Decizia penală nr. 243/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA P.Ă ȘI DE MINORI Dosar nr. (...)
D. P.Ă Nr. 243/R/2012
Ședința publică din data de 14 februarie 2012
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : L. H., judecător JUDECĂTORI : D. P.
: M. R. GREFIER : M. V.-G.
M. public, Parchetul de pe lângă Curtea de A. C.- reprezentat prin procuror S. D.
S-a luat în examinare recursul declarat de revizuienta H. I. împotriva sentinței penale nr. 29/CC din 6 decembrie 211 a J. C. N., având ca obiect cerere de revizuire a sentinței penale nr.240 din (...) a T.ui M. C..
La apelul nominal se constată lipsa revizuientei H. I. Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța, din oficiu, invocă excepția inadmisibilității recursului formulat de revizuienta H. I.
Reprezentantul M.ui P. solicită respingerea recursului declarat de revizuientă ca inadmisibil și obligarea acesteia la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
C U R T E A
Prin sentința penală nr. 29/CC din 6 decembrie 211 a J. C.-N., în temeiul art.
393 și urm. C. rap. la art. 403 al. 3 C., s-a respins ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire a sentinței penale nr. 240 din (...) a T.ui M. C. pronunțată în dosarul penal nr. 29/1960 formulată de către petenta H. I. cu domiciliul procesual ales în D., Aleea M., bl. D, sc. B, ap. 20, jud. Hunedoara la cab av. O. F.
S-a disjuns cererea de revizuire întemeiată pe disp. L. 2. și s-a dispus formarea unui nou dosar penal pe rolul aceluiași complet de judecată.
În baza ar. 192 al. 2 din C.p.p. a fost obligată rezizuienta să achite suma de 50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată avansate de stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin referatul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca înregistrat la data de 31 august 2011 s-a arătat că revizuienta H. I. a solicitat retractarea sentinței penale nr. 240 din (...) a T.ui M. C. , pronunțată în dosarul penal nr. 29/1960.
Parchetul a arătat că prin cererea de revizuire formulată petenta H. I. a solicitat promovarea căii extraordinare de atac a revizuirii sentinței nr. 240 din (...) a T.ui M. C. în temeiul art.394 alin.1 lit.a C.p.p. pentru motivând că sub aspectul laturii obiective nu au fost întrunite elementele constitutive ale infracțiunii deoarece nu s-a dovedit distribuirea publicațiilor interzise , legea penală de la acea vreme incriminând distribuirea și nu păstrarea acestor publicații.
În drept a fost invocat art.394 lit.a C.p.p
Prin Sentința penală nr. 240/(...) T. M. C. l-a condamnat pe inculpatul D. C., tatăl petentei, în prezent decedat, la 5 (cinci) ani închisoare corecțională si confiscarea totală a averii personale pentru delictul de răspândire de publicațiuni interzise prevăzut și pedepsit de art. 325 al. III lit. c C.p. și art 23 pct. 6 C.p prin schimbare de calificare din delictul de uneltire contra ordinii sociale prev. de art. 209 pct. 2 lit. a C.p.
De asemenea inculpatul a fost obligat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Sentința penală a rămas definitivă prin decizia nr. 694 din (...) prin care s-a respins recursul formulat de către inculpat.
Prin decretul nr. 5 din 3 ianuarie 1963 a fost grațiat restul de pedeapsă ce o mai avea de executat condamnatul .
În fapt, instanța a reținut că inculpatul în perioada anilor 1921-1926 a fost agent al siguranței burghezo- moșierești , ulterior incadrându-se în în organizația legionară în cadrul căreia a desfășurat o vastă activitate ținând conferințe antisemite , publicând în calitate de corespondent la ziarele legionare " Apărarea națională"; și "Pământul strămoșesc"; mai multe articole legionare. Ulterior , în anul 1941 , inculpatul a tipărit colecția unor conferințe a căror autor era , pe care ulterior le-a difuzat în randul soldaților și elevilor de școală . Pentru această activitate , în anul 1954, a fost condamnat la 3 ani temniță grea, fapta fiind calificată crimă de război. A. în vedere cele menționate mai sus instanța a reținut că pedeapsa executată nu a avut nici o înrâurire asupra sa în sensul reeducării , inculpatul păstrând la domiciliul său mai multe publicații interzise , un număr de 8 broțuri intitulate " valoarea vieții omenești"; , o fotografie a conducătorului legionar C.Z. Codreanu, o fotografie unde inculpatul apare alături de legionari fruntași : G. Boza, N. Totu și alții, preum și unele manuscrise.
