Decizia penală nr. 90/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R.IA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
DECIZIA PENALĂ NR. 90/R/2012
Ședința publică din 19 ianuarie 2012
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : M. B.-judecător
JUDECĂTORI : V. G.
D. P.
G.IER : M. N.
P. de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin P. :
D. S.
S-a luat spre examinare recursul declarat de P. DE PE L.
JUDECĂTORIA BISTRIȚA împotriva sentinței penale nr.1405 din 17 octombrie 2011 al Judecătoriei B. pronunțată în dosar nr.(...), privind pe inculpatul T. G. C., trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin.1 lit.b din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul personal asistat de apărătorul ales avocat C. L. F., din cadrul Baroului de avocați C., cu delegația la dosar, precum și apărătorul desemnat din oficiu avocat P. M. E., din cadrul Baroului C., cu delegația la dosar, lipsă fiind părțile civile D. B.-N. și S. R. prin A.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință după care,
Apărătorul desemnat din oficiu depune la dosar referatul privind plata onorariilor din fondul M.ui Justiției, solicitând ca instanța să se pronunțe asupra onorariului parțial în cauză.
Întrucât inculpatul are apărător ales, se constată încetat de drept mandatul apărătorului desemnat din oficiu, prin prezentarea apărătorului ales în fața instanței de recurs.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul parchetului solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza pronunțarea unei decizii prin care să se dispună majorarea pedepsei aplicată inculpatului, pentru infracțiunea de evaziune fiscală prev de art. 9 alin 1 lit b din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin 2 Cod penal și art. 3201 Cod procedură penală, cu menținerea celorlalte dispoziții ale judecătorului fondului.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că, din probele administrate în cauză rezultă că lucrările de construcții consemnate în facturi au fost executate, iar veniturile menționate în acestea au fost plătite de beneficiari și încasate de inculpat, nefiind înregistrate în evidența contabilă. Inculpatul a fost cel care a arătat că nu a formulat plângere la poliție, nu a făcut demersuri să recupereze facturile și nici nu a contactat societățile în favoarea cărora a emis facturile pentru a obține copii ale acestora astfel încât să se poată realiza înregistrarea în contabilitate. Din probele administrate în cauză rezultă că în perioada ianuarie 2008 iunie 2009 evidența contabilă a fost condusă de martora C. A., aceasta desfășurând activitatea respectivă fără a fi angajată cu contract de muncă, la rugămintea inculpatului.
Raportat la prejudiciul cauzat bugetului de stat și nerecuperat, în sumă de 681.923 lei, se apreciază că pedeapsa de 1 an închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, aplicată de instanță este redusă, iar hotărârea netemeinică.
Apărătorul inculpatului solicită respingerea recursului formulat de parchet, ca nefondat, cu consecința menținerii hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică. În continuare se arată că, la individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 Cod penal, respectiv pericolul social concret al faptei, persoana inculpatului, limitele speciale prevăzute de lege pentru fapta comisă redusă în conformitate cu dispozițiile art. 3201 alin. 7 Cod procedură penală, atitudinea sinceră de recunoaștere și regret manifestată de inculpat, de bună colaborare cu organele de urmărire penală, fiind la prima incidență cu legea penală. Instanța de fond a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără privare de libertate, având în vedere conduita inculpatului de-a lungul procesului penal, lipsa antecedentelor penale, constatând îndeplinite cerințele dispozițiilor art. 81 Cod penal.
Inculpatul T. G.-C. având ultimul cuvânt solicită respingerea recursului parchetului, conform concluziilor apărătorului său.
C U R T E A :
Asupra recursului penal de față,
În baza lucrărilor dosarului, constată că Judecătoria Bistrița prin sentința penală nr.1405 din 17 octombrie 2011 a condamnat pe inculpatul T. G. C., fiul lui G. și M., născută la data de (...) în B., jud. B-N, cetățean român, studii medii, șef echipă la SC I. SRL B., domiciliat com. Cetate, sat O. B., nr.
11, fără antecedente penale, pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 al. 2
C.penal, art. 320/1 C.pr.pen., cu reținerea circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 lit. a și c C.penal, art. 76 lit. d C.penal, la pedeapsa de:
- 1 an închisoare.
În baza art. 81 C.penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, iar în baza art. 82 C.penal stabilește un termen de încercare de 3 ani.
