Decizia penală nr. 1395/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
DECIZIA PENALĂ NR. 1395/R/2012
Ședința publică din 11 octombrie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: V. G., judecător
JUDECĂTORI: D. P.
M. B.
G.: M. N.
Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin procuror:
D. SUCIU
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul N. P. H. împotriva sentinței penale nr.680 din 15 martie 2012 a JUDECĂTORIei B. M., inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de refuz de recoltare probe biologice, prevăzută de art. 87 alin. 5 din O.U.G. nr. 195/2002.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului, av.M. R., din Baroul Cluj, cu delegație la dosar, lipsă fiind inculpatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință după care, se constată că la data de 14 septembrie 2012, s-a depus prin serviciul registratură din partea avocatului I. B. un înscris prin care se solicită un nou termen de judecată în cauză, pentru realizarea activității contractuale, la termenul care va fi fixat în cauză, întrucât nu a reușit să ia la cunoștință de considerentele hotărârii atacate.
La data de 10 octombrie 2012, s-a depus prin serviciul registratură, din partea apărătorului I. B., un înscris prin care aduce la cunoștința instanței faptul că, inculpatul nu s-a prezentat pentru plata onorariului și avansarea cheltuielilor de deplasare, sens în care se solicită a se lua act de rezilierea contractului, cu luarea măsurilor legale ce se impun, în acest sens depunându-se acte aferente.
La dosarul cauzei s-a mai depus de către soția inculpatului, numita N. S. o cerere prin care solicită acordarea unui nou termen de judecată, motivat de faptul că dorește să-și angajeze apărător în cauză.
Instanța, respinge cererea de amânare formulată de soția inculpatului pentru angajarea unui apărător în cauză.
Apărătorul desemnat din oficiu depune la dosarul cauzei referatul privind plata onorariilor din fondul M.ui Justiției, solicitând ca instanța să se pronunțe asupra acestuia.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună achitarea inculpatului, în temeiul art 11 pct 2 lit a raportat la art 10 lit d Cod procedură penală deoarece în cauză, nu există latură obiectivă și nici latură subiectivă. În dezvoltarea motivelor de recurs se arată oral de apărătorul inculpatului că, probațiunea administrată, mai ales în faza de cercetare judecătorească, nu poate duce, prin aplicarea principiului in dubio pro reo, decât la o soluția de achitare.
Fără dubiu, starea de fapt susținută în actul de trimitere în judecată cu privire la existența unui accident incipient, cu privire la patrularea în interes de serviciu, cu privire la mersul sinuos, nu subzistă. Înscrisurile întocmite nu atestă, dincolo de obligația întocmirii „buletinului de examinare clinică";, faptul că i s-a adus la cunoștință că inculpatul are posibilitatea, dincolo de nemulțumirea acestuia, legată de conduita polițiștilor, de a se recolta și altfel de probe.
Cu onorariu avocațial din fondul M.ui Justiției.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat, cu consecința menținerii hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică. Se arată că inculpatul, nu a recunoscut în cursul urmăririi penale săvârșirea faptei, iar în fața instanței s-a prevalat de dreptul la tăcere. La individualizarea pedepsei aplicată de instanța de fond, precum și la modul de executare al acesteia, s-a avut în vedere gradul de pericol social al faptei și faptul că, inculpatul nu are antecedente penale.
C U R T E A :
Asupra recursului penal de față,
În baza lucrărilor dosarului, constată că Judecătoria Baia Mare prin sentința penală nr.680 din (...), a condamnat pe inculpatul N. P.-H., CNP 1., fiul lui I. și F., născut la (...) în B. M., cetățean român, studii 12 clase, stagiul militar satisfăcut, căsătorit, are un copil minor, domiciliat în B. mare, str.V.A. nr.97/56, Maramureș, fără antecedente penale, pentru comiterea infracțiunii de:
- refuz de recoltare a probelor biologice, prevăzută de art. 87 alin. 5 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, cu aplicarea art. 74 lit. a, și 76 lit. d Cod penal, la 1 an închisoare.
