Decizia penală nr. 1396/2012, Curtea de Apel Cluj

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2012)

ROMANIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR.(...)

DECIZIA PENALĂ NR. 1396/R/2012

Ședința publică din 11 octombrie 2012

I. constituită din: PREȘEDINTE: V. G., judecător JUDECĂTORI: D. P.

M. B. GREFIER: M. N.

P. de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin procuror:

D. S.

S-au luat spre examinare recursurile declarate de inculpații Ț. C., D. I. F. și P. M. G. împotriva sentinței penale nr.37 din 03 mai 2012 a J. T.-L., inculpații fiind trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor, după cum urmează:

■ inculpatul Ț. C., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice și ultraj, prevăzute de art.321 alin.1 Cod penal, ultraj, prev.de art.239 alin.1 Cod penal și ultraj, prev.de art.239 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.33 lit.b Cod penal;

■ inculpatul D. I. F., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, ultraj și favorizarea infractorului, prevăzute de art.321 alin.1 Cod penal, art.239 alin.1 și 2 Cod penal, art.239 alin.1 și 2 Cod penal, art.264 Cod penal, cu aplicarea art.33 lit.a și b Cod penal și art.37 lit.b Cod penal;

■ inculpatul P. M. G., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, ultraj și favorizarea infractorului, prevăzute de art.321 alin.1 Cod penal, art.239 alin.1 și

2 Cod penal, art.239 alin.1 și 2 Cod penal, art.264 Cod penal, cu aplicarea art.33 lit.a și b Cod penal.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul din oficiu al inculpatului Ț. C., av.Torok P. E., din cadrul Baroului C., cu delegația la dosar, inculpatul D. I. F., asistat de apărătorul ales, avocat R. E. O., din cadrul Baroului M., cu delegația la dosar, precum și apărătorul desemnat din oficiu, avocat A. S. S., din cadrul Baroului C., cu delegația la dosar, inculpatul P. M. G., asistat de apărătorul ales, avocat Dan S. C., din cadrul Baroului C., cu delegația la dosar, precum și apărătorul desemnat din oficiu, avocat S. S., din cadrul Baroului C., cu delegația la dosar, lipsă fiind inculpatul Ț. C. și partea vătămată I. Ș. D..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință după care, apărătorii desemnați din oficiu ai inculpaților D. I. F. și P. M. G., depun la dosarul cauzei referatele privind plata onorariilor parțiale în cauză.

Apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului Ț. C. depune la dosarul cauzei referatul privind plata onorariilor din fondul M.ui Justiției, solicitând ca instanța să se pronunțe asupra acestuia.

Apărătorul ales al inculpatului D. I. F. depune la dosarul cauzei motivele de recurs formulate în cauză.

De asemenea, apărătorul ales al inculpatului P. M. G. depune la dosarul cauzei un memoriu cuprinzând motivele de recurs formulate în cauză, precum și practică judiciară în cauză.

Apărătorul ales al inculpatului P. M. G. solicită în probațiune instanței de recurs, încuviințarea următoarelor probe: reaudierea părții vătămate B. L. I. cu următoarea teză probatorie: instanța de fond a reținut neconcordanțe între declarațiile date de acesta în faza de urmărire penală și în fața instanței și a ales din declarația acestuia aspecte care probau acuzarea, preponderent alese din declarațiile din urmărire penală, deși existau mult mai multe elemente care probau nevinovăția inculpaților, în declarația administrată direct în fața instanței de fond, prin urmare aceste neconcordanțe trebuie lămurite; reaudierea martorului P. G., cu următoarele teză probatorie: instanța de fond a ales din declarațiile martorului doar aspecte relevate în urmărire penală care, în opinia acesteia probau acuzarea, deși în declarația administrată nemijlocit în fața instanței, acesta a relatat aspecte care nu incriminau inculpații, aceste aspecte trebuie lămurite; reaudierea martorului B. R., cu următoarea teză probatorie: acesta este singurul martor ocular care poate fi apreciat ca fiind imparțial și care nu făcea parte din echipajele de poliție. În ceea ce privește din declarațiile acestuia reies doar aspectele ce privesc îmbrâncelile dintre polițiști și inculpați, însă nu și elemente care țin de presupusele amenințări adresate polițiștilor, având în vedere că instanța de fond nu a chestionat martorul sub acest aspecte e necesară reaudierea lui.

Având în vedere că toate cele trei probe sunt pertinente și utile soluționării cauzei, solicită încuviințarea acestora.

Apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului Ț. C. arată că lasă la aprecierea instanței cererile în probațiune formulate de apărătorul ales al inculpatului P. M. G.

Apărătorul ales al inculpatului D. I. F. arată că susține cererile în probațiune solicitate de colegul său, apărătorul ales al inculpatului P. M. G. și solicită admiterea acestora.

Reprezentantul parchetului solicită respingerea cererilor de reaudiere a părții vătămate și a martorilor solicitați de apărătorul inculpatului P. M. G., motivat de faptul că toți au fost audiați pe larg în fața instanței de fond. În acest moment procesual nu este necesară, utilă și pertinentă soluționării cauzei, reaudierea acestora în fața instanței de recurs.

Curtea, deliberând, respinge cererile în probațiune ale apărătorului ales al inculpatului P. M. G., respectiv reaudierea părții vătămate și reaudierea celor doi martori, toți aceștia au fost audiați în fața instanței de fond, unde au dat declarații ample cu privire la starea de fapt, ca atare nu se mai impune reaudierea acestora în fața instanței de recurs.

Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.

Apărătorul ales al inculpatului P. M. G. solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună în principal, casarea hotărârii atacate cu dispunerea trimiterii cauzei la procuror în vederea refacerii urmăririi penale; în baza art. 3859 (1) pct.9 și art. 38515 pct 2 lit c Cod procedură penală, admiterea recursului, casarea în întregime a hotărâri instanței de fond cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare primei instanțe. În subsidiar, solicită în baza art. 3859 (1) pct 172 și art. 38515 pct 2 lit b Cod procedură penală admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, achitarea inculpatului pentru comiterea infracțiunilor de ultraj, favorizarea infractorului și ultraj contra bunelor moravuri, pentru temeiurile de achitare detaliate în scris.

În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că, întreaga urmărire penală are o temelie fără nici un suport legal. În mod corect ar fi trebuit să respecte indicațiile imperative ale instanței de recurs și să dispună redeschiderea urmăririi penale, nu să înceapă o nouă urmărire penală. Consideră că de la rezoluțiile de începere a urmăririi penale din datele de 9 februarie 2010 și respectiv 19 februarie 2010, urmărirea penală din prezentul dosar este lovită de nulitate, motiv pentru care aceasta trebuie refăcută. Nulitatea invocată se încadrează în prevederile art 197 alin 2 Cod procedură penală referitoare la sesizarea instanței și are caracter absolut.

În continuare se mai arată că, instanța de fond nu a încercat să lămurească în legătură cu exactitatea stării de fapt stabilită prin rechizitoriu, aceasta reținând o situație de fapt identică cu cea reținută în rechizitoriu. Motivarea instanței nu este suficientă, deoarece în aprecierea stării de fapt nu s-a stabilit dacă sau de ce probele constând în declarațiile inculpaților nu sunt relevante pentru lămurirea cauzei. Raportat la abuzul polițiștilor, e relevantă declarația martorului P. G., coroborată cu declarația inculpatului Ț., din care rezultă că acesta îl cunoștea pe inculpatul Ț., prin urmare, motivul de conducere la sediul P. al inculpatului Ț. pentru identificare nu era plauzibil, iar o astfel de măsură, în acest circumstanțe apare ca abuzivă. Și față de polițistul I. Ș. D., a fost începută urmărirea penală în același dosar, în care au fost inițial cercetați și inculpații P. și D.

Analizându-se, chiar și superficial declarațiile martorilor și a părții vătămate, reiese existența unor îmbrânceli și trageri de haine, însă nimic concret în ceea ce privește existența vreunei amenințări adresată polițiștilor și chiar dacă ea ar fi existat, ar fi trebuit identificată in concreto pentru a putea determina dacă aceasta ar fi fost de natură să alarmeze persoanele amenințate. În speță nu se poate vorbi de o infracțiune de ultraj în forma amenințării sau lovirii, motiv pentru care inculpatul P. trebuie achitat, în temeiul art 11 pct 2 lit a raportat la art 10 lit d Cod procedură penală, având în vedere că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii (latura obiectivă).

Apărătorul ales al inculpatului D. I. F. solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună, în principal, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe. În subsidiar, solicită în baza art 385 pct 2 lit b din Codul de procedură penală, în temeiul art 11 pct 2 lit a raportat la art 10 lit d Cod procedură penală, achitarea pentru săvârșirea infracțiunilor de ultraj și ultraj contra bunelor moravuri, iar în temeiul art 11 pct 2 lit b raportat la art 10 lit i1 încetarea procesului penal pentru favorizarea infractorului.

În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că, hotărârea primei instanțe este nelegală motivat de faptul că aceasta a reținut starea de recidivă prevăzută de art 37 lit b Cod penal, când în cauză trebuia să se aplice art 37 alin 3, conform căruia „se poate ține seama și de hotărârea de condamnare pronunțată în străinătate";. Surprinzătoare este soluția de condamnare pronunțată de prima instanță având în vedere rechizitoriul întocmit într-un mod părtinitor și care nu are ca scop aflarea adevărului și reținerea corectă a stării de fapt, ci întocmirea lui de o asemenea manieră care să conducă la condamnarea inculpaților. N. instanța de fond și nici parchetul nu au avut în vedere intenția inculpatului pe care îl asistă, respectiv dacă a avut sau nu intenția de a lovi sau amenința agenții de poliție, dacă s-a adus vreo atingere normelor ocrotite de art 321 Cod penal și care a fost intenția acestuia în acele împrejurări.

