Decizia penală nr. 1730/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
DECIZIA PENALĂ NR.1730/R/2012
Ședința publică din 6 decembrie 2012
I. constituită din: PREȘEDINTE: M. B., judecător
JUDECĂTORI: V. G.
D. P.
GREFIER: D. S.
Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin procuror: D. S.
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul S. P. S. împotriva sentinței penale nr.1314 din 22 octombrie 2012 a Judecătoriei
G., acesta fiind trimis în judecată prin rechizitoriul P. de pe lângă
Judecătoria Gherla nr. 1., pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alineat 1, 209 alineat 1 litera e din Codul penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, av.M. Raluca, din
Baroul Cluj, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care inculpatul arată că-și menține recursul și că este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună reducerea pedepsei aplicate inculpatului cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, conform art.86/1 C.pen. Solicită a se reține că inculpatul nu are antecedente penale, a recunoscut și regretat comiterea faptei, s-a prevalat de disp.art.320/1 C., iar prejudiciul a fost recuperat. Cu onorariu avocațial din FMJ.
Reprezentantul P. solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate, apreciind că pedeapsa aplicată este pe măsura gravității faptei comise.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța în cauză.
C U R T E A,
Asupra recursului penal de față,
În baza lucrărilor dosarului, constată că, Judecătoria Gherla prin sentința penală nr.1314 din (...), în baza 334 C.p.p. a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care a fost trimisă în judecată inculpatul S. P.-S., din infracțiunile de furt calificat prevăzute și pedepsite de art. 208, alin. 1, art 209, alin. 1 lit. e Cod penal în infracțiunile de furt calificat prevăzute și pedepsite de art. 208, alin. 1, art 209, alin. 1 lit. e Cod penal cu aplic. art. 33, alin. 1, lit. a 2 Cod penal .
În baza art. 208, alin. 1, art 209, alin. 1 lit. e Cod penal cu aplicarea art. 320 1 alin.7 Cod procedură penală, a condamnat pe inculpatul S. P.-S. fiul lui S. și I.-L., născut la data de 18 iunie 1992 în municipiul G., județul C., cetățenia romana, studii nouă clase, fara ocupație, fără loc de munca, necăsătorit, fără antecedente penale, domiciliat in municipiul Dej, strada 1 Mai, nr. 182 F, ap. 102, județul C., posesor CI seria KX nr. 5., eliberat de S. G., CNP 1., la pedeapsa de 2 ani 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat (în dauna părții vătămate B. L. L.).
În baza art. 208, alin. 1, art 209, alin. 1 lit. e Cod penal cu aplicarea art. 320 1 alin.7 Cod procedură penală, a condamnat pe același inculpat la o pedeapsă 2 ani 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat (în dauna părții vătămate V. P. E.).
În baza art. 33 lit. a, 34 lit. b C. penal s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului, în pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani 2 luni închisoare.
În temeiul art. 71 alin. 2 Cod penal, s-a interzis inculpatului dreptul prevăzut la art. 64 lit. a, teza a II-a Cod penal.
În baza art. 118, lit. e Cod penal, s-a confiscat de la inculpat suma de 15 de lei reprezentând contravaloarea telefonului Nokia vândut de acesta.
S-a constatat că inculpatul e arestat în altă cauză.
S-a constatat că părțile vătămate nu s-au constituit părți civile în cauză.
În baza art. 189 C.p.p. s-a dispus virarea din fondurile M. Justiției in contul Baroului de A. C. a sumei de 300 lei, reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, av. Bârla N. P. și a sumei de 200 lei reprezentând onorariu apărător din oficiu în faza de urmărire penală, av. B. M. Melinda.
În baza art. 191 alin. 2 C.p.p. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1800 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului, din care suma de 500 lei reprezintă onorariu avocat din oficiu în faza de urmărire și în faza de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
1. În data de de 8 iunie 2011, în jurul orelor 14, inculpatul S. P. S. a intrat în magazinul alimentar aparținând SC VER.S SRL din G. și profitând de neatenția vânzătoarei, V. P.-E. s-a urcat peste masă și a sustras din sertar telefonul mobil al acesteia, marca Nokia. A ieșit din magazin și s-a deplasat apoi pe strada D. din G., unde a luat legătura cu martorul M. C. B. D. ce l-a asigurat că telefonul nu este furat și că îl poate folosi, inculpatul i-a vândut martorului telefonul mobil, contra sumei de 15 lei. În urma sesizării de către partea vătămată a furtului telefonului, în jurul orelor 17:30 inculpatul a fost identificat de lucrătorii de poliție, ocazie cu care a declarat modul și împrejurările în care a comis fapta. Telefonul a fost recuperat de la martorul M. și predat părții vătămate, care astfel nu se constituie parte civilă în cauză.
