 60 de euro, în scopul de a face acte contrare îndatoririlor sale de serviciu, respectiv să înlocuiască primele declarații date de inculpată și familia acesteia, precum și a numitului M. I., date imediat după comiterea infracțiunii de contrabandă la sediul P. de frontieră, în seara zilei de 31 august 2012, pentru ca în final, prin schimbarea acestora, să poată obține o soluție de netrimitere în judecată.
În raport de dispozițiile art. 148 al.1 C.pr.pen. care reglementează cazurile în care se poate dispune arestarea preventivă, instanța a constatat incidența în speță a dispozițiilor art. 148 lit. f din Codul de procedură penală deoarece pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care este cercetată inculpata este sancționată de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a acesteia prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, pericol relevat de modalitatea de comitere a infracțiunii și rezonanța socială puternic negativă a faptei.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpata S. Ana, recurs ce a fost respins ca nefondat prin încheierea penală nr. 1231/R/2012 din (...) pronunțată de Curtea de A. C. în dosarul nr. (...).
Examinând temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatei, instanța de fond a reținut că acestea subzistă și impun în continuare privarea sa de libertate.
Din cuprinsul actelor și lucrărilor dosarului de urmărire penală rezultă probe și indicii temeinice în sensul presupunerii că inculpata a comis infracțiunea pentru care a fost trimisă în judecată, astfel încât sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 143 Cod procedură penală.
În cauză, sunt incidente dispozițiile art. 148 lit. f Cod procedură penală deoarece fapta pe care se presupune că a comis-o inculpata este sancționată de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și lăsarea acesteia în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Instanța a reținut că pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar implica lăsarea în libertate a inculpatei este particularizat de împrejurările concrete în care se presupune că a fost comisă fapta, respectiv că aceasta, în contextul în care organele de cercetare penală efectuau lucrări într-un dosar penal, aceasta ar fi oferit bani sau alte foloase unui lucrător de poliție judiciară pentru a împiedica aflarea adevărului prin alterarea mijloacelor de probă.
Or, dincolo de pericolul social al infracțiunii de dare de mită, particularizat de dimensiunile prezente ale fenomenului corupției, instanța a reținut că fapta pe care inculpata se presupune că ar fi săvârșit-o, reliefează atitudinea pe care aceasta o are față de valorile sociale ocrotite de lege și generează temerea că lăsată în libertate, inculpata ar putea să încerce în continuare să influențeze aflarea adevărului în cauza în care este cercetată.
Astfel, instanța de fond a reținut că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive subzistă și în prezent, dincolo de aspectele expuse anterior, fapta de care este acuzată inculpata fiind de natură să producă o un sentiment de insecuritate și convingerea că autoritățile judiciare nu reacționează în mod adecvat împotriva infracțiunilor de acest gen.
În consecință, constatând că motivele care au determinat inițial privarea de libertate a inculpatei subzistă și în prezent, în temeiul art. 3001 Cod procedură penală raportat la art. 160 Cod procedură penală, instanța de fond a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a acesteia, măsură pe care a menținut-o pentru următoarele 60 de zile.
T., având în vedere că temeiurile ce au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu s-au schimbat, a respins cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Împotriva aceste încheieri, inculpata S. ANA a declarat recurs, solicitând instanței admiterea acestuia, casarea încheierii atacate și, ținând seama de probele existente la dosar, să se constate că nu se mai impune menținerea stării de arest a acesteia, cu consecința punerii de îndată în libertate. S-a arătat că inculpata intenționează să se prevaleze de prevederile art. 320/1 C.pr.pen., că regretă comiterea faptei și că aceasta a fost comisă dintr-un gest disperat.
Analizând recursul declarat în cauză, prin prisma actelor de la dosar, a motivelor invocate și a dispozițiilor legale în materie, Curtea apreciază că acesta nu este fondat.
Procedând la verificarea legalității măsurii arestării preventive la primirea dosarului în condițiile art. 300/1 C.pr.pen. instanța de fond în mod corect a apreciat că la acest moment procesual temeiurile ce au stat la baza luării măsurii subzistă.
Astfel, în cauza dedusă judecății este incident așa cum a reținut în mod corect instanța fondului motivul de arestare prev. de art. 148 lit.f C.p.p. constând în aceea că inculpata a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani (infracțiunea de dare d emită este sancționată de legiuitor cu închisoare de la 6 luni la 5 ani) și există probe că lăsarea sa în libertate la acest moment prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Această stare de pericol concret pentru ordinea publică rezidă din gravitatea acuzațiilor formulate față de inculpată, de modalitatea în care se reține în rechizitoriu că a fost comisă fapta - inculpata l-a contactat telefonic în mod repetat pe denunțătorul Rad V. nerenunțând la acțiunile sale presupus ilicite nici după ce a fost refuzată oferta de a-i remite acestuia suma de 50 euro, propunându-i înlocuirea declarațiilor date în data de 31 aug. 2012 cu alte declarații care să prezinte o stare de fapt diferită de cea reală -, de faptul că inculpata este cercetată într-un alt dosar al P. de pe lângă Judecătoria Sighetu
Marmației sub aspectul comiterii unei infracțiuni grave de contrabandă, de suma mare de bani oferită denunțătorului în condițiile în care, așa cum a susținut și inculpata, are venituri modeste.
Toate aceste aspecte îndreptățesc instanța de control judiciar să aprecieze asemenea instanței fondului că măsura arestului preventiv este aptă la acest moment să asigure buna desfășurare a procesului penal.
Împrejurarea că inculpata a recunoscut învinuirea la momentul prezentării materialului de urmărire penală și că, potrivit susținerilor sale, intenționează să se prevaleze de prevederile art. 320/1 C.pr.pen. urmează a fi avute în vedere la instanța de fond la momentul soluționării cauzei și în procesul de individualizare a unei eventuale pedepse.
Constatând că nu există temeiuri de nelegalitate sau de netemeinicie a încheierii atacate, Curtea în baza disp.art.38515 pct.1 lit.b C.p.p. va respinge ca nefondat recursul declarat de către inculpată conform dispozitivului cu consecința obligării acesteia la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat cu prezenta cale de atac.
PENTRU ACESTE MOTIVE, IN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpata S. ANA, (fiica lui P. și I., născută la data de (...) în Ocna Șugatag, jud. M., CNP 2., domiciliată în Ocna Șugatag, sat B. nr. 2., jud. M.) împotriva încheierii penale f.nr. din 3 octombrie
2012 a T.ui M..
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 50 lei ce se va avansa din fondul M.ui Justiției reprezentând onorariu partial pentru apărător din oficiu, avocat Nuț C. T.
Obligă pe recurentă să plătească în favoarea statului suma de 250 lei cheltuieli judiciare, din care 50 lei reprezentând onorar avocațial partial.
Definitivă.
Dată și pronunțată în ședință publică din data de 10 octombrie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
C. I. A. D. L. M. R.
Red.A.D.L./(...). Dact. H.C./2 ex./ Jud.fond. A.C. R..
L. A. S.
G.,
| ← Decizia penală nr. 758/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 997/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