Inculpatul nu se face vinovat de săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa, considerându-se totodată că rechizitoriul a fost întocmit în mod nelegal, părtinitor, nereținând toate împrejurările de fapt și de drept, efectuându-se de către un procuror care nu avea delegația dată pentru a cerceta inculpații. În cauză, nu s-au respectat principiile prevăzute de art 202 Cod penal, în sensul de a se afla adevărul și a se lămuri cauza sub toate aspectele în vederea justei soluționări a acesteia.

Apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului Ț. C. solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună achitarea inculpatului, în temeiul art 11 pct 2 lit a raportat la art 10 lit a Cod procedură penală, motivat de faptul că inculpatul nu a săvârșit infracțiunea care a fost reținută în sarcina sa. În cauză, hotărârea atacată este nelegală și nesusținută de probe certe, concrete.

Din tot probatoriul administrat în cauză la instanța de fond, nu rezultă că inculpatul a săvârșit infracțiunea reținută.

Cu onorariu avocațial din fondul M.ui Justiției.

Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursurilor declarate de inculpați ca nefondate, cu consecința menținerii hotărârii atacate ca fiind legală

și temeinică, instanța de fond lămurind toate aspectele din cauză.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpaților, instanța de fond a avut în vedere toate criteriile prevăzute de art 72 Cod penal.

Inculpatul D. I. F. având ultimul cuvânt arată că este nevinovat.

Inculpatul P. M. G. având ultimul cuvânt, arată că este nevinovat, a procedat conform regulamentului, nu a bruscat și nu a lovit pe nimeni. Mai arată că lucrează în poliție din anul 2005.

C U R T E A :

Prin rechizitoriul nr. 303/P/2007 din (...) al P. de pe lângă Tribunalul

Maramureș, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului Ț. C., cu datele de identificare din dispozitiv, pentru săvârșirea infracțiunilor de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice și ultraj (două fapte), prevăzute de art. 321 alin. 1 Cod penal, art. 239 alin. 1 Cod penal și art. 239 alin. 1 Cod penal, toate cu aplicarea art. 33 lit. b Cod penal, a inculpatului D. I. F., cu datele de identificare din dispozitiv, pentru săvârșirea infracțiunilor de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, ultraj (două fapte) și favorizarea infractorului, prevăzute de art. 239 alin.

1 și 2 Cod penal, art. 239 alin. 1 și 2 Cod penal, art. 321 alin. 1 Cod penal și art.

264 Cod penal, toate cu aplicarea art. 33 lit. a și b Cod penal și art. 37 lit. b Cod penal, și a inculpatului P. M. G., pentru săvârșirea infracțiunilor de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, ultraj (două fapte) și favorizarea infractorului, prevăzute de art. 239 alin. 1 și 2 Cod penal, art. 239 alin. 1 și 2

Cod penal, art. 321 alin. 1 Cod penal și art. 264 Cod penal, toate cu aplicarea art.

33 lit. a și b Cod penal.

În esență, prin actul de sesizare s-a reținut că, în noaptea de 11/(...), inculpatul Ț. C. a consumat băuturi alcoolice în localul „Diesel"; din comuna S. de

Sus iar apoi a urcat la volanul autoturismului Dacia Logan înmatriculat sub nr.

(...) conducându-l pe DJ 171.

Autovehiculul condus de inculpatul Ț. C. a fost oprit pentru control de către agenții de poliție - părțile vătămate I. Ș. D. și B. L. în localitatea S. de S. Inculpatul Ț. C., căruia agenții nominalizați mai sus i-au solicitat să prezinte acte (de identitate, permisul de conducere și certificatul de înmatriculare al autovehiculului), i-a cerut explicații agentului I. Ș. D. pentru a afla motivul opririi sale în trafic și i-a fost precizat faptul că există suspiciuni că a consumat băuturi alcoolice. În continuare inculpatul a refuzat să prezinte actul de identitate, permisul de conducere și certificatul de înmatriculare al autovehiculului și a plecat din acel loc fără acceptul agenților de poliție. M. condusă de inculpatul Ț. C. a fost urmărită de autovehiculul poliție la volanul căruia se afla agentul I. Ș. D.. La ieșirea din localitatea S. de Jos spre orașul T. autovehiculul inculpatului a fost oprit din nou. A ajuns la fața locului și o altă mașină a poliției, solicitată prin ofițerul de serviciu, în care se aflau agenții de poliție P. V., P. G. -O. și H. F.

Agentul de poliție P. V. i-a solicitat inculpatului Ț. C. să prezinte documentele pentru a i se stabili identitatea și a fi testat cu aparatul alcooltest însă inculpatul a refuzat categoric și a început să facă gălăgie având o atitudine huliganică față de organele de poliție. La momentul la care i s-a cerut inculpatului Ț. C. să vină la sediul P. orașului Tg. L. în vederea stabilirii identității acesta a continuat să facă gălăgie devenind agresiv și a solicitat inculpaților D. I. - F. și P. M. G., sosiți la scurt timp în acel loc, să-i împiedice pe lucrătorii de poliție să îl introducă în autoturismul P..

Întrucât inculpatul Ț. C. a început a se manifesta violent și a continuat să refuze deplasarea la sediul poliției, a fost încătușat de agenții P. V., P. G. și H. F. A. - părți vătămate I. Ș. D. și B. L. i-au ajutat pe colegii lor să-l introducă în autoturismul poliției.

Inculpații D. I. - F. și P. M. - G. i-au împiedicat pe părțile vătămate I. Ș. D.

și B. L. să-l introducă în autovehicul pe inculpatul Ț. Ei i-au îmbrâncit și i-au tras de haine pe cei doi polițiști părți vătămate, proferând la adresa acestora amenințări că vor fi dați afară din serviciu. Acest gen de amenințări au fost aduse celor două părți vătămate și de către inculpatul Ț. C.

Îmbarcat în mașina poliției, inculpatul Ț. C. a refuzat să se legitimeze, să-și decline identitatea și să se supună recoltării probelor biologice la S. T., sens în care a fost condus la sediul P. Tg. L. pentru identificare. A persistat în această atitudine circa 2 ore, identificarea sa realizându-se abia la momentul sosirii la P. a unei rude a acestuia. Inculpatul a refuzat să semneze procesele verbal întocmite de agentul P. V. și a refuzat să facă declarații olografe.

Prin rechizitoriul nr. 257/P/2007 al P. de pe lângă J. T. emis la (...), inculpatul Ț. C. a fost trimis în judecată pentru infracțiunea prevăzută de art.87 alin.5 din O. nr. 195/2002 republicată prin O. nr. 6..

Prin sentința penală nr. 120 din 29 noiembrie 2010 a J. Tg. L., pronunțată în dosar nr. (...), în temeiul art. 197 alin. 2 Cod procedură penală raportat la art.

300 și 332 Cod procedură penală, instanța s-a desesizat și a restituit cauza P. de pe lângă Tribunalul Maramureș în vederea refacerii urmăririi penale și a actului de sesizare. În temeiul art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că în dosarul nr. 303/P/2007 al P. de pe lângă Tribunalul Maramureș s-a dispus începerea urmăririi penale prin rezoluția din (...), respectiv (...), pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.346 Cod penal (abuz în serviciu contra intereselor persoanei) împotriva agentului de poliție I. Ș. D.. În același dosar au mai fost urmăriți penal numitul P. M. - G. - agent la P. de F. S. M. și D. I. - F., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.11 pct. 4 din Legea nr. 61/1991 și s-au efectuat cercetări penale față de P. V. P. - agent de poliție, față de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.

180, art. 189, art. 208, art. 246 și art. 266 Cod penal.

Prin ordonanța din (...) emisă în dosarul nr. 303/P/2007 al P. de pe lângă

Tribunalul Maramureș, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului I. Ș. - D., scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului P. M. - G., scoaterea de sub urmărire penală a lui D. I. - F. și aplicarea unei sancțiuni administrative acestuia și neînceperea urmăririi penale față de P. V. P. (fila 195-

200 dosar 303/P/2007 vol.I).

Plângerile formulate de către persoana vătămată Ț. C. și C. N. al P., împotriva ordonanței din (...) emisă în dosarul 303/P/2007 au fost respinse prin ordonanța din (...) emisă în dosarul 15/II/2/2008.

Împotriva ordonanței din (...) s-a formulat plângere de către C. N. al P. ce a format obiectul dosarul (...) al T. M.. Prin sentința penală nr.89 din (...) s-a declinat competența de soluționare a plângerii în favoarea J. T..

La J. Tg. L., cauza a fost îndosariată sub nr.(...), plângerea C.ui N. al P. fiind respinsă prin sentința penală 46 din (...). Recursul declarat de către C. N. al

P. împotriva acestei hotărâri a fost admis de către Tribunalul Maramureș care, prin decizia penală 403/R/(...), a desființat în parte Ordonanța din (...) emisă în dosarul 303/P/2007, cu privire la scoaterea de sub urmărire penală a învinuiților P. M. G. și D. I. F., pentru infracțiunea prevăzută de art.11 pct.4 din Legea nr.61/1991 iar cauza a fost trimisă la P. de pe lângă Tribunalul Maramureș pentru redeschiderea urmăririi penale față de cei doi învinuiți pentru infracțiunea de ultraj prevăzută de art. 239 Cod penal.

Ordonanța dată în (...) a fost menținută în ce privește neînceperea urmăririi penale față de agentul P. V. - P. și scoaterea de sub urmărire penală a agentului

I. Ș. - D..

Prin rezoluția din (...) (fila 50) emisă de procurorul din cadrul P. de pe lângă Tribunalul Maramureș s-a dispus începerea urmăririi penale față de învinuiții P. M. G., D. I. F. și Ț. C., pentru comiterea infracțiunii de ultraj prevăzută de art.239 Cod penal, asupra părții vătămate I. Ș. - D. și pentru săvârșirea infracțiunii de favorizare a infractorului prevăzută de art.264 Cod penal, față de învinuiții P. M. G. și D. I. F.

Prin rezoluția din (...) (fila 51) s-a dispus începerea urmăririi penale față de învinuiții P. M. G., D. I. F. și Ț. C., pentru comiterea infracțiunii de ultraj prevăzută de art.239 Cod penal, asupra părții vătămate B. L. - I.