Calea extraordinară de atac a revizuirii se promovează în condiții procedurale mult mai stricte decât căile ordinare de atac, tocmai în considerarea caracterului aparte indus de legiuitor pentru această instituție juridică, datorată aspectului că prin aceasta se tinde la înlăturarea autorității de lucru judecat pentru o hotărâre penală definitivă și care își produce efectele. Este evidentă intenția legiuitorului de a nu permite reformarea unor hotărâri care sunt în puterea lucrului judecat, decât în situațiile excepționale în care se remarcă erori de judecată care nu au putut fi înlăturate pe căile apelului sau recursului. Orice altă interpretare a revizuirii, în afara celei restrictive, este eronată, pentru că în caz contrar s-ar deschide calea desființării oricărei sentințe definitive, ceea ce ar contraveni însuși scopului procesului penal.
În mod frecvent însă în practica judiciară, se remarcă că se încearcă asimilarea revizuirii cu o cale ordinară de atac, invocându-se de multe ori motive de nelegalitate sau de netemeinicie ale sentinței, care nu au relevanță decât pentru căile ordinare de atac. P. art. 394 lit. a-e C.p.p. impun promovarea revizuirii doar pentru unul sau mai multe dintre cazurile expuse limitativ în textul legal, dispozițiile procedural penale fiind de strictă interpretare. De asemenea, prin pronunțarea unei noi sentințe prin revizuire trebuie să se tindă la pronunțarea unei hotărâri de achitare sau de încetare a procesului penal, adică la pronunțarea unei soluții diametral opuse față de cea a instanței de fond.
Analizând cererea de revizuire în raport cu motivul prev. de art. 394 lit.a) C.p.p. invocat de revizuientă s-a constatat că aceasta este inadmisibilă arătându-se cu privire la prima condiție a acestui caz de revizuire invocat, în literatura de specialitate că, prin expresia de fapte sau împrejurări noi nu trebuie să se înțeleagă ,,probe sau elemente de fapt,, în sensul art.63 C.p.p., ci situații de fapt, stări de fapt, în raport de care faptele reținute prin hotărîrea definitivă nu corespund adevărului. Raportat la acest aspect, este inadmisibil ca pe calea revizuirii să se obțină o prelungire a probațiunii, pentru fapte deja cunoscute și verificate de instanța care a soluționat cauza și care să conducă în final la achitarea condamnatului. În plus, se cere ca aceste fapte și împrejurări invocate în revizuire să fie noi, respectiv să nu fi fost cunoscute de către instanța care a pronunțat hotărîrea definitivă.
În ceea ce privește criticile invocate de către revizuientă s-a constatat că aceasta prin cererea formulată, susține că din motivarea hotărârii pronunțate de către T. M. C. , reiese faptul că la domiciliul condamantului a fost găsit, în urma unei percheziții efectuate de organele de anchetă, volumul intitulat « Valoarea vieții omenești « , ce de fapt reprezenta teza filosofică a tatălui său, teză ce a fost publicată anterior celui de-al doilea război mondial și care a făcut obiect de studiu pentru studenții acestuia.
De asemenea revizuienta susține că din motivarea instanței reiese că publicațiile au fost găsite, alături de fotografii cu membrii Gărzii Legionare, la domiciliul condamantului, iar din acest fapt rezultă că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. și ped. de art 325 al. 3 lit. C din C.p. în vigoare la data condamnării , deoarece legea penală de la acea vreme sancționa distribuirea publicațiilor interzise și nu păstrarea acestora la domiciliu, așa cum a fost reținut în hotărârea de condamnare.
Pe de altă parte, din notele scrise depuse la dosar, reiese că revizuienta consideră că nu se poate dovedi că acele înscrisuri erau interzise, așa cum cerea textul de incriminare în vigoare la data condamnării.
Din analiza motivelor invocată de către revizuientă rezultă că aceasta își întemeiază cererea pe o reinterpretare a situației de fapt, reținută de către instanța de fond la momentul judecării, o reinterpretare ce ar tinde la constatarea lipsei elementului material al infracțiunii și în consecință la lipsa elementelor constitutive ale infracțiunii.
Analizând prevederile legale cuprinse în art .393 și art. 394. C.p.p. rezultă caracterul revizuirii de cale extraordinară de cale de atac, prin folosirea căreia se pot înlătura erorile judiciare , cu privire la faptele reținute printr-o hotărâre judecătorească definitivă, datorită necunoașterii de către instanță a unor împrejurări de care depindea adoptarea unei hotărâri conforme cu legea și cu adevărul.
Fiind o cale extraordinară de atac, revizuirea, se poate face numai pentru cazurile prevăzute expres în art. 394 C.p.p., o altă interpretare, în sensul extinderii acestei căi de atac la alte situații cum ar fi raționamentele jurisdicționale pretins eronate fiind exclusă, în raport de dispozițiile procesuale menționate și de principiul statuat prin art. 129 din Constituția R.iei, potrivit căruia părțile interesate , care își legitimează calitatea procesuală, pot exercita căile de atac numai în condițiile legii.
