Decizia penală nr. 1797/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
DECIZIA PENALĂ NR. 1797/R/2012
Ședința publică din 13 decembrie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: V. G., judecător JUDECĂTORI: D. P.
M. B. GREFIER: M. N.
P. de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin procuror: D. S.
S-au luat spre examinare recursurile declarate de P. DE PE L.
JUDECĂTORIA TURDA și inculpatul B. A. împotriva sentinței penale nr.466 din
31 octombrie 2012 a J. T., privind și pe inculpata D. M. T., inculpații fiind trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor, după cum urmează:
■ inculpatul B. A., pentru săvârșirea infracțiunii de prev. și ped. de art.
211, al. 1, al. 2, lit. c, Cod penal, cu aplic. art. 41, al. 2, Cod penal și
■ inculpata D. M. T., pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art.
264, al. 1, Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul B. A. asistat de avocat L. M., din cadrul Baroului C., cu delegația la dosar, în substituirea apărătorului desemnat din oficiu avocat I. R. S., din cadrul Baroului C., cu delegația la dosar, pentru inculpata D. M. T., apărătorul desemnat din oficiu, avocat E. P., din cadrul Baroului C., cu delegația la dosar, lipsă fiind inculpata D. M. T.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, apărătorii desemnați din oficiu depun la dosarul cauzei referatele privind plata onorarilor din fondul M.ui Justiției, solicitând ca instanța să se pronunțe asupra acestora.
Întrebat fiind de către instanță, inculpatul arată că își menține recursul declarat în cauză și este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Reprezentantul parchetului solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună și condamnarea inculpatei D. M. T. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de favorizarea infractorului prev de art 264 alin 1 Cod penal. În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că, hotărârea instanței de fond este neîntemeiată, în cauză fiind administrate suficiente mijloace probatorii de natură să dovedească mai presus de orice dubiu săvârșirea infracțiunii de favorizarea infractorului prev de art 264 alin 1 Cod penal.
Reprezentantul parchetului opinează că a fost dovedită mai presus de orice dubiu săvârșirea infracțiunii de favorizarea infractorului în sarcina inculpatei, în condițiile în care, pe parcursul urmăririi penale, aceasta a susținut neadevărat că lănțișoarele de aur sustrase de către autor de la părțile vătămate îi aparțin.
Nu în ultimul rând mai trebuie observat faptul că, cu caracter general, o achitare definitivă a inculpatei în prezenta speță ar fi de natură să încurajeze pe viitor ca persoanele cercetate penal să nu mai coopereze cu organele judiciare, fiind astfel avantajate în fața acelor care sunt dispuse la cooperare cu organele judiciare.
Cu privire la recursul declarat de inculpat, solicită respingerea acestuia ca nefondat, motivat de faptul că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii reținută la instanța de fond, iar din materialul probator administrat în cauză rezultă vinovăția acestuia.
Apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună achitarea inculpatului, în temeiul art 11 pct 2 lit a raportat la art 10 lit c Cod procedură penală. Se apreciază de apărătorul inculpatului faptul că, în urma probatoriului administrat în cauză nu a fost dovedită vinovăția acestuia, martorii prezenți la recunoașterea după persoană arătând că, părțile vătămate au ezitat cu acea ocazie, arătând că inculpatul era plecat din oraș la data săvârșirii infracțiunii, iar din înregistrarea video depusă la dosar rezultă că în casa de amanet s-a prezentat martorul B. S. și nu inculpatul.
Se mai solicită a se avea în vedere declarația martorului B. S. care a prezentat detaliat modul de comitere a celor două fapte.
Cu onorariu avocațial din fondul M.ui Justiției.
Apărătorul desemnat din oficiu al inculpatei solicită respingerea recursului declarat de parchet ca nefondat, cu consecința menținerii hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică. Din probatoriul administrat în cauză, nu s-a dovedit faptul că aceasta avea cunoștință de faptul că lănțișorul de aur era sustras. Se mai arată de către apărătorul desemnat din oficiu faptul că, inculpata a avut o implicare minimă în săvârșirea faptei.
Cu onorariu avocațial din fondul M.ui Justiției.
Inculpatul B. A. având ultimul cuvânt, învederează instanței faptul că pedeapsa aplicată de instanța de fond este prea mare.
