Decizia penală nr. 1418/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA P.Ă ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
D. P.Ă NR. 1418/R/2012
Ședința publică din data de 15 octombrie 2012
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE : V. C.
JUDECĂTORI : C. I.
I. C. M.
GREFIER : T. G.
Ministerul Public, P. de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin P. - V. G.
S-a luat spre examinare - în vederea pronunțării - recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca împotriva sentinței penale nr. 874 din data de 12 iulie 2012 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosar nr. (...), privind pe inculpata C. A. D. trimisă in judecată prin rechizitoriul P. de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca pentru săvârșirea a două infracțiuni de înșelăciune prev. de art.215 al.1, 2 și 3 C., cu aplic. art.33 lit.a C.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, Curtea constată că mersul dezbaterilor și cuvântul părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 5 octombrie 2012, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
C U R T E A
Prin sentința penală nr. 874 din data de 12 iulie 2012 pronunțată de
Judecătoria Cluj-Napoca în dosar nr. (...), în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap la art .10 lit b1 CPP a fost achitată inculpata C. A. D., fiica lui I. și A. , născuta la data de (...) in mun. C.-N., jud. C. , CNP 2. , cetățean roman, studii medii, divorțata, cu domiciliul in mun. C.-N., str.A. B. nr.31 jud.C., pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev și ped de art.215 alin. 1 , 2 și 3 Cod P. (parte vătămata R. M.).
În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap la art .10 lit b1 CPP a fost achitată inculpata C. A. D., fiica lui I. și A. , născuta la data de (...) in mun. C.-N., jud. C., CNP 2. , cetățean roman, studii medii, divorțata, cu domiciliul in mun.C.-N., str.A. B. nr.31 jud.C., pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev și ped de art.215 alin. 1 , 2 și 3 Cod P. (parte vătămata R. I. ).
În temeiul art. 18/1 raportat la art. 91 alin.1 lit.c) CP cu referire la D.
RIL nr. X. a I. s-a aplicat inculpatei C. A. D., amenda administrativă în cuantum de 1000 R.
În temeiul art.14 raportat la art.346 C. cu referire la prevederile art.998
C.civ. (in vigoare la data comiterii faptelor) a respins acțiunea civila formulata de partea vătămata R. M., cu domiciliul în mun. C.-N., str.O. nr. 293 ap.4 jud. C., ca neîntemeiată.
În temeiul art. 192 pct.2 lit.d) CPP s-a obligat inculpata la plata sumei de 300 Ron cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
În temeiul art.189 Cpr.pen. onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu d-nul avocat B. M. pentru asistenta juridica asigurata inculpatei în faza de judecata în cuantum de 200 Ron a fost avansată din FMJ către Baroul de A. C.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că din declarațiile părților vătămate date în cursul urmăririi penale si cercetării judecătorești (f. 70 ) reiese că in cursul lunii mai 2009 partea vătămata R. M. s-a hotărât sa își găsească un loc de munca în străinătate, sens în care a găsit în ziarul Piața de la A la Z un anunț potrivit căruia o persoana fizica autorizata intermedia obținerea de locuri de munca în străinătate, condițiile și salariul fiind avantajoase.
Partea vătămata a apelat unul dintre numerele de telefon indicate în anunț
și a luat legătura cu inculpata care i-a confirmat că anunțul este valabil și a invitat-o pentru a continua discuția pe str. A. B. nr. 31 din mun. C.-N. unde era biroul său.
Părțile vătămate s-au deplasat împreuna la adresa indicata de inculpata . În timpul discuțiilor purtate inculpata i-a asigurat că este autorizată să intermedieze obținerea de locuri de munca pentru cetățeni romani în țări precum Olanda, Elvetia, Suedia si D.emarca. Mai mult pentru a castiga încrederea părților vătămate inculpata a prezentat acestora imagini cu tarile respective, inclusiv cu locurile în care aceștia vor munci și vor locui, solicitându-le anumite acte, printre care și fotocopii după pașapoarte, sub pretextul că ar avea nevoie pentru angajare. De asemenea aceasta a făcut părților vătămate oferte de munca atractive, astfel încât puteau să opteze intre contracte de munca încheiate pentru perioade de 6, 9 sau 12 luni, salariul primit fiind între 1800-2000 E., din care suma de 100 E. se reținea în fiecare lună pentru plata asigurărilor medicale.
