Decizia penală nr. 1414/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
DECIZIA PENALĂ NR.1414/R/2012
Ședința publică din 15 octombrie 2012
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE : L. M.,judecător
JUDECĂTORI : ANA C.
: M. Ș.
GREFIER : M. B.
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin
P. - V. T.
S-au luat spre examinare recursurile declarat de către inculpații C. D., L. M. și C. V. împotriva sentinței penale nr.1093 din 14 septembrie 2012 a J. G., pronunțată în dosarul nr. (...), inculpații fiind trimiși în judecată astfel :
- inculpatul C. D. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art.208 al.1, art.209 al.1 lit.g C. cu aplic.art.37 lit.b C.
- inculpatul L. M. pentru săvârșirea infracțiunii de tăinuire prev. de art.221 al.1 C., cu aplic.art.37 lit.a C.
- inculpatul C. V. pentru săvârșirea infracțiunii de tăinuire prev. de art.221 al.1 C., cu aplic.art.37 lit. a C.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul C. D., în stare de arest, asistat de către apărătorul desemnat din oficiu av. G. Emanuela, inculpatul
L. M., în stare de arest, asistat de către av. M. N., în substituirea apărătorului desemnat din oficiu - av. G. Adela și inculpatul C. V., asistat de către apărătorul desemnat din oficiu, av. Purcărin Paul, toți avocații din cadrul Baroului C., cu delegații la dosar, lipsă fiind partea civilă S. „. C. S. G. prin director B. I. G.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, întrebați fiind de către instanță, inculpații C. D., L. M. și C. V. arat că își mențin recursurile declarate și sunt de acord să fie asistați de către apărătorii desemnați din oficiu.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul C. V. solicită, în situația în care se consideră necesar, efectuarea unui referat de evaluare psiho-socială inculpatului.
Curtea acordă cuvântul părților, față de cererea în probațiune formulată, privind întocmirea unui referat de evaluare.
Reprezentantul M.ui P. nu consideră necesară administrarea acestei probe, având în vedere datele din dosarul cauzei, activitatea infracțională desfășurată de inculpat și existența unui material probator cu suficiente elemente pentru circumstanțiere.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul C. D. nu se opune solicitării de a se efectua un referat de evaluare pentru inculpatul C. V.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul L. M., susține aceleași concluzii.
Curtea deliberând, respinge cererea în probațiune formulată de către apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul C. V., apreciind că la dosarul cauzei sunt suficiente date care permit circumstanțierea persoanei inculpatului.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea recursurilor.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul C. D., în temeiul art.385/9 pct.14 C.pr.pen., solicită admiterea recursului declarat de inculpat, desființarea în parte a sentinței atacate și rejudecând cauza, a se proceda la redozarea pedepsei aplicate inculpatului, în raport de gradul de pericol social redus al faptei, atitudinea sinceră, de regret și recunoaștere a inculpatului pentru fapta săvârșită, prejudiciul relativ mic, precum și de persoana inculpatului.
În susținerea recursului arată că inculpat a recunoscut încă de la început săvârșirea faptei, judecata cauzei în fond făcându-se cu aplic.disp.art.320/1
C.pr.pen., privind reducerea cu 1/3 a limitelor de pedeapsă. Solicită a se aplica prev.art.74 lit.c și art.76 C. și a se coborî pedeapsa sub limita minimului special prevăzut de lege, considerând că o pedeapsă mai redusă este de natură a contribui pe deplin la realizarea scopului educativ și coercitiv prev. de art.52 C.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul L. M. solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, a se aplica o pedeapsă mai redusă decât cea aplicată de instanța de fond. În opinia sa, pedeapsa de 3 ani și 3 luni închisoare aplicată este mult prea mare, având în vedere că este vorba de o infracțiune de tăinuire. De aceea, la procesul de individualizare a pedepsei, solicită a se înlătura sporul aplicat de prima instanță, raportat la pericolul social redus al infracțiunii, precum și la valoarea redusă a prejudiciului rezultat în urma infracțiunii.
Solicită acordarea onorariului avocațial avansat din FMJ.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul C. V. solicită schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului, în sensul înlăturării disp.art.37 lit. a C.
Susține că, așa cum rezultă din cazierul judiciar, ultima condamnare a inculpatului a avut loc în anul 1990, a intervenit reabilitarea pentru săvârșirea unei infracțiuni de furt, ulterior a mai fost sancționat administrativ, dar în nici un caz, nu este vorba de vreo formă de recidivă prev. de art.37 lit. a sau b C.
Pe fondul cauzei, în principal, solicită admiterea recursului și în consecință, a se dispune achitarea inculpatului în temeiul art.11 pct.2 lit. a rap. la art.10 lit. d C.pr.pen., întrucât faptei săvârșite de către inculpat îi lipsește unul din elementele constitutive, respectiv latura subiectivă. Inculpatul susține în ultimele declarații date în faza de urmărire penală și judecată faptul că nu a cunoscut că bucățile de gard cărate de dânsul ar fi provenit din furt. Starea de fapt, așa cum rezultă din materialul probator existent, ar fi că inculpatul este cel care a demontat efectiv gardul, l-a dus într-un loc ferit, de unde urma să-l preia cu toții și bucata respectivă de gard a fost secționată pentru a fi mai ușor transportată în prezența inculpaților L. M. și C. V.