În temeiul art. 81, 82 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 3 ani și s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cod penal.
S-a făcut aplicarea art. 71 alin. 5 raportat la art. 64 lit. a teza II Cod penal.
În temeiul art. 191 alin. 1 Cod procedură penală, a obligat inculpatul la
400 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 2704/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Baia Mare a fost trimis în judecată inculpatul N. P. H. cu datele personale menționate în dispozitivul sentinței, pentru comiterea infracțiunii de refuz de recoltare probe biologice, prevăzută de art. 87 alin. 5 din O.U.G. nr. 195/2002, reținându-se în sarcina sa faptul că la data de (...), a condus pe drum public un autoturism în timp ce se afla sub influența băuturilor alcoolice și a refuzat să se supună recoltării de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.
La data de, (...), în jurul orei 03:43, inculpatul N. P.-H. a condus marca
Skoda cu numărul de înmatriculare (...) pe str. 22 D. din orașul C., dinspre localitatea Ș. înspre localitatea B.
În dreptul Parcului Central din localitate, în ultimul moment, inculpatul a reușit să evite coliziunea cu autoturismul marca BMW cu numărul de înmatriculare (...), care circula din sens opus.
Un echipaj de poliție care s-a aflat în patrulare pe strada 22 D., observând faptul că autoturismul cu numărul de înmatriculare (...) are un mers sinuos și era să fie implicat într-un accident, a procedat la urmărirea acestuia în trafic cu autoturismul din dotare având în funcțiune semnalele luminoase și acustice, iar pe str. I., în jurul orei 03:45 autoturismul Skoda a fost oprit.
Întrucât inculpatul emana miros de alcool și vorbea incoerent, i s-a solicitat să se supună testării cu aparatul etilotest, însă acesta a refuzat.
În aceste condiții, inculpatul a fost condus la S. O. C. pentru recoltarea de probe biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei, dar acesta a refuzat recoltarea probelor biologice și colaborarea cu medicul în vederea efectuării examinării clinice, aspect ce rezultă din buletinul de examinare clinică aflat la fila
8 din dosarul de urmărire penală.
Inculpatul nu a recunoscut în cursul urmăririi penale săvârșirea faptei iar în fața instanței s-a prevalat de dreptul la tăcere.
Inculpatul a susținut în apărarea sa că a refuzat recoltarea probelor biologice întrucât organele de poliție s-au purtat abuziv și că nu corespunde realității faptul că era la volan, în trafic, în momentul când a fost oprit de poliție.În realitate acesta se afla lângă autoturism, intenționând să se deplaseze pe jos, deoarece consumase băuturi alcoolice.
Apărarea inculpatului nu a fost reținută de instanță dat fiind faptul că nu este susținută de probe.A., martorii audiați în cursul urmăririi penale, cât și în instanță, M. A., P. V. S. V. și C. D. G. au declarat, M.- că a văzut mașina care se deplasa sinuos, fiind oprită de patrula de poliței;declarația acestuia se coroborează cu cea a martorului P. care susține că l-a văzut pe inculpat refuzând testarea cu etilotestul iar martorul C. declară că se afla în mașina condusă de inculpat când au fost opriți în trafic de patrula de poliție.Toate aceste declarații se coroborează cu înscrisurile eliberate de medicul de gardă de la S. C., din care rezultă că inculpatul a refuzat recoltarea probelor biologice și colaborarea cu medicul în vederea examinării clinice. Prin urmare, susținerile inculpatului sunt contrazise de probe.
În drept, fapta comisă de inculpatul N. P.-H., în modalitatea descrisă mai sus întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de refuz de recoltare a probelor biologice, prevăzută de art. 87 alin. 5 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, cu aplicarea art. 74 lit. a, și 76 lit. d Cod penal, faptă pentru care instanța aplică acestuia pedeapsa de 1 an închisoare.