Și în cursul cercetării judecătorești, inculpatul a recunoscut comiterea faptei reținute în sarcina solicitând aplicarea prevederilor art. 3201 C.p.p., cerere încuviințată de instanță.
Starea de fapt reținută de către instanță și vinovăția inculpatului au fost pe deplin dovedite cu probele administrate în cursul urmăririi penale: declarația de recunoaștere dată de inculpat, care se coroborează cu declarațiile părții vătămate, cu declarația martorului M. C. B. care confirmă că a cumpărat telefonul părții vătămate de la inculpat fără să cunoască că a fost furat, precum și cu cu dovada de ridicare și predare către partea vătămată a telefonului sustras.
Raportat la starea de fapt mai sus reținută instanța a reținut că în drept, fapta inculpatului S. P.-S. care în data de 8 iunie 2011, din loc public, respectiv din magazinul aparținând SC VER.S SRL G., a luat în scopul însușirii pe nedrept un telefon mobil NOKIA aparținând părții vătămate V. P.-E., cauzând părții vătămate un prejudiciu total de 150 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 al.l, art. 209 al.l lit. e din Codul penal, text în baza căruia, cu aplicarea art. 3201 alin. 7 C.p.p. îl va condamna pe inculpat la pedeapsa de 2 ani 2 luni închisoare.
2. În data de (...), în jurul 11:00, aflându-se împreună cu un prieten rămas neidentificat pe strada L. din G., inculpatul a intrat într- un magazin second hand, aparținând SC XY IMPEX SRL, în care se afla vânzătoarea B. L. L. și alte două-trei persoane. Profitând din nou de un moment de neatenție al vânzâtoarei ce servea alți clienți, inculpatul a luat de pe pervaz telefon mobil al acesteia, marca Samsung U 800, l-a băgat în buzunarul gecii și a ieșit din magazin. D. ce a părăsit magazinul, învinuitul i-a arătat prietenului său telefonul aducându-i la cunoștință că l-a furat. Ulterior s-a deplasat pe strada M. V. din G., cu scopul de a-l vinde la o casă de amanet. P. vătămată a constatat la scurt timp lipsa telefonului și a ieșit în apropierea magazinului încercând să-l recupereze. A fost văzută de martorul H. M. în timp ce întreba trecătorii de cei doi tineri pe care-i bănuia de furtul telefonului. La scurt timp, aflându-se la rându-i pe strada M. V., martorul H. l-a văzut pe învinuit în apropierea casei de amanet și după ce a intrat în dialog cu acesta și în posesia telefonului, l-a predat părții vătămate. M. a anunțat o patrulă de jandarmi care a constatat fapta. D. ce inculpatul a fost reținut ca și suspect, a fost identificat de partea vătămată ca fiind autorul furtului. Prejudiciul, evaluat la 350 de lei, a fost recuperat, iar partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Audiat fiind în curul cercetărilor penale inculpatul a recunocut fapta, poziție pe care și-a menținut-o și în fața instanței, solicitând aplicarea prevederilor art. 3201 C.p.p., cerere încuviințată de instanță.
Starea de fapt reținută de către instanță și vinovăția inculpatului au fost pe deplin dovedite cu probele administrate în cursul urmăririi penale: declarația de recunoaștere dată de inculpat, care se coroborează cu declarațiile părții vătămate, cu declarația martorului H. M., precum și cu procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante.
Raportat la starea de fapt mai sus reținută instanța a reținut că în drept, fapta inculpatului S. P.-S. care în data de 29 noiembrie 2011, din loc public, respectiv din magazinul aparținând SC XY IMPEX SRL, a luat în scopul însușirii pe nedrept un telefon mobil Samsung U
800aparținând părții vătămate B. L. L., cauzând părții vătămate un prejudiciu total de 350 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 al.l, art. 209 al.l lit. e din Codul penal, text în baza căruia, cu aplicarea art. 3201 alin. 7 C.p.p. îl va condamna pe inculpat la pedeapsa de 2 ani 2 luni închisoare.