Prin Ordonanța din (...) emisă în dosarul 303/P/2007 (fila 54) s-a dispus recalificarea juridică a faptelor săvârșite de către învinuiții P. M. G., D. I. F. și Ț.

Dosarul nr. 303/P/2007 trimis înapoi de către Tribunalul Maramureș pentru redeschiderea urmăririi penale, a fost soluționat de P. de pe lângă Tribunalul Maramureș prin rechizitoriul din (...), când au fost trimiși în judecată inculpații Ț. C., D. I. F. și P. M. G., fiind sesizată J. T. în dosarul cu nr. (...).

S-a reținut că în condițiile art. 300 C.p.p., instanța este datoare din oficiu la prima zi de înfățișare să verifice regularitatea actului de sesizare, iar în condițiile art.332 Cod procedură penală, când se constată înainte de terminarea cercetării judecătorești, că cercetare penală s-a efectuat de un alt organ decât cel competent, instanța se desesizează și restituie cauza procurorului, care procedează potrivit art.268 alin.1 Cod procedură penală. I. se desesizează și restituie cauza procurorului pentru refacerea urmăririi penale în cazul nerespectării dispozițiilor privitoare la competența după materie sau după calitatea persoanei.

În condițiile art.320 Cod procedură penală, înainte de începerea cercetării judecătorești se pot formula excepții, cereri sau propune efectuarea de probe noi.

S-a mai reținut că în condițiile art.210 Cod procedură penală, organul de urmărire penală este dator să-și verifice din oficiu competența și în ipoteza în care se constată că nu este competent să întreprindă demersurile necesare în vederea sesizării organului competent. În condițiile art.209 alin. 4 Cod procedură penală, este competent să efectueze urmărirea penală procurorul de la parchetul corespunzător instanței care potrivit legii judecă în primă instanță cauza. În condițiile alin. 41 din același articol, procurorii din cadrul parchetului ierarhic superior pot prelua în vederea efectuării urmăririi penale cauze de competența parchetelor ierarhic inferioare, prin dispoziția conducătorului parchetului ierarhic superior.

În condițiile art. 27 pct.1 lit. f Cod procedură penală, tribunalul este competent a judeca orice alte infracțiuni date prin lege în competența sa. Prin art.

27 alin. 3 lit. a din Legea nr. 218/2002 raportat la prevederile art. 14 alin. 2 pct.

II din Legea nr. 360/2002, se stabilește că infracțiunile săvârșite de polițiștii care au calitatea de organe de cercetare ale poliției judiciare se judecă în primă instanță de către tribunal.

Din actele de la dosar a rezultat că nici unul dintre cei trei inculpați trimiși în judecată nu au calitatea de polițiști care să facă parte din poliția judiciară. Inculpatul P. M. - G. are calitatea de polițist la P. de frontieră, care nu face însă parte din structura poliției judiciare (conform înscrisurilor de la fila 293, 303 dosar 303/P/2007 primul volum). Conform înscrisului de la fila 270 dosar

303/P/2007, primul volum, la data de 28 septembrie 2007, învinuitul I. Ș. - D. făcea parte din poliția judiciară din cadrul P. Tg. L..

Ca urmare, instanța a apreciat că urmărirea penală în primă fază a fost corect instrumentată de către P. de pe lângă Tribunalul Maramureș în contextul în care a fost urmărit penal și învinuitul I. Ș. - D. care avea calitatea de organ de cercetare al poliției judiciare. D. scoaterea de sub urmărire penală a acestuia și restituirea de către Tribunalul Maramureș a cauzei în vederea redeschiderii urmăririi penale, P. de pe lângă Tribunalul Maramureș și-a pierdut competența personală de a mai instrumenta prezenta cauză, aceasta trebuind să fie instrumentată de P. de pe lângă J. Tg. L..

S-a apreciat că, în mod corect, Tribunalul Maramureș a restituit cauza P. de pe lângă Tribunalul Maramureș, însă acesta avea obligația ca, în condițiile art.

210 Cod procedură penală, să își verifice din oficiu competența și să înainteze mai departe dosarul organului competent în vederea reluării urmăririi penale. E. adevărat că în condițiile art. 209 alin. 41 Cod procedură penală, parchetul ierarhic superior poate instrumenta o cauză de competența parchetului ierarhic inferior, dar numai în baza unei dispoziții scrise a conducătorului parchetului ierarhic superior.

S-a învederat că în cauza de față nu a existat nici o dispoziție administrativă luată de prim procurorul P. de pe lângă Tribunalul Maramureș sau în colegiul de conducere al P. de pe lângă Tribunalul Maramureș care să stabilească că urmărirea penală nu se va efectua în dosarul de față împotriva celor trei inculpați de către P. de pe lângă J. T. ci de către P. de pe lângă Tribunalul Maramureș.

P. instanță a solicitat relații atât de la P. de pe lângă Tribunalul

Maramureș cât și de la P. de pe lângă J. T., dar nici unul dintre acestea nu a comunicat actul procedural prin care s-a stabilit competența în favoarea P. de pe lângă Tribunalul Maramureș. În sensul celor arătate sunt și concluziile scrise ale P. de pe lângă J. Tg. L., care arată că „într-adevăr la P. de pe lângă J. T. nu există o dispoziție respectiv un act administrativ așa cum s-a solicitat de către instanța de judecată pentru a fi depus la dosarul cauzei, prin care conducătorul parchetului ierarhic superior să fi dispus preluarea cauzei de la P. de pe lângă J. T..

În această situație, au fost reținute dispozițiile art. 197 alin.2 Cod procedură penală care stabilesc în mod imperativ că dispozițiile relative la competența după materie sau după calitatea persoanei la sesizarea instanței sunt prevăzute sub sancțiunea nulității. Legiuitorul nu face distincție între situația în care cauza este instrumentată cu încălcarea competenței personale de un organ ierarhic superior sau de către un organ ierarhic inferior. În ambele situații, sancțiunea este aceeași, nulitatea urmăririi penale și restituirea cauzei la parchet. E. adevărat că în condițiile art.209 alin.41 Cod procedură penală, competența poate fi stabilită și în favoarea unui organ superior chiar dacă competența personală i-ar reveni unui organ de urmărire penală inferior, dar pentru a interveni această prorogare de competență în mod imperativ trebuie emisă o dispoziție de către conducătorul parchetului ierarhic superior. În lipsa acestei dispoziții intervine necompetența personală a organului ierarhic superior ce poate fi invocată de orice persoană. S-a reținut că normele penale și procesual penale sunt de strictă interpretare pentru garantarea drepturilor și libertăților implicate în proces. Situația este similară cu cea în care un procuror s-ar autosesiza și ar începe urmărirea penală pentru săvârșirea unei infracțiuni pentru care urmărire penală începe la plângerea prealabilă, fără a exista o astfel de plângere din partea persoanei vătămate și fără a fi îndeplinite condițiile art.131 alin.5 Cod penal, caz în care urmărirea penală ar fi afectată de nulitate absolută.

Ca urmare a celor de mai sus, instanța de fond a restituit cauza P. de pe lângă Tribunalul Maramureș care, în baza art. 332 alin. 1, art. 268 alin. 1 și art.

210 Cod procedură penală, are obligația de a-și verifica din oficiu competența și să înainteze cauza în vederea refacerii urmăririi penale în totalitate în favoarea P. de pe lângă J. Tg. L..

Recursul declarat de P. de pe lângă J. Tg. L. împotriva sentinței penale nr.

120 din 29 noiembrie 2010 a J. Tg. L., pronunțată în dosar nr. (...) a fost admis de Curtea de A. C. care, prin decizia penală nr. 126 din (...), în baza art. 385 15 pct. 2 lit. c Cod procedură penală, a casat hotărârea atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Pentru a pronunța această hotărâre Curtea a reținut că, în virtutea dispozițiilor legale a căror constituționalitate nu a fost contestată (rămase în vigoare și aplicabile - art. 209 alin 4/1 Cod procedură penală cu înlăturarea lit. a, b, c și d), - orice urmărire penală de competența parchetului ierarhic inferior, poate fi realizată și de procurorul ierarhic superior, așa încât nu se poate susține într-un asemenea caz, că urmărirea penală este lovită de nulitate absolută, pe motiv de lipsă de competență, în sensul dispozițiilor art. 197 alin. 2 Cod procedură penală, dispoziții aplicabile exclusiv în situația în care urmărirea penală se efectuează de către un organ de cercetare penală căruia prin lege nu i s-a atribuit în competență urmărirea penală pentru anumite fapte sau făptuitori, ceea ce nu este cazul în speță,pentru că această competență contestată de prima instanță este prevăzută chiar de lege.

În rejudecare cauza a fost înregistrată pe rolul J. Tg. L. sub nr. (...)*.

Prin rechizitoriul nr. 303/P/2007 din (...) al P. de pe lângă Tribunalul

Maramureș, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului Ț. C., cu datele de identificare din dispozitiv, pentru săvârșirea infracțiunilor de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice și ultraj (două fapte), prevăzute de art. 321 alin. 1 Cod penal, art. 239 alin. 1 Cod penal și art. 239 alin. 1 Cod penal, toate cu aplicarea art. 33 lit. b C., a inculpatului D. I. F., cu datele de identificare din dispozitiv, pentru săvârșirea infracțiunilor de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, ultraj (două fapte) și favorizarea infractorului, prevăzute de art. 239 alin. 1 și 2

Cod penal, art. 239 alin. 1 și 2 Cod penal, art. 321 alin. 1 Cod penal și art. 264

Cod penal, toate cu aplicarea art. 33 lit. a și b Cod penal și art. 37 lit. b Cod penal, și a inculpatului P. M. G., pentru săvârșirea infracțiunilor de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, ultraj (două fapte) și favorizarea infractorului, prevăzute de art. 239 alin. 1 și 2 Cod penal, art. 239 alin. 1 și 2

Cod penal, art. 321 alin. 1 Cod penal și art. 264 Cod penal, toate cu aplicarea art.

