Decizia penală nr. 458/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
D.ZIA PENALĂ NR.458/R/2012
Ședința publică din 19 martie 2012
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE : ANA C., judecător
JUDECĂTORI : M. Ș.
G. : M. B.
L. M.
M. public, Parchetul de pe lângă Curtea de A. C.- reprezentat prin procuror V. T.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către asigurătorul SC ";.
R. A. SA B. împotriva sentinței penale nr.62 din 12 ianuarie 2012 a
JUDECĂTORIei B. M., pronunțată în dosarul nr. (...), privind pe inculpatul M. I. M. trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art.178 al.2 C.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul M. I. M., asistat de către apărător desemnat din oficiu av. Ianoliu M., din cadrul
Baroului C., cu delegația la dosar, apărătorul părților vătămate L. I. T. și L. L. G., av.Ilea D. M. din cadrul Baroului M., cu delegația la dosar și reprezentantul asigurătorul SC ";. R. A. SA B. S. B. M. cons.jur. Nechita Selena, lipsă fiind părțile vătămate L. I. T. și L. L. G. și partea civilă S. J. de U. „.-tin O. B. M.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, întrebat fiind de către instanță, inculpatul M. I. M., arată că este de acord să fie asistat de către apărătorul desemnat din oficiu.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea recursului.
Reprezentantul asigurătorului SC ";. R. A. SA B., solicită admiterea recursului formulat împotriva sentinței penale nr.62/2012, reținerea cauzei spre rejudecare și modificarea sentinței atacate în sensul diminuării cuantumului daunelor morale acordată prin sentința atacată.
A. că acordarea daunelor morale nu trebuie să fie excesivă ci doar să compenseze într-un anumit fel pierderea produsă. Astfel, indemnizația acordată pentru repararea prejudiciului moral trebuie să reprezinte o reparare a acestuia în sensul unei compensații. In jurisprudență este necesar să se asigure o justă corelare între latura penală și latura civilă a reparării prejudiciului cauzat de săvârșirea infracțiunii. Ori, faptul că despăgubirile morale urmează să fie preluate de către asigurătorul RCA în baza contractului de asigurare încheiat cu inculpatul, nu poate constitui motiv de amplificare a nivelului acestor despăgubiri doar pentru că, sigur are cine și de unde să-l plătească. O astfel de abordare, consideră că este lipsită de justificare, în prevederile legale și de asemenea creează grave inechități și discrepanțe între diversele categorii de victime.
Nu consideră că pierderea pricinuită a unei ființe dragi este mai mică în cazul infracțiunilor săvârșite cu intenție, pentru care nu există asigurător care să preia plata despăgubirilor morale.
Pentru un scurt istoric a ceea ce s-a întâmplat în cauză, a observat că prin rechizitoriu s-a reținut faptul că părțile vătămate nu s-au constituit părți civile în cursul urmăririi penale. În faza de judecată, în momentul în care a fost citat și asigurătorul, aceștia au depus constituirea de parte civilă solicitând daune morale în cuantum de 100.000 euro, daune care de altfel au și fost acordate cu anumite precizări. Ori, societatea de asigurare a încercat să soluționeze pe cale amiabilă pretențiile părților civile, astfel că li s-a oferit suma de 72.000 lei. In urma încercărilor de soluționare pe cale amiabilă, părțile civile au făcut o contraofertă, respectiv au solicitat 50.000 euro care au considerat că ar reprezenta o compensație suficientă pentru suferințele lor.
De asemenea, se impune a se observa că prin rechizitoriu părțile civile s-au împăcat în ce privesc vătămările corporale suferite de către L. I. T. pentru 70 zile de îngrijiri medicale și pentru L. L. G. 55 zile de îngrijiri medicale, tocmai pentru a încerca soluționarea pe cale amiabilă a acestui litigiu.
Consideră că instanța de recurs va trebui să aibă în vedere anumite criterii obiective pe baza cărora să se stabilească daunele morale, importanța valorii lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori, măsura în care le-a fost afectată situația familială, profesională și socială a părților civile.
Totodată, consideră că ar trebui să existe o raportare a pretențiilor la condițiile socio-economice individuale ale părților civile precum și la venitul minim pe economie. Nu consideră că părțile civile aveau un nivel al veniturilor atât de ridicat pentru a solicita în speță suma de 100.000 euro.