C U R T E A : Asupra recursurilor penale de față,
În baza lucrărilor dosarului, constată că Judecătoria Turda prin sentința penală nr.466 din 31 octombrie 2012, în baza art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c, cu aplicarea art. 41 alin.2 C., cu aplicarea art. 320 ind. 1 alin.1-4, 7 C. pr. penală, a condamnat pe inculpatul B. A., fiul lui B. A. si V. M., nascut la data de (...) in T., jud. C., cetatean roman, fara ocupatie, fara loc de munca, cu antecedente penale, domiciliat in T., str. Tineretului nr. 28, ap.8B, jud. C., în prezent încarcerat la Penitenciarul Gherla, CNP 1., la 5 ani inchisoare, pentru savarsirea infractiunii de talharie.
În baza art. 61 C. penal, s-a revocat beneficiul liberării condiționate din executarea pedepsei de 4 ani si 6 luni inchisoare stabilită prin SP 1. a J. T. și contopește restul rămas neexecutat, de 533 zile închisoare, cu pedeapsa stabilită prin prezenta (5 ani închisoare), în final aplicând inculpatului pedeapsa de 5 ani închisoare.
In baza art. 71 C., s-a interzis inculpatului dreptul prevazut la art. 64 lit. a tz. II C., pe durata executarii pedepsei principale.
În baza art. 350 C. pr. penală, s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului.
In baza art. 88 C., s-a dedus din durata pedepsei perioada reținerii și arestării preventive de la (...) la zi.
In baza art 11 pct 2 lit a C pr pen, art 10 lit d C pr pen a achitat pe inculpata D. M. T. fiica lui I. și M. T., nascută in data de (...), in T., jud, C., CNP2770901126212, dom. în T., str. P. nr. 6, bl. B3, ap.13, jud. C. pentru comiterea infractiunii de favorizarea infractorului prev. și ped. de art. 264 alin.1 C. penal.
S-a constatat că părțile vătămate au recuperat prejudiciul și nu a formulat pretenții civile.
In baza art. 191 alin. 1 C.pr.pen.a obligat pe inculpatul B. la plata in favoarea statului a sumei de 800 lei reprezentand cheltuieli judiciare.
S-au încuviințat următoarele sume reprezentând onorarii av. oficiu, sume care se vor avansa din FMJ: 300 lei Kovacs Liana, 300 lei Ionaș Sorin.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
În data de (...), în jurul orelor 15:45 inculpatul B. A. s-a deplasat pe raza mun. T. , pe strada C. unde a observat-o pe partea vătămată K. M., în vârstă de 82 ani în momentul în care pătrundea în scara blocului în care locuiește. În continuare, inculpatul a urmărit-o pe partea vătămată, iar în momentul în care aceasta a urcat scările spre etajul întâi , inculpatul a venit din partea din față a acesteia și a smuls lănțișorul de aur pe care aceasta îl purta la gât , după care a fugit, pe sol căzând medalionul acestuia care a fost recuperat ulterior.
Partea vătămată a strigat după ajutor și, în continuare, în aceeași zi, s-a deplasat la P. mun. T. unde a sesizat cele întâmplate . Cu ocazia audierii, partea vătămată a descris persoana care îi smulsese lanțul de la gât, precum și detaliile bunului sustras.
În continuare organele de poliție au efectuat verificări , în ziua următoare la casa de amanet S. R. I. din mun. T. str. Calea V.iei fiind identificat contractul de amanet nr. 34290 din data de (...)-data comiterii faptei- încheiat pe numele inculpatei D. M. T. și care privea un lanț de aur rupt.
Lănțișorul de aur a fost ridicat de către organele de poliție și ulterior a fost recunoscut de către partea vătămată K. M. ca fiind cel sustras în data de (...) (f. 14 dosar u.p.).
De asemenea a fost audiată și martora M. V., apropiată a părții vătămate K.
M., care a precizat faptul că avea la cunoștință despre lanțul care îi fusese sustras acesteia și despre detaliile acestuia, astfel că fiind invitată la sediul poliției martora a recunoscut lănțișorul identificat la casa de amanet prezentat de către organele de poliție ca fiind cel sustras părții vătămate.