Practic, singura probă din dosar ar fi declarația inculpatului C. P. este că pe inculpatul C. D., inculpatul C. V. spune că nu-l știa decât din vedere, inculpatul C. fiind cel care l-a chemat la L. M., care a apelat la C. Nu există suficiente elemente care să ducă la certitudinea că inculpatul C. știa că acel material provine dintr-un furt de pe urma valorificării căruia s-a ales cu 30 lei, ceea ce duce la concluzia subsidiară de achitare în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 al.1 lit. b/1 C.pr.pen., referitoare la lipsa pericolului social al faptei, în măsura în care nu se va considera că este necesară achitarea pe lit.d. D. se consideră că inculpatul cunoștea existența acestui furt, solicită a se observa că faptei săvârșite îi lipsește gradul de pericol social al unei infracțiuni, astfel că s-ar putea lua o măsură administrativă față de acesta.
Î.-un ultim subsidiar, dacă totuși se apreciază că este necesară aplicarea unei pedepse efective față de inculpat, față de starea de recidivă și situația familială, solicită a se schimba modalitatea de executare a pedepsei din detenție în suspendare condiționată sau suspendare sub supraveghere.
Solicită acordarea onorariului avocațial avansat din FMJ.
Reprezentantul M.ui P. apreciază că sunt admisibile recursurile declarate de inculpații L. M. și C. V.
Sub aspectul stării de fapt, consideră că soluția primei instanțe este corectă și a fost dovedită prin probațiunea din dosarul cauzei. Apreciază că subzistă elementele constitutive pentru toate infracțiunile reținute în sarcina inculpaților, cu încadrări juridice corespunzătoare, inclusiv sub aspectul cunoașterii elementului legat de proveniența ilicită a bunului pentru inculpatul C. D., aspecte care rezultă din depozițiile tuturor persoanelor audiate .
Consideră însă că, în ceea ce îl privește pe inculpatul C. D. recursul acestuia este nefondat pentru că, nu există vreun element care să conducă la concluzia că soluția primei instanțe este netemeinică, dată fiind starea de fapt reținută de instanță, elementele legate de persoana inculpatului, inclusiv valorizarea aspectului legat de aplicarea art.320/1 C.pr.pen. Opinează că nu există circumstanțe atenuante în cauză, chiar dacă instanța le-ar găsi sub unul din aspectele arătate de legiuitor, ar fi în concurs cu starea de recidivă dovedită a inculpatului.
În ce-l privește pe L. M., susține că aplicarea de către instanță a pedepsei de 3 ani închisoare, raportat la activitatea infracțională dovedită a inculpatului și aplicarea în final și a unui spor de 3 luni închisoare, în urma efectuării operațiunilor juridice specifice recidivei, sunt nejustificate datorită pericolului social concret al faptelor comise, care nu justifică un astfel de cuantum și nemotivării în nici un fel, a aplicării sporului corespunzător. Este adevărat că inculpatul este recidivist.
Raportat la limitele de pedeapsă, modul de comitere a activității infracționale specifice precum și operațiunea de contopire cu restul neexecutat, în opinia sa, se justifică reducerea pedepsei și înlăturarea sporului.
În ce privește pe inculpatul C. V., consideră că este fondat recursul sub aspectul stării de recidivă. Nu consideră că este se impune reținerea acestei stări, cu atât mai mult cu cât este vădit că prima instanță a preluat textul fără o motivare și fără a aplica, în măsura în care ar fi considerat necesar, disp.art.37 lit.a C., printr-un text care să și reflecte regimul juridic al unei astfel de recidive. Î.-adevăr, antecedența penală a inculpatului este concretizată de fapte, pentru care se aplică circumstanța referitoare la termenul de reabilitare, sens în care solicită a se dispune admiterea recursului, schimbarea încadrării juridice.
Modalitățile de executare și constatările referitoare la plata despăgubirilor apreciază că sunt corecte, astfel că solicită a fi menținută soluția instanței.
Inculpatul C. D., având ultimul cuvânt, arată că regretă fapta comisă. Solicită aplicarea unei pedepse cu suspendare.
Inculpatul L. M., având ultimul cuvânt, solicită reducerea pedepsei.
Inculpatul C. V., având ultimul cuvânt arată că este de acord cu susținerile apărătorului său. Lasă soluția la aprecierea instanței.
C U R T E A
Prin sentința penală nr. 1093 din data de 14 septembrie 2012 a J. G., pronunțată în dosarul nr. (...), s-a dispus:
I. Condamnarea inculpatului C. D., codul numeric personal 1., posesor al
C. I. seria KX nr.3., fiul lui D. și I., născut la data de (...), cetățenia română, studii
4 clase, fără ocupație, domiciliat în municipiul G., str. P., nr. 5, jud. C., în prezent aflat în cadrul P.ui G., recidivist, la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin.