De asemenea, în ce privește culpa inculpatului în producerea rezultatului infracțiunii, respectiv decesul minorului, instanța de fond a reținut culpa în proporție de 80% a inculpatului și de 20% a părților civile, având în vedere că părinții nu au depus diligențele necesare pentru transportarea minorului în condiții de siguranță și în conformitate cu art.97 al.1 ultima teză din OUG nr.195/2002, respectiv într-un scaun de copil și prins cu centura de siguranță.
Este drept că prin construcție, autovehiculul nu era dotat cu acest sistem, însă aceștia ca o minimă prevedere puteau să accepte să transporte minorul doar într-un autovehicul care ar fi fost prevăzut cu centură de siguranță și prin urmare să fi putut să-i asigure transportul în condiții de siguranță.
Pentru aceste considerente, solicită admiterea recursului și diminuarea daunelor morale.
Apărătorul părților civile L. I. T. și L. L. G., solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca temeinică și legală.
În susținerea poziției procesuale arată că raportat la starea de fapt descrisă în rechizitoriu, aceasta este încadrată în categoria evenimentelor nefericite, însă acest lucru nu poate exclude răspunderea nici penală, nici civilă a inculpatului și nici răspunderea societății recurente în calitate de asigurător.
De asemenea, este adevărat că prejudiciul moral cauzat prin infracțiunea dedusă judecății, nu este susceptibil de reparație propriu zisă, însă apreciază că prin obligarea inculpatului și implicit a societății recurente la plata unei compensații către părțile civile, ar putea conduce la o alinare a suferințelor încercate de către acestea.
În acest sens, solicită a se avea în vedere faptul că victima a fost primul și singurul copil al părților civile.
Raportat la această situație, apreciază că suma de bani stabilită cu titlu de daune morale de către instanța de fond a fost în mod corect stabilită și că aceasta nu are menirea de a îmbogății părțile civile, ci de a le oferi posibilitatea de a găsi o alinare.
Mai mult, solicită a se avea în vedere faptul că în fața instanței de fond inculpatul a fost de acord cu suma cu care părțile vătămate s-au constituit părți civile. Mai mult, s-a dovedit că inculpatul se face vinovat de producerea accidentului și că între acțiunea acestuia și decesul minorului, există legătură de cauzalitate.
Consideră că instanța de fond în mod corect a apreciat culpa inculpatului în ceea ce privește decesul minorului. Mai mult, solicită a se constata că în cauză societatea recurentă are calitate de asigurător, existând în sarcina acestuia obligația de a plăti despăgubirile în cuantumul stabilit de către instanța de fond.
In ce privește critica recurentei adusă sentinței atacate, în sensul că instanța de fond a acordat mai mult decât ceea ce s-a cerut, raportat la o contraofertă pe care au făcut-o societății de asigurări, arată că este neîntemeiată întrucât într-adevăr s-a încercat soluționarea pe cale amiabilă a litigiului, acea contraofertă care a venit ca urmare a unei oferte a societății recurente, însă nu s-a primit nici un răspund pentru acea contraofertă.
Răspunsul a fost depus la dosarul cauzei la data pronunțării soluției.
Raportat la aceste argumente, solicită respingerea recursului și menținerea în întregime a sentinței atacate ca fiind legală și temeinică.
Apărătorul inculpatului M. I. M., solicită admiterea recursului declarat de societatea de asigurare, cu consecința diminuării daunelor morale.
Sub aspectul laturii civile, apreciază că instanța a apreciat în mod corect că s-a cauzat un prejudiciu moral. Nu contestă această suferință, dar nivelul acestora trebuie să fie în limite rezonabile.
Solicită acordarea onorariului avocațial avansat din FMJ.
Reprezentantul M.ui P., susține că în speță sunt două probleme fundamentale care ar trebui să primească o dezlegare de altfel și teoretică din partea instanțelor extrem de serioasă pentru că și parchetul consideră că este vorba de un principiu în ceea ce privește solicitarea asigurătorului raportat la situația premisă în dosarul cauzei, care este deosebită, dar nu unică, aceea în care intervine o tranzacție între inculpatul respectiv persoana asigurată prin contract și părțile civile în cauză. Aceasta pe lângă problema cuantumului despăgubirilor.