33 lit. a și b Cod penal.

În esență, prin actul de sesizare s-a reținut că, în noaptea de 11/(...), inculpatul Ț. C. a consumat băuturi alcoolice în localul „Diesel"; din comuna S. de

Sus iar apoi a urcat la volanul autoturismului Dacia Logan înmatriculat sub nr.

(...) conducându-l pe DJ 171.

Autovehiculul condus de inculpatul Ț. C. a fost oprit pentru control de către agenții de poliție - părțile vătămate I. Ș. D. și B. L. în localitatea S. de S. Inculpatul Ț. C., căruia agenții mai sus nominalizați i-au solicitat să prezinte acte (de identitate, permisul de conducere și certificatul de înmatriculare al autovehiculului), i-a cerut explicații agentului I. Ș. D. pentru a afla motivul opririi sale în trafic și i-a fost precizat faptul că există suspiciuni că a consumat băuturi alcoolice. În continuare, inculpatul a refuzat să prezinte actul de identitate, permisul de conducere și certificatul de înmatriculare al autovehiculului și a plecat din acel loc fără acceptul agenților de poliție. M. condusă de inculpatul Ț. C. a fost urmărită de autovehiculul poliție la volanul căruia se afla agentul I. Ș. D.. La ieșirea din localitatea S. de Jos spre orașul Tg. L. autovehiculul inculpatului a fost oprit din nou. A ajuns la fața locului și o altă mașină a poliției, solicitată prin ofițerul de serviciu, în care se aflau agenții de poliție P. V., P. G. -

O. și H. F.

Agentul de poliție P. V. i-a solicitat inculpatului Ț. C. să prezinte documentele pentru a i se stabili identitatea și a fi testat cu aparatul alcooltest însă inculpatul a refuzat categoric și a început să facă gălăgie având o atitudine huliganică față de organele de poliție. La momentul la care i s-a cerut inculpatului Ț. C. să vină la sediul P. orașului Tg. L. în vederea stabilirii identității, acesta a continuat să facă gălăgie devenind agresiv și a solicitat inculpaților D. I. - F. și P. M. - G., sosiți la scurt timp în acel loc, să-i împiedice pe lucrătorii de poliție să îl introducă în autoturismul P..

Inculpații D. I. - F. și P. M. - G. i-au împiedicat pe părțile vătămate I. Ș. D.

Îmbarcat în mașina poliției, inculpatul Ț. C. a refuzat în continuare să se legitimeze, să-și decline identitatea și să se supună recoltării probelor biologice la S. T., sens în care a fost condus la sediul P. Tg. L. pentru identificare. A persistat în această atitudine circa 2 ore, identificarea sa realizându-se abia la momentul sosirii la P. a unei rude a acestuia. Inculpatul a refuzat să semneze procesele verbal întocmite de agentul P. V. și a refuzat să facă declarații olografe.

Prin rechizitoriul nr. 257/P/2007 al P. de pe lângă J. T. emis la (...), inculpatul Ț. C. a fost trimis în judecată pentru infracțiunea prevăzută de art. 87 alin. 5 din O. nr. 195/2002 republicată prin O. nr. 6..

Fiind audiați în calitate de învinuiți, Ț. C., D. I. F. și P. M. G., nu au recunoscut comiterea faptelor în împrejurările descrise mai sus.

În faza de urmărire penală s-au administrat următoarele mijloace de probă: declarațiile părții vătămate și declarațiile martorilor B. R. M., P. I. C., Roman R.

V., P. V. P., H. F., P. G. O.

În faza de judecată, s-au administrat următoarele mijloace de probă: declarația inculpatului Ț. C. (filele 113-114 dosar), declarația inculpatului P. M. G. (filele 165-167 dosar), declarația părții civile I. Ș. D. (filele 115-116), declarația părții vătămate B. L. I. (filele 117-118), declarațiile martorilor B. R. M. (fila 87 dosar), P. I. C. (fila 89 dosar), Roman R. V. (fila 88 dosar), P. V. P. (fila 90 dosar), H. F. (fila 91 dosar), P. G. O. (fila 92 dosar), P. Grigore (fila 119 dosar), Tancu Csaba I. (fila 120 dosar), P. V. (fila 121 dosar), înscrisuri.

În cursul urmăririi penale, partea vătămată I. Ș. D. s-a constituit parte civilă cu suma 20.000 euro reprezentând daune morale.

Prin sentința penală nr. 37/(...), pronunțată de J. T. L. în dosar nr.

(...), s-au dispus următoarele:

1. În baza art. 321 alin. 1 Cod penal, a fost condamnat inculpatul Ț. C., fiul lui M. și M., născut la data de (...) în localitatea S. M., județul S. M., având CNP: 1., cetățean român, studii medii, muncitor în străinătate, necăsătorit, stagiul militar nesatisfăcut, fără antecedente penale, domiciliat în localitatea S. M., str. B-dul T., nr. 9, bl. 6, ap. 35, jud. S. M., la o pedeapsă de 1 (un) an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice.

În baza art. 239 alin. 1 Cod penal, a fost condamnat inculpatul Ț. C., cu datele de mai sus, la o pedeapsă de 1 (un) an și 2 (două) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj (faptă săvârșită asupra părții vătămate I. Ș. D.).

În temeiul art. 33 lit. b și 34 alin. 1 lit. b Cod penal, au fost contopite cele trei pedepse, inculpatul Ț. C. urmând a executa pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 (un) an și 2 (două) luni închisoare .

În temeiul art. 71 alin. 1 Cod penal, i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal.

În temeiul art. 81 Cod penal s-a suspendat condiționat executarea pedepsei pe durata termenului de încercare de 3 ani și 2 luni stabilit în condițiile art. 82 Cod penal.

În temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal, s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare.

În temeiul art. 359 C.pr.pen., i s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal referitoare la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

2. În baza art. 264 alin. 1 Cod penal, a fost condamnat inculpatul P. M. - G., fiul lui V. și V., născut la data de (...) în localitatea Tg. L., județul M., având CNP: 1., cetățean român, studii 12 clase, funcționar public, agent la P. de F. S. M., stagiul militar nesatisfăcut, fără antecedente penale, domiciliat în localitatea S. de Sus, nr. 400, jud. M., la o pedeapsă de 6 (șase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de favorizarea infractorului.

În baza art. 321 alin. 1 Cod penal, a fost condamnat inculpatul P. M. - G., fiul lui V. și V., născut la data de (...) în localitatea Tg. L., județul M., având CNP:

1., cetățean român, studii 12 clase, funcționar public, agent la P. de F. S. M., stagiul militar nesatisfăcut, fără antecedente penale, domiciliat în localitatea S. de Sus, nr. 400, jud. M., la o pedeapsă de 1 (un) an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice.

În baza art. 239 alin. 1 și 2 Cod penal, a fost condamnat inculpatul P. M. - G., cu datele de mai sus, la o pedeapsă de 1 (un) an și 2 (două) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj (faptă săvârșită asupra părții vătămate I. Ș. D.).

În baza art. 239 alin. 1 și 2 Cod penal, a fost condamnat inculpatul P. M. -

G., cu datele de mai sus, la o pedeapsă de 1 (un) an și 2 (două) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj (faptă săvârșită asupra părții vătămate B. L.).

În temeiul art. 33 lit. a și b și 34 alin. 1 lit. b Cod penal, au fost contopite cele trei pedepse, inculpatul P. M. - G. urmând a executa pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 (un) an și 2 (două) luni închisoare .

În temeiul art. 71 alin. 1 Cod penal, i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal.

În temeiul art. 81 Cod penal s-a suspendat condiționat executarea pedepsei pe durata termenului de încercare de 3 ani și 2 luni stabilit în condițiile art. 82 Cod penal.

În temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal, s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare.

În temeiul art. 359 C.pr.pen., i s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C., referitoare la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

3. În baza art. 264 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal, a fost condamnat inculpatul D. I. - F., fiul lui A. și L., născut la data de (...) în localitatea Tg. L., județul M., având CNP: 1., cetățean român, studii 10 clase, conducător auto la P. S. de Sus, căsătorit, un copil minor, stagiul militar satisfăcut, recidivist, domiciliat în localitatea S. de Sus, nr. 420, jud. M., la o pedeapsă de 6 (șase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de favorizarea infractorului.

În baza art. 321 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal, a fost condamnat inculpatul D. I. - F., fiul lui A. și L., născut la data de (...) în localitatea Tg. L., județul M., având CNP: 1., cetățean român, studii 10 clase, conducător auto la P. S. de Sus, căsătorit, un copil minor, stagiul militar satisfăcut, recidivist, domiciliat în localitatea S. de Sus, nr. 420, jud. M., la o pedeapsă de 1 (un) an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice.

În baza art. 239 alin. 1 și 2 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal, a fost condamnat inculpatul D. I. - F., cu datele de mai sus, la o pedeapsă de 1 (un) an și 2 (două) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj (faptă săvârșită asupra părții vătămate I. Ș. D.).

S-a constatat că faptele pentru care inculpatul D. I. - F. este judecat în prezenta cauză sunt concurente cu cea pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 600 lei, prin sentința penală nr.

132/(...) pronunțată în dosar nr. (...) al J. Tg. L..

În temeiul art. 36 alin. 1 și alin. 2, art. 33 lit. a și b și 34 alin. 1 lit. e Cod penal, au fost contopite cele trei pedepse, inculpatul D. I. - F. urmând a executa în regim de detenție pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 (un) an și 2 (două) luni închisoare la care se adaugă amenda penală în cuantum de 600 lei.

În temeiul art. 71 alin. 1 Cod penal, i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal.

I s-au pus în vedere inculpatului prevederile art. 631 Cod penal privitoare la înlocuirea pedepsei amenzii, în caz de neexecutare cu rea credință a acesteia.