2. În data de (...) partea vătămată M. M. , în vârstă de 65 ani în timp ce se deplasa spre locuința sa a fost urmărită de către inculpatul B. A. , iar în momentul în care aceasta a ajuns în dreptul intrării în scara blocului unde locuiește , inculpatul s-a apropiat și i-a smuls lanțul de aur pe care aceasta îl purta la gât, după care a fugit. Partea vătămată s-a deplasat în aceeași zi la P. mun. T. unde a sesizat cele întâmplate . Cu ocazia audierii, partea vătămată a descris persoana care îi smulsese lanțul de la gât, precum și detaliile bunului sustras.
În data de (...) inculpatul B. A. a fost identificat și condus la sediul poliției împreună cu inculpata D. M. T.
Asupra inculpatei D. M. T. a fost identificat lănțișorul sustras de la partea vătămată M. M. în ziua anterioară, lanțul fiind observat la gâtul acesteia chiar de către partea vătămată care era de asemenea prezentă la sediul organelor de poliție. L. de aur a fost ridicat de către organele de poliție și predat părții vătămate (f. 63,
64 dosar u.p.).
Partea vătămată M. M. a făcut referire în declarația sa la unele detalii particulare ale bijuteriei rezultate în urma purtării acestuia de partea vătămată, detalii în baza cărora partea vătămată a putut să recunoască fără nici un dubiu lănțișorul sustras prin violență de către inculpat.
De asemenea a fost audiată și martora M. G., apropiată a părții vătămate M.
M. care a precizat faptul că avea la cunoștință despre lanțul care îi fusese sustras acesteia și despre detaliile acestuia astfel că fiind invitată la sediul poliției martora a recunoscut lănțișorul ridicat de la inculpata D. M. T. și prezentat de către organele de poliție ca fiind cel sustras părții vătămate.
În cauză au fost efectuate prezentări de recunoaștere din grup , ocazie cu care în prezența martorilor asistenți cele două părți vătămate l-au recunoscut pe inculpat ca fiind persoana care le-a smuls lănțișoarele de aur de la gât.
Sustragerea bijuteriilor părților vătămate de către inculpatul B. A. a rezultat din declarațiile părților vătămate, ale martorilor, dovezile de ridicare/predare, palnșele foto, precum și din declarațiile inculpatului care cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală a declarat că recunoaște comiterea faptelor, iar în fața instanței a solicitat aplicarea art. 320 ind.1 C. pr. penală.
Împrejurarea că ulterior inculpatul a declarat că nu este autorul infracțiunii nu schimbă concluzia enunțată mai sus. Apărarea acestuia în sensul că nu se afla în localitate este înlăturată tocmai prin declarațiile sale și ale martorului L. M. A., inculpatul B. declară (f. 19 dosar u.p.) că a plecat în sat împreună cu mama și prietena sa în data de 10 mai-deci după comiterea primului act material-iar martorul L. (f. 56 dosar u.p.) arată că în data de 11 mai-deci înainte de al doilea act material- i-a adus dintr-un sat pe inculpat, mama și prietena acestuia
Prejudiciul total se ridică la suma de 3200 lei , care a fost recuperat.
În ce o privește pe inculpata D., instanța a reținut că pentru existența infracțiunii de favorizare a infractorului este necesar, în primul rând, să se dea un ajutor, iar acest ajutor trebuie acordat unui infractor, adică unei persoane care a săvârșit anterior o infracțiune și cel care favorizează trebuie să aibă cunoștință că a fost comisă o infracțiune.
Ajutorul dat pentru a îngreuna sau zădărnici urmărirea penală (așa cum s-a reținut în actul de sesizare a instanței) înseamnă ajutorul acordat infractorului în intervalul de la săvârșirea infracțiunii până la trimiterea lui în judecată, pentru întârzierea ori eludarea cercetărilor (prin distrugerea ori alterarea urmelor infracțiunii) ori pentru sustragerea infractorului de la cercetările organelor de urmărire penală (cum ar fi ascunderea infractorului).