Prin urmare, consideră că trebuie analizate aceste două elemente respectiv cuantumul și problema responsabilității în cazul tranzacției și că teoretic recursul este admisibil. Rămâne însă la latitudinea instanței atât sub aspectul cuantumului cât și rezolvării problemei tranzacției, deși parchetul are deja o opinie bine formată pentru că până în prezent nu există referințe de practică judiciară în sensul ce-l va arăta iar în ce privește cuantumul despăgubirilor nu avem criterii legale, însă parchetul nu are nici un interes în cauză raportat la cuantum.
În ce privește cuantumul, dacă se raportează la practica instanței, raportat la spețe similare, cuantumul apare ca fiind mare pentru că nu s-au acordat astfel de sume similare. De asemenea, în astfel de circumstanțe, nu există spețe similare, întrucât situațiile sunt diferite și premisa daunelor morale referindu-se la un aspect strict subiectiv, nu se pot face comparații, însă în lipsa unor criterii legale, acest cuantum rămâne exclusiv la latitudinea instanței.
Problema în cauză se pune pentru că inculpatul a fost de acord cu suma solicitată de părțile civile. P., intervine o tranzacție civilă. Dar, problema care se pune prin prisma dispozițiilor legii asigurărilor, tranzacția în aceste cazuri ar trebui să fie tripartită pentru că în cazul contractului de asigurare atunci când se produce riscul asigurat, chiar dacă ne aflăm într-o situație penală și se pune problema rezolvării amiabile de către asigurător direct terțului păgubit, acest lucru nu se poate face conform dispozițiilor legale fără acordul titularului contractului de asigurare, în speță a inculpatului. D., legea a prevăzut posibilitatea rezolvării amiabile a unor astfel de situații numai prin acordul celor trei părți. În cazul în care una dintre părți nu este de acord, se ajunge oricum in fața instanței civile. Ori, i se pare total nefiresc și nenatural să ne aflăm în situația în care deși cauza este dedusă penal și urmează regulile civilului, să avem o altă soluție. Ar trebui în cazul în care inculpatul este de acord cu pretențiile părții civile să fie luată și poziția asigurătorului și aceasta să fie valorizată în soluția finală a instanței. Consideră că există o posibilitate de rezolvare simplă a acestei situații, care să corespundă dezideratelor legii asigurărilor, principiilor procesuale penale și civile, dar și interesului părților. A. că tranzacția tripartită între inculpat și parte civilă este excesivă sub aspectul temeiniciei cuantumului.
Dacă se apreciază că întreg cuantumul care s-a tranzacționat este întemeiat, instanța poate să-l acorde și să constate calitatea de garant, acesta urmând să răspundă pentru întreaga sumă. Dacă instanța ar constata că tranzacția se referă la suma mai mare decât cea în general ce ar putea fi acordată de instanță, dacă ar exista vreo poziție între părți și instanța ar verifica această substanță a temeiniciei cuantumului, există posibilitatea ca instanța să oblige inculpatul la plata unei sume pentru care asigurătorul să garanteze, așa cum s-ar fi întâmplat dacă nu ar fi existat tranzacția, iar pentru restul sumelor ce exced acestei sume, să-l oblige pe inculpat singur la plata acestor sume pentru că nimic nu poate să-i ia inculpatului dreptul procesual de a achiesa la pretențiile părții civile.
Problema se pune că trebuie respectate și drepturile părții terțe.
Consideră că dacă asigurătorul stă în procesul penal, într-o calitate în care îi este opozabilă procedura, poate face recurs și ridica excepție, atunci ar trebui să-i fie respectat și dreptul de a contesta cuantumul unor astfel de sume, a dovedi un cuantum rezonabil și a nu răspunde decât în limitele subînțelese din raporturile sale cu inculpatul, acesta având posibilitatea să achieseze la orice pretenție indiferent decât de oneroasă ar părea instanței sau asigurătorului, pentru care însă va suporta din patrimoniul său.