S-a pus în vedere inculpatului prevederile art. 83 alin. 1 C.penal.
În baza art. 71 C. s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, b și c C.penal, iar în temeiul art. 71 alin. 5 C.penal suspendă executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.
S-a dispus comunicarea către OFICIUL NAȚIONAL AL REGISTRULUI COMERȚULUI a unei copii după dispozitivul hotărârii judecătorești, la data rămânerii definitive și înscrierea hotărârii de condamnare în cazierul fiscal.
În baza art. 998 C.civil raportat la art. 14 și 346 C., a fost obligat inculpatul să plătească părții civile S. R., prin A. B., reprezentată de D. G. a F.
P. B.-N., suma de 681.923 lei, cu titlu despăgubiri civile.
În baza art. 191 alin. 1 C.pr.pen. a fost obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
Prin rechizitoriul P.ui de pe lângă T. B.-N. nr. 3., înregistrat la Judecătoria
Bistrița sub dosar nr. (...), a fost trimis inculpatul T. G. C., pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal.
Partea vătămată S. R., prin A. B., reprezentată de D. G. a F. P. B.-N. s-a constitui parte civilă cu suma de 681.923 lei.
Audiat fiind la primul termen de judecată, inculpatul a recunoscut integral fapta, a regretat-o și a fost de acord să fie judecat în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaște și le însușește
(f.38 ).
Inculpatul a fost asociat și administrator al SC „.-G. C." SRL O.-B. până la data de (...) când s-a retras din societate, cedând părțile sociale numiților S. N. și G. M. I., conform contractului de cesiune și actului modificator înregistrate la O. R. C. la (...).
În perioada 11.05.-(...) la SC „.-G. C." SRL a avut loc un control încrucișat operativ și inopinat din partea Gărzii Financiare - Secția B.-N. ca urmare a adresei nr. 602735/MM/(...) a Gărzii Financiare - Secția M., control materializat în procesul-verbal de constatare nr. 603028/BN/(...) și care a avut ca obiect verificarea înregistrării în contabilitatea SC „.-G. C." SRL a unui număr de 155 facturi emise de această societate către SC „. C." SRL Săliștea de Sus, județul M..
Cu ocazia controlului efectuat s-a stabilit că facturile respective, reprezentând prestări servicii în construcții în valoare totală de 890.434,90 lei din care TVA - 141.958,90 lei nu au fost înregistrate în evidența contabilă a SC
„.-G. C." SRL, ele fiind decontate în numerar pe bază de chitanțe.
Procesul-verbal de constatare întocmit de Garda Financiară - Secția B.-N. a fost transmis D. - B.-N. care a efectuat o inspecție fiscală generală la SC „.-G.
C." SRL, coraportul de inspecție fiscală încheiat la (...) și înregisl 1358/(...).
1. Cu ocazia controlului fiscal s-a constatat că inculpatul a înregistrat în evidența contabilă în cursul anului 2008 veniturile provenind de la un număr de 198 facturi fiscale emise către următoarele societăți comerciale:
- S. „Technomat" S. B. - 23 facturi în perioada 06.06.-(...) în valoare de
111.627 lei (f. 238, 289-310);
- S. „Benz S." S. O.-B. - 3 facturi în perioada 21.08-(...) în valoare de
12.000 lei (f. 239, 314-316);
- S. „Ditpavi" S. Galați - 36 facturi în perioada 03.12.-(...) în valoare de
167.469 lei (f. 240-241, 324-377);
- S. „Edil Vest" S. Orlești - 20 facturi în perioada 02.12.-(...) în valoare de
84.211 lei (f. 237, 419-437);
- S. „Edil Nord Servis" S. Orlești - 116 facturi în perioada 20.02- (...), în valoare de 512.235 lei (f. 242-248, 457-510).
Deși lucrările de construcții consemnate în facturi s-au executat în totalitate, iar valoarea facturilor (887.542 lei) s-a încasat în numerar, acestea au fost înregistrate în evidența contabilă, fiind cauzat bugetului de stat un prejudiciu în valoare de 119.017 lei reprezentând impozit pe profit și respectiv
141.333 lei reprezentând TVA.