Or, în prezenta cauză, singurul act incriminator reținut în sarcina inculpatei D. este procesul verbal de la fila 26 dosar u.p. care atestă că la (...) a refuzat să dea declarații cu privire la tâlhăria exercitată asupra părților vătămate, atitudine care nu poate conduce la concluzia existenței acestei infracțiuni în condițiile în care din nici o probă a cauzei nu rezultă că inculpata D. avea la acel moment cunoștință de faptul că inculpatul B. A. ar fi comis tâlhăria asupra părții vătămate. N. o probă a cauzei nu indică la acel moment faptul că inculpata D. ar fi oferit un ajutor inculpatului ori că avea cunoștință de comiterea de către inculpatul B. A. a infracțiunii de tâlhărie.
De altfel, nu reiese din acel proces verbal dacă inculpatei i s-a solicitat să declare date privitoare la tâlhărie în calitate de martor ori făptuitor, în această ultimă situație inculpata având posibilitatea de a exercita dreptul la apărare potrivit propriei opțiuni.
În ce privește împrejurarea că inculpata D. a amanetat unul din lanțișoarele sustrase de inculpatul B. A. și a purtat celălalt lănțișor sustras, în lipsa unor probe care să conducă la concluzia că știa cine este autorul sustragerilor și că în acest fel a acordat un ajutor inculpatului B. A., instanța reține că este posibil, prin ipoteză, ca inculpata D. să fi intrat în posesia bijuteriilor printr-o modalitate care să nu-i fi permis să afle că ele provin din comiterea infracțiunii de către inculpatul B. A., cu atât mai mult cu cât inculpata D. se afla în relații de concubinaj cu B. S. A. care este fratele inculpatului B. A., acest dubiu profitând inculpatei.
În aceeași zi-(...)- a fost începută urmărirea penală față de această inculpată pentru infracțiunea de favorizare a infractorului, moment de la care aceasta a refuzat să dea declarații, ulterior precizând, în fața procurorului (f. 30 dosar u.p.), că l-a văzut pe inculpat doar de trei ori în viața sa până la acel moment și că nu a primit de la acesta nici o categorie de bunuri, aratând că bijuteriile îi aparțin.
Oricum, ceea ce s-ar putea imputa inculpatei D. trebuie să fi fost comis anterior începerii urmării penale față de această inculpată -. coincide cu momentul începerii urmăririi penale față de inculpatul B. A.-întrucât după începerea urmăririi penale față de inculpata D. acesta avea posibilitatea de a-și exercitat dreptul la apărare inclusiv prin declararea unor împrejurări care nu corespund adevărului, fără ca această din urmă împrejurare să poată fi reținută ca latură obiectivă a infracțiunii pentru care deja fusese începută urmărirea penală.
În aceste condiții, se va reține că nu sunt întrunite condițiile existenței infracțiunii de favorizare a infractorului, sub aspectul laturii obiective și subiective.
Din analiza materialului probator evidențiat anterior însă rezultă că inculpatul e autorul infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată.
În drept, fapta inculpatului B. A. care, în baza unei rezoluții unice , în data de (...), în jurul orelor 15,45 și în data de (...) în jurul orelor 12,00, în loc public a sustras prin folosirea violenței, respectiv prin smulgerea de la gâtul părților vătămate K. M. în vârstă de 82 de ani și M. M. în vârstă de 62 de ani, a lănțișoarelor de aur creând un prejudiciu de 3.200 lei întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, prev. și ped. de art. 211 alin. 1, alin.2 lit. c
C.penal, cu aplic. art. 41 al. 2 C. penal.
La individualizarea pedepsei la care va fi condamnat inculpatul , instanta a avut in vedere criteriile generale prevazute de art. 72 C., cu referire împrejurărirle comiterii faptei, pe timp de zi, urmărind victime de vârste înaintate, perseverența infracțională, împrejurarea că prejudiciul a fost recuperat.
Prin urmare, în baza art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c, cu aplicarea art. 41 alin.2 C., cu aplicarea art. 320 ind. 1 alin.1-4, 7 C. pr. penală, a condamnat pe inculpatul B. A. la 5 ani inchisoare, pentru savarsirea infractiunii de talharie.
În baza art. 61 C. penal, s-a revocat beneficiul liberării condiționate din executarea pedepsei de 4 ani si 6 luni inchisoare stabilită prin SP 1. a J. T. și contopește restul rămas neexecutat, de 533 zile închisoare, cu pedeapsa stabilită prin prezenta (5 ani închisoare), în final aplicând inculpatului pedeapsa de 5 ani închisoare.