S-a constatat că partea vătămată B. L., domiciliat în localitatea C., nr. 239, jud. M., nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În temeiul art. 14 și 346 C.pr.pen., raportat la art. 998 -999 Cod civil, s-a admis în parte acțiunea civilă exercitată de partea civilă I. Ș. - D., domiciliată în localitatea R., nr. 86, județul M., fiind obligați în solidar pe cei trei inculpați la plata către aceasta a sumei de 3.000 lei, cu titlu de despăgubiri civile.

În temeiul art. 191 alin. 2 C.pr.pen., a fost obligat inculpatul Ț. C., la plata sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 191 alin. 2 C.pr.pen., a fost obligat inculpatul P. M. - G., la plata sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 191 alin. 2 C.pr.pen., a fost obligat inculpatul D. I. - F., la plata sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a dispune în acest sens, instanța a reținut următoarele:

În noaptea de 11/(...), inculpatul Ț. C. se deplasa pe DJ 171, dinspre comuna S. de Sus înspre orașul Tg. L., cu autoturismul marca Dacia Logan având nr. de înmatriculare (...). În localitatea S. de Sus, a fost oprit pentru control de către agenții de poliție - părțile vătămate I. Ș. D. și B. L. - care i-au solicitat să prezinte actul de identitate, permisul de conducere și certificatul de înmatriculare al autovehiculului. Întrucât i-a cerut agentului I. Ș. D. explicații cu privire la motivul opririi sale în trafic, inculpatului Ț. C. i s-a adus la cunoștință faptul că există suspiciuni că ar fi consumat băuturi alcoolice.

Inculpatul a refuzat în continuare să prezinte documentele solicitate și a plecat din locul respectiv fără a avea acceptul agenților de poliție. M. condusă de inculpat a fost urmărită de autovehiculul poliției la volanul căruia se afla agentul

I. Ș. D.. La ieșirea din localitatea S. de Jos spre orașul Tg. L., autovehiculul inculpatului a fost oprit din nou. La fața locului a ajuns și o altă mașină a poliției

(solicitată prin ofițerul de serviciu) în care se aflau agenții de poliție P. V., P. G. -

O. și H. F.

Agentul de poliție P. V. i-a solicitat inculpatului Ț. C. să prezinte documentele pentru a i se stabili identitatea, urmând a fi testat cu aparatul alcooltest, însă inculpatul a refuzat categoric și a început să provoace scandal, având o atitudine huliganică față de organele de poliție. La momentul la care i s-a cerut inculpatului Ț. C. să însoțească agenții de poliție la sediul P. orașului T. în vederea stabilirii identității, acesta s-a opus, beneficiind de ajutorul inculpaților D. I. F. și P. M. G., sosiți la scurt timp în acel loc. Aceștia au încercat să îi împiedice pe lucrătorii de poliție să îl introducă pe inculpatul Ț. C. în autoturismul P., i-ai îmbrâncit și i-au tras de haine pe agenții părți vătămate I. Ș.

D. și B. L., proferând la dresa lor amenințări că vor fi dați afară din serviciu. Același gen de amenințări au fost aduse părților vătămate și de către inculpatul Ț. C.

Întrucât inculpatul Ț. C. a început să se manifeste violent și a continuat să refuze deplasarea la sediul poliției, a fost încătușat de agenții P. V., P. G. și H. F.

A. - părți vătămate I. Ș. D. și B. L. i-au ajutat pe colegii lor să îl introducă în autoturismul poliției.

Îmbarcat în mașina poliției, inculpatul Ț. C. a refuzat în continuare să se legitimeze și să se supună recoltării probelor biologice la S. Tg. L., sens în care a fost condus la sediul P. Tg. L. pentru identificare. A persistat în această atitudine circa 2 ore, identificarea sa realizându-se abia la momentul sosirii la P. a unei rude a acestuia.

Starea de fapt menționată și vinovăția inculpaților au fost dovedite cu proba testimonială administrată în faza de urmărire penală și în faza de judecată și cu proba cu înscrisuri.

Astfel, potrivit declarației martorului asistent B. R. M. (fila 87 dosar) care în noaptea de 11/(...) a fost solicitat să participe în această calitate la activitatea desfășurată de un echipaj de poliție în apropiere de localitatea S. de Jos, inculpatul despre care ulterior a aflat că se numește Ț. C. a refuzat să se legitimeze în fața agenților care l-au oprit în trafic, motiv pentru care s-a procedat la încătușarea lui. Inculpații D. și P., sosiți la fața locului, „nu i-au lăsat pe polițiști să-l încătușeze pe inculpatul Ț., „i-au tras de haine";, „l-au tras spre ei pe inculpatul Ț., „le-au spus polițiștilor că ei sunt cei care îi plătesc și nu au ce să le facă";.

De asemenea, martora Roman R. V. (fila 88 dosar) confirmă starea de fapt reținută de instanță în sensul că cei trei inculpați au adresat injurii polițiștilor, că inculpații P. și D. au încercat să împiedice încătușarea inculpatului Ț., îmbrâncindu-i pe agenți și trăgându-i de haine, iar unul dintre ei a încercat chiar să blocheze plecarea mașinii de poliție în care a fost introdus inculpatul Ț., parcând un autoturism perpendicular pe mijlocul drumului. Aceeași martoră a declarat în cursul urmăririi penale că inculpatul Ț. le-a adresat polițiștilor cuvinte și expresii extrem de vulgare, spunându-le că nu au nici o autoritate în fața sa.

Martora P. I. (fila 89 dosar) a arătat că „toți cei trei inculpați i-au înjurat și i-au amenințat"; pe agenți, garantându-le totodată că „de mâine, nu vor mai fi polițiști";. Aceeași martoră a declarat că, în timp ce aștepta împreună cu prietena ei R. în fața sediului poliției, inculpatul P. le-a cerut să spună că au fost sechestrate.

Toate aceste declarații se coroborează cu declarația martorului P. V. (fila 90 dosar), agent în cadrul P. orașului Tg. L., care în noaptea de 11/(...) a fost solicitat prin serviciul de urgență de către colegii săi din comuna S. de S. A. a învederat instanței că încercat să îl determine pe șoferul autovehiculului oprit în trafic - Ț. C. - să se legitimeze, spunându-i că în caz contrar săvârșește o infracțiune, explicându-i ce consecință implică refuzul, însă nu a reușit. În momentul în care o persoană din mulțime i-a spus să nu urmeze agenții de poliție la sediu, inculpatul Ț. C. i-a amenințat că își vor pierde serviciul și că nu știu cu cine au de-a face. Prezenți la fața locului, inculpații P. și D., s-au limitat inițial la injurii adresate polițiștilor, „după care au trecut și la fapte";, prinzându-i de haine și îmbrâncindu-i. Ulterior au încercat să împiedice încătușarea inculpatului Ț. și introducerea sa în mașina poliției care se afla la cca. 3 - 5 m. „. dintre inculpații D. și P. s-a pus în fața mașinii iar celălalt încerca să-i oprească pe polițiști să-l aducă pe inculpatul Ț. spre mașină… Inculpatul Ț. C. a tras și el de hainele polițiștilor și s-a opus încătușării, i-a și înjurat pe toată durata incidentului, însă și mai recalcitranți au fost ceilalți doi inculpați";.

M. H. F. (fila 91 dosar) confirmă intenția agenților de poliție de a conduce la sediu persoana oprită în trafic ce refuza să se legitimeze - inculpatul Ț. C. - și intervenția celorlalți doi inculpați care i-au tras de haine pe polițiști și i-au îmbrâncit, în încercarea de a-și ajuta prietenul. D., personal, nu a auzit injurii, martorul arată că „toți cei trei inculpați i-au strigat agentului de poliție I. că de mâine nu va mai lucra în poliție. Amenințările cu privire la serviciu au fost adresate tuturor agenților de poliție prezenți acolo dar în special agentului I.. Abia la sediul poliției martorul a auzit că persoana oprită în trafic și care a refuzat să se legitimeze este rudă cu primarul din localitatea S. de S.

Din declarația martorului P. G. (fila 92 dosar), agent de poliție, rezultă că acesta și-a desfășurat activitatea timp de 12 ani în localitatea S. de Sus, din care

8 ani a fost șef de post, iar la momentul la care s-a produs incidentul l-a recunoscut pe inculpatul P., fiul primarului din localitate, și pe inculpatul D., verișorul său. Contrar celor declarate în cursul urmăririi penale, acest martor a arătat că, personal, nu a fost tras de haine. R. însă că există posibilitatea ca agentul I. să fi fost tras de haine și îmbrâncit. De asemenea, își amintește într-un final că au existat amenințări în ce privește serviciul iar dacă a afirmat anterior că inculpații au amenințat agenții de la fața locului că vor fi dați afară din P., înseamnă că așa s-a întâmplat. Apreciază totuși că agenții I. și B. aveau de ce să se simtă amenințați având în vedere că și-au chemat colegii în ajutor.

Din declarația dată de către acest martor rezultă în mod vădit intenția de a da incidentului o altă dimensiune și de a minimaliza consecințele faptelor săvârșite de către inculpați. M. și-a amintit cu greu detalii referitoare la incident și a revenit asupra declarațiilor efectuate anterior. În faza de urmărire penală (fila

74 dosar de u.p. ), martorul a relatat cum inculpații P. M. G. și D. I. F. i-au împiedicat pe toți cei 5 polițiști, inclusiv pe partea vătămată I. Ș., să-l introducă în autovehiculul poliției pe inculpatul Ț., trăgându-i de haine și îmbrâncindu-i. Concomitent cu îmbrâncelile, martorul a fost supus și la amenințări din partea inculpatului P. M. D. nu a reținut cu exactitate trivialitățile folosite, cu certitudine au fost exprimate amenințări de genul : „vă vom da afară"; de către inculpații P. M. G. și D. I. F. În mod subit, în faza de judecată, martorul și-a amintit că au existat îmbrânceli doar între agentul P. V. și inculpatul D. și a încercat să justifice implicarea inculpaților ajunși ulterior la fața locului care nu au dorit altceva decât să își ajute prietenul. Tot în faza de judecată, martorul a încercat să justifice modul în care părțile vătămate au perceput amenințarea invocând faptul că aceștia „erau tineri în P.";. Cu toate acestea, instanța va reține din declarația analizată doar elementele care se coroborează cu celelalte mijloace de probă enunțate.