Consideră că problema trebuie rezolvată de instanță întrucât înafara principiului esențial prevăzut de legea asigurărilor, nu există nici un alt criteriu sau dispoziție legală care să reglementeze aceste raporturi pentru a ieși din sfera subiectivului și într-adevăr a nu pune problema îmbogățirii fără justă cauză.
Izvorul acordării daunelor rezultă dintr-un prejudiciu moral raportat la moartea unei persoane și nu are legătură cu standardul de viață a unei persoane. Oricum, date fiind subiectivismul extrem de larg a instanțelor și practica diferită chiar de la instanță la instanță, problema nu i se pare a fi una superfluă ci extrem de serioasă. În consecință, lasă soluția la aprecierea instanței.
Inculpatul M. I. M., având ultimul cuvânt arată că lasă soluția la aprecierea instanței.
C U R T E A :
Prin sentința penală nr.62 din (...) pronunțată de Judecătoria Baia Mare a fost condamnat inculpatul M. I. M., CNP 1., fiul lui G. și R. V., născut la (...) în Copalnic Mănăștur, M., cetățean român, studii 11 clase, stagiul militar nesatisfăcut, necăsătorit, maistru la SC A. SA B. M., domiciliat în Copalnic Mănăștur, sat C. nr.104, M., fără antecedente penale, pentru comiterea infracțiunii de ucidere din culpă prev.de art.178 al.2 C.p., cu aplicarea art. 3201 C.p.p., la 1 an 6 luni închisoare.
În temeiul art. 81, 82 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 3 ani 6 luni și atrage atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cod penal.
Cu aplicarea art. 71 alin. 5 raportat la art. 64 lit. a teza II Cod penal.
În baza art.14 C.p.p., art.998 C.civil a fost obligat inculpatul să plătească contravaloarea în lei, la data executării, a sumei de 80.000 euro, cu titlu de daune morale, părților civile L. I. T. și L. L. G.
Conform art.313 din Lg.95/2006, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 753,34 lei, cheltuieli de spitalizare către S. J. de U. ,,D. O.,, B. M., cu dobânda legală de prev. de OG 9..
S-a constatat că în cauză S. de A. R. A. SA, are calitate de asigurător în cauză, prezenta hotărâre fiindu-i opozabilă.
În temeiul art. 191 alin. 1 C.p.p., a obligat inculpatul la 1.300 lei cheltuieli judiciare statului, din care 200 lei onorariul avocatului din oficiu, sumă ce s-a plătit conform art.189 C.p.p. din fondurile MJ în contul avocatului R. S.
Pentru a pronunța această sentință judecătoria a reținut că prin rechizitoriul P. de pe lângă Judecătoria Baia Mare, din 25 martie 2011 dat în dosarul nr. 4482/P/2010, a fost trimis în judecată inculpatul M. I. M. pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prevăzută de art. 178 alin. 2 C.p., reținându-se în sarcina sa că la data de (...), în jurul orei 08:20, în timp ce conducea autoturismul marca Dacia, cu numărul de înmatriculare (...), pe DE 58, pe raza orașului T. M., datorită faptului că nu a respectat dispozițiile legale care reglementează circulația pe drumurile publice a provocat un accident rutier în urma căruia a rezultat decesul victimei L. R. I..
Inculpatul a recunoscut comiterea faptei, solicitând judecarea în baza procedurii simplificate prev.de art.320 ind.1 C.pr.penală.
Trecând la soluționarea cauzei, în baza probatoriului administrat de parchet și însușit de inculpat, instanța a reținut că la data de (...), în jurul orei 08:20, inculpatul M. I. M. conducea autoturismul marca Dacia, cu numărul de înmatriculare (...), pe DE 58, pe raza orașului T. M..
Împreună cu inculpatul, în autoturism, se aflau în calitate de pasageri părțile civile L. I. T., care ocupa locul din partea dreaptă față, L. L. G., care se afla pe bancheta din spate și îl ținea în brațe pe minorul L. R. I., în vârstă de 10 luni.
Ajungând la kilometrul 158 + 89,6 metri, în dreptul imobilului cu numărul 25 de pe strada nr. 1 din orașul T. M., pe o porțiune de drum în aliniament, fiind foarte obosit, inculpatul M. I. M. a ațipit la volan, autoturismul a părăsit partea carosabilă și s-a izbit frontal de un stâlp electric din beton, aflat pe partea dreaptă a direcției de deplasare.