In baza art. 71 C., s-a interzis inculpatului dreptul prevazut la art. 64 lit. a tz. II C., pe durata executarii pedepsei principale.
Întrucât temeiurile avute în vedere cu ocazia luării și menținerii arestului preventiv subzistă în continuare, în baza art. 350 C. pr. penală, s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului.
In baza art. 88 C., s-a dedus din durata pedepsei perioada reținerii și arestării preventive de la (...) la zi.
In baza art 11 pct 2 lit a C pr pen, art 10 lit d C pr pen a achitat pe inculpata D. M. T. pentru comiterea infractiunii de favorizarea infractorului prev. și ped. de art. 264 alin.1 C. penal.
S-a constatat că părțile vătămate au recuperat prejudiciul și nu a formulat pretenții civile.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs P. de pe lângă Judecătoria
Turda și inculpatul B. A.
Prin motivele scrise și orale, procurorii au cerut condamnarea inculpatei D.
M. T. pentru săvârșirea infracțiunii de favorizare a infractorului prev.de art.264 alin.1 C.
Apărătorul inculpatului a solicitat admiterea căii de atac promovate și achitarea acestuia în baza art.10 lit.c și art.11 pct.2 lit.a C.proc.pen., întrucât nu el este autorul infracțiunii deduse judecății.
Curtea examinând recursurile promovate, prin prisma motivelor invocate, ajunge la următoarele constatări:
Probatoriul testimonial și științific atașat dosarului dovedește fără dubiu că cele două lănțișoare de aur, care au fost sustrase prin violență de către inculpatul B. A. de la cele două părți vătămate, au fost ulterior identificate, unul purtat de către inculpata D. M. T., la gât, iar cel de-al doilea depus, de asemenea de către inculpată, la o casă de amanet,pe numele acesteia.
În mod cert s-a stabilit faptul că, în cursul cercetărilor penale efectuate până la întocmirea rechizitoriului, inculpata D. a refuzat să dea declarații privitor la împrejurările în care cele două lănțișoare au ajuns în posesia sa.
Mai mult, în cursul urmăririi penale, inculpata în fața procurorului a susținut că cele două obiecte de aur îi aparțin, pentru ca apoi cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, să afirme că „. lanțuri de aur la care se face referire le am în proprietate, de aproximativ un an";.
Prin această atitudine procesuală, este evident că inculpata D. a urmărit să zădărnicească aflarea adevărului și desfășurarea în bune condiții a urmăririi penale, prin ajutorul dat în acest fel autorului - B. A., ajutor constând în crearea unei aparențe cu privire la o altă identitate a proprietarului celor două lănțișoare din aur.
Curtea reține că „în cazul în care o persoană luând cunoștință de săvârșirea unei tâlhării, omite de a denunța de îndată, comiterea acestei infracțiuni și totodată, dă ajutor autorului pentru a îngreuna sau zădărnicii urmărirea penală, ea comite infracțiunea de favorizarea infractorului";.
Susținerea inculpatei D. T., în sensul că ea nu a urmărit îngreunarea sau zădărnicirea urmăririi penale, în ce privește pe autorul tâlhăriei, ci a procedat astfel pentru a-și ușura propria situație, este nerelevantă, atâta vreme cât, săvârșind fapta, inculpata a fost conștientă că, prin activitatea sa, eludează tragerea la răspundere a adevăratului vinovat.
A., fapta inculpatei D. T. care, fără a fi promis vreun sprijin, anterior sau concomitent cu sustragerea bunurilor, l-a ajutat pe autorul tâlhăriei să-și însușească prin violență și smulgere de la gâtul a două părți vătămate de 82 și 62 de ani, a două lănțișoare de aur, prin susținerea și declararea în fața organelor de urmărire penală a unor afirmații, care contraveneaz în mod clar cu situația de fapt, făcute cu scopul de a îngreuna și zădărnicii urmărirea penală, constituie infracțiunea de favorizarea infractorului prev.de art.264 C.