2. S-a constatat de asemenea că un număr de 155 facturi emise de către
SC „.-G. C." S. către S. „. C."; (f. 16-193, 207-210) indicate de Garda Financiară ca fiind neînregistrate, au fost înregistrate în evidența contabilă a furnizorului abia pe parcursul controlului efectuat de D. B.-N., pe baza jurnalului de cumpărări obținut de la S. „. C." S., cu excepția facturii nr. 1385/(...) nu a fost înregistrată.
Prejudiciul cauzat bugetului de stat se ridică la suma totală de 181.758 lei ce cuprinde atât suma de 181.016 lei reprezentând TVA-ul aferent facturilor înregistrate tardiv (TVA nedeclarat prin deconturi), cât și suma de 769 lei reprezentând TVA-ul aferent facturii neînregistrate.
3. În cursul anului 2008, S. „.-G. C." SRL era plătitoare de impozit pe venitul microintreprinderilor însă prin inspecția fiscală s-a stabilit că începând cu trimestrul II al anului respectiv, luând în considerare veniturile neînregistrate arătate la punctele 1 și 2, a realizat venituri mai mari de
100.000 euro, astfel că inculpatul trebuia să calculeze și să declare la organele fiscale impozit pe profit și nu impozit pe venitul microintreprinderilor. Organele fiscale au stabilit astfel un impozit pe profit nedeclarat în valoare de 142.970 lei, din care s-a scăzut suma de 5.687 lei reprezentând impozit pe venitul microintreprinderilor datorat pe trimestrul I 2008, diferența în sumă de
137.283 lei constituind astfel prejudiciul cauzat bugetului de stat.
4. In cursul anilor 2007 și 2008 inculpatul a ridicat avansuri sub formă de dividende în sumă totală de 777.701,93 lei din profitul net realizat de societate (deși acestea nu au fost repartizate) fără a calcula și declara impozitul pe dividende în sumă de 124.443 lei. 1
Astfel, prejudiciul total creat de inculpat prin modalitățile descrise se ridică la suma de 703.861 lei compusă din 256.300 lei - impozit pe profit,
313.118 lei - TVA și 124.443 lei impozit pe dividende. Din valoarea totală a prejudiciului stabilit, organele fiscale au considerat recuperată suma de 21.938 lei reprezentând impozit pe venitul microintreprinderilor (calculat și declarat eronat în cadrul S. „.-G. C." S. pentru perioada 2008-2009, D. - B.-N. constituindu-se parte civilă în cauză cu suma de 681.923 lei (165.148 euro - f.
533).
Din probele administrate în cauză a rezultat că lucrările de construcție consemnate în facturile arătate mai sus au fost executate, iar veniturile menționate în acestea au fost plătite de beneficiari și încasate de inculpat, nefiind însă înregistrate în evidența contabilă.
Inculpatul a fost de acord cu concluziile Raportului de inspecție fiscală întocmit la (...) și, implicit, cu valoarea prejudiciului cauzat, motivând neînregistrarea veniturilor precum și celelalte acțiuni generatoare de prejudicii prin faptul că a pierdut unele facturi, că în unele perioade de timp nu a avut contabil sau că nu a cunoscut prevederile legale în materie. Aceste afirmații (chiar dacă ar fi reale) nu sunt în măsură însă să înlăture răspunderea penală, deoarece în situația pierderii unor facturi inculpatul avea posibilitate să solicite duplicate ale acestora de la beneficiari, iar lipsa unui contabil putea fi remediată prin angajarea unei persoane având calificarea necesară. In ceea ce privește necunoașterea prevederilor legale, aceasta nu exonerează de răspundere.
Inculpatul a mai declarat că la societatea pe care o administra a fost angajată în calitate de contabilă numita A. C., iar aceasta a condus evidența contabilă până la sfârșitul lunii iunie 2008 când a plecat în Grecia, moment din care nu a mai putut fi contactată. O parte din facturile emise până în acel moment, respectiv cele emise în favoarea S. „. C. SRL, S. „Edil Vest" S. și S.
„Edil Nord Service" S. (102 facturi), inculpatul susține că a încredințat-o contabilei în vederea înregistrării, în timp ce restul facturilor emise până la acea dată, împreună cu facturile emise în perioada iulie - august 2008 i-au dispărut dintr-un microbuz pe care 1-a împrumutat unor muncitori ocazionali pentru o perioadă de două săptămâni.