Constatând că sunt îndeplinite condițiile cerute de lege, instanța, în temeiul art.81, 82 C.penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 3 ani, atrăgând atenția acestuia asupra prev.art.83
C.penal, cu privire la condițiile revocării suspendării condiționate a executării pedepsei .
La individualizarea pedepsei și a modului de executare a fost avut în vedere gradul de pericol social al faptei. S-a mai avut în vedere că inculpatul nu are antecedente penale.
S-a facut aplicarea disp.art.71 al.5, rap.la art.64 lit.a, teza II C.penal, cu privire la pedepsele accesorii.
Împotriva acestei soluții, a declarat recurs inculpatul N. P. H. care a solicitat admiterea căii de atac promovate, casarea sentinței judecătoriei și rejudecând dosarul, să se dispună achitarea sa în baza art. 10 lit. d rap. la art.
11 pct. 2 lit. a C.p.p., faptei lipsindu-i latura obiectivă și subiectivă.
Învederează că polițiștii nu i-au pus în vedere că trebuie recoltată și a doua probă biologică, condiții în care nu poate fi dispusă condamnarea sa pentru infracțiunea dedusă judecății.
Curtea examinând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, ajunge la următoarele constatări:
Conform art.1 din Codul de procedură penală român, scopul procesului penal îl constituie constatarea la timp și în mod complet a faptelor care constituie infracțiuni, astfel că orice persoană care a săvârșit o infracțiune să fie pedepsită potrivit vinovăției sale și nici o persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală.
Procesul penal trebuie să contribuie la apărarea ordinii de drept, la apărarea persoanei, a drepturilor și libertăților acesteia, la prevenirea infracțiunilor precum și la educarea cetățenilor în spiritul legii.
Pentru aceasta, procesul penal se desfășoară atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul judecății, potrivit dispozițiilor prevăzute de lege.
În desfășurarea procesului penal trebuie să se asigure aflarea adevărului cu privire la faptele și împrejurările cauzei, precum și cu privire la persoana făptuitorului.
Legea obligă organele de urmărire penală și instanțele de judecată să aibă rol activ și pe întreg cursul procesului penal să respecte dreptul de apărare garantat de stat inculpatului și celorlalte părți, în procesul penal.
Orice persoană, bucurându-se de prezumția de nevinovăție, este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăției sale, printr-o hotărâre penală definitivă. Învinuitul sau inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție și nu este obligat să-și dovedească nevinovăția.
Vinovăția nu se poate stabili decât în cadrul juridic procesual-penal, cu probe, sarcina administrării acestora revenind organului de urmărire penală și instanței judecătorești.
Probele trebuie să fie concludente și utile, ceea ce presupune, necesitatea de a fi credibile, apte să creeze măcar presupunerea rezonabilă că ceea ce probează corespunde adevărului.
Legea oprește categoric a se întrebuința violențe, amenințări ori alte mijloace de constrângere, precum și promisiuni sau îndemnuri, în scopul de a obține probe.
Potrivit art. 345 alin.1 cod proc.pen., asupra învinuirii aduse inculpatului, instanța hotărâște prin sentință, pronunțând după caz, condamnarea, achitarea sau încetarea procesului penal.
Art.345 alin.2 din același cod, precizează că soluția de condamnare a inculpatului se pronunță numai dacă instanța constată că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat.
Din economia acestor texte de lege, rezultă, cu claritate, că instanța de judecată pronunță condamnarea inculpatului numai în situația în care probele strânse în cursul urmăririi penale și verificate în cursul cercetării judecătorești, dovedesc în mod cert, că fapta a fost săvârșită de inculpat.
Potrivit art.200 din Codul de procedură penală, „urmărirea penală are ca obiect strângerea probelor necesare cu privire la existența infracțiunilor, la identificarea făptuitorilor și la stabilirea răspunderii acestora pentru a se constata dacă este sau nu cazul să se dispună trimiterea în judecată";.
