Decizia penală nr. 257/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI Dosar nr. (...)/a5
DECIZIA PENALĂ NR. 257/R/2012
Ședința publică din data De 15 februarie 2012
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE : M. R.
JUDECĂTORI : A. D. L.
I. C. M.
G. : T. G.
P. de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin P. :
ANEM. CIREAP
S-a luat spre examinare recursul declarat de P. de pe lângă Tribunalul Maramureș împotriva încheierii penale din data de 3 februarie 2012 pronunțată în dosar nr. (...) al T.ui M., prin care s-a dispus înlocuirea măsurii arestului preventiv luată față de inculpata D. M., trimisă în judecată prin R. P. de pe lângă Tribunalul Maramureș pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art.9 lit.b din Legea nr.241/2005, instigare la evaziune fiscală prev. de art.25 Cod penal raportat la art.4 din Legea nr.241/2005, complicitate la evaziune fiscală prev. de art.26 Cod penal raportat la art.8 al.1 din Legea nr.241/2005, complicitate la evaziune fiscală prev. de art.9 al.1 lit.c din Legea nr.241/2005, complicitate la evaziune fiscală prev. de art.26 Cod penal raportat la art.9 al.1 lit.b din Legea nr.241/2005, instigare la evaziune fiscală prev. de art.25
Cod penal raportat la art.4 din Legea nr.241/2005, evaziune fiscală prev. de art.9 lit.b din Legea nr.241/2005, înșelăciune prev. de art.215 alin.1, 2, 3 și
5 Cod penal, instigare la fals contabil prev. de art.25 Cod penal raportat la art.43 din Legea nr.82/1991 cu aplicarea art.289 al.1 din Codul penal, toate cu aplicarea art.33 lit.a și art.37 al. 1 lit.a Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpata D. M., aflată în stare de arest preventiv, asistată de apărător ales, av. Bichescu C., din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se prezintă apărătorul desemnat din oficiu al inculpatei D. M., av. A. D., cu delegație avocațială la dosar, care solicită a se constata închis mandatul de asistență juridică al apărătorului din oficiu și acordarea onorariului avocațial parțial.
Apărătorul inculpatei D. M. depune la dosar o adeverință de la o societate comercială, care este de acordă să o angajeze pe inculpată dacă acesta va fi cercetată în stare de libertate.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Reprezentanta P. arată că susține recursul declarat în cauză, iar în temeiul art. 385/15 pct. 2 lit. d C. solicită admiterea acestuia, casarea încheierii penale atacate, ca neîntemeiată, raportat la elementele de fapt și la textele de lege ce vizează măsura arestului preventiv din punct de vedere al legalității și necesității menținerii acesteia. Constată că prima instanță, verificând legalitatea și temeinicia măsurii arestului preventiv a concluzionat că nu se mai impune menținerea stării de arest, sens în care a dispus înlocuirea măsurii arestului preventiv și punerea inculpatei în libertate, deși la termenul de judecată din data de 21 decembrie 2011, pentru aceleași considerente, a apreciat că sunt îndeplinite toate condițiile legale pentru riscul real și concret de săvârșire a unei noi infracțiuni de către inculpată.
În susținerea recursului solicită a se avea în vedere antecedența penală a inculpatei, care este cercetată în alte dosare pentru comiterea unor fapte similare, fiind chiar condamnată anterior pentru infracțiuni de natură apropiată celor din prezenta cauză, precum și că aceste aspecte nu au fost de natură a modifica comportamentul ilicit al inculpatei, iar clemența de care aceasta a beneficiat a determinat-o să comită alte fapte penale. Mai arată că inculpatei i se reține în sarcină comiterea unui număr impresionant de acte materiale comise în perioada 2007-2009, activitatea infracțională a acesteia fiind stopată ca urmare a intervenției organelor de urmărire penală. În aceste condiții apreciază că necesitatea menținerii inculpatei în stare de arest preventiv se impune nu numai pentru buna desfășurare a procesului penal, ci și pentru a se preîntâmpina comiterea de către aceasta a noi infracțiuni.