1 lit. g) din Codul penal, cu aplicarea art. ui 37 lit. b) din Codul penal, cu aplicarea art. 3201 din Codul de procedură penală.
S-a menținut măsura arestării inculpatului și scade din durata pedepsei aplicate, timpul reținerii și arestării preventive începând cu data de (...) până la zi.
S-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a), teza a II-a din Codul penal, începând cu data rămânerii definitive a sentinței, până la terminarea executării pedepsei.
II. Condamnarea inculpatului L. M., codul numeric personal 1., posesor
CIP seria PC nr. 0., porecla "Calici", fiul lui G. și C., născut la data de (...), în municipiul G., județul C., cetățenia română, 3 clase, fără ocupație, domiciliat în municipiul G., strada T., nr. 3, sc. 2, apt. 36, jud. C., fără forme legale în municipiul G., strada P., nr. 5, județul C., în prezent aflat în cadrul P.ui G., recidivist, la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tăinuire, prev. de art. 221 alin. 1 din Codul penal, cu aplicarea art. 37 lit. a) din Codul penal.
S-a revocat liberarea condiționată a inculpatului din executarea pedepsei de 7 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 128/ 2007 a T. C. și s-a contopit restul de pedeapsă rămas neexecutat de 843 zile închisoare cu pedeapsa de la punctul 1, în pedeapsa mai grea de 3 ani închisoare, pe care a sporit-o cu 3 luni închisoare, în final 3 ani 3 luni închisoare.
S-a menținut măsura arestării inculpatului și s-a scăzut din durata pedepsei aplicate, timpul reținerii și arestării preventive începând cu data de (...) până la zi.
S-au interzis inculpatului drepturile prev.de art. 64 alin. 1 lit. a), teza a
II-a din Codul penal, începând cu data rămânerii definitive a sentinței, până la terminarea executării pedepsei.
III. Condamnarea inculpatului C. V., codul numeric personal 1., posesor CI. seria KX nr. 4., fiul lui A. și S., născut la data de (...), în municipiul G., județul C., cetățenia română, 10 clase, fără ocupație, domiciliat în municipiul G., strada P., nr. 5, județul C., recidivist, la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tăinuire, prev. de art. 221 alin. 1 din Codul penal, cu aplicarea art. 37 lit. a) din Codul penal.
Au fost obligați inculpați, în solidar, să achite părții civile S. ,,P. C. S. A .G., despăgubiri civile în sumă de 1.050 lei.
Inculpații au fost obligați să achite fiecare, câte 800 lei, cheltuieli judiciare către stat .
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 5. al P. de pe lângă Judecătoria Gherla, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului C. D., pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. g) din Codul penal, cu aplicarea art. 37 lit. b) din Codul penal. De asemenea s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului L. M., pentru săvârșirea infracțiunii de tăinuire, prev. de art. 221 alin. 1 din Codul penal, cu aplicarea art. 37 lit. a) din Codul penal.
Tot prin rechizitoriul numărul 5. al P. de pe lângă Judecătoria Gherla, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului C. V., pentru săvârșirea infracțiunii de tăinuire, prev. de art. 221 alin. 1 din Codul penal, cu aplicarea art. 37 lit. a) din Codul penal.
Inculpații L. M. și C. V. nu au recunoscut săvârșirea infracțiunii.
La termenul din data de (...), inculpatul C. D. a declarat conform art. 3201 din Codul de procedură penală, că recunoaște în totalitate faptele reținute în actul de sesizare a instanței, nu solicită administrarea de probe și cere ca judecata să aibă loc în baza probelor din faza de urmărire penală, pe care le cunoaște și le însușește (fila 25).
Analizând probele aflate la dosar precum și normele juridice în vigoare, instanța de fond a reținut următoarele:
Inculpații C. D., L. Mracel și C. V. locuiesc în municipiul G., pe strada P. nr.5, jud. C., fiind vecini.
În seara zilei de 26 aprilie 2012, inculpatul C. D. s-a deplasat pe strada F. din G., de unde a luat în scopul însușirii pe nedrept panouri de gard metalic din gardul împrejmuitor al S. P. C. S. G., pe care le-a dus într-o pădure din apropiere. În aceeași seară, inculpatul C. D. a cerut ajutorul inculpatului L. M. și inculpatului C. V. pentru transportul gardului la un centru de colectare, comunicând celor doi că gardul este furat (f.14, 16, 49-50 ).
În data de 27 aprilie 2012, la solicitarea inculpatului C. D., inculpatul L. M. s-a deplasat în pădure, unde a tăiat gardul în bucăți mai mici cu bomfaierul, iar apoi împreună cu inculpatului C. V., cu o căruță împrumutată de la o rudă, a transportat panourile de gard la centrul de colectare aparținând S. PROFITABIL S., punct de lucru G., societatea eliberând adeverințe de primire și plată pe numele inculpatului L. M. pentru cantitatea totală de 249 kg fier, pentru care a plătit inculpatului L. M. suma totală de 211,77 lei. Suma primită a fost împărțită între inculpați și inculpatul C. V., inculpatului L. revenindu-i 30 lei și inculpatului C. V. 30 lei și un flacon cu bere (f.21, 23, 51-52).