Art. 289 cod proc.pen. dispune că „judecarea cauzei se face în fața instanței constituită potrivit legii și se desfășoară în ședință, oral, nemijlocit și în contradictoriu";.
A., probele strânse în cursul urmăririi penale servesc numai ca temei
pentru trimiterea în judecată .
Pentru a servi drept temei de condamnare, probele strânse în cursul urmăririi penale tre buie verificate în act ivitatea de judecată de către instanță, în ședință publică, în mod nemijlocit, oral și în contradictoriu.
Numai după verificarea efectuată, în aceste condiții, instanța poate reține motivat, că exprimă adevărul, fie probele de la urmărirea penală, fie cele administrate în cursul judecății.
Pe de altă parte, în raport de dispozițiile art. 62, 63 cod proc.pen., cu referire la art.1, art.200, art.289 cod proc.pen., hotărârea prin care se soluționează cauza penală dedusă judecății trebuie să apară ca o concluzie, susținută de materialul probator administrat în dosar, constituind un lanț deductiv, fără discontinuitate.
A., potrivit art.65 alin.1 C.pr.pen., sarcina probațiunii, în procesul penal, revine organului de urmărire penală și instanței judecătorești, iar potrivit art.66 alin.1 din același cod, învinuitul sau inculpatul nu este obligat să probeze nevinovăția sa.
În cauza de față, inculpatului i s-a respectat dreptul la apărare și dreptul la un proces echitabil prin respectarea principiului „egalității de arme"; promovat de Curtea E. a D. O. A., cu privire la acest principiu CEDO precizează că: „exigența egalității armelor, în sensul unui echilibru just între părți, implică obligația de a oferi fiecărei părți o posibilitate rezonabilă de a-și prezenta cauza, inclusiv probele, în condiții care, să nu o plaseze într-o situație de dezavantaj net în comparație cu adversarul său. Obligația de a veghea în fiecare caz la respectarea condițiilor unui proces echitabil revine autorităților naționale";.(a se vedea hotărârea nr.27 din octombrie 1993, Dombo Beheer BV v.Olanda).
Mai mult, aceeași curte, a statuat obligativitatea comunicării pieselor dosarului, „în măsura în care presupune un proces echitabil și în contradictorialitate";. (hotărârea din 24 februarie 1994, Bendenoun v.Franța).
Potrivit art.69 C.proc.pen., declarațiile inculpatului făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză. Din analiza textului de lege se desprind mai multe concluzii: în primul rând, declarațiile inculpatului trebuie să se coroboreze cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză. Ca atare, nu se cere coroborarea acestora cu proba în întregul ei, ci doar cu anumite fapte sau împrejurări ce se pot desprinde din analiza acesteia. În al doilea rând, se cere ca verificarea susținerilor inculpatului să se facă în raport de ansamblul probelor existente în cauză. Cu alte cuvinte, acele fapte și împrejurări să se regăsească în cea mai mare parte în probe, să aibă un caracter de repetabilitate. În faza de urmărire penală inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei iar în faza judecătoriei s-a prevalat de dreptul la tăcere, conform art. 70 C.p.p.
Poziția inculpatului N. P. H. de nerecunoaștere a faptei este combătută prin declarațiile constante ale martorilor M. A., P. V. S., C. D., C. A., care atestă la unison săvârșirea infracțiunii de către inculpat.
A., din probatoriul testimonial existent în speță, rezultă că la data de (...), în jurul orei 03:43, inculpatul N. P.-H. a condus autoturismul marca Skoda cu numărul de înmatriculare (...) pe str. 22 D. din orașul C., dinspre localitatea Ș. înspre localitatea B.
În dreptul Parcului Central din localitate, în ultimul moment, inculpatul a reușit să evite coliziunea cu autoturismul marca BMW cu numărul de înmatriculare (...), care circula din sens opus.