După aproximativ 2 luni de la prima întâlnire părților vătămate le-au fost eliberate pașapoartele (anterior acestea neavând aceste acte fiind solicitate la îndrumarea inculpatei) astfel încât la data de (...) părțile vătămate s-au întâlnit din nou cu inculpata, la o alta adresa, pe str.A. S. nr. 36 ap. 1, unde au semnat un înscris sub semnătura privata intitulat Contract de prestări servicii(f.27-30 dos UP), inculpata asigurând părțile vătămate ca în luna septembrie 2009 vor pleca în străinătate .
Cu aceasta ocazie părțile vătămate au achitat inculpatei suma de 420 lei (echivalentul a 100 euro) suma pretinsa de aceasta din urma pentru încheierea contractului și pentru care, părților vătămate le-a fost eliberata chitanța si factura fiscala nr. 00000531/(...) reprezentând conform mențiunilor de pe înscrisuri, taxa traducere acte(f.31-32 dos.UP).
Atât cu prilejul discuțiilor preliminare dar si în cuprinsul contractului încheiat cu părțile și pe chitanța și factura fiscala emise inculpata s-a prevalat de calitatea sa persoana fizica autorizata (PFA C. A. D. ) a intermedia obținerea de locuri de munca în străinătate, însa din relațiile comunicate de către ORC de pe lângă Tribunalul Cluj a rezultat că aceasta nu figurează în evidentele acestei instituții ca înmatriculata (f.37 dos.UP).
În ciuda asigurărilor date de către inculpata părților vătămate cu ocazia încheierii contractului, aceasta a amânat de mai multe ori data plecării sub diverse pretexte, după care părțile vătămate nu au mai reușit să o contacteze.
Audiata fiind în data de (...) partea vătămata a arătat că inculpata i-a trimis prin serviciul W. U. suma de 33.000 forinți (echivalentul sumei de 464 ,
69 lei ).
Prima instanță a apreciat că deși sub aspect formal sunt îndeplinite trăsăturile esențiale pentru ca o faptă să constituie infracțiune, totuși în concret faptele prin conținutul lor nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, în accepțiunea art.18/1 Cod P..
Astfel, raportat la modalitatea în care inculpata a comis faptele, perioada infracționala, urmarea produsa constând în atingerea adusa patrimoniului părților vătămate , valoarea mica a prejudiciului cauzat, care a fost recuperat în parte pe parcursul urmăririi penale, atitudinea inculpatei care a recunoscut si regretat comiterea faptelor apreciem că atingerea adusa valorilor sociale ocrotite de norma penal este una minima iar faptele în concret nu prezintă gradul de pericol al unei infracțiuni.
Din aceeași perspectiva a reținut că inculpata a fost trimisă in judecată pentru comiterea a doua infracțiuni de înșelăciune perioada infracționala fiind anul 2009 . Cu toate acestea a rezultat din fisa de cazier judiciar a inculpatei că la data de (...) prin ordonanța P. de pe lângă Tribunalul Cluj data în dosar nr.
160/P/2010 s-a aplicat aceleiași inculpate sancțiunea administrativa a amenzii în cuantum de 1000 lei apreciindu-se că fapta de înșelăciune în forma continuata prev. și ped. de art. 215 alin.1 , 2 și 3 Cod P. cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal(perioada infracționala 2008-2009) nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, iar prin ordonanța P. de pe lângă Tribunalul Cluj data in dosar nr. 522/P/2008 din data de (...) s-a aplicat inculpatei sancțiunea administrativa a amenzii in cuantum de 500 lei apreciindu-se că fapta de înșelăciune in forma continuata prev. și ped. de art. 215 alin.1 , 2 și 3 Cod P. cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal(perioada infracționala octombrie - noiembrie
2007 ) nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni(f. 71, 74, 75 dos.I).
Astfel, a rezultat că organul de urmărire penală care a instrumentat cele doua dosare menționate în fișa de cazier judiciar, în privința aceleiași inculpate a apreciat că pot fi aplicate dispozițiile art. 181 Cod P. chiar daca faptele ce au făcut obiectul urmăririi penale au fost comise în aceeași perioada infracțională . Atâta timp cât faptele deduse judecății în prezentul dosar au fost săvârșite in perioada comiterii infracțiunilor pentru care s-au aplicat sancțiunile administrative în cursul anului 2011 și respectiv mai 2012 , nu se poate reține că inculpata a persistat în conduita infracțională după o perioadă în care a beneficiat de clemența organelor de urmărire penală și că din acest motiv se impunea trimiterea acestuia în judecată. Organele de urmărire penală aveau posibilitatea să dispună conexarea tuturor dosarelor în care a fost cercetată inculpata , în măsura în care se aprecia că aceasta a desfășurat o activitate infracțională amplă și să dispună trimiterea acesteia în judecată pentru toate actele materiale comise de acesta în perioada respectivă, insă private in mod singular, aceste doua fapte a apreciat că nu prezintă gradul de pericol social specific infracțiunii.