Astfel pentru a intra sub incidența art. 394 al.1 lit a) C.p.p. trebuie să fie descoperite fapte sau împrejurări noi (fapte probatorii), necunoscute de către instanță la data judecării cauzei, care să ducă la dovedirea netemeiniciei hotărârii de condamnare și nu să se ajungă la o reinterpretare a probatoriului administrat de instanță, a faptelor avute în vedere de instanță la pronunțarea hotărârii de condamnare.
Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, cu privire la adminsibilitatea în principiu a cererii de revizuire, instanța a reținut următoarele:
Revizuienta H. I. a solicitat retractarea sentinței penale nr. 240 din (...) a T.ui M. C. pronunțată în dosarul penal nr. 29/1960, în urma căreia tatăl său D. C. a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.
325 al. 3 lit. c din C.pen., arătând că din motivarea hotărârii pronunțate de către T. M. C. , reiese faptul că la domiciliul condamantului a fost găsit, în urma unei percheziții efectuate de organele de anchetă, volumul intitulat Valoarea vieții omenești, ce de fapt reprezenta teza filosofică a tatălui său , teză ce a fost publicată anterior celui de-al doilea război mondial și care a făcut obiect de studiu pentru studenții acestuia.
De asemenea revizuienta susține că din motivarea instanței reiese că publicațiile au fost găsite, alături de fotografii cu membrii Gărzii Legionare, la domiciliul condamantului , iar din acest fapt rezultă că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. și ped. de art 325 al. 3 lit. C din C.p. în vigoare la data condamnării , deoarece legea penală de la acea vreme sancționa distribuirea publicațiilor interzise și nu păstrarea acestora la domiciliu, așa cum a fost reținut în hotărârea de condamnare.
La data de 15 noiembrie 2011 a fost înregistrat înscrisul intitulat Concluzii scrise, prin care revizuienta a reiterat solicitarea inițială, precum și motivele de fapt și de drept, adăugând că cererea sa de revizuire este întemeiată și raportat la disp. art.
1 și 2 din Legea 2..
Cererea de revizuire formulată de către revizuientă, în condițiile art. 397 din C.p.p. se soluționează de către prima instanță, în cazul de față corespondentă a instanței care a pronunțat sentința a cărei rezivuire se solicită, încât în mod just a fost trimisă cererea de revizuire J. C.-N.
D. C. a decedat la data de 13 iulie 1996 conform certificatului de deces seria
DA nr. 7. eliberat de P. C., jud. Dorna.
Raportat la cererea de completare a motivelor care justifică cererea de revizuire, instanța a apreciat că, deși a fost formulată în cadrul unei cereri de revizuire, conține o cerere nouă întemeiată pe disp. L. 2., respectiv de constatare a caracterului politic al condamnării. Această cerere a fost disjunsă față de cererea de revizuire, formându-se un dosar nou pe rolul aceluiași complet de judecată și cu același obiect, respectiv revizuire.
Instanța a reamintit părților că revizuirea este o cale extraordinară de atac de retractare care poate fi admisă numai pentru cauzele prevăzute expres și limitativ de art. 394 al. 1 lit. a-e din C.p.p. În același sens s-a decis și prin D. penală nr. LX (60) din data de 24 septembrie 2007 pronunțată de către Î.C.C.J. în soluționarea unui recurs în interesul legii arătându-se că cererea de revizuire care se întemeiază pe alte motive decât cazurile prevăzute de art. 394 din Codul de procedură penală este inadmisibilă.
Totodată instanța a reamintit părților că hotărârile penale definitive intră în puterea lucrului judecat, ceea ce implică faptul că nu mai poate proceda la o nouă judecată pentru aceeași faptă și pentru același inculpat, decât, excepțional, în condițiile art. 394 al. 1 lit. a-e din C.p.p.
S-a constatat că, în esență, revizuienta solicită reanalizarea probatoriului pentru a se stabili dacă sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii. O astfel de cerere este în principiu inadmisibilă, chiar dacă petenta face referire la disp. L. 2., întrucât constatarea caracterului politic al unei condamnări atrage înlăturarea de drept a tuturor efectelor (art. 2) fără să fie necesară retractarea hotărârii în condițiile revizuirii.
Pe de altă parte potrivit art. 5 din Legea nr. 31/1968 pentru punerea în aplicare a codului de procedură penală termenele sunt cele prevăzute de legea în vigoare la data când au început să curgă. Conform art. 524 C. proc. pen. actualul Cod de procedură penală a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 1969. De altfel normele de procedură nu retroactivează și nici nu ultraactivează.