Practica judiciară este unanimă când arată că „pentru existența infracțiunii de favorizarea infractorului este necesar, sub aspectul laturii obiective, ca ajutorul la care se referă textul să fie dat unui infractor, adică unei persoane care a săvârșit o faptă penală - preexistența unei infracțiuni constituind situația premisă, fără de care nu poate fi concepută această faptă - iar, sub raportul laturii subiective, ca făptuitorul să fi știut că s-a săvârșit o infracțiune, că dă ajutor unui infractor și că prin acest ajutor s-ar putea îngreuna sau zădărnicii opera de înfăptuire a justiției (în speță, ajutorul s-a dat inculpatului care a comis infracțiunea de tâlhărie, iar inculpata D. în privința bunurilor sustrase de la victime prin violență, a susținut mincinos și nereal că îi aparțin, ascunzând astfel adevăratul autor al faptei penale).
Nu în ultimul rând, Curtea reține că bunurile sustrase prin violență de către inculpatul B. din proprietatea părților vătămate, au fost depuse la o casă de amanet de către inculpata D., contractele fiind întocmite pe numele acesteia, condiții în care nu poate susține că nu a cunoscut sursa din care proveneau obiectele din aur, precum și autorul tâlhăriei.
Așa fiind, Curtea va admite ca fondat în baza art.38515 pct.2 lit.d
C.proc.pen., recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Turda împotriva sentintei penale nr. 466 din 31 octombrie 2012 a J. T., pe care o va casa în privința inculpatei D. T. si rejudecând în această limită, o va condamna pe aceasta.
In baza art. 264 al.1 Cod penal pentru infracțiunea de favorizare a infractorului, la o pedeapsa de :
- 1 (un)an închisoare.
La dozarea și individualizarea pedepsei, Curtea va avea în vedere disp.art.72 și 52 C., gradul de pericol social al faptei, lipsa antecedentelor penale, urmările produse. Raportat la infracțiunea comisă și persoana inculpatei, există toate garanțiile în a crede că resocializarea viitoare a inculpatei este posibilă și fără executarea sancțiunii, dispunându-se suspendarea acesteia.
In baza art.81 Cod penal va suspenda condiționat executarea pedepsei pe durata termenului de încercare prev.de art. 82 Cod penal, acela de 3 ani.
Conform art. 359 Cod proc.penala, va atrage atentia inculpatei asupra nerespectării art. 83 Cod penal.
Se va face aplicarea art. 71 si 64 lit.a teza a-II-a Cod penal. Se va face aplicarea art. 71 al.5 Cod penal.
Se va constata prejudiciul recuperat.
Se vor mentine restul dispozitiilor sentintei.
Se va stabili onorariu apărător din oficiu la 300 lei ce se achită Baroului de
A. C. din FMJ, conform art.189 C.proc.pen.
Cheltielile judiciare în recurs vor rămâne în sarcina statului în baza art.192 alin.3 pct.3 C.proc.pen.
Cu privire la recursul inculpatului B. A.
Conform art.1 din Codul de procedură penală român, scopul procesului penal îl constituie constatarea la timp și în mod complet a faptelor care constituie infracțiuni, astfel că orice persoană care a săvârșit o infracțiune să fie pedepsită potrivit vinovăției sale și nici o persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală.
Procesul penal trebuie să contribuie la apărarea ordinii de drept, la apărarea persoanei, a drepturilor și libertăților acesteia, la prevenirea infracțiunilor precum și la educarea cetățenilor în spiritul legii.
Pentru aceasta, procesul penal se desfășoară atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul judecății, potrivit dispozițiilor prevăzute de lege.
În desfășurarea procesului penal trebuie să se asigure aflarea adevărului cu privire la faptele și împrejurările cauzei, precum și cu privire la persoana făptuitorului.
Legea obligă organele de urmărire penală și instanțele de judecată să aibă rol activ și pe întreg cursul procesului penal să respecte dreptul de apărare garantat de stat învinuitului, inculpatului și celorlalte părți, în procesul penal.
Orice persoană, bucurându-se de prezumția de nevinovăție, este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăției sale, printr-o hotărâre penală definitivă. Învinuitul sau inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție și nu este obligat să-și dovedească nevinovăția.
Vinovăția nu se poate stabili decât în cadrul juridic procesual penal, cu probe, sarcina administrării acestora revenind organului de urmărire penală și instanței judecătorești.