Tot inculpatul a fost cel care a arătat însă că nu a formulat plângere la poliție sub acest aspect, nu a făcut demersuri să recupereze facturile respective și nici nu a contactat societățile în favoarea cărora a emis facturile pentru a obține copii ale acestora astfel încât să se poată realiza înregistrarea în contabilitate.
De menționat este că din probele administrate în cauză a rezultat că în perioada ianuarie 2008 - iunie 2009 evidența contabilă a fost condusă de martora C. A. (și nu de către A. C. cum declară inculpatul), aceasta desfășurând activitatea respectivă fără a fi angajată cu contract de muncă, la rugămintea inculpatului. Cu ocazia discuțiilor purtate în acest sens la începutul anului 2008 i s-a adus la cunoștință că S. „.-G. C." S.R-L- »nu are activitate" iar în luna aprilie 2008 a primit de la inculpat toate actele societății
(declarațiile fiscale, balanțele de verificare și bilanțul) necesare pentru a ține evidența contabilă. C. A. a arătat că din acel moment și până la data controlului efectuat de organele fiscale nu a mai primit alte documente pentru a le înregistra în contabilitate. Abia cu ocazia controlului i s-a solicitat de către organele fiscale să înregistreze facturile emise în favoarea S. „. C." S. în baza jurnalului de cumpărări al acestei din urmă societăți, trimis prin fax.
O altă susținere a inculpatului care nu corespunde adevărului este aceea că i-ar fi remis contabilei A. C. spre înregistrare facturile emise în favoarea a 3 societăți comerciale printre care și SC „Edil Vest" SRL Orlești. Astfel, emiterea facturilor către această din urmă societate s-a realizat în perioada 02.12.-(...), deci ulterior așa-zisei plecări a contabilei în Grecia.
Având în vedere cele de mai sus s-a apreciat că apărările inculpatului nu subzistă deoarece societatea administrată de inculpat a avut un alt contabil (C. A.) încă de la începutul anului 2008, acesta neprimind facturi spre înregistrare în evidența contabilă și întrucât chiar dacă inculpatul ar fi pierdut ori i-ar fi dispărut facturile ar fi avut posibilitatea înlocuirii lor cu duplicate obținute de la beneficiari.
Inculpatul a mai susținut că SC „. C." S. nu i-a achitat în totalitate sumele înscrise pe facturi, datorându-i la data controlului cea. 320.000 lei.
Acest aspect nu corespunde realității. Astfel din adresa nr.
602735/MM/(...) emisă de Garda Financiară - Secția M. (f. 15) rezultă că facturile respective au fost decontate în numerar pe bază de chitanțe.
Starea de fapt reținută și recunoscută de inculpat s-a probat cu următoarele mijloace de probă administrate în cauză: adresa nr.
603062/BN/(...) emisă de Garda Financiară - Secția B.-N. (f. 9-10); procesul-verbal de constatare întocmit de Garda Financiară B.-N. (f. 11-
14); adresa nr. 602735/MM/(...) emisă de Garda Financiară - Secția M. (f. 15); facturile fiscale emise în favoarea SC „. C." SRL (f. 16-210); raportul de inspecție fiscală și anexele aferente (f. 214-263); adresa nr. 1360/2009 a D. B.-
N. (f. 264); declarațiile martorilor (f. 283, 311-312", 511-512, 536-537); facturile emise în favoarea SC „Technomat" SRL, SC „Benz S." SRL, SC
„Ditpavi" SRL, SC „Edil Nord" SRL, SC „Edil Vest" SRL (f. 286-310, 313-316,
324-429, 448-510); declarațiile inculpatului (f. 514-517, 538-540).
In drept, fapta inculpatului de a omite, în mod repetat, în baza aceleiași rezoluții infracționale, evidențierea în actele contabile a operațiunilor comerciale efectuate și a veniturilor realizate, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin . 2 C.penal, pentru care instanța l-a condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare, cu aplicarea dispozițiilor art.
320/1 C. și reducând astfel cu 1/3 limitele pedepselor și reținând în favoarea acestuia circumstanțele atenuante prev. de art. 74 lit. a și c C.penal și făcând astfel aplicarea art. 76 lit. d C.penal.
La individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72 Cod penal, respectiv pericolul social concret al faptei, persoana inculpatului, limitele speciale prev. de lege pentru fapta comisă potrivit art. 21 alin. 2 Cod penal, redusă în conformitate cu disp. art. 320/1 alin. 7 Cod procedură penală, atitudinea sinceră de recunoaștere și regret manifestată de inculpat, de bună colaborare cu organele de urmărire penală, fiind la prima incidența cu legea penală.