Asupra declarațiilor date în faza de urmărire penală (fila 33 dosar de u.p.) a revenit și partea vătămată B. L. I., agent în cadrul Secției 7 Rurale S. de S. D. inițial a susținut că, în momentul în care s-a procedat la încătușarea inculpatului Ț. C., ceilalți doi inculpați au început să-i tragă pe toți polițiștii de haine, împiedicându-i să-și desfășoare activitatea, le-au adresat injurii extrem de vulgare și i-au amenințat că vor fi dați afară din poliție, în faza de judecată (filele

117-118), partea vătămată s-a arătat nedumerită de faptul că a fost citată în proces în această calitate și a învederat instanței că, personal, nu a fost înjurată.

R. că unele persoane au adresat injurii însă nu le poate identifica. Aceeași parte vătămată, contrar celor declarate anterior, arată că inculpații P. și D. trăgeau doar de inculpatul Ț., fiind totuși posibil ca în învălmășeala creată să fi tras de alți colegi. De asemenea, a învederat instanței în mod explicit că nu i-a fost teamă de amenințările inculpaților pentru că nu avea de ce să-i fie teamă.

Legiuitorul a incriminat ultrajul în formă simplă în cuprinsul art. 239 alin.

1 Cod penal, definindu-l ca fiind „. săvârșită nemijlocit sau prin mijloace de comunicare directă contra unui funcționar public care îndeplinește o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, aflat în exercițiul funcțiunii ori pentru fapte îndeplinite în exercițiul funcțiunii";. Amenințarea este suficient să fi fost obiectiv credibilă și serioasă, susceptibilă de a alarma victima, de a-i produce o temere serioasă. I nfracțiunea subzistă chiar dac ă subiectiv, victima nu a fost alarmată,

nu a avut un sentiment de teamă. „Lovirea sau orice acte de violență, săvârșite împotriva unui funcționar public care îndeplinește o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, aflat în exercițiul funcțiunii ori pentru fapte îndeplinite în exercițiul funcțiunii"; reprezintă o formă agravată a infracțiunii de ultraj prevăzută de alin. 2 al aceluiași articol.

Potrivit art. 264 alin. 1 Cod penal constituie infracțiunea de favorizarea infractorului „ajutorul dat unui infractor fără o înțelegere stabilită înainte sau în timpul săvârșirii infracțiunii, pentru a îngreuia sau zădărnici urmărirea penală, judecata sau executarea pedepsei ori pentru a asigura infractorului folosul sau produsul infracțiunii";.

Cu referire la subzistența infracțiunii prevăzute de art. 264 Cod penal, în practica judiciară s-a decis că „pentru reținerea infracțiunii este indiferent dacă în momentul prestării ajutorului, se începuse sau nu urmărirea penală, fiind suficient, pentru realizarea elementelor constitutive ale acestei infracțiuni, ca prin activitatea sa, cu rea credință, inculpatul să fi ajutat un infractor, chiar înainte de a se începe urmărirea penală"; (T.S. secț. pen. Dec 3304/1973, în RRD

4/1974, pag. 147).

Potrivit art. 321 Cod penal constituie infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice „fapta persoanei care, în public, săvârșește acte sau gesturi, proferează cuvinte ori expresii, sau se dedă la orice alte manifestări prin care se aduce atingere bunelor moravuri sau se produce scandal public ori se tulbură, în alt mod, liniștea și ordinea publică"; iar potrivit art. 152 lit. a Cod penal, fapta se consideră săvârșită "în public" atunci când a fost comisă

„într-un loc care prin natura sau destinația lui este totdeauna accesibil publicului, chiar dacă nu este prezentă nici o persoană";.

Raportat la starea de fapt reținută și la toate probele administrate, instanța a constatat că în drept, faptele inculpatului Ț. C. care, în noaptea de 11/(...) în public și în prezența mai multor persoane a avut o atitudine huliganică față de organele de poliție și a proferat la adresa părților vătămate amenințări că vor fi date afară din P., îndemnându-i pe inculpații D. I. - F. și P. M. - G. să împiedice pe lucrătorii de poliție să îl conducă la sediu, realizează elementele constitutive ale infracțiunilor de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice și ultraj (două fapte), prevăzute de art. 321 alin. 1 Cod penal, art. 239 alin. 1 Cod penal și art. 239 alin. 1 Cod penal.

Potrivit art. 345 alin. 2 Cod procedură penală, condamnarea se pronunță dacă fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de către inculpat. În prezenta cauză, instanța a constatat întrunite aceste condiții, astfel că, în baza art. 321 alin. 1 Cod penal, a fost condamnat inculpatul Ț. C., la o pedeapsă de 1 (un) an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, în baza art. 239 alin. 1 Cod penal, a fost condamnat inculpatul Ț. C. la o pedeapsă de 1 (un) an și 2 (două) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj (faptă săvârșită asupra părții vătămate I. Ș. D.) iar în baza art. 239 alin. 1 Cod penal, a fost condamnat inculpatul Ț. C., cu datele de mai sus, la o pedeapsă de 1 (un) an și 2 (două) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj (faptă săvârșită asupra părții vătămate B. L.).

În temeiul art. 33 lit. b și 34 alin. 1 lit. b Cod penal, au fost contopite cele trei pedepse, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea, aceea de 1

(un) an și 2 (două) luni închisoare.

În ceea ce privește pedepsele accesorii, având în vedere jurisprudența Curții

Europene a Drepturilor Omului (cauza Hirst c. Marii Britanii, hotărârea din 30 martie 2004) și decizia nr. 74/2007 de admitere a recursului în interesul legii, instanța nu a aplicat în mod automat, ope legis, pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 lit. a teza I Cod penal ci va analiza în ce măsură, în prezenta cauză, acesta se impune față de natura și gravitatea infracțiunii săvârșite sau comportamentul inculpatului.

În acest sens, s-a apreciat că, față de natura și circumstanțele reale de săvârșire a faptei, dreptul de a alege al inculpatului nu ar trebui să fie afectat, astfel încât aplicarea acestei pedepse accesorii nu se impune, în schimb va face aplicarea dispozițiilor art. 71 Cod penal raportat la art. 64 lit. a teza a II - a și lit. b Cod penal, pe durata executării pedepsei.

Având în vedere că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea ei în regim de detenție și fiind întrunite condițiile prevăzute de art. 81 Cod penal, a suspendat condiționat, pe un termen de încercare de 3 ani și 2 luni stabilit în condițiile art.82 Cod penal.

În temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal, instanța a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare.

Raportat la starea de fapt reținută și la toate probele administrate, instanța a constatat că în drept, faptele inculpatului P. M. G. care în noaptea de 11/(...) în public și în prezența mai multor persoane a bruscat partea vătămată B. L. și partea civilă I. Ș. D., împiedicându-i astfel pe aceștia și pe cei trei colegi ai lor să îl introducă în autoturismul poliției pe inculpatul Ț. C. cercetat pentru comiterea unei infracțiuni rutiere, realizează elementele constitutive ale infracțiunilor de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, ultraj (două fapte) și favorizarea infractorului, prevăzute de art. 239 alin. 1 și 2 Cod penal, art. 239 alin. 1 și 2 Cod penal, art. 321 alin. 1 Cod penal și art. 264 Cod penal, toate cu aplicarea art. 33 lit. a și b Cod penal.

239 alin. 1 și 2 Cod penal, a fost condamnat inculpatul P. M. - G., la o pedeapsă de 1 (un) an și 2 (două) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj (faptă săvârșită asupra părții vătămate I. Ș. D.), iar în baza art. 239 alin. 1 și 2

Cod penal, a fost condamnat inculpatul P. M. - G., la o pedeapsă de 1 (un) an și 2 (două) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj (faptă săvârșită asupra părții vătămate B. L.).

În temeiul art. 33 lit. a și b și 34 alin. 1 lit. b Cod penal, instanța a contopit cele patru pedepse, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 (un) an și 2 (două) luni închisoare.

În ceea ce privește pedepsele accesorii, având în vedere jurisprudența Curții

Europene a Drepturilor Omului (cauza Hirst c. Marii Britanii, hotărârea din 30 martie 2004) și decizia nr. 74/2007 de admitere a recursului în interesul legii, instanța nu a aplicat în mod automat, ope legis, pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 lit. a teza I Cod penal ci a analizat în ce măsură, în prezenta cauză, acesta se impune față de natura și gravitatea infracțiunii săvârșite sau comportamentul inculpatului.

În temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal, instanța a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare.

Raportat la starea de fapt reținută și la toate probele administrate, instanța a constatat că în drept, faptele inculpatului D. I. F. care în noaptea de 11/(...) în public și în prezența mai multor persoane a bruscat partea vătămată B. L. și partea civilă I. Ș. D., împiedicându-i astfel pe aceștia și pe cei trei colegi ai lor să îl introducă în autoturismul poliției pe inculpatul Ț. C. cercetat pentru comiterea unei infracțiuni rutiere, realizează elementele constitutive ale infracțiunilor de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, ultraj (două fapte) și favorizarea infractorului, prevăzute de art. 239 alin. 1 și 2 Cod penal, art. 239 alin. 1 și 2 Cod penal, art. 321 alin. 1 Cod penal și art. 264 Cod penal, toate cu aplicarea art. 33 lit. a și b Cod penal.

Față de inculpatul D. I. F. sunt aplicabile și prevederile art. 37 lit. b Cod penal, privind recidiva postexecutorie, întrucât a săvârșit din nou o infracțiune, cu intenție, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mari de un an, după considerarea ca executată a pedepsei de 5 ani închisoare aplicată prin sentința T. penal de primă instanță V. 20 CNR 6602/1999 VR 4228/1999, recunoscută în baza art. 519-521 Cod procedură penală prin sentința penală nr.