După identificarea autorilor faptelor de mai sus, organele de cercetare penală au lăsat în custodia S. POFITABIL S., punct de lucru G. panourile metalice sustrase.(f.37)
Prejudiciul cauzat de inculpați părții vătămate este de 1050 lei, sumă cu car
Gardul sustras reprezintă element de protecție - cerut de legislația în domeniul minelor - pentru animale și oameni și împiedică accesul din zona verde- pășunea municipiului - în carieră (unde există o diferență de nivel), iar pătrunderea în acest perimetru poate duce la accidentări sau deces. Inculpatul C. D. a recunoscut săvârșirea faptei, în declarația dată la procuror inculpatul și-a nuanțat declarația în sensul că nu a spus inculpatului L. M. și învinuitului că gardul este furat.
Inculpatul L. M. și inculpatul C. V. au recunoscut săvârșirea faptei în declarațiile date la poliție. În declarația dată la procuror și cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, inculpații și-au nuanțat declarația, în sensul că nu li s-a spus că gardul este furat, iar felul în care arăta gardul și faptul că au săvârșit fapta ziua, nu i-au determinat să întrebe dacă gardul este furat. Aproximativ aceeași poziție a avut-o inculpatul C. V. și în cursul judecății .
Apărările inculpatului L. M. și inculpatului C. V. sunt vădit neîntemeiate. Inculpatul L. M. a participat direct la tăierea gardului, gardul se afla în pădure, iar inculpatul C. V. a asistat la tăierea gardului. Sunt împrejurări obiective care duc la concluzia că cei doi inculpați știau că gardul provine din fapta prevăzută de legea penală și au înlesnit valorificarea lui.
Starea de fapt reținută mai sus este dovedită cu următoarele probe administrate în cursul urmăririi penale: plângerea părții vătămate, înscrisuri, adresa de constituire parte civilă (f. 6-7,11), proces verbal de efectuare a actelor premergătoare (fila 8), declarația reprezentantului părții vătămate (fila 12), declarațiile martorilor (f. 34-36), declarațiile inculpatului C. D. (f. 14,16, 49-50 ), declarațiile inculpatului L. M. (f. 21, 23, 51 -52 ), declarațiile inculpatului C. V.(f.
28,30), copii adeverințe de primire și plată (f. 9-10), copia ordonanței 1159P/2007
(f. 60-61) și procese-verbale de prezentare a materialului de urmărire penală (f.
62, 65, 66).
De asemenea, în cursul judecății s-au administrat următoarele probe: declarația inculpatului C. D. (f.24) și declarațiile martorilor (f. 40 și 41). Din coroborarea acestor probe reiese că inculpații se face vinovați de săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată.
În drept, fapta inculpatului C. D., care în seara zilei de 26 aprilie 2012, a luat în scopul însușirii pe nedrept panouri metalice din gardul împrejmuitor al S. P. C. S. G., cauzând părții vătămate un prejudiciu total de 1050 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. g din Codul penal.
Inculpatului îi sunt aplicabile prevederile art.37 lit. b din Codul penal, privind recidiva mare postexecutorie, întrucât a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare prin sentința penală nr. 1977 din 22 octombrie 2004 a J. G., fiind arestat la 4 februarie 2005 și liberat condiționat la data de 8 decembrie 2006, cu un rest neexecutat de 422 zile și a săvârșit infracțiunea intenționată de mai sus, pedepsită cu închisoarea mai mare de 1 an, după considerarea ca executată a pedepsei, dar înainte de împlinirea termenului de reabilitare.
Fapta inculpatului L. M., care în data de 27 aprilie 2012, împreună cu inculpatul C. V., a înlesnit valorificarea unor panouri metalice luate în scopul însușirii pe nedrept din gardul împrejmuitor al S. P. C. S. G., de către inculpatul C. D., prin tăierea gardului în bucăți și transport, activități pentru care a primit suma de 30 lei și un flacon de bere, știind că bunurile sunt furate, cauzând părții vătămate un prejudiciu total de 1050 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tăinuire prev. de art. 221 alin. l din Codul penal.
Inculpatului îi sunt aplicabile prevederile art.37 lit. a din Codul penal, privind recidiva mare postcondamnatorie, întrucât a fost condamnat la pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare prin sentința penală nr. 128 din 13 martie 2007 a T. C., fiind arestat la 21 octombrie 2006 și liberat condiționat la data de 28 decembrie 2011, cu un rest neexecutat de 843 zile și a săvârșit infracțiunea intenționată de mai sus, pedepsită cu închisoarea mai mare de 1 an, înainte ca pedeapsa să fie considerată executată.