Totodată, consideră că în cauză nu este îndeplinită durata rezonabilă a arestului preventiv pentru că aceasta ar fi presupus o culpă a organelor de cercetare în instrumentarea cauzei, iar durata procesului penal este dată de complexitatea cauzei, generată de numărul mare de inculpați, acte materiale și material probator ce se impune a fi administrat. Ce ar rezulta din modul de derulare a cauzei, dacă s-ar dispune în libertate a inculpatei, este că dacă suntem în prezența unei cauze complexe, cu un număr mare de infracțiuni și probe, inevitabil după un interval de timp se va dispune înlocuirea măsurii preventive.
Apreciind că este greșită încheierea penală atacată, având în vedere atât dispozițiile art. 136 cât art. 143 și 148 lit. f C., ce sunt perfect incidente cât timp rezonanța pericolului concret pentru ordinea publică al lăsării în libertate a inculpatei nu s-a estompat, scopul preventiv impunându-se a fi ocrotit prin acea stare de detenție a inculpatei, ce din probele administrate în cauză rezultă că a desfășurat activități ilicite.
A., în temeiul art. 385/15 pct. 2 lit. d C. solicită admiterea recursului și rejudecând, în temeiul art. 300/2, raportat la art. 1. C. solicită a se constata legalitatea și temeinicia măsurii arestului preventiv luată față de inculpata D. M. și menținerea acestei măsuri ca oportună și necesară. Cu cheltuieli judiciare în sarcina statului.
Apărătorul inculpatei D. M. în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b C. solicită respingerea ca nefondat a recursului. Consideră că n-au relevanță susținerile reprezentantei P. că în data de 21 decembrie 2011 a fost menținută starea de arest a inculpatei pentru că periodic instanța de fond are obligația de a verifica temeiurile și necesitatea menținerii stării de arest, iar la data de 3 februarie 2012 instanța a considerat că termenul rezonabil a fost împlinit. Față de modul de sesizare a instanței de fond, solicită a se avea în vedere că din probele administrate în cauză nu se conturează starea de fapt reținută prin rechizitoriu. A., în ceea ce privește infracțiunea de evaziune fiscală nu există probe, ci doar o constatare de parte civilă și toate părțile și-au manifestat intenția în sensul efectuării unei expertize contabile având în vedere cuantumul constituirii de parte civilă.
Mai solicită a se reține că inculpata este arestată preventiv din data de
25 martie 2011, iar coinculpații sunt cercetați în stare de libertate, precum și că P. n-a furnizat date referitoare la celelalte dosare în care este cercetată inculpata, aceste aspecte fiind precizate doar în memoriul de recurs. A. afirmații s-au reiterat în mod succesiv în susținerile procurorilor, dar nu au fost prezentate informații concrete și inculpata nu a fost audiată, astfel că nu consideră că este corect a se face referiri în acest sens fără a fi dovedite.
Învederează instanței că față de inculpată s-a dispus luarea măsurii arestului preventiv în baza art. 3148 lit. b , și f C., însă instanța de fond și cea de control judiciar au înlăturat succesiv aceste temeiuri, în acest moment fiind prezent doar cel prev. de art. 148 lit. f C., în condițiile în care coinculpații sunt cercetați în stare de libertate, iar constituirea de parte civilă a A. privește toți inculpații din dosar.
Totodată, arată că inculpata este acuzată de toate formele de participare la infracțiunea de înșelăciune, fără însă a exista probe în aceste sens, cu toate că, conform practicii judiciare și doctrinei C. starea de arest este o stare excepțională, ce nu trebuie condusă pe parcursul procesului penal și se dispune pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, continuarea judecății și împiedicarea inculpatului de la sustragere. În acest sens solicită a se avea în vedere cauza Wemhoff contra Germaniei, precum și durata termenului rezonabil raportat la interesul public real pe care l-ar reprezenta lăsarea inculpatei în stare de libertate.
Apreciază că în cauză sunt îndeplinite condițiile pentru a se dispune înlocuirea măsurii arestului preventiv, sens în care instanța de fond a apreciat că este legal și temeinic a nu fi menținut arestul, inculpata putând fi judecată în stare de libertate, mai ales că obligațiile stabilite sunt foarte stricte și serioase, iar clienta sa a precizat că le va respecta.
Pentru toate aceste motive solicită respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a încheierii penale atacate, aceasta fiind în concordanță cu modul în care se prezintă dosarul.
Inculpata D. M., având ultimul cuvânt, solicită respingerea ca nefondat a recursului și menținerea încheierii atacate, arătând că va respecta obligațiile impuse de instanță. Învederează instanței că și-a găsit un loc de muncă ca ingineră, unde poate fi controlată, s-a căsătorit și are sprijinul familiei și al soțului, care au nevoie de ea.