1174/(...) pronunțată în dosarul nr. 3709/2000 al J. Baia M., și înainte de împlinirea termenului de reabilitare prevăzut de articolul 135 alin. 1 litera „a";

Cod penal.

Potrivit art. 345 alin. 2 Cod procedură penală, condamnarea se pronunță dacă fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de către inculpat. În prezenta cauză, instanța a constatat întrunite aceste condiții, astfel că, în baza art. 264 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal, a fost condamnat inculpatul D. I. F., la o pedeapsă de 6 (șase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de favorizarea infractorului, în baza art. 321 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal, a fost condamnat inculpatul D. I. - F. la o pedeapsă de 1 (un) an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, în baza art. 239 alin. 1 și

2 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal, a fost condamnat inculpatul D. I. - F., la o pedeapsă de 1 (un) an și 2 (două) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj (faptă săvârșită asupra părții vătămate I. Ș. D.) iar în baza art. 239 alin. 1 și 2 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal, a fost condamnat inculpatul D. I. - F., la o pedeapsă de 1 (un) an și 2 (două) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj (faptă săvârșită asupra părții vătămate B. L.).

Totodată, instanța a constatat că faptele pentru care inculpatul D. I. - F. este judecat în prezenta cauză sunt concurente cu cea pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 600 lei, prin sentința penală nr. 132/(...) pronunțată în dosar nr. (...) al J. Tg. L., motiv pentru care, în temeiul art. 36 alin. 1 și alin. 2, art. 33 lit. a și b și 34 alin. 1 lit. e Cod penal, a contopit pedepsele, inculpatul D. I. - F. urmând a executa în regim de detenție pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 (un) an și 2 (două) luni închisoare la care se adaugă amenda penală în cuantum de 600 lei.

În ceea ce privește pedepsele accesorii, având în vedere jurisprudența Curții

Europene a Drepturilor Omului (cauza Hirst c. Marii Britanii, hotărârea din 30 martie 2004) și decizia nr. 74/2007 de admitere a recursului în interesul legii, instanța nu a aplicat în mod automat, ope legis, pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 lit. a teza I Cod penal ci a analizat în ce măsură, în prezenta cauză, acesta se impune față de natura și gravitatea infracțiunii săvârșite sau comportamentul inculpatului.

În acest sens, s-a apreciat că, față de natura și circumstanțele reale de săvârșire a faptei, dreptul de a alege al inculpatului nu ar trebui să fie afectat, astfel încât aplicarea acestei pedepse accesorii nu se impune, în schimb a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 Cod penal raportat la art. 64 lit. a teza a II - a și lit. b Cod penal, pe durata executării pedepsei.

De asemenea, i s-au pus în vedere inculpatului prevederile art. 631 Cod penal privitoare la înlocuirea pedepsei amenzii, în caz de neexecutare cu rea credință a acesteia.

S-a constatat că partea vătămată B. L., domiciliat în localitatea C., nr. 239, jud. M., nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Sub aspectul laturii civile, instanța a reținut că, în cauză, partea vătămată

I. Ș. D. s-a constituit parte civilă cu suma de suma 20.000 euro reprezentând daune morale. De asemenea, a reținut că în ce privește acordarea daunelor morale nu există criterii obiective de calcul, existând o marjă de subiectivism așa cum s-a stabilit în practică și doctrină. Acordarea acestor daune trebuie să ducă la acoperirea prejudiciului moral suferit, dar nu este permis ca prin acordarea acestor daune să se ajungă la îmbogățirea fără justă cauză a celui ce solicită despăgubirile.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 14 și 346 C.pr.pen., raportat la art. 998 - 999 din Codul civil de la 1864, s-a admis în parte acțiunea civilă exercitată de partea civilă I. Ș. - D., domiciliată în localitatea R., nr. 86, județul M., fiind obligați în solidar pe cei trei inculpați la plata către aceasta a sumei de

3.000 lei, cu titlu de despăgubiri civile.

În temeiul art. 191 alin. 2 C.pr.pen., a fost obligat inculpatul Ț. C., la plata sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 191 alin. 2 C.pr.pen., a fost obligat inculpatul P. M. - G., la plata sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 191 alin. 2 C.pr.pen., a fost obligat inculpatul D. I. - F., la plata sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, în termen legal, inculpații Ț. C., D. I. F. și P. M. G., prin apărătorii lor.

Apărătorul inculpatului P. M. G. a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună în principal, casarea hotărârii atacate cu dispunerea trimiterii cauzei la procuror în vederea refacerii urmăririi penale, cu admiterea recursului, casarea în întregime a hotărâri instanței de fond cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare primei instanțe, iar în subsidiar, a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, achitarea inculpatului pentru comiterea infracțiunilor de ultraj, favorizarea infractorului și ultraj contra bunelor moravuri, pentru temeiurile de achitare detaliate în scris.

În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că, întreaga urmărire penală are o temelie fără nici un suport legal. În mod corect ar fi trebuit să respecte indicațiile imperative ale instanței de recurs și să dispună redeschiderea urmăririi penale, nu să înceapă o nouă urmărire penală. Consideră că de la rezoluțiile de începere a urmăririi penale din datele de 9 februarie 2010 și respectiv 19 februarie 2010, urmărirea penală din prezentul dosar este lovită de nulitate, motiv pentru care aceasta trebuie refăcută. Nulitatea invocată se încadrează în prevederile art. 197 alin 2 Cod procedură penală referitoare la sesizarea instanței și are caracter absolut.

Prin recursul său, inculpatul D. I. F., prin apărătorul său, a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună, în principal, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe. În subsidiar, solicită în baza art. 385 pct. 2 lit. b C.pr.pen., în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d C.pr.pen., achitarea pentru săvârșirea infracțiunilor de ultraj și ultraj contra bunelor moravuri, iar în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b raportat la art. 10 lit. i1 încetarea procesului penal pentru favorizarea infractorului.

În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că, hotărârea primei instanțe este nelegală motivat de faptul că aceasta a reținut starea de recidivă prevăzută de art. 37 lit. b Cod penal, când în cauză trebuia să se aplice art. 37 alin 3, conform căruia „se poate ține seama și de hotărârea de condamnare pronunțată în străinătate";. Surprinzătoare este soluția de condamnare pronunțată de prima instanță având în vedere rechizitoriul întocmit într-un mod părtinitor și care nu are ca scop aflarea adevărului și reținerea corectă a stării de fapt, ci întocmirea lui de o asemenea manieră care să conducă la condamnarea inculpaților. N. instanța de fond și nici parchetul nu au avut în vedere intenția inculpatului pe care îl asistă, respectiv dacă a avut sau nu intenția de a lovi sau amenința agenții de poliție, dacă s-a adus vreo atingere normelor ocrotite de art. 321 Cod penal și care a fost intenția acestuia în acele împrejurări.

Inculpatul nu se face vinovat de săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa, considerându-se totodată că rechizitoriul a fost întocmit în mod nelegal, părtinitor, nereținând toate împrejurările de fapt și de drept, efectuându-se de către un procuror care nu avea delegația dată pentru a cerceta inculpații. În cauză, nu s-au respectat principiile prevăzute de art. 202 Cod penal, în sensul de a se afla adevărul și a se lămuri cauza sub toate aspectele în vederea justei soluționări a acesteia.

Prin propriul recurs, inculpatul Ț. C. a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună achitarea inculpatului, motivat de faptul că inculpatul nu a săvârșit infracțiunea care a fost reținută în sarcina sa. În cauză, hotărârea atacată este nelegală și nesusținută de probe certe, concrete.

Recursurile declarate în cauză sunt nefondate pentru următoarele considerente:

Pe baza probelor administrate în cauză s-a reținut că prin rechizitoriul nr.

303/P/(...) al P. de pe lângă Tribunalul Maramureș, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului Ț. C., pentru săvârșirea infracțiunilor de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice și ultraj (două fapte), prevăzute de art. 321 alin. 1 C. și art. 239 alin. 1 C., a inculpatului D. I. F., pentru săvârșirea infracțiunilor de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, ultraj (două fapte) și favorizarea infractorului prevăzute de art. 239 alin. 1 și 2 C., art. 321 alin. 1 C. și art. 264 C.

și a inculpatului P. M. G., pentru săvârșirea infracțiunilor de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, ultraj (două fapte) și favorizarea infractorului, prevăzută de art. 239 alin. 1 și 2, art. 321 alin. 1 C. și art. 264 C.

Sub aspectul stării de fapt s-a reținut că în noaptea de 11/(...), inculpatul

Ț. C. a consumat băuturi alcoolice în localul Diesel din comuna S. de Sus, apoi a urcat la volanul autoturismului Dacia Logan, înmatriculat sub nr. (...), pe care l-a condus pe D. 171.

A. condus de inculpat a fost oprit pentru control de agenții de poliție I. Ș.

D. și B. L., însă inculpatul Ț. C. a refuzat să prezinte actele, solicitând explicații cu privire la motivul opririi sale în trafic, apoi a plecat cu autoturismul fără acceptul agenților de poliție. A. a fost urmărit în trafic și oprit din nou la ieșirea din localitatea S. de Jos spre T. L., iar la fața locului a ajuns și o altă mașină a poliției în care se aflau agenții de poliție P. V., P. G. și H. F.

La solicitarea agentului de poliție P. V. de a prezenta actele, inculpatul Ț. C. a refuzat categoric, a început să facă gălăgie, manifestând o atitudine huliganică față de organele de poliție și a solicitat sprijinul inculpaților D. I. F. și P. M. G., care au sosit la scurt timp la fața locului, pentru a împiedica organele de poliție să îl introducă în autoturismul de poliție.

Întrucât inculpatul Ț. C. a început să se manifeste violent, a fost încătușat și introdus în autoturismul P., inculpații D. I. F. și P. M. încercând să le împiedice pe părțile vătămate I. Ș. D. și B. L., trăgându-i de haine pe polițiști și proferând amenințări la adresa acestora.