Apreciind că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără privare de libertate, având în vedere conduita inculpatului de-a lungul procesului penal, lipsa antecedentelor penale, constatând îndeplinite cerințele disp. art. 81 C.penal, instanța va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei, stabilind un termen de încercare de 3 ani, potrivit art.82 C.penal.
Potrivit art. 359 C.pr.pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C.penal, a căror nerespectare poate atrage revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
Instanța a apreciat că, față de natura și gravitatea infracțiunii săvârșite, de ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatului, se impune interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, b și c
C.penal. În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 71 C.penal, instanța a dispus, ca pedeapsă accesorie, interzicerea exercitării de către inculpat a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit.a teza a II-a, b și c C.penal, pe perioada executării pedepsei.
În temeiul art. 71 alin. 5 C.penal instanța a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare.
Totodată instanța a dispus comunicarea către OFICIUL NAȚIONAL AL REGISTRULUI COMERȚULUI a unei copii după dispozitivul hotărârii judecătorești, la data rămânerii definitive și înscrierea hotărârii de condamnare în cazierul fiscal.
În latura civilă, constatând îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale prev. de art. 998 Cod civil, având în vedere importanța valorii sociale ocrotită de legea penală căreia i s-a adus atingere prin faptele inculpatului, instanța a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă și, în baza art. 998
C.civil raportat la art. 14 și 346 C., l-a obligat pe inculpat să plătească părții civile S. R., prin A. B., reprezentată de D. G. a F. P. B.-N., suma de 681.923 lei, cu titlu despăgubiri civile.
Împotriva soluției instanței de fond a declarat recurs P. de pe lângă
Judecătoria Bistrița, solicitând admiterea căii de atac promovate, casarea sentinței judecătoriei și rejudecând dosarul, a se dispune o soluție de condamnare a inculpatului T. G. C. la o pedeapsă într-un cuantum sporit, care să corespundă pericolului social extrem de ridicat al infracțiunii și făptuitorului, individualizarea judiciară a sancțiunii nefiind corespunzătoare disp.art.52 și 72 C.
Curtea examinând recursul promovat, prin prisma motivului invocat, ajunge la următoarele constatări:
Judecătoria Bistrița a soluționat cauza în procedura reglementată de art.320/1 alin.7 C.pr.pen. pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, ținând cont de sinceritatea deosebită a inculpatului, de lipsa antecedentelor penale, de împrejurarea că este încadrat în muncă în calitate de șef echipă la S. I. SRL B., este bine caracterizat de unitatea unde își desfășoară activitatea, este în vârstă de 33 ani, regretând săvârșirea infracțiunii. Toate aceste împrejurări au justificat reținerea în favoarea inculpatului a prevederilor art.74 și 76 C., de către prima instanță.
Potrivit art. 72 din Codul penal la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Chiar dacă individualizarea pedepsei este un proces interior, strict personal al judecătorului, ea nu este totuși un proces arbitrar, subiectiv, ci din contră el trebuie să fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probatoriu, studiat după anumite reguli și criterii precis determinate.
Înscrierea în lege a criteriilor generale de stabilire a pedepsei înseamnă consacrarea explicită a principiului individualizării sancțiunii, așa încât respectarea acestuia este obligatorie pentru instanță.
De altfel, ca să-și poată îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei.
Funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancțiunii, care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate.
Sub aspectul individualizării pedepsei în speță, trebuie efectuată o justă adecvare cauzală a criteriilor generale prevăzute de art.72 C., ținându-se cont de gradul de pericol social, în concret ridicat al faptei comise agravat de circumstanțele reale ale săvârșirii ei, dar și de circumstanțele personale ale inculpatului T. G. C., care a avut o atitudine sinceră cu privire la infracțiunea realizată, nu posedă antecedente penale, așa cum rezultă din fișa de cazier, a colaborat cu organele judiciare.
Exemplaritatea pedepsei produce efecte atât asupra conduitei infractorului, contribuind la reeducarea sa, cât și asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situația de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare și de a se abține de la săvârșirea de infracțiuni.