C U R T E A
Prin încheierea penală din 3 februarie 2012 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr.(...), în temeiul art. 139 alin.1 Cod procedură penală a fost înlocuită măsura arestării preventive luată față de inculpata D. M. cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea prev. de 145 Cod procedură penală.
S-a impus inculpatei D. M. să respecte următoarele obligații: a). să se prezinte la instanțele de judecată (Tribunalul Maramureș și
I.C.C.J. București) la termenele fixate; b). să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea (la
Poliția mun. B. M.) conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemată; c). să nu își schimbe locuința (din B. M., str. V. Lucaciu, nr. 12/4 ) fără încuviințarea instanței; arme. d). să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de
În temeiul art. 145 alin.1 2 lit. c și f C. s-a impus inculpatei:
- să nu se apropie de inculpații P. N., P. Ș. și Ț. I. M. și de martorii din prezentul dosar;
- să nu desfășoare activitatea de administrare a nici unei societăți comerciale.
S-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 145 pct. 32 Cod procedură penală.
S-a dispus punerea în libertate a inculpatei D. M. de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr.18/U/(...), emis de Tribunalul
Maramureș în dosar nr.(...)*) dacă nu este arestată în altă cauză.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că prin rechizitoriul din (...) dat în dosar nr. 511/P/2010 al P. de pe lângă
Tribunalul Maramureș, a fost trimisă în judecată inculpata D. M., pentru săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală prev. de art.9 lit.b din Legea nr.241/2005, instigare la evaziune fiscală prev. de art.25 Cod penal raportat la art.4 din Legea nr.241/2005, complicitate la evaziune fiscală prev. de art.26 Cod penal raportat la art.8 al.1 din Legea nr.241/2005, complicitate la evaziune fiscală prev. de art.9 al.1 lit.c din Legea nr.241/2005, complicitate la evaziune fiscală prev. de art.26 Cod penal raportat la art.9 al.1 lit.b din Legea nr.241/2005, instigare la evaziune fiscală prev. de art.25
Cod penal raportat la art.4 din Legea nr.241/2005, evaziune fiscală prev. de art.9 lit.b din Legea nr.241/2005, înșelăciune prev. de art.215 alin.1, 2, 3 și
5 Cod penal, instigare la fals contabil prev. de art.25 Cod penal raportat la art.43 din Legea nr.82/1991 cu aplicarea art.289 Cod penal toate cu aplicarea art.33 lit.a și art.37 al. 1 lit.a Cod penal, precum și inculpații P. Ș., P. N. și Ț. I. M.
Inculpații D. M. și P. N. au fost cercetați în stare de arest preventiv.
În faza de urmărire penală prin ordonanța din 23 februarie 2011 dată de P. de pe lângă Tribunalul Maramureș a fost pusă în mișcare acțiunea penală împotriva inculpatei D. M. pentru infracțiunile de evaziune fiscală prev. de art.9 lit.b din Legea nr.241/2005, instigare la evaziune fiscală prev. de art.25 Cod penal raportat la art.4 din Legea nr.241/2005, complicitate la evaziune fiscală prev. de art.26 Cod penal raportat la art.8 al.1 din Legea nr.241/2005, complicitate la evaziune fiscală prev. de art.9 al.1 lit.c din Legea nr.241/2005, complicitate la evaziune fiscală prev. de art.26 Cod penal raportat la art.9 al.1 lit.b din Legea nr.241/2005, instigare la evaziune fiscală prev. de art.25 Cod penal raportat la art.4 din Legea nr.241/2005, evaziune fiscală prev. de art.9 lit.b din Legea nr.241/2005, înșelăciune prev. de art.215 alin.1, 2, 3 și 5 Cod penal, instigare la fals contabil prev. de art.25 Cod penal raportat la art.43 din Legea nr.82/1991 cu aplicarea art.289 al.1 din Codul penal, toate cu aplicarea art.33 lit.a și art.37 al. 1 lit.a Cod penal.