Fapta inculpatului C. V., care în data de 27 aprilie 2012, împreună cu inculpatul L. M., a înlesnit valorificarea unor panouri metalice luate în scopul însușirii pe nedrept din gardul împrejmuitor al S. P. C. S. G. de către inculpatul
C. D., prin transport la centrul de colectare, activitate pentru care a primit suma de 30 lei, știind că bunurile sunt furate, cauzând părții vătămate un prejudiciu total de 1050 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tăinuire prev. de art. 221 alin. l din Codul penal.
La individualizarea pedepsei ce s-a stabilit fiecărui inculpat, instanța de fond a avut în vedere următoarele criterii prev.de art. 72 din Codul penal: a) gradul de pericol social al faptei - care este relativ ridicat raportat la valoarea prejudiciului și la faptul că acesta nu a fost recuperat; b) persoana inculpatului C. D., care a mai fost condamnat la două pedepse cu închisoare pentru fapte similare (fila 18 din dosarul de urmărire penală) și are o comportare necorespunzătoare în familie și societate (fila 19); nu are un loc de muncă; se află în anturajul unor persoane dubioase, cu comportament infracțional și a fost sancționat contravențional; c) persoana inculpatului L. M., care a mai fost condamnat la o pedeapsă cu închisoare (7 ani 6 luni închisoare pentru omor, fila 25 din dosarul de urmărire penală) și are o comportare necorespunzătoare în familie și societate (fila 26 din dosarul de urmărire penală); se află în anturajul unor persoane dubioase, cu comportament infracțional și a fost sancționat contravențional d) persoana inculpatului C. V., care a mai fost condamnat la pedepse cu închisoare pentru fapte similare în anul 1990; pentru aceste condamnări s-a împlinit termenul de reabilitare (fila 32 din dosarul de urmărire penală) și are o comportare necorespunzătoare în familie și societate (f.39 din dosarul de urmărire penală); nu are un loc de muncă; se află în anturajul unor persoane dubioase, cu comportament infracțional și a fost sancționat contravențional; e) limitele speciale ale pedepsei pentru fiecare infracțiune.
În baza acestor elemente, văzând și dispozițiile art. 3201 alin. 7 din Codul de procedură penală, instanța de fond a stabilit inculpatului C. D., o pedeapsă de
2 ani închisoare
În baza acestor elemente, instanța a stabilit inculpatului L. M., o pedeapsă de 3 ani închisoare.
În baza acestor elemente, instanța a stabilit inculpatului C. V., o pedeapsă de 1 an închisoare.
Din cazierul aflat la fila 25 din dosarul de urmărire penală, reiese că inculpatul L. M. a mai fost condamnat la pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare prin sentința penală nr. 128 din 13 martie 2007 a T. C., fiind arestat la 21 octombrie 2006 și liberat condiționat la data de 28 decembrie 2011, cu un rest neexecutat de 843 zile închisoare. Reiese că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată în prezentul dosar, în perioada termenului de încercare, astfel că în temeiul art. 61 din Codul penal, instanța de fond a revocat liberarea condiționată a inculpatului din executarea pedepsei de mai sus și a contopit restul de pedeapsă rămas neexecutat cu pedeapsa de 3 ani închisoare în pedeapsa mai grea de 3 ani închisoare, pe care a sporit-o cu 3 luni închisoare; în final 3 ani 3 luni închisoare.
În temeiul art. 71 din Codul penal, văzând și hotărârea din 28 septembrie
2004 emisă de Curtea E. a D. O. în cauza Sabou și Pârcălab împotriva României precum și decizia numărul 7. dată de Înalta Curte de Casație și Justiție - S. U. într-un recurs în interesul legii, instanța de fond a apreciat în baza criteriilor prevăzute de art. 71 alin. 3 din Codul penal, că se justifică numai interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a), teza a II-a din Codul penal, începând cu data rămânerii definitive a sentinței, până la terminarea executării pedepsei, astfel că a procedat în consecință.
Prin ordonanța din (...), organele de cercetare penală au dispus reținerea pe timp de 24 ore a inculpatului C. D. (f. 41-42 din dosarul de urmărire penală). Prin ordonanța din (...), organele de cercetare penală au dispus reținerea pe timp de 24 ore a inculpatului L. M. (f. 43-44 din dosarul de urmărire penală).
Prin încheierea penală numărul 2. a J. G. (f.53 din dosarul de urmărire penală) s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților C. D. și L. M. pe o durată de 29 de zile, începând cu data de (...). Această măsură a fost menținută de către instanță până în prezent. Având în vedere că împrejurările care au determinat arestarea preventivă nu s-au schimbat, în temeiul art. 350 alin. 1 din Codul de procedură penală, instanța de fond a menținut măsura arestării inculpaților, iar în temeiul art. 88 din Codul penal s-a scăzut din durata pedepsei pronunțate, timpul reținerii și arestării preventive începând cu data de (...) până la zi.