Fermitatea cu care o pedeapsă este aplicată și pusă în executare, intensitatea și generalitatea dezaprobării morale a faptei și făptuitorului, condiționează caracterul preventiv al pedepsei care, totdeauna, prin mărimea privațiunii, trebuie să reflecte gravitatea infracțiunii și gradul de vinovăție a făptuitorului.
Numai o pedeapsă justă și proporțională este de natură să asigure atât exemplaritatea, cât și finalitatea acesteia, prevenția specială și generală înscrise și în Codul penal român, art. - 52 alin.l - , potrivit căruia "scopul pedepsei este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni".
La individualizarea tratamentului penal, instanța de recurs trebuie să efectueze o corectă analiză și evaluare a tuturor datelor concrete ale cazului, cât și a împrejurărilor săvârșirii faptelor, în raport cu criteriile prevăzute de art.72 C.
Pentru determinarea gradului de pericol social se ține cont de două etape. Mai întâi, se apreciază dacă gradul de pericol e suficient de ridicat pentru a fi în prezența unei infracțiuni. Apoi, se valorifică acest grad ținându-se cont de o scară de valori personală a fiecărui judecător.
Orice sancțiune produce efecte diferite asupra fiecărui inculpat în parte, în funcție de caracteristicile biologice, psihologice sau sociologice ale acestuia.
Dar, firește, în lumina criteriilor prevăzute de art.72 C., gravitatea concretă a unei activități infracționale trebuie stabilită consecutiv unui examen aprofundat și cuprinzător al tuturor elementelor interne, specifice faptei și făptuitorilor.
Este incontestabil că, din punct de vedere strict formal, infracțiunea de evaziune fiscală constând în omiterea evidențierii în actele contabile a operațiunilor comerciale efectuate și a veniturilor realizate, cauzând prin aceasta bugetului de stat un prejudiciu de 681.923 lei, nerecuperat, prezintă un pericol social real, dar este greșită susținerea procurorilor de majorare a pedepsei aplicate, în vederea unei reinserții sociale a inculpatului, în cazul unor asemenea fapte penale având prioritate recuperarea prejudiciului cauzat bugetului de stat.
Determinarea pericolului social se face în concret, cu referire directă la împrejurările ce au ocazionat ori pe fondul cărora s-a comis infracțiunea, la modul specific de manifestare a inculpatului și la persoana acestuia.
În fiecare caz în parte, instanțele trebuie să se raporteze la probele din acel dosar, la circumstanțele reale ale infracțiunii și la cele reale ale infractorului și nu la aspecte cu caracter general.
În speță, Judecătoria Bistrița printr-o aplicare și corelare judicioasă a prevederilor legale, l-a condamnat pe inculpat la o pedepsă blândă, sancțiune apreciată de către instanța de recurs ca adecvată pericolului social concret al faptei și făptuitorului.
Aplicarea unei pedepse majorate, cu păstrarea modului de executare pentru inculpat, relevă caracterul inadecvat al unei asemenea sancțiuni, ce ar genera serioase rezerve în legătură cu posibilitățile reale a scopului preventiv și educativ prevăzut de lege.
Examinarea probelor administrate în faza de urmărire penală confirmă justețea concluziei instanței de fond relativ la existența infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2, cu aplicarea art. 320 ind. 1 C.proc.pen., constând în aceea că în perioada anilor 2007-2009, inculpatul a omis în mod repetat a evidenția în actele contabile a operațiunilor comerciale efectuate și a veniturilor realizate, cauzând astfel bugetului de stat un prejudiciu de 681,923 lei rămas nerecuperat.
În egală măsură însă, analiza actelor și lucrărilor dosarului relevă o suită întreagă de alte aspecte a căror justă cuantificare, este în măsură să orienteze instanța de recurs în menținerea cuantumului pedepsei aplicate de către judecătorie.
Astfel, în privința inculpatului T. G. C. nu se poate ignora că este încadrat în muncă în calitate de șef de echipă la S. I. SRL B., este bine caracterizat de unitatea unde își desfășoară activitatea, este în vârstă de 33 ani, regretând săvârșirea infracțiunilor. Mai mult, judecata a avut loc pe baza recunoașterii vinovăției acestuia la primul termen de judecată și în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
De asemenea, actele din dosarul instanței de fond atestă că infracțiunea pentru care este judecat în prezent inculpatul, constituie un incident izolat.