Prin rezoluția dată la 22 martie 2011 s-a dispus începerea urmăririi penale față de inculpatul P. N., iar prin ordonanța din 25 martie 2011 a P. de pe lângă Tribunalul Maramureș s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpat pentru infracțiunile de înșelăciune prev.de art. 215 alin.1,2,3 și 5 C. și instigare la fals contabil prev. de art. 25 C. rap.la art. 43 din Legea nr. 82/1991 cu aplicarea art. 289 alin.1 C. De asemenea, prin ordonanța din 23 martie 2011 s-a dispus extinderea cercetărilor penale pentru alte fapte și pentru alte persoane și s-a confirmat începerea urmăririi penale față de inculpatul P. N. sub aspectul infracțiunilor pentru care este cercetat.
Prin încheierea penală nr. 297/R/2011 a Curții de A. C. a casat integral încheierea penală nr.131/(...), cauza fiind trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe iar prin încheierea penală nr.210 din (...) pronunțată de
Tribunalul Maramureș s-a dispus arestarea preventivă a inculpatei D. M. pentru o perioadă de 29 de zile începând cu data de (...) până la data de (...) inclusiv. La aceiași dată, prin încheierea penală nr.211 pronunțată de Tribunalul Maramureș s-a dispus arestarea preventivă și a inculpatului P. N. pentru o perioadă de 29 de zile. Prin încheierea penală din (...) pronunțată de Curtea de A. C. în dosarul nr.(...), cu ocazia judecării recursului formulat de inculpați împotriva încheieri nr. 293 din (...) (prin care s-a prelungit durata arestării preventive) s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului P. N. cu măsura obligării de a nu părăsi țara, în ce-o privește pe inculpata D. M., recursul formulat de aceasta a fost respins..
După înregistrarea dosarului la instanță, la data de (...) procedând în conformitate cu prev. art.160 raportat la art.3001 Cod procedură penală, respectiv verificând din oficiu legalitatea și temeinicia arestării preventive, instanța a constatat că măsura preventivă a fost dispusă cu respectarea dispozițiilor legale și a tuturor garanțiilor procesuale, măsura a fost menținută până în prezent, ultima fiind din data de (...).
Ca stare de fapt din rechizitoriu rezultă că inculpata D. M. a fost arestată preventiv, existând indicii temeinice care să justifice presupunerea rezonabilă că în perioada 2007-2009 inculpata D. M. a desfășurat activități comerciale în numele SC „. P. SRL fără a-și înregistra în contabilitate activitatea desfășurată, cauzând un prejudiciu la bugetul de stat apreciat de Garda Financiară M. la nivelul sumei de 479.765 lei. În aceeași modalitate se presupune că a procedat aceasta și în cazul SC „L. B."; SRL în perioada
2008-2009, prejudiciul produs fiind stabilit de același organ de control fiscal la nivelul sumei de 74.204 lei, inculpatul P. Ș. având calitatea de administrator începând cu anul 2009. În anul 2009 inculpatul P. Ș. a avut calitatea de administrator la SC „. R. C. SRL, iar inculpata D. M. a intermediat cesionarea de către acesta către inculpatul Ț. I. M. a SC „. R. C.
SRL pentru ca inculpatul P. N. (care figura în centrala riscurilor bancare) să poată obține de la G. B. un împrumut în sumă de cca 170.000 lei - folosit în alte scopuri decât cel declarat de pensiune turistică, în acest sens fiind depuse la bancă o serie de acte contabile false, o parte fiind întocmite la cererea inculpatei D. M. și fiind depuse de către aceasta. Acest credit a fost obținut în luna decembrie 2009. De asemenea, inculpata D. M. a desfășurat pentru SC „. R. C.SRL activități comerciale cu 8 societăți comerciale neînregistrate în contabilitate, prejudiciul produs fiind de 1.399.995 lei (+ majorări și penalități de 841.291 lei). De asemenea, inculpata D. M. a desfășurat pentru SC „. R. C. SRL activități comerciale cu 8 societăți comerciale neînregistrate în contabilitate, prejudiciul produs fiind de
1.399.995 lei (+ majorări și penalități de 841.291 lei). Deși organele de control fiscal i-au solicitat să prezinte documentele contabile pentru aceste societăți comerciale, inculpata D. M. nu s-a conformat, cu ocazia percheziției domiciliare efectuate la locuința ei găsindu-se o serie de astfel de acte.