Un echipaj de poliție care s-a aflat în patrulare pe strada 22 D., observând faptul că autoturismul cu numărul de înmatriculare (...) are un mers sinuos și era să fie implicat într-un accident, a procedat la urmărirea acestuia în trafic, cu autoturismul din dotare, având în funcțiune semnalele luminoase și acustice, iar pe str. I., în jurul orei 03:45 autoturismul Skoda a fost oprit. Întrucât inculpatul emana miros de alcool și vorbea incoerent, i s-a solicitat să se supună testării cu aparatul etilotest, însă acesta a refuzat. În aceste condiții, inculpatul a fost condus la S. O. C. pentru recoltarea de probe biologice de sânge, în vederea stabilirii alcoolemiei, dar acesta a refuzat, aspect ce rezultă din buletinul de examinare clinică aflat la fila 8 din dosarul de urmărire penală.
Din buletinul de examinare clinică depus la fila 8 din partea Serviciului de U. al S. C., rezultă că inculpatul a refuzat prelevarea probelor biologice și colaborarea cu medicul de gardă. Aceleași împrejurări rezultă și din cuprinsul procesului-verbal de prelevare a probelor biologice întocmit de dr. F. S., care atestă refuzul inculpatului fila 10. La dosar la fila 12 este depus procesul-verbal întocmit de organele de poliție prin care este constatată săvârșirea infracțiunii de refuz al recoltării probelor biologice, dresat în prezența martorului asistent I. C..
De remarcat, că în faza de urmărire penală au fost audiați de către procuror, martorii M. A., P. V. S., C. D., C. A., I. C., care au fost reascultați nemijlocit de către judecătorul fondului, ocazie cu care și-au menținut depozițiile din prima fază a procesului penal.
A., în declarația de la f.46 de la instanță, martorul M. A. învederează că „am observat în trafic o mașină cu mers sinuos și la un moment dat am tras mai mult dreapta, neștiind că este vorba de inculpat. U., am aflat că este vorba despre acesta";.
Declarația martorului M. A. se coroborează perfect cu cea a martorului P.
V. S. de la f.47 dos.instanță, care arată textual „am observat că inculpatul era oprit în trafic și era afară din mașină. Am văzut când polițiștii l—au urcat în mașina lor. Unul din polițiști avea fiola etilotest în mână și inculpatul a ocolit propria mașină, condiții în care polițistul cu etilotestul l-a urmat pe recurent, de unde am înțeles că inculpatul nu vroia să sufle în fiolă. Acum o lună am discutat cu martorul C. D. care a recunoscut că se afla în mașină cu inculpatul, pe locul din dreapta șoferului, când au fost opriți de către organele de poliție";.
Declarațiile martorilor M. A. și P. V. se coroborează perfect cu cea a martorului C. D. G. f.48 dos.instanță care invederează că: „mențin declarația dată în cursul urmăririi penale și arăt că în urmă cu un an mă aflat în C., la o oră târzie din noapte. Am fost luat de pe stradă, cu autoturismul de către inculpatul N., pentru a mă transporta la domiciliu. Eu eram în stare de ebrietate. Am urcat în față, lângă recurent. În fața unei pensiuni am fost opriți de poliție, eu am plecat pe jos, inculpatul rămânând la fața locului cu polițiștii. Mașina poliției venea din spatele nostru cu semnalele luminoase în funcțiune, a intrat în fața noastră și ne-a obligat să oprim.";
Martorul C. A. în declarația de la fila 63 instanță arată că „menține cele declarate la procuror și arată că în vara anului trecut se afla în mașina martorului P. V. S. când au fost opriți de poliție în C. În momentul opririi au observat că inculpatul N. se afla lângă mașina poliției, observând că polițiștii încercau să îl testeze cu etilotestul, recurentul refuzând. Inculpatul N. era vizibil în stare de ebrietate, concluzie pe care am tras-o din modul în care se manifesta, fiind agitat și dădea din mâini";.