Conduita bună a inculpatului înainte de săvârșirea infracțiunii din prezentul dosar, este reliefată prin lipsa antecedentelor penale așa cum rezultă din fișa de cazier judiciar.
La dozarea și individualizarea pedepsei cât și a modalității de executare a acesteia, instanțele trebuie să țină seama de condițiile concrete de realizare a activității infracționale, de perioada de timp în care s-a derulat aceasta, caracterul continuat sau nu, al infracțiunii.
Probele dosarului nu evidențiază că inculpatul T. a mai fost confruntat cu infracțiuni de același gen, ele atestând din contră, că faptele din prezenta cauză au un caracter accidental, ținând de vârsta tânără a acestuia, ce demonstrează lipsa experienței de viață și nereprezentarea consecințelor nocive ce pot surveni pentru viața și libertatea sa.
Curtea reține că pedeapsa și modalitatea de executare aplicată inculpatului T. de către judecătorie corespunde pe deplin circumstanțelor personale ale acestuia, cât și celor reale referitoare la infracțiune, deoarece el a avut o conduită bună anterior faptelor din prezentul dosar, nu posedă antecedente penale, împrejurare ce constituie o stare de normalitate de altfel, dar în același timp a demonstrat și o atitudine corectă față de întreg contextul relațiilor sociale, în fapt recurentul nemaifiind implicat până în prezent în infracțiuni de acest gen, evenimentele din prezentul dosar având un caracter izolat. Mai mult, de la început a fost sincer în ambele faze ale procesului penal, beneficiind de reducerea pedepsei cu 1/3, procesul judecându-se conform art.320/1 alin.7 C.pr.pen.
Atingerea dublului scop preventiv și educativ al pedepsei, este esențial condiționată de caracterul adecvat al acesteia, revenind, în mod obiectiv, instanței judecătorești datoria asigurării unui real echilibru între gravitatea faptei și periculozitatea socială a infractorului, pe de o parte, și durata sancțiunii și natura sa (privativă sau nu de libertate), pe de altă parte.
Mijloacele ce permit realizarea acestui obiectiv sunt reprezentate de criteriile de individualizare expres indicate în art.72 C., iar orice altă abatere de la judicioasa lor utilizare în procesul de stabilire și aplicare a sancțiunii afectează temeinicia și legalitatea hotărârilor judecătorești de condamnare.
În cauză, analiza obiectivă a probelor administrate, pune în evidență caracterul just al sancțiunii aplicate, dar mai ales al modalității de executare a acesteia, Judecătoria Bistrița acordând cuvenita semnificație unor împrejurări ale dosarului, respectiv că inculpatul T. nu posedă antecedente penale, a manifestat sinceritate și regret, este șef de echipă, în vârstă de 33 ani, astfel că aplicarea unei pedepse exagerate, mai mari de 1 an închisoare, la prima încălcare a legii penale ar avea consecințe extrem de nefavorabile, greu de evaluat, față de circumstanțele reale ale faptelor și raportat la cele personale ale inculpatului.
În sfârșit, ținând seama și de intervalul de timp însumând 3 ani de la comiterea faptelor și până la soluționarea recursului, există suficiente temeiuri pentru a se considera că scopul pedepsei poate fi atins și în condițiile suspendării condiționate a executării acesteia, nefiind necesară majorarea cuantumului pedepsei.
Izolarea inculpatului de societate, sau majorarea cuantumului pedepsei aplicată acestuia, nu ar contribui cu nimic, ba din contră, ar întârzia recuperarea prejudiciului cauzat bugetului de stat.
Pentru motivele ce preced, se va respinge ca nefondat recursul declarat de către P. de pe lângă Judecătoria Bistrița în baza art.385/15 pct.1 lit.b
C.proc.pen.
Se va stabili în favoarea Baroului de A. C.- suma de 50 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției, conform art. 189 C.proc.pen.
Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului conform art.192 pct.3 alin.3 C.pr.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de către P. de pe lângă
Judecătoria Bistrița împotriva sentintei penale nr. 1405 din 17 octombrie 2011 a Judecătoriei B..
Stabilește în favoarea Baroului de A. C.- suma de 50 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 19 ianuarie 2012 .
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | G.IER |
M. B.V. G. D. P. | M. N. |
red.PD/CA
3 ex. - (...)
jud.fond-S. A.
| ← Încheierea penală nr. 1197/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 729/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