Codul de procedură penală, mai exact în art. 146, face trimitere la condițiile prevăzute în art. 143 în prezența cărora se poate dispune arestarea preventivă a inculpatului. A., este necesar ca la luarea unei măsuri preventive privative de libertate să se aibă în vedere existența unor probe sau indicii temeinice că s-a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală. Convenția condiționează legalitatea privării de libertate de existența unor motive verosimile, temeinice, că s-a săvârșit o infracțiune.
Așa cum a reținut instanța la termenul anterior la care a fost menținută măsura arestării preventive, chiar dacă față de inculpată nu sunt îndeplinite și cerințele prevăzute de art. 148 lit. b și d Cod procedură penală rezultă că a suferit anterior mai multe condamnări pentru infracțiuni asemănătoare (prin sentința penală nr. 309/2008 a T.ui M. - definitivă la 14 aprilie 2009 prin decizia penală nr. 1404/2009 a I.C.C.J. aceasta a fost condamnată la pedeapsa de 4 ani închisoare a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere pentru infracțiunea de înșelăciune cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, prin sentința penală nr. 240/2008 a T.ui C. - rămasă definitivă la (...) prin decizia penală nr. 2465/2009 a Î.C.C.J. a fost condamnată la pedeapsa de 3 ani 6 luni închisoare tot cu suspendare sub supraveghere a executării ei pentru alte infracțiuni de înșelăciune comise tot în formă continuată). De asemenea, aceasta mai este cercetată pentru fapte asemănătoare în alte trei dosare penale la P. de pe lângă Tribunalul Maramureș (dos. nr. 699/P/2004, 755/P/2005 și 480/P/2006).
Chiar dacă în cauză continuă să fie incidente dispozițiile art.143 Cod procedură penală, în ceea ce privește „pericolul concret pentru ordinea publică"; la care se referă art.148 lit.f Cod procedură penală, dată fiind scurgerea unui interval mare de timp din momentul comiterii faptelor de care este acuzată inculpata și până în prezent, acest pericol s-a diminuat. Sintagma conținută de textul legal presupune existența unor riscuri de natură a pune în primejdie funcționarea normală a instituțiilor statului, menținerea liniștii cetățenilor și respectarea drepturilor acestora, elemente ce decurg din circumstanțele reale ale cauzei și care în prezent nu se mai evidențiază.
De altfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a admis că în unele cauze complexe autoritățile naționale competente sunt îndreptățite să creadă că menținerea unui suspect în detenție este necesară pentru ca acesta să nu perturbe desfășurarea anchetei cel puțin la începutul ei. T., cu timpul, numai imperativele anchetei penale nu mai justifică detenția celui în cauză pentru că, în mod normal, riscurile inițiale ale perturbării ei se atenuează pe măsura efectuării investigațiilor necesare.
T. a apreciat raportat și la natura infracțiunilor pentru care inculpata a fost trimisă în judecată, că la acest moment procesual, privarea de libertate a inculpatei nu se mai justifică, iar scopul procesului penal poate fi realizat și în condițiile luării altei măsuri preventive, mai puțin severe. De altfel se mai are în vedere timpul scurs de la luarea măsurii arestării (și anume 23 martie 2011), că procesul este în stadiul cercetării judecătorești, fiind audiați toți inculpații și, e adevărat, doar o parte din martori. Nu în ultimul rând, durata procedurilor judiciare (care se presupune a fi îndelungată raportat la numărul martorilor care urmează a fi audiați), nu poate justifica prin ea însăși menținerea stării de arest.
În plus, prin impunerea de obligații stricte inculpatei, inclusiv de a nu lua legătura cu părțile și martorii în cauză, se asigură garanții pentru buna desfășurare a procesului penal.
În aceeași ordine de idei, instanța are, de asemenea, obligația de a evalua periodic durata arestării preventive prin prisma rezonabilității ei și de a lua în calcul alte măsuri preventive care să servească aceluiași scop, respectiv asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, împiedicarea sustragerii inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei, astfel cum rezultă din dispozițiile art.136 Cod procedură penală.
În concluzie, acuzația săvârșirii unei infracțiuni grave, chiar dacă este un factor pertinent, nu legitimează prin ea însăși o lungă perioadă de arestare preventivă.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.139 Cod procedură penală, raportat la art.145 Cod procedură penală, s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatei cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, respectiv municipiul B. M., impunându-se totodată acesteia să respecte următoarele obligații: a). să se prezinte la instanțele de judecată (Tribunalul Maramureș și
I.C.C.J. București) la termenele fixate; b). să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea (la
Poliția mun. B. M.) conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemată; c). să nu își schimbe locuința (din B. M., str. V. Lucaciu, nr. 12/4 ) fără încuviințarea instanței; d). să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme.