Persoana vătămată S.,,P. C. S. G. s-a constituit parte civilă pentru suma de 1050 lei (f.11 din dosarul de urmărire penală). Prejudiciul nu a fost recuperat, astfel că în temeiul art. 14 alin.3 lit. b) din Codul de procedură penală și al art.1381 și 1382 din Noul Cod Civil, inculpații au fost obligați în solidar, să achite părții civile, despăgubirile civile precizate mai sus.
Așa cum reiese din declarația martorului Mic Ș. (f.41 din dosarul instanței), panourile metalice sustrase de inculpați și lăsate în custodie, au fost trimise la topit, astfel că nu s-a putute dispune ca S.,,P. S. G. să restituie către partea civilă
S.,,P. C. S. G. cele 8 panouri metalice lăsate în custodie.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal au declarat recurs inculpații C. D., L. M. și C. V., solicitând casarea acesteia și, rejudecând:
- inculpatul C. D. - să se reducă cuantumul pedepsei aplicate, pe care o consideră prea aspră în raport de gradul de pericol social redus al faptei, atitudinea sinceră, de regret și recunoaștere pentru fapta săvârșită, prejudiciul relativ mic, apreciind că poate beneficia de prevederile art.74 lit. c C. și pedeapsa poate fi coborâtă sub minimul special prevăzut de lege;
- inculpatul L. M. - să fie reindividualizată sancțiunea ce se impune a fi aplicată, în sensul reducerii pedepsei pentru infracțiunea de tăinuire și înlăturarea sporului aplicat de prima instanță, apreciind că pedeapsa de 3 ani și
3 luni închisoare este mult prea mare, raportat la infracțiunea dedusă judecății - aceea de tăinuire, iar sporul aplicat nu se justifică, raportat la pericolul social redus al infracțiunii, precum și la valoarea redusă a prejudiciului rezultat în urma infracțiunii;
- inculpatul C. V. - în principal, să se dispună achitarea sa în temeiul art.11 pct.2 lit. a rap. la art.10 lit. d C.pr.pen., întrucât faptei săvârșite îi lipsește unul din elementele constitutive, respectiv latura subiectivă, iar în subsidiar , achitarea sa în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 al.1 lit. b/1 C.pr.pen. și aplicarea unei amenzi administrative, fapta neavând gradul de pericol social al unei infracțiuni sau schimbarea modalității de executare a pedepsei, respectiv suspendarea condiționată sau suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, după înlăturarea prev. art.37 lit.a C.
Nu sunt probe la dosar că inculpatul ar fi cunoscut proveniența bunurilor, doar declarația inculpatului C. D. fiind în acest sens.
Apoi, față de modalitatea concretă de comitere, prejudiciul cauzat, contribuția efectivă a inculpatului la activitatea infracțională - fapta nu prezintă gradul de pericol social al infracțiunii de tăinuire.
De asemenea, pentru aceleași motive, s-a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și prin suspendarea condiționată sau suspendarea sub supraveghere a executării, nefiind necesară privarea de libertate a inculpatului.
Totodată, în mod greșit a reținut instanța ca fiind incidente dispoz. art.37 lit.a C., pentru că ultima condamnare a inculpatului a avut loc în anul 1990 și a intervenit reabilitarea pentru aceasta, iar a doua sancțiune este o amendă administrativă, care nu atrage starea de recidivă.
Ver if ic ând ho tăr âre a atac ată, în baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispozițiilor art.385/14 și art.385/6 alin.3 C.pr.pen., Curtea constată fondate doar recursurile declarate de inculpații L. M. și C. V. pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
În baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și în faza de judecată, judicios analizate și interpretate, instanța de fond a reținut o stare de fapt corespunzătoare realității, constând în aceea în seara zilei de 26 aprilie
2012, inculpatul C. D. a sustras în scopul însușirii pe nedrept panouri metalice din gardul împrejmuitor al S. P. C. S. G., cauzând părții vătămate un prejudiciu total de 1050 lei, iar inculpații L. M. și C. V. în data de 27 aprilie 2012 au înlesnit valorificarea panourilor metalice prin tăierea gardului în bucăți și, respectiv, transport la centrul de colectare, activități pentru care au primit fiecare, suma de câte 30 lei și un flacon de bere, știind că bunurile sunt furate.
Apoi, instanța a făcut o încadrare juridică corectă a faptelor în infracțiunile de furt calificat prev. de art. 208 alin.1, art. 209 alin.1 lit. g din Codul penal - pentru inculpatul C. D. și, respectiv, de tăinuire prev. de art. 221 alin. l din Codul penal - pentru inculpații L. M. și C. V.
Față de inculpatul C. D. s-a reținut corect și incidența dispoz. art.37 lit.b
C., raportat la condamnarea de 3 ani închisoare prin sentința penală nr.1977 din
22 octombrie 2004 a J. G., fiind arestat la 4 februarie 2005 și liberat condiționat la data de 8 decembrie 2006, cu un rest neexecutat de 422 zile și a săvârșit infracțiunea intenționată de mai sus, pedepsită cu închisoarea mai mare de 1 an, după considerarea ca executată a pedepsei, dar înainte de împlinirea termenului de reabilitare.