Declarațiile martorilor de mai sus se coroborează cu procesul verbal de constatare a infracțiunii de la f.12 din dosar.
Nesinceritatea inculpatului a fost dovedită fără echivoc prin susținerile martorilor reliefați mai sus. Apare ca evident că, în raport de probele științifice și testimoniale administrate apărarea inculpatului este nereală, de circumstanță pentru a scăpa de răspunderea penală ce-i incumbă, susținerile sale neavând suport probator și necoroborându-se cu celelalte dovezi de la dosar.
Dispozițiile art.63 alin.3 C.proc.pen. excluzând o ordine de preferință în ceea ce privește valoarea probelor în raport de faza în care au fost administrate, criteriul determinant în aprecierea acestora constituindu-l forța lor de a exprima adevărul indiferent de momentul procesual căruia aparține sau de organul care le-a administrat, curtea apreciază că declarațiile inculpatului de nerecunoaștere a infracțiunii sunt nesincere și nu se coroborează cu materialul probator existent la dosar.
Dând sens și dispozițiilor art.3 din Codul de procedură penală privind aflarea adevărului, normă cu valoare de principiu în procesul penal, curtea va reține și aprecia numai acele probe care reflectă adevărul, ținând seama de întregul material administrat în cauză. Cum, potrivit art.64 C.proc.pen.nu se face distincție între valoarea probantă a mijloacelor de probă administrate în faza urmăririi penale și a judecății, se poate concluziona că nu există un temei legal pentru a se crea o ordine de preferință între declarațiile inculpatului. Pe de altă parte, declarațiile inculpatului date în faza judecății și în faza de urmărire penală, pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care se coroborează cu alte probe.
Sintetizând și coroborând toate probele administrate în ambele faze ale procesului penal, curtea este datoare să examineze cauza acordând întâietate principiului preeminenței dreptului, a respectării tuturor prevederilor legale (a se vedea cazul Sunday Times din 26 mai 1979 de la Curtea E. de la S.).
Curtea concluzionează că probele administrate în ambele faze ale procesului penal conduc cu certitudine la vinovăția inculpatului în săvârșirea faptei dedusă judecății.
În susținerea acestei aserțiuni sunt: procesele verbale de constatare a infracțiunii (f.4 și 5 dos.u.p.), declarațiile inculpatului din faza de urmărire penală, procesul verbal de prelevare a probelor biologice în care s-a consemnat refuzul inculpatului de a se supune recoltării, și declarațiile martorilor M. A., P. V. S., C. D., C. A.
Deși inculpatul a negat constant comiterea faptei, susținerile acestuia așa cum am arătat nu au suport probator.
Simpla afirmație, a unei stări de fapt, fără coroborarea acesteia cu alte mijloace de probă, nu poate fi acceptată ca adevăr, iar modalitatea de apărare utilizată de inculpat, respectiv negarea realității evidente, nu poate influența convingerea bazată pe probe irefutabile.
Așa fiind, recursul inculpatului se va respinge ca nefondat în baza art. 385 ind. 15 pct.1 lit. b C.p.p.
Se va stabili în favoarea Baroului C. suma de 200 lei ce se va avansa din fondul M.ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu conform art. 189 C.p.p.
Va obliga pe recurent să plătească în favoarea statului suma de 700 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorar avocațial pentru avocat
M. R.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul N. P. H., domiciliat în B. M., str. V. A., nr. 97/56 împotriva sentintei penale nr. 680 din 15 martie 2012 a JUDECĂTORIei B. M..
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 200 lei ce se va avansa din fondul M.ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu.
Obligă pe recurent să plătească în favoarea statului suma de 700 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorar avocațial.
Definitivă.
Dată și pronunțată în ședință publică, azi, 11 octombrie 2012 .
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | G. |
V. G. D. P. M. B. | M. N. |
2 ex. - (...) jud.fond.G. E.
| ← Decizia penală nr. 1730/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 176/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