În temeiul art. 145 alin.1 2 lit. c și f C. s-a impus inculpatei pentru buna desfășurare a procesului penal, în plus și următoarele obligații:
- să nu se apropie de inculpații P. N., P. Ș. și Ț. I. M. și de martorii din prezentul dosar;
- să nu desfășoare activitatea de administrare a nici unei societăți comerciale.
S-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 145 pct. 32 Cod procedură penală și s-a dispus punerea în libertate a acesteia, potrivit dispozitivului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat, în termen legal, recurs P. de pe lângă Tribunalul Maramureș, criticând-o ca nefiind temeinică și legală.
În motivarea recursului său, P. de pe lângă Tribunalul Maramureș a învederat faptul că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestului preventiv subzistă și în continuare, cu atât mai mult cu cât prin încheierea din data de 21 decembrie 2011 a fost menținută această măsură, existând la acea dată riscul real ca inculpata să mai comită și alte infracțiuni.
Apoi, cu privire la persoana inculpatei trebuie avut în vedere faptul că aceasta are antecedente penale, suferind condamnări anterioare pentru infracțiuni de natură asemănătoare faptelor pentru care este cercetată în prezent, iar presupusa sa activitate infracțională s-a derulat pe o perioadă de timp îndelungată, pe durata a doi ani, fiind stopată doar de intervenția organelor de urmărire penală.
Nici termenul rezonabil nu este împlinit având în vedere faptul că nu s-a dovedit vreo culpă a autorităților în cercetarea și instrumentarea cauzei, cu atât mai mult cu cât se poate constata complexitatea deosebită a cauzei, generată de numărul mare de inculpați, de probele ce trebuie administrate
și de numărul actelor materiale reținute prin actul de sesizare al instanței.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale în materie, curtea reține următoarele:
Din probele administrate până în prezent, probe care au stat la baza trimiterii în judecată a inculpatei, precum și cele administrate nemijlocit în timpul cercetării judecătorești, curtea constată îndeplinite cerințele art.143
C.p.p. în sensul existenței indiciilor temeinice care conduc la presupunerea rezonabilă că inculpata este autoarea infracțiunilor imputate.
A., inculpata este bănuită că în perioada 2007-2009 a desfășurat activități comerciale în numele SC „. P. SRL fără a-și înregistra în contabilitate activitatea desfășurată, cauzând un prejudiciu la bugetul de stat apreciat de Garda Financiară M. la nivelul sumei de 479.765 lei. În aceeași modalitate se presupune că a procedat aceasta și în cazul SC „L. B."; SRL în perioada 2008-2009, prejudiciul produs fiind stabilit de același organ de control fiscal la nivelul sumei de 74.204 lei, inculpatul P. Ș. având calitatea de administrator începând cu anul 2009. În anul 2009 inculpatul P. Ș. a avut calitatea de administrator la SC „. R. C. SRL, iar inculpata D. M. a intermediat cesionarea de către acesta către inculpatul Ț. I. M. a SC „. R. C. SRL pentru ca inculpatul P. N. (care figura în centrala riscurilor bancare) să poată obține de la G. B. un împrumut în sumă de cca 170.000 lei - folosit în alte scopuri decât cel declarat de pensiune turistică, în acest sens fiind depuse la bancă o serie de acte contabile false, o parte fiind întocmite la cererea inculpatei D. M. și fiind depuse de către aceasta. Acest credit a fost obținut în luna decembrie 2009. De asemenea, inculpata D. M. a desfășurat pentru SC „. R. C.SRL activități comerciale cu 8 societăți comerciale neînregistrate în contabilitate, prejudiciul produs fiind de 1.399.995 lei (+ majorări și penalități de 841.291 lei). De asemenea, inculpata D. M. a desfășurat pentru SC „. R. C. SRL activități comerciale cu 8 societăți comerciale neînregistrate în contabilitate, prejudiciul produs fiind de
1.399.995 lei (+ majorări și penalități de 841.291 lei). Deși organele de control fiscal i-au solicitat să prezinte documentele contabile pentru aceste societăți comerciale, inculpata D. M. nu s-a conformat, cu ocazia percheziției domiciliare efectuate la locuința ei găsindu-se o serie de astfel de acte.