La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prescrise de art. 72 din Codul penal, prevederile art. 3201, alin. 7 Cod pr. pen. privind reducerea limitelor de pedeapsa cu 1/3, gradul de pericol social concret al infracțiunilor comise, care este mediu raportat la valoarea prejudiciului și la faptul că acesta a fost recuperat, la circumstanțele reale ale comiterii acestora - în loc public, dar și circumstanțele personale ale inculpatului, care chiar dacă abia a împlinit vârsta de 20 de ani a fost sancționat anterior de două ori, cu amenda administrativă pentru săvârșirea în perioada când era minor a aceluiași gen de fapte, sancțiuni care evident nu și-au atins scopul, din moment ce a comis noi infracțiuni de furt calificat. I. a avut în vedere și faptul că în urma identificării inculpatului telefoanele mobile au fost predate părților vătămate, situație față de care s-a orientat spre o pedeapsă îndreptată spre minimul special prevăzut de lege, în condițiile în care limitele de pedeapsă reduse cu o treime sunt de la 2 ani la 10 ani închisoare. Din caracterizările inculpatului depuse la dosar, rezultă că acesta nu are ocupație, câștigându-și existența din ajutorul social sau din diferite munci ocazionale, nu are un comportament corespunzător în societate, fiind sancționat contravențional și cercetat pentru comiterea mai multor furturi. Totodată din rechizitoriul P. de pe lângă Judecătoria Gherla nr.
8. a rezultat că acesta a fost trimis în judecată în alt dosar, în stare de arrest, pentru săvârșirea perioada (...)- (...) a unei infracțiuni de furt calificat în formă continuată, aspecte ce denotă că măsurile dispuse anterior au fost ineficiente în raport cu comportamentul antisocial al inculpatului.
Ori față de aceste circumstanțe ce privesc persoana inculpatului, instanța nu a putut da eficiență circumstanțelor atenuante referitoare la comportamentul avut anterior săvârșirii faptelor analizate mai sus și prev de art. 74, lit. a Cod penal, acesta persistând în săvârșirea de fapte antisociale. I. nu a reținut în favoarea inculpatului nici circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74, lit. b și c, Cod penal referitoare la recunoașterea faptei și recuperarea prejudiciului, întrucât spre deosebire de circumstanțele atenuante legale, care se aplică în virtutea legii și se impun instanței în mod obligatoriu, circumstanțele atenuante judiciare, prev. în art. 74 C. penal, sunt împrejurări de fapt care numai raportate la fapta concretă, la ansamblul împrejurărilor în care aceasta a fost comisă și la persoana inculpatului, pot dobândi, prin apreciere, valențe atenuante. Împrejurările susceptibile de a constitui circumstanțe atenuante sunt realități obiective care, atunci când există, nu pot fi ignorate; dar, constatându-le, instanța nu este obligată să le recunoască în mod automat caracter ușurător.
Recunoașterea anumitor împrejurări ca circumstanțe atenuante nu este însă posibilă decât dacă împrejurările luate în considerare reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblu sau caracterizează favorabil de o asemenea manieră persoana făptuitorului, încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special se întrevede a satisface, în mod concret, imperativul justei individualizări a pedepsei.
În speță, faptul că inculpatul a recunoscut comiterea faptelor, iar prejudiciu a fost recuperat, împrejurări care ar putea avea o aptitudine potențială de a constitui circumstanțe ușurătoare, nu vor fi recunoscute ca atare, întrucât raportat la natura infracțiunilor comise, la circumstanțele reale ale comiterii acestora și la circumstanțele personale ale inculpatului, le este anulată valoarea atenuantă, ea nefiind suficient de semnificativă pentru a determina stabilirea pedepsei sub minimul special.
Având în vedere toate cele mai sus expuse, instanța a apreciat că pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat pedeapsa de 2 ani 2 luni închisoare este aptă de a asigura deopotrivă constrângerea inculpatului, cât și atenționarea acestuia asupra necesității de a-și îndrepta conduita
și de a nu mai comite infracțiuni în viitor.
Întrucât ambele infracțiuni au fost comise de inculpatul S. P.-S. înainte de a fi fost condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele, fiind întrunite condițiile concursului real de infracțiuni, instanța a admis cererea formulată de reprezentantul M. P., iar în baza art. 334 C.p.p. s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care a fost trimisă în judecată din infracțiunile de furt calificat prevăzute și pedepsite de art.