În urma impactului, toate persoanele aflate în autoturismul marca Dacia, cu numărul de înmatriculare (...), au suferit vătămări corporale, fiind transportate la S. J. de U. „. C. O. B. M., în vederea acordării de îngrijiri medicale.
Victima L. R. I. a fost internată cu diagnosticul: politraumatism prin accident rutier, traumatism cranio-cerebral acut, stare stuporoasă, fractură de femur stâng.
S-a declarat decesul în data de (...), ora 16:50. Potrivit raportului de constatare medico-legală nr. 991/225/(...), moartea victimei L. R. I. a fost violentă, ea s-a datorat unui traumatism cranio - cerebral acut cu hemoragie meningeală, contuzii cerebrale cu fractură craniană, leziunile tanatogeneratoare precum și cele descrise la examenul extern și intern s-au putut produce prin lovire în interiorul unui autovehicul aflat în decelerație bruscă, în cadrul unui accident rutier, moartea datează din (...). Partea vătămată L. I. T. a suferit leziuni corporale care au necesitat pentru vindecare un număr de 65 - 70 de zile de îngrijiri medicale, fapt ce rezultă din raportul de constatare medico-legală nr. 992/(...) al Serviciului Medico- Legal J.ețea M.. Potrivit raportului de constatare medico-legală nr. 993/(...) al Serviciului Medico- Legal J. M., partea vătămată L. L. G. a suferit leziuni care au necesitat 50-55 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.
Inculpatului M. I. M. i-au fost acordate îngrijiri medicale, însă nu a fost internat. A fost testat cu aparatul etilotest, care a indicat o valoare de
0,00 mg/l alcool pur în aerul expirat la ora 1.. Inculpatului M. I. M. i-au fost recoltate două probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, potrivit
Buletinului de analiză toxicologică- alcoolemie nr.334392/(...) a Serviciului Medico-Legal J. M., rezultatul fiind de 0,00 g%o la ambele probe recoltate la ora 1., respectiv 1. .
Părțile civile L. I. T., L. L. G. și inculpatul M. I. M. au declarat în fața organelor de cercetare penală că s-au împăcat în ce privește leziunile corporale suferite și au arătat că nu se constituie părți civile în cauză față de inculpat, pentru infracțiunea de ucidere din culpă. Ulterior părțile civile au revenit asupra acestei declarații, formulând, în fața instanței, pretenții în cuantum de 100.000 euro, reprezentând daune morale, justificându-le prin suferințele cauzate de pierderea fiului lor în vârstă de 10 luni.
Starea de fapt descrisă mai sus a fost probată în cursul urmăririi penale cu următoarele mijloace de probă: procesul verbal de cercetare la fața locului, planșe foto și schiță, procesul verbal de verificare a stării tehnice a autoturismului implicat în accident, buletin de analiză toxicologică - alcoolemie nr. 334392/(...) al Serviciului Medico-Legal J. M., raport de constatare medico-legală nr. 991/225/(...) privind pe victima L. R. I., raport de constatare medico-legală nr. 992/(...) privind pe partea vătămată L. I. T., raport de constatare medico-legală nr. 992/(...) privind pe partea vătămată L. L. G., declarațiile martorilor G. A., G. M. Ana, O. T. C., declarațiile părților vătămate, și declarațiile inculpatului atât din faza de urmărire penală cât și din faza de cercetare judecătorească .
În drept: Fapta inculpatului M. I. M. care, în data de (...), datorită faptului că nu a respectat dispozițiile legale care reglementează circulația pe drumurile publice a provocat un accident rutier în urma căruia a rezultat decesul victimei L. R. I., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art.178 al.2 C., faptă pentru comiterea căreia instanța îi aplică acestuia pedeapsa de 1 an 6 luni închisoare.