În mod corect a reținut instanța că inculpații L. M. și C. V. au cunoscut proveniența ilicită a bunurilor, împrejurarea fiind dovedită cu declarațiile inculpatului C. D., precum și cu declarațiile inițiale ale inculpaților L. și C., în care au recunoscut faptele, chiar dacă ulterior și-au nuanțat poziția - fără vreo explicație în acest sens, arătând că felul în care arăta gardul și faptul că au săvârșit fapta ziua, nu i-au determinat să întrebe dacă gardul este furat.
De observat că inculpatul L. M. a participat direct la tăierea gardului, gardul se afla în pădure, iar inculpatul C. V. a asistat la tăierea gardului - împrejurări care converg spre concluzia că inculpații știau că gardul provine dintr-o faptă ilicită.
Cu privire la individualizarea judiciară a pedepselor, Curtea constată că în ceea ce îl privește pe inculpatul C. D., această operațiune a fost corect realizată de instanță, care a valorificat eficient criteriile prev. de art.72 C., ținând seama de: gradul de pericol social al faptei - relativ ridicat raportat la modalitatea concretă de comitere, valoarea prejudiciului - nerecuperat; limitele speciale ale pedepsei pentru infracțiunea comisă - închisoarea de la 3 la 15 ani, reduse cu 1/3, urmare a reținerii dispoz. art.320/1 alin.7 C.pr.pen.; persoana inculpatului - care nu se află la prima confruntare cu legea penală, fiind recidivist postexecutoriu, nu are un loc de muncă, se află în anturajul unor persoane dubioase, cu comportament infracțional și a fost sancționat contravențional pentru încălcarea normelor de conviețuire socială.
S-a aplicat astfel, o pedeapsă în limite legale, la nivelul minimului special
(redus cu 1/3), în măsură să asigure scopul prev. de art.52 C.
Curtea apreciază că nu se impune în cauză, a se da o eficiență mai mare decât cea reclamată de dispoz. art.320/1 C.pr.pen. împrejurării că inculpatul a fost sincer și a recunoscut fapta, pentru că ar însemna, pe de o parte, a se da o dublă semnificație acestei împrejurări, iar pe de altă parte, a lipsi practic de conținut dispoz. art.52 C. privind scopul pedepsei.
În privința inculpatului L. M., instanța a avut în vedere aceleași criterii prev. de art.72 C., la stabilirea sancțiunii, respectiv gradul de pericol social al faptei ; limitele speciale ale pedepsei pentru infracțiunea comisă - închisoarea de la 3 luni la 7 ani; persoana inculpatului - recidivist, fiind condamnat anterior al pedeapsa închisorii de 7 ani 6 luni închisoare pentru omor, având totodată o comportare necorespunzătoare în familie și societate, se află în anturajul unor persoane dubioase, cu comportament infracțional și a fost sancționat contravențional pentru încălcarea normelor de conviețuire socială.
Cu toate acestea, Curtea apreciază că aceste criterii au fost valorificate într- o manieră mult prea aspră, dacă avem în vedere natura și gravitatea faptei comise - tăinuire, contribuția efectivă a inculpatului la activitatea infracțională de ansamblu din cauză și la producerea prejudiciului, astfel că, raportat și la minimul special al pedepsei pentru această infracțiune - 3 luni - fără a reține circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului, se justifică totuși aplicarea unei pedepse într-un cuantum redus.
În privința inculpatului C. V., Curtea constată că, în mod greșit instanța a reținut incidența dispoz. art.37 lit. a C. privind recidiva postcondamnatorie, pe care, de altfel, nu a valorificat-o în nici un fel, neefectuând operațiunile juridice reclamate de aceste dispoziții, întrucât pentru condamnarea aferentă sentinței penale nr.97/1990 a J. Dej ( f.31-32 dos. u.p. - pedepse grațiate conf. Decretului
31/1990) a intervenit reabilitarea, iar a doua sancțiune din cazier este o amendă administrativă aplicată de procuror, fără trimitere în judecată.
În ceea ce privește pedeapsa aplicată inculpatului, se constată că aceasta este una judicios individualizată ca și cuantum, în concordanță cu criteriile prev. de art.72 C. și cu scopul prev. de art.52 C., instanța aplicând o pedeapsă apropiată de minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea de tăinuire.
Curtea apreciază însă că - raportat la contribuția efectivă a inculpatului la activitatea infracțională de ansamblu și la producerea prejudiciului, la persoana inculpatului (situația sa fiind diferită comparativ cu a coinculpaților din perspectiva antecedentelor penale) - modalitatea de executare a pedepsei nu este cea mai potrivită în cauză, o modalitate neprivativă de libertate având aceleași valențe pentru realizarea scopului prev. de art.52 C., în cauză fiind îndeplinite condițiile prev. de art.81 C.