Concluzionând în sensul că faptele săvârșite de inculpata nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni pentru a se angaja răspunderea penala, aplicarea în acest moment, la mai bine de 3 ani de la comiterea infracțiunilor a unei pedepse nu mai corespunde scopului educativ și preventiv edictat de prevederile art.52 Cod P., aceasta în contextul în care organul de urmărire penală a apreciat ca aplicarea unor sancțiuni administrative pentru fapte de aceeași natura este mai adecvata .
Împotriva sentinței menționate a declarat recurs P. de pe lângă
Judecătoria Cluj-Napoca.
În motivarea recursului s-a apreciat că faptele pentru care inculpata C. A. D. a fost trimisă în judecată prezintă gradul de pericol social al unor infracțiuni și că instanța nu a acordat semnificație reală acestui aspect, pentru că nici în ceea ce privește circumstanțele reale și nici în ceea ce privește circumstanțele personale argumentele reținute nu sunt fondate; ca atare s-a concluzionat că este necesară aplicarea unei pedepse corespunzătoare pericolului social al faptelor comise.
În susținerea orală recurentul și-a nuanțat motivele de recurs precizând că se impune trimiterea cauzei spre rejudecare, fiindcă printr-o sentință rămasă deja definitivă inculpata a fost condamnată pentru acte materiale ale aceleiași infracțiuni, astfel încât nu se poate face abstracție de această situație.
Examinând sentința atacată din perspectiva motivelor de recurs invocate, precum și din oficiu, potrivit art. 3856 alin. 3 C. pr. pen., sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea constată următoarele:
Prin sentința atacată prima instanță a reținut corect starea de fapt conform căreia în luna mai 2009 părțile vătămate, soții I. și M. R., pe baza unui anunț apărut la mica publicitate au contactat inculpata care i-a asigurat că este autorizată să intermedieze obținerea de locuri de muncă în străinătate și le-a prezentat mai multe oferte atractive pentru a pleca în străinătate. După ce părțile au obținut pașapoartele, în 23 iulie 2009 s-au întâlnit, la o adresă din C.-N., cu inculpata unde au semnat cu aceasta un contract și i-au achitat echivalentul în lei a 100 euro pentru încheierea contractului și traducerea actelor.
Ulterior inculpata nu a mai putut fi contactată însă mai târziu a restituit părților echivalentul în forinți a sumei de 100 euro.
În mod netemeinic prima instanță a considerat că, deși sub aspect formal faptele întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prev. și ped. de art. 215 alin1, 2 și 3 C. pen., totuși faptele comise de inculpată nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni la mai bine de 3 ani de la comiterea acesteia.
În mod greșit s-a argumentat în sprijinul acestei concluzii că prin două ordonanțe ale P. inculpatei i s-a aplicat sancțiunea administrativă a amenzii de
1000 lei, respectiv 500 lei pentru fapte similare comise în între noiembrie 2007-
2009.
Astfel, ordonanțele parchetului de scoatere de sub urmărire penală nu reprezintă hotărâri judecătorești care să poate fi invocate drept practică unitară a instanțelor în materia individualizării pedepsei, dovadă că ordonanțele menționate au fost infirmate de către prim-procurorul P. de pe lângă Tribunalul
Cluj în data de 5 octombrie 2012( f.25 dosar recurs).
Pe de altă parte, nici împrejurarea că inculpata a mai fost condamnată pentru acte materiale ce intră în conținutul unei infracțiuni unice de înșelăciune sub formă continuată nu întemeiază soluția de casare și de trimitere spre rejudecare la prima instanță, fiindcă, în sine, această împrejurarea nu reprezintă un caz de casare care să atragă rejudecarea de către prima instanță.