208, alin. 1, art 209, alin. 1 lit. e Cod penal în infracțiunile de furt calificat prevăzute și pedepsite de art. 208, alin. 1, art 209, alin. 1 lit. e
Cod penal cu aplic. art. 33, alin. 1, lit. a 2 Cod penal .
Prin urmare, instanța în baza art. art. 33 lit. a, 34 lit. b C. penal, instanța a contopit pedepsele aplicate mai sus în pedeapsa cea mai grea aceea de 2 ani 2 luni închisoare.
În ceea ce privește modalitatea de executare, având în vedere numărul infracțiunilor și circumstanțele reale ale comiterii acestora, pe timp de zi și în locuri publice, instanța a apreciat că scopul pedepsei nu poate fi atins decât în condițiile executării acesteia în regim de detenție, singura modalitate de executare a pedepsei în măsură să determine atingerea scopurilor pedepsei - de reeducare și de prevenție, fiind acela al executării în regim de detenție. I. consideră că raportat la infracțiunile comise de inculpat, o eventuală pedeapsă cu suspendarea condiționată a executării pedepsei ar putea constitui un semnal atât pentru acesta, dar și pentru alte persoane, că se poate persista în încălcarea legii fără să li se aplice pedepse cu închisoarea cu executare în regim de detenție. O. judiciare nu trebuie însă să încurajeze astfel de comportamente reprobabile ci dimpotrivă, sancțiunile pe care le aplică în astfel de cazuri trebuie să aibă atât un rol preventiv și exemplificativ pentru alți membri ai societății, dar și un rol educativ în ceea ce îl privește pe inculpat.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța a reținut că natura faptelor săvârșite și ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatului duc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea dreptului de natură electorală prevăzut de art. 64 lit. a teza a II-a Codul penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, motiv pentru care exercitarea acestuia va fi interzisă pe durata executării pedepsei.
I. nu a interzis dreptul de a alege, ci doar dreptul de a fi ales, având în vedere exigențele Curții Europene a Drepturilor Omului, reflectate în Hotărârea în cauza Hirst împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de N., în care curtea a apreciat, păstrând linia stabilită prin decizia S. și P. împotriva României, că nu se impune interzicerea ope legis a drepturilor electorale, aceasta trebuie să fie dispusă în funcție de natura faptei sau de gravitatea acesteia. Or, fapta care a făcut obiectul prezentei cauze nu are conotație electorală, astfel că instanța a apreciat că nu se impune interzicerea dreptului de a alege.
În consecință, în baza art. 71 alin. 2 Cod penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturile prev. de art. 64 lit. a teza II Cod penal, pe durata executării pedepsei principale .
În baza art. 118, lit. e Cod penal, instanța a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 15 lei reprezentând contravaloarea telefonului mobil marca Samsung U 800 vândut de acesta.
S-a constatat că inculpatul a fost arestat în altă cauză, precum și că părțile vătămate nu s-au constituit părți civile în cauză
În baza art. 189 C.p.p. s-a dispus virarea din fondurile M. Justiției in contul Baroului de A. C. a sumei de 300 lei, reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, av. Bârla N. P. și a sumei de 200 lei reprezentând onorariu apărător din oficiu în faza de urmărire penală, av. B. M. Melinda.
Împotriva sentinței judecătoriei a declarat recurs inculpatul S. P. S. solicitând admiterea acestuia, casarea soluției primei instanțe și rejudecând dosarul, a se reduce pedeapsa aplicată, față de circumstanțele personale ce-l caracterizează precum și față de cele reale referitoare la infracțiune, dispunându-se suspendarea sub supraveghere a sancțiunii aplicate conform art. 86 ind.1 Cod penal.
Curtea examinând recursul declarat prin prisma motivului invocat, ajunge la următoarele constatări:
Examinând modul în care instanța de fond a analizat critica privind individualizarea pedepsei principale aplicată recurentului S. P. S., constată că a respectat toate regulile ce caracterizează stabilirea pedepsei, atât în ceea ce privește cuantumul, cât și modalitatea de executare, în sensul unei evaluări concrete a criteriilor statuate de legiuitor în dispozițiile art.72 din Codul penal, evidențiind gravitatea faptelor comise, prin prisma circumstanțelor reale efective, dar și a circumstanțelor personale ale inculpatului, nu numai a celor legate de comportamentul procesual, cât și a celor care vizează strict persoana acestuia, aprecierea, fiind făcută fără o preeminență a vreunuia din criteriile arătate, precum și consecințele pedepsei și a modalității de executare privative de libertate, prin prisma funcțiilor unei asemenea sancțiuni.