Cu privire la durata arestării preventive a inculpatei, apreciem că durata arestării preventive nu este un temei al înlocuirii măsurii preventive, aceasta având relevanță numai sub aspectul prevăzut în art.140
C.proc.pen., referitor la încetarea de drept a măsurilor preventive, text care nu are incidență în cauză.
Potrivit art.6 alin.1 din Convenția Europeană, orice persoană învinuită de săvârșirea unei infracțiuni are dreptul să obțină, într-un termen rezonabil, o "decizie definitivă"; cu privire la temeinicia și legalitatea acuzației ce i se aduce. Instanța europeană a făcut sublinierea, de principiu, că scopul acestui text al Convenției este ca persoanele aflate în această situație "să nu rămână multă vreme, nejustificat, sub o asemenea acuzație";. ( cauza Eckle c.Germaniei din 27 iunie 1968).
O altă subliniere făcută de Curte, se referă la ". după care se apreciază termenul rezonabil al unei proceduri penale";, statuându-se că acestea sunt similare cu cele referitoare și la procedurile din materie civilă, adică: complexitatea cauzei, comportamentul inculpatului și comportamentul autorităților competente. Ori, în speță, raportat la criteriile amintite mai sus, nu li se poate reține autorităților vreo culpă în demararea și derularea procedurilor. În perioada de circa 11 luni de când este arestată inculpata, a fost finalizată urmărirea penală, demarată cercetarea judecătorească, cauza fiind amânată din motive obiective( audierea martorilor rămași).
Conchizând, apreciem că în speță nu a fost depășit termenul rezonabil prevăzut de C. și definit atât în jurisprudența națională cât și în cea C..
Apoi, trebuie avute în vedere mai multe aspecte privitoare la persoana inculpatei care a mai suferit condamnări pentru fapte de natură asemănătoare, a fost cercetată pentru infracțiuni contra patrimoniului, ceea ce conduce la concluzia că aceasta a dat dovadă de o anumită perseverență infracțională, iar participația sa la comiterea actelor materiale descrise în actul de sesizare al instanței și desfășurate pe o perioadă de 2 ani a fost una importantă, poate cea mai importantă în comparație cu cea a coinculpaților.
În acest context, apreciem că nu se impune înlocuirea măsurii arestului preventiv cu o altă măsură preventivă, fiind necesară privarea în continuare de libertate a inculpatei pentru o bună desfășurare a procesului penal.
Apoi, având în vedere caracterul imprevizibil al comportamentului uman, ținând seama de datele de la dosar care indică pentru inculpată o atitudine de nerecunoaștere în totalitate a faptelor imputate, curtea constată că nu există garanții că, lăsată în libertate, inculpata nu ar încerca să influențeze martorii, modul în care se pare că au fost comise faptele permițând să se întrevadă acest risc ( în acest sens amintim chiar declarația inculpatei din fața instanței de fond).
Față de cele de mai sus, în baza art.385 ind.15 pct.2 lit.d C.p.p. va admite recursul declarat în cauză și în consecință va casa hotărârea atacată și rejudecând În baza art. 300/2 raportat la art. 1. C. va menține măsura arestării preventive luată față de inculpată.
Va stabili în favoarea Baroului C. suma de 50 lei, reprezentând onorariul avocațial parțial în favoarea av. A. D., care se va avansa din FMJ.
Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU A. MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
În baza art. 385 ind. 15 pct.2 lit.d Cod proc.penala admite recursul declarat de P. de pe lângă Tribunalul Maramureș împotriva încheierii penale din data de 3 februarie 2012 a T.ui M., pe care o casează în întregime și rejudecând :
În baza art. 300/2 raportat la art. 1. C. menține măsura arestării preventive luată față de inculpata D. M. ( cu datele personale la dosar ).
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 50 lei, reprezentând onorariul avocațial parțial în favoarea av. A. D., care se va avansa din FMJ.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 15 februarie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
M. R. A. D. L. I. C. M.
G. T. G.
Red.M.R./S.M.D.
3 ex./(...)
Jud.fond. G. O.M.
| ← Decizia penală nr. 176/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 177/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