În acest sens, instanța supremă s-a pronunțat, relativ recent, prin D. penală nr. 2379 din 14 iunie 2011 într-o speță în care a statuat că și atunci când prima instanță competentă a fost învestită prin două rechizitorii, la date diferite, cu judecarea acțiunilor materiale care intră în conținutul aceleiași infracțiuni continuate, nereunirea cauzelor nu atrage nulitatea absolută a hotărârii pronunțate, întrucât nu au fost încălcate nici dispozițiile privind competența după materie, nici cele atrase de calitatea persoanei, remediul fiind prevăzut de art.43 C. și art. 449 C. referitoare la ipoteza în care unele dintre acțiunile sau inacțiunile ce intră în conținutul infracțiunii continuate au fost deja judecate definitiv.
Raportat la datele prezentei spețe, Curtea constată că este greșită soluția de achitare a inculpatei pentru infracțiunea cu care a fost sesizată prima instanță, prev. și ped. de art. 215 alin.1, 2. și 3 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C., fiindcă cele două acte materiale prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni și din simplul motiv că după ce a fost condamnată în luna martie
2009 pentru fapte similare ( f.18 fond) inculpata nu a ținut seama de acest avertisment și a continuat să inducă în eroare persoanele care o contactau, datorită publicității pe care și-o făcea în continuare pretinsei activități de intermediere a locurilor de muncă din străinătate.
Este evident că fiecare act material comis de către inculpată nu prezintă gardul de pericol social al infracțiunii unice alcătuită din două sau mai multe acte materiale, iar aprecierea gradului de pericol social se face raportat la toate criteriile prevăzute de art.72 C., criterii ce vizează în întregime infracțiunea comisă.
La individualizarea pedepsei, Curtea va tine seama de circumstanțele atenuante prev. de 74 alin.1 lit. c. C. pen., deoarece inculpata a recunoscut fapta
(f 54 DUP) și a reparat prejudiciul cauzat.
Așa fiind, va condamna inculpata la 2 ani închisoare pentru infracțiunea de înșelăciune prev. și ped. de art. 215 alin.1, 2, și 3 C. cu aplicarea art.41 alin.2 C. pen. și art. 74 alin.1 lit.c C. pen.
Văzând că sunt îndeplinite condițiile art. 81 și art. 82 C. va suspenda condiționat executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare de 4 ani, compus din pedeapsa aplicată și intervalul fix de 2 ani.
Va dispune suspendarea executării pedepsei accesorii constând în interzicerea dreptului prev. de art. 64 lit. a teza a II a C. și va atrage atenția inculpatei asupra cazurilor de revocare a executării pedepsei.
Va menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
Văzând și dispozițiile art.192 alin. 3 C.
PENTRU ACESTE M.IVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Admite recursul declarat de către P. de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, împotriva sentinței penale nr. 874 din 12 iulie 2012 a Judecătoriei C.-N., pe care o casează numai cu privire la soluționarea laturii penale a cauzei.
Rejudecând cauza în aceste limite, condamnă pe inculpata C. A. D., fiica lui I. si A., născută la (...) în C.-N., jud. C., CNP 2. la pedeapsa de :
2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 215 al.1,2,3 Cod penal cu aplicarea art. 41 al.2 Cod penal, cu aplicarea art. 74 lit.c Cod penal.
În baza art. 81, 82 Cod penal, suspendă condiționat executarea pedepsei pe durata termenului de încercare de 4 ani.
În baza art. 71 Cod penal, interzice inculpatei drepturile prev.de art. 64 lit.a teza a-II-a Cod penal și în baza art. 71 al.5 Cod penal, dispune suspendarea executării acestor pedepse accesorii.
În baza art. 359 Cod proc.penală atrage atenția inculpatei asupra cazurilor de revocare a suspendării executării pedepsei conform art. 84 Cod penal.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
În baza art. 189 Cod proc. penala stabilește in favoarea Baroului de A. C. suma de 200 lei onorariu pentru apărător din oficiu pentru d-na avocat S. R., ce se avansează din FMJ.
În baza art. 192 al.1 Cod proc.penală cheltuielile judiciare în recurs rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Dată și pronunțată în ședință publică din 15 octombrie 2012 .
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
V. C. C. I. I. C. M.
GREFIER, T. G.
Red.V.G/V.R.
2ex./(...)
Jud.fond T. L. P.-PUȘCAȘ
| ← Decizia penală nr. 1797/2012, Curtea de Apel Cluj | Încheierea penală nr. 424/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