În ce privește culpa inculpatului în producerea rezultatului infracțiunii, respectiv decesul minorului, instanța reține că aceasta se datorează culpei inculpatului în proporție de 80% și culpei părților civile în proporție de 20%.Pentru a reține culpa în acest mod, instanța a avut în vedere faptul că părinții copilului nu au depus diligențele necesare în vederea transportării acestuia cu autoturismul, în condiții de siguranță și în conformitate cu art.97 al.1 teza ultimă din OUG 195/2002, republicată, respectiv într-un scaun special pentru copii și prins cu centura de siguranță.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, instanța a avut în vedere gradul de pericol social al faptei, rezultând din modalitatea și împrejurările concrete în care a fost săvârșită.
De asemenea, au fost avute în vedere circumstanțele personale ale inculpatului, respectiv lipsa antecedentelor penale, precum și atitudinea sa procesuală atât în raport cu fapta cât și față de părțile civile.
S-a mai avut în vedere și faptul că în cauză își găsesc aplicarea disp. art.320 ind.1 C.pr.penală, limitele pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată inculpatul fiind reduse cu o treime.
Aceste elemente de individualizare au determinat instanța să dispună, în temeiul art. 81, 82 C. penal, suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 3 ani și 6 luni atrăgând atenția inculpatului asupra prev.art.83 C. penal.
Cu aplicarea art. 71 alin. 5 raportat la art. 64 lit. a teza II Cod penal privind suspendarea pe durata termenului de încercare a interdicției exercitării unor drepturi.
În ce privește latura civilă a cauzei instanța a constatat că părțile civile
L. I. T. și L. L. G. au formulat pretenții civile în cauză în cuantum de
100.000 euro, reprezentând daune morale.
Părțile civile au motivat pretențiile prin aceea că urmare accidentului și-au pierdut fiul, în vârstă de 10 luni, suma pretinsă fiind necesară pentru a alina suferința încercată.
Instanța a apreciat pretențiile justificate, la valoarea solicitată, în cauză părțile civile suferind un prejudiciu psihologic determinat de pierderea fiului lor în condițiile tragicului accident, aspect ce reclamă acordarea unei compensații bănești corespunzătoare, care coroborată cu sancțiunea de drept penal aplicată, să ofere acestora o necesară satisfacție.
Valoarea pretențiilor a fost diminuată în raport cu gradul de culpă reținut în sarcina inculpatului, astfel că l-a obligat pe acesta la plata către părțile civile a contravalorii în lei, la data executării, a sumei de 80.000 euro, cu titlu de daune morale.
Conform art.313 din Legea 95/2006, a obligat inculpatul la plata sumei de 753,34 lei, cheltuieli de spitalizare către S. J. de U. ,,D. O.,, B. M., cu dobânda legală prev. de OG 9..
S-a constatat că în cauză S. de A. R. A. SA, are calitate de asigurător, prezenta hotărâre fiindu-i opozabilă.
Împotriva mai sus menționatei sentințe a declarat recurs în termenul legal asiguratorul S. DE A. R. A. SA solicitând modificarea sentinței în sensul diminuării cuantumului daunelor morale acordate prin sentința atacată deoarece cuantumul acestora este excesiv și că nu s-au avut în vedere criterii obiective pe baza cărora să se stabilească importanța valorii lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori și măsura în care le-a fost afectată părților civile situația familială, profesională și socială.
S-a mai contestat și gradul de culpă reținută în sarcina inculpatului și a părților civile, arătând că părțile civile nu au depus diligențele necesare pentru a transporta minorul în condiții de siguranță.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate și a probatoriului administrat raportat și la prevederile art. 3856 alin.3
C.p.p. Curtea constată că aceste este fondat urmând a fi admis pentru următoarele considerente.
Instanța fondului, în baza unui probatoriu vast administrat în faza de urmărire penală și cu ocazia cercetării judecătorești, probatoriu constând în declarațiile inculpatului, ale părților civile L. T. și L. G., ale martorilor G. A., G. M. Ana și O. T. C. precum și din procesul verbal de cercetare la fața locului și din rapoartele de cercetare medico-legală a stabilit în mod corect că în data de (...) în jurul orelor 8,20 în timp ce conducea autoturismul marca Dacia pe raza orașului T. M. fiind foarte obosit inculpatul M. I. M. a ațipit fapt de a determinat părăsirea părții carosabile și izbirea frontală cu stâlpul electric aflat pe marginea părții carosabile provocând astfel un accident rutier în urma căruia a rezultat decesul victimei L. R. Dănuț.