Așa fiind, pentru toate aceste considerente, în baza art.38515 pct.2 lit.d
Cpr.pen. se vor admite recursurile declarate de către inculpații L. M. și C. V. împotriva sentinței penale nr. 1093/(...) a J. G., care va fi casată în parte, doar sub aspectul individualizării pedepselor aplicate celor 2 inculpați, a greșitei rețineri a art. 37 lit. a C. în ceea ce-l privește pe inculpatul C. V. și a modalității de individualizare a executării pedepsei aplicate acestuia și, rejudecând în aceste limite,
Se va reduce pedeapsa aplicată inculpatului L. M. pentru comiterea infracțiunii de tăinuire prev. de art.221 alin.1 Cp cu aplicarea art.37 lit. a Cp de la 3 ani închisoare la 843 zile închisoare.
Se va menține revocarea liberării condiționate a inculpatului din executarea pedepsei de 7 ani și 6 luni închisoare aplicată prin s.p. nr.128/2007 a T. C. și se va contopi restul rămas neexecutat de 843 zile cu pedeapsa aplicată prin prezenta, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 843 zile cu executare în regim de detenție.
Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului L. M. timpul reținerii și arestului preventiv începând cu data de (...) la zi.
Se va înlătura aplicarea dispoz. art. 37 lit. a C. față de inculpatul C. V.
Se va menține pedeapsa de 1 an închisoare aplicată inculpatului prin sentința recurată și se va dispune suspendarea condiționată a executării acesteia pe durata unui termen de încercare de 3 ani, conform prevederilor art.81, 82 Cp.
Se va face aplicația dispoz. art.359 C.pr.pen. rap. la art..83 Cp. Se vor menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
În baza art.385/15 pct.1 lit.b C.pr.pen. se va respinge ca nefondat recursul declarat de către inculpatul C. D. împotriva aceleiași sentințe.
Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul reținerii și a arestului preventiv începând cu data de (...) la zi.
În baza art.189 C.pr.pen. se va stabili în favoarea Baroului C. suma de 3. lei, ce se va avansa din FMJLC, reprezentând onorarii avocațiale pentru apărătorii din oficiu: Purcărin Paul, G. Emanuela, G. Adela .
În baza art.192 alin.2,3 C.pr.pen. va fi obligat inculpatul C. D. să plătească statului suma de 450 lei, din care 300 lei reprezintă onorariu avocațial, restul cheltuielilor judiciare avansate de stat în recurs rămânând în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE M.IVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
1. În baza art.38515 pct.2 lit.d Cpp admite recursurile declarate de către inculpații L. M. și C. V. împotriva sentinței penale nr. 1093/(...) a J. G., pe care o casează în parte, doar sub aspectul individualizării pedepselor aplicate celor 2 inculpați, a greșitei rețineri a art. 37 lit. a Cp în ceea ce-l privește pe inculpatul C. V. și a modalității de individualizare a executării pedepsei aplicate acestuia și, rejudecând în aceste limite:
Reduce pedeapsa aplicată inculpatului L. M. - fiul lui G. și C., n. la 05.1., în G., cetățean român, CNP 1., recidivist, aflat în prezent în Penitenciarul Gherla pentru comiterea infracțiunii de tăinuire prev. de art.221 alin.1 Cp cu aplicarea art.37 lit. a Cp de la 3 ani închisoare la 843 zile închisoare.
Menține revocarea liberării condiționate a inculpatului din executarea pedepsei de 7 ani și 6 luni închisoare aplicată prin s.p. nr.128/2007 a T. C. și contopește restul rămas neexecutat de 843 zile cu pedeapsa aplicată prin prezenta, urmând ca inculpatul L. M. să execute pedeapsa cea mai grea de 843 zile cu executare în regim de detenție..
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului L. M. timpul reținerii și arestului preventiv începând cu data de (...) la zi.
Înlătură aplicarea dispoz. art. 37 lit. a Cp față de inculpatul C. V., fiul lui A. și
S., n. la (...), în G., cetățean român, studii 10 clase, fără ocupație, CNP 1..
Menține pedeapsa de 1 an închisoare aplicată inculpatului prin sentința recurată și dispune suspendarea condiționată a executării acesteia pe durata unui termen de încercare de 3 ani, conform prevederilor art.81, 82 Cp.
Atrage atenția inculpatului asupra art.83 Cp.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
2. Respinge ca nefondat recursul declarat de către inculpatul C. D., fiul lui D. și
I., n. la (...), aflat în prezent în Penitenciarul Gherla împotriva aceleiași sentințe.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul reținerii și a arestului preventiv începând cu data de (...) la zi.
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 3. lei, ce se va avansa din FMJLC, reprezentând onorarii avocațiale pentru apărătorii din oficiu: Purcărin Paul, G.
Emanuela, G. Adela .
Obligă inculpatul C. D. să plătească statului suma de 450 lei, din care 300 lei reprezintă onorariu avocațial, restul cheltuielilor judiciare avansate de stat în recurs rămânând în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de azi 15 octombrie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
L. M. ANA C. M. Ș.
GREFIER M. B.
Red.A.C./ Dact.H.C.
4 ex./(...)
Jud.fond: G. I.
| ← Încheierea penală nr. 1309/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1289/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