Termenul de revizuire pentru nr. 240 din (...) a T.ui M. C. pronunțată în dosarul penal nr. 29/1960 a început să curgă în momentul în care revizuentul a luat la cunoștiință despre împrejurările noi care justificau cererea de revizuire. Î., deși cererea este întemeiată pe disp. art. 394 al. 1 lit. a din C.p.p., nu s-au arătat care sunt împrejurările noi care nu au fost cunoscute de către instanța care a pronunțat sentința de revizuire, ceea ce presupune că termenul de revizuire curge cel mai târziu de la data punerii în executare, când este cert că a fost cunoscută. Chiar dacă la acest moment cererea de revizuire în favoarea condamnatului se poate face oricând, la momentul când condamnatului cunoștea motivul de revizuire termenul de exercitare a căii extraordinare de atac a revizuirii era de 1 an.
Potrivit art. 499 pct. 4 din Codul de procedură penală din 1936 orice hotărâre de condamnare nesusceptibilă de a mai fi atacată pe vreo altă cale ordinară sau extraordinară, poate fi revizuită în favoarea condamnatului în următoarele cazuri: când, în urma unei condamnări definitive, s-ar descoperi fapte sau acte ce nu au fost cunoscute cu prilejul primei condamnări și dacă acele acte sau probe ar fi de natură să stabilească în mod neîndoios nevinovăția celui osândit sau inexistența faptului, iar potrivit art 500 alin. (3) teza a II-a din același act normativ cererea bazată pe cazurile prevăzute la punctele 3 și 4 din art. 499 poate fi făcută în termen de un an de când cel care o formulează cunoaște faptul pe care își întemeiază cererea.
Prin urmare cererea de revizuire ar fi și tardivă.
În consecință în baza art. 403 al. 3 din C.p.p. instanța a respins ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire a sentinței penale nr. 240 din (...) a T.ui M. C. pronunțată în dosarul penal nr. 29/1960 formulată de către petenta H. I.
În baza ar. 192 al. 2 din C.p.p. au fost obligați revizuienții să achite cheltuieli de judecată, avansate de către stat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs revizuienta H. I., criticând sentinta instantei de fond ca fiind nelegală si netemeinică si a solicitat casarea acesteia si pronuntarea unei decizii de admitere a cererii introductive sustinând, în esență, că sunt întrunite cerintele textului de lege invocat.
Recursul declarat în cauză este inadmisibil.
Astfel, art. 407 C.proc. pen., referindu-se la calea de atac în procedura revizuirii, statuează că sentințele instanței de revizuire, date potrivit art. 403 alin. 3 și art. 406 alin. 1, sunt supuse acelorași căi de atac ca și hotărârile la care se referă revizuirea, iar deciziile date în apel sunt supuse recursului.
Art. 403 al. 3 C. precizeaza că instanța, în baza celor constatate, dispune prin încheiere admiterea în principiu a cererii de revizuire sau, prin sentință, respingerea acesteia. Totodată, art. 406 C. statuează că dacă instanța constată că cererea de revizuire este întemeiată, anulează hotărârea în măsura în care a fost admisă revizuirea sau hotărârile care nu se pot concilia și pronunță o nouă hotărâre potrivit dispozițiilor art. 345-353, care se aplică în mod corespunzător.
Rezultă din coroborarea textelor mentioate că sunt sunt supuse căilor de atac acele sentinte date în procedura revizuirii prin care se solutionează fondul cererii si, per a contrario, nu pot fi atacate sentintele prin care s-a constatat inadmisibilitatea unei astfel de cereri.
Cum în speță instanța de fond a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire, nefiind incidente niciuna dintre situatiile reglementate în art. 403 al. 3 si art. 406 al. 1
C., Curtea constată că recursul este inadmisibil, urmând a fi respins ca atare potrivit art. 385/15 pct. 1 lit. a C.
În temeiul art. 192 al. 2 C.poc.pen. se va obliga revizuienta să plătească suma de 200 lei cheltuieli judiciare către stat
PENTRU ACESTE M.IVE ÎN NUMELE L.
D E C I D E :
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de revizuienta H. I., domiciliată în D., str. M., bl.D, sc.B, ap.20, jud. Hunedoara, împotriva sentinței penale nr. 29/CC din 6 decembrie 211 a J. C. N.
Obligă pe revizuienta să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare.
D. este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 14 februarie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
L. H. D. P. M. R.
GREFIER, M. V. G.
Dact.L.H./Dact.S.M
2 ex./(...)
Jud.fond. Mihăiță-L. M.
| ← Decizia penală nr. 317/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 306/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