În mod corect, s-a stabilit că această faptă întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art.178 alin.2 C.p.
De asemenea pedeapsa aplicată inculpatului de 1 an și 6 luni închisoare a cărei executare a fost suspendată condiționat a fost corect individualizată și este aptă să contribuie la reeducarea inculpatului și să prevină comiterea de noi fapte penale.
Vom constata că singura critică care poate fi adusă hotărârii atacate vizează stabilirea gradului de culpă a inculpatului și a părților civile la producerea acestui nefericit incident rutier soldat cu moartea unui minor.
Astfel, Curtea constată că în mod greșit s-a stabilit de către instanța fondului că inculpatului i se poate imputa o culpă în proporție de 80% iar părților civile doar în procent de 20 % deoarece așa cum rezultă din actele dosarului victima minoră în vârstă de doar 10 luni se afla pe bancheta din spate alături de mama sa partea civilă L. L. G. nefiind instalat într-un scaun special pentru a se asigura transportul în siguranță al minorilor așa cum prevăd în mod imperativ dispozițiile art.97 alin.1 teza ultimă din OUG
195/2002 și nici măcar nu se afla în brațele mamei sale având în vedere că acest autoturism marca Dacia nu era prevăzut din fabricație cu un dispozitiv special pentru prinderea unui scaun special pentru copii și nici nu era prins cu centura de siguranță. În aceste condiții apreciem că în sarcina părților civile părinți ai minorului, se poate reține un grad de culpă mai mare în producerea acestui nefericit incident într-un cuantum de 40% pentru că sunt aproape la fel de grave încălcările dispozițiilor în materia circulației în siguranță pe drumurile publice.
În ceea ce privește cuantumul daunelor solicitat de către părțile civile
L. T. și L. L. G. instanța constată că acestea s-au situat la nivelul sumei de
100.000 euro sumă pe care inculpatul a fost de acord să o plătească însă nu putem considera această atitudine a inculpatului ca fiind o veritabilă tranzacție deoarece aceste daune sunt achitate în speța dedusă judecății de către asigurătorul de asigurare civilă SC A. R. A. care nu a participat și nu și-a exprimat poziția cu privire la o eventuală tranzacție încheiată între părți.
Curtea apreciază că raportat la noul procent de culpă reținut în sarcina inculpatului acordarea unor daune morale în sumă de 36.000 euro este în conformitate cu practica constantă a acestei instanțe în materie este aptă pe de o parte să ofere o despăgubire justă pentru prejudiciul moral suferit de către părțile civile raportat la nivelul veniturilor acestora și ale inculpatului, dar și la relațiile de familie existente între inculpat și victimă care era nepotul său.
Pentru toate aceste considerente va fi admis recursul declarat de către asigurător conform dispozitivului urmând a fi menținută restul dispozițiilor sentinței atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII D.DE :
I. În baza art. 38515 pct.2 lit.d C.p.p., admite recursul declarat de asiguratorul S. DE A. R. A. SA, cu sediul în B., strada N. T. nr.3, bloc M 101, et.10, sector 3, prin S. B. M., B-dul U. nr.5, județul M. împotriva sentinței penale nr. 62 din (...) a JUDECĂTORIei B. M., pe care o casează în parte, în ce privește cuantumul despăgubirilor civile.
Rejudecând cauza, în baza art.14, 346 Cod procedură civilă, art.1057
Cod civil reduce daunele morale la plata cărora a fost obligat inculpatul M. I. M. de la suma de 80.000 euro la suma de 36.000 euro, echivalent în lei la data plății, sumă pe care inculpatul o va plăti părților civile L. I. T. și L. L. G. (câte 18.000 euro pentru fiecare), reținând o culpă de 40% pentru părțile civile.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
În baza art.189 C.p.p. stabilește suma de 200 lei ca onorariu pentru apărătorul din oficiu al inculpatului, av.Ianoliu M., sumă ce se va avansa din FMJ.
În baza art.192 alin.3 C.p.p. cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs, rămân în sarcina acestuia.
D.zia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 19 martie 2012.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | G. | |
ANA C. M. Ș. | L. M. | M. B. |
Red.MȘ
Dact.SzM/3ex./(...)
| ← Decizia penală nr. 483/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