Îmbarcat în mașina P., inculpatul Ț. C. a refuzat în continuare să se legitimeze, să își decline identitatea și să se supună probelor biologice, fiind condus la sediul P. T. L. pentru identificare.

Starea de fapt reținută în cauză a rezultat din probele testimoniale ce au fost administrate, respectiv, din depozițiile părților vătămate și a martorilor B. R. M., Roman R. V., P. I., P. V., H. F. și P. G.

În cauză, în mod corect a fost reținută vinovăția inculpatului Ț. C., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de ultraj prevăzute de art. 239 alin. 1 C., infracțiuni săvârșite asupra părților vătămate I. Ș. D. și B. L., respectiv ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prevăzute de art.

321 alin. 1 C., astfel că solicitarea acestui inculpat de a se dispune achitarea sa întrucât la dosarul cauzei nu există suficiente dovezi pentru reținerea vinovăției, este neîntemeiată.

În ceea ce privește motivele de recurs formulate de inculpatul D. I. F., care a solicitat achitarea sa fundamentată pe dispozițiile art. 10 lit. a C.pr.pen., pentru infracțiunile prevăzute de art. 239 alin. 1 și 2, respectiv art. 321 alin. 1 C., respectiv încetarea procesului penal potrivit art. 10 lit. i1 C.pr.pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 264 C., instanța reține următoarele:

Probele administrate în cauză au dovedit fără putință de dubiu vinovăția inculpatului, sub aspectul comiterii infracțiunilor prevăzute de art. 321 alin. 1 C., art. 239 alin. 1 și 2 C., respectiv art. 264 alin. 1 C.

Solicitarea inculpatului de a fi aplicate prevederile art. 10 lit. i1 C.pr.pen., ca urmare a reținerii dispozițiilor art. 264 alin. 3 C., este neîntemeiată. Astfel, dispozițiile art. 264 alin. 3 C. prevăd că favorizarea săvârșită de soți sau de o rudă apropiată nu se pedepsește.

În ceea ce privește noțiunea de „. apropiate";, prevăzută de art. 149 C., prin

„. apropiate"; se înțeleg ascendenții și descendenții, frații și surorile, copiii acestora, precum și persoanele devenite prin adopție astfel de rude. Ori existența unui grad de rudenie între inculpați, nu este de natură să atragă aplicarea dispozițiilor art. 149 C., între inculpați neexistând relații de rudenie care să atragă incidența dispozițiilor art. 264 alin. 3 C.

În ceea ce privește aspectele de nelegalitate invocate de inculpatul D. I. F., instanța reține că în cauză în mod corect s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 37 lit. b C., rap. la condamnarea inculpatului, prin sentința penală nr. 4228/1999 a

T. Penal de P. I. V., sentință ce a fost recunoscută prin sentința penală nr.

1174/2000 a J. Baia M..

Celelalte aspecte de nelegalitate invocate de inculpat, respectiv hotărârile de condamnare de care instanța de fond nu a ținut seama, nu pot atrage după sine, astfel cum a susținut inculpatul, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât în lipsa unei căi de atac promovate de P., acestea aspecte nu pot fi avute în vedere de instanță nici chiar în ipoteza unei casări cu trimitere întrucât hotărârea atacată se casează în întregime, dar limitată fiind de dispozițiile art. 3856 respectiv, art. 3857 C.pr.pen.

În ceea ce privește criticile formulate de inculpatul P. M. G., care a solicitat, în principal, trimiterea cauzei la procuror în vederea refacerii urmăririi penale, iar în subsidiar, trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe ori achitarea inculpatului pentru infracțiunile reținute în sarcină, instanța reține că și aceste critici sunt neîntemeiate.

Astfel, este de reținut că în cauză prin decizia penală nr. 403/(...) a fost admis recursul declarat de petentul C. N. al P. iar cauza a fost trimisă la P. de pe lângă Tribunalul Maramureș pentru redeschiderea urmăririi penale pentru infracțiunea de ultraj față de inculpații pașca M. G. și D. I. S-a susținut că, deși încadrarea juridică inițială era cea prevăzută. de art11 pct. 4 din Legea 61/1991, după trimiterea cauzei la parchet nu s-a procedat la o schimbare a încadrării juridice a faptei ci s-a dispus reînceperea urmăririi penale față de P. M. G. pentru comiterea infracțiunilor de ultraj, ultraj contra bunelor moravuri și favorizarea infractorului . S-a invocat astfel împrejurarea că parchetul nu s-a conformat dispozițiilor instanței de a continua cercetările sub aspectul comiterii infracțiunii de ultraj întreaga urmărire penală fiind astfel lovită de nulitate.

E. evident că, în procedura reglementată de dispozițiile art. 2781 C.p.p. ca urmare a admiterii plângerii, a desființării rezoluției ori ordonanței și a trimiterii cauzei în vederea redeschiderii ori începerii urmăririi penale , organul de urmărire penală este obligat să se conformeze dispozițiilor instanței. Aceasta nu poate insă restrânge dreptul procurorului de a efectua acte de urmărire complete în cauză astfel că solicitarea formulată în cauză de a se constata nulitatea actelor de urmărire penală nu poate fi primită.

În cauză, nu poate fi reținută nici critica ce vizează insuficienta motivare a instanței de fond, întrucât instanța a analizat în întregime ansamblul probelor ce au fost administrate în cauză, soluția pronunțată fiind motivată și fundamentată în fapt și în drept.

Sub aspectul soluției subsidiare de achitare a inculpatului, pentru comiterea infracțiunilor ce i-au fost reținute în sarcină, probele administrate în cauză au confirmat fără putință de tăgadă vinovăția inculpatului sub aspectul comiterii infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată.

Inculpatul a susținut că în ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art.

264 C., singura infracțiune posibilă față de care s-ar putea reține o posibilă favorizare, ar fi fost infracțiunea prevăzută de art. 87 alin. 5 din O. nr. 195/2002.

Practica judiciară a statuat în mod constant că pentru reținerea infracțiunii prevăzute de art. 264 C. este indiferent dacă în momentul prestării ajutorului se începuse sau nu urmărirea penală, fiind suficient ca prin activitatea sa cu rea- credință inculpatul să fi ajutat un infractor chiar înainte de a se începe urmărirea penală.

Sub acest aspect este irelevant că inculpatul Ț. C. a fost achitat pentru comiterea infracțiunilor de refuz de recoltare a probelor biologice și conducere a unui autovehicul având permisul de conducere suspendat.

De asemenea, practica judiciară a statuat că faptele favorizatorului constituie infracțiune dacă sunt îndeplinite condițiile legale în raport cu situația personală a acestuia iar nu cu aceea a autorului.

Neîntemeiată este și critica ce vizează subzistența cauzei de nepedepsire prevăzută. de art. 264 alin. 3 C.p.p, dispozițiile legale menționate nefiind incidente în cauză.

În ceea ce privește infracțiunea de ultraj prevăzută. de art. 239 alin. 1,2

C.p. reținută în sarcina inculpatului P.( 2 fapte), de asemenea, pe baza probelor administrate a fost reținută corect vinovăția inculpatului . Susținerea potrivit căreia în speță suntem în prezența unei depășiri a cadrului legal de exercitare a atribuțiilor de serviciu a polițiștilor, dincolo de faptul că excede cadrul procesual instanța nefiind investită cu verificarea corectei îndepliniri a atribuțiilor de serviciu de către părțile vătămate, este neavenită. Împrejurarea că inculpatul Ț.

C. a refuzat să se supună controlului efectuat de către organele de poliție și mai mult, a plecat fără a avea acceptul agenților de poliție a determinat urmărirea și apoi imobilizarea acestuia, existând cel puțin în acel moment atât indiciile comiterii unei fapte prevăzute de legea penală dar și un comportament față de organele abilitatea cu menținerea ordinii de natură să justifice intervenția acestora. Faptul că inculpatul Ț. a fost ulterior achitat pentru infracțiunile pretins comise și că a beneficiat de despăgubiri nu poate conduce la concluzia că faptele de ultraj comise de acesta nu există.

De asemenea, probele testimoniale administrate în cauză confirmă existența actelor de amenințare și violențe( unele în forma îmbrâncelilor și a a tragerilor de haine astfel cum se susține ), acte ce fac parte din latura obiectivă a faptei incriminate de dispozițiile art. 239 alin. 1,2 C.p.

În cauză subzistă de asemenea, astfel cum în mod corect s-a reținut de către instanța de fond și infracțiunea prevăzută. de art. 321 alin. 1 C.p.

Pentru toate aceste considerente, Curtea apreciază că soluția pronunțată în cauză de instanța de fond este legală și temeinică sub toate aspectele, astfel că, având în vedere prevederile art. 38515 pct. 1 lit. b C.pr.pen., recursul declarat de inculpați va fi respins ca nefondat.

În temeiul art. 189 și art. 192 alin. 2 C.pr.pen., se va stabili onorariu avocațial și vor fi obligați inculpații la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în recurs.

PENTRU ACE. MOTIVE ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații D. I. F., P. M. G.,

Ț. C., împotriva sentinței penale nr. 37 din 3 mai 2012 a J. T. L.

Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 75 lei ce se va avansa din fondul M.ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, av. S. si S. si 300 lei pentru av. Torok P..

Obligă pe recurenți să plătească în favoarea statului suma de câte 600 lei cheltuieli judiciare, din care câte 75 lei reprezentând onorar avocațial, pentru inc. P. și D. si 300 lei pentru inc. Ț.

Definitivă.

Dată și pronunțată în ședință publică, azi, 11 octombrie 2012.

PREȘEDINTE		JUDECĂTORI	GREFIER	V.
G. D. P.	M. B.	M. N.

Red.MB/dact.MS

2 ex./(...) Jud.fond: C.B.

← Decizia penală nr. 1680/2012, Curtea de Apel Cluj		Decizia penală nr. 317/2012, Curtea de Apel Cluj →

Decizia penală nr. 1396/2012, Curtea de Apel Cluj

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 1396/2012, Curtea de Apel Cluj