Curtea, în baza propriei analize, față de critica formulată în sensul reducerii cuantumului pedepsei consideră că nu se impune a se da curs celor susținute, deoarece nu s-ar putea da eficiență într-un mod prioritar circumstanțelor personale, în raport cu celelalte, față de regula examinării plurale a criteriilor ce caracterizează individualizarea judiciară a pedepselor.
Curtea consideră că pedeapsa principală de 2 ani și 2 luni închisoare, cu executare prin privare de libertate, reprezintă o pedeapsă proporțională, atât cu gravitatea efectivă a faptelor comise de recurent, concretizate prin modul în care acesta a acționat, prin comiterea unei acțiuni de sustragere a unui telefon mobil pe timp de zi, la (...) din posesia părții vătămate B. L., din incinta unui magazin din G., bunul însușit aflându-se pe pervazul unui geam, iar apoi, la (...) din incinta unui alt magazin alimentar, recurentul și-a însușit pe nedrept telefonul mobil Nokia al părții vătămate V. P., cele două aparate fiind evaluate la câte 350 lei și ea reliefează periculozitatea excesivă a modului de operare al recurentului, cât și profilul socio-moral și de personalitate a inculpatului, a cărui atitudine în societate și procesuală în cauză, este negativă.
Se constată că în prezent inculpatul este arestat în altă cauză, ceea ce dovedește o perseverență infracțională deosebită a acestuia în săvârșirea de acte antisociale, condiții în care nu se justifică reducerea pedepsei și nici suspendarea sub supraveghere a acesteia.
Față de modul concret de săvârșire a faptelor, cuantumul pedepsei principale de 2 ani și 2 luni închisoare, asigură realizarea concretă a scopurilor pedepsei, iar executarea sa, prin privare de libertate, va da posibilitate inculpatului, ca prin programele educaționale desfășurate și în mediu închis, cu valorificarea aptitudinilor acestuia, să conducă, chiar și prin restrângerea libertății presupusă de o asemenea modalitate de executare la conștientizarea consecințelor faptei sale, în vederea unei reinserții sociale reale a acestuia.
Cuantumul sancțiunii nu se impune a fi redus față de gravitatea faptelor comise, consecințele acestora, rezonanța în comunitate și a reacției pe care societatea prin organele judiciare trebuie să o aibă, față de săvârșirea unor asemenea infracțiuni, așa încât nu este incident cazul de casare invocat, respectiv art.385/9 pct.14 C.
În raport cu cele menționate, sentința instanței de fond este legală și temeinică sub toate aspectele și verificându-se hotărârea atacată, curtea nu a constatat existența vreunui caz de casare ce s-ar fi putut invoca din oficiu potrivit art.385/9 alin.3 C.proc.pen.
Așa fiind, pentru motivele ce preced, recursul inculpatului se va respinge ca nefondat în baza art.385/15 pct.1 lit.b C.proc.pen.
Se va constata că inculpatul este arestat în altă cauză.
În baza art.189 C.proc.pen. se va stabili în favoarea Baroului de avocați C. suma de 200 lei onorar apărător oficiu ce se va achita din fondul M. Justiției în favoarea av. M. R.
În baza art.192 alin.2 C.proc.pen. recurentul va achita statului
500 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorar apărător oficiu.
PENTRU ACESTE M.IVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de incupatul S. P. S., detinut in Penitenciarul Gherla, împotriva sentintei penale nr. 1314 din
22 octombrie 2012 a Judecătoriei G...
Constată că inculpatul este arestat in alta cauza.
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 200 lei ce se va avansa din fondul M. Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, avocat M. R.
Obligă pe recurent să plătească în favoarea statului suma de 500 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorariu avocațial.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 6 decembrie 2012 .
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER |
M. B. V. G. D. P. | D. S. |
2 ex. - (...) jud.fond.N. M.
| ← Sentința penală nr. 6/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1395/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