Probele trebuie să fie concludente și utile, ceea ce presupune, necesitatea de a fi credibile, apte să creeze măcar presupunerea rezonabilă că ceea ce probează corespunde adevărului.
Inculpatul B. A. a avut o poziție constantă de recunoaștere a infracțiunii pe întreg parcursul procesului penal.
Inculpatului B. A. i s-a respectat dreptul la apărare și dreptul la un proces echitabil prin respectarea principiului egalității de arme, promovat de C. A., cu privire la acest principiu, CEDO precizează că „exigența egalității armelor, în sensul unui echilibru just între părți, implică obligația de a oferi fiecăreia o posibilitate rezonabilă de a-și prezenta cauza, inclusiv probele, în condiții care să nu o plaseze într-o situație de dezavantaj net în comparație cu adversarul său. Obligația de a veghea în fiecare caz la respectarea condițiilor unui proces echitabil revine autorităților naționale";. (a se vedea hotărârea nr.27 din oct.1993
Dombo Beheer Bv versus Olanda).
Mai mult, aceeași Curte, a statuat obligativitatea comunicării pieselor dosarului, „în măsura în care presupune un proces echitabil și în contradictorialitate";. (hotărârea din 24 februarie 1994 Bendenoun versus Franța). De asemenea, „respectarea dreptului la un proces echitabil, presupune dreptul de a avea acces la toate dovezile strânse de procuror"; (a se vedea hotărârea CEDO Edwards versus Marea Britanie din 16 dec.1992).
Ca atare, garanțiile cu privire la un proces echitabil au fost respectate, atât din perspectiva dreptului intern cât și al disp.art.5 și 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, astfel că nu se poate reține vreo cauză de nulitate absolută, dintre cele prevăzute de art.197 alin.2 C.proc.pen.
Instanța de judecată pronunță condamnarea inculpatului numai in situatia in care probele strânse in cursul urmăririi penale si verificate in cursul cercetarii judecatoresti, dovedesc in mod cert, printre altele, că fapta a fost savârsita de inculpat.
Potrivit art. 200 din Codul de procedura penala, „urmarirea penala are ca obiect strângerea probelor necesare cu privire la existența infractiunilor, la identificarea faptuitorilor și la stabilirea raspunderii acestora pentru a se constata daca este sau nu cazul sa se dispuna trimiterea in judecata.
Art. 289 Cod pr.penala dispune ca „ judecata cauzei se face in fata instantei constituita potrivit legii si se desfasoara in ședință, oral, nemijlocit si in contradictoriu";.
A., probele strânse in cursul urmaririi penale servesc numai ca temei pentru trimiterea in judecata.
Pentru a servi drept temei de condamnare, probele strânse in cursul urmaririi penale trebuie verificate in activitatea de judecata de catre instanta, in
ședință publică in mod nemijlocit, oral și in contradictoriu.
Numai dupa verificarea efectuata, in aceste conditii, instanta poate retine motivat, ca exprima adevărul, fie probele de la urmarire penala, fie cele administrate in cursul judecătii.
Pe de alta parte, in raport de dispozitiile art. 62, 63 Cod pr.penala, cu referire la art. 1, art. 200, art. 289 Cod pr.penala , hotarârea prin care se solutioneaza cauza penala dedusa judecătii trebuie sa apara ca o concluzie, sustinuta de materialul probator administrat in dosar, constituind un lanț deductiv , fara discontinuitate.
Ori, in cauza, probele strânse in cursul urmăririi penale si care au servit drept temei de trimitere in judecata, precum si probele administrate in faza judecătii, dovedesc, in mod cert, ca autorul infractiunii de tâlhărie este inculpatul
B. A. și că fapta a existat în realitate.
Dispozițiile art.63 alin.2 C.proc.pen. exclud o ordine de preferință, nefăcându-se distincție în ceea ce privește valoarea în stabilirea adevărului, în raport de faza în care au fost administrate, criteriul determinant în aprecierea probelor constituindu-l forța acestora de a exprima adevărul, indiferent de momentul procesual căruia aparține sau de organul care le-a administrat.
Dând sens și dispozițiilor art.3 din C.proc.pen. privind aflarea adevărului, normă cu valoare de principiu în procesul penal, instanța de recurs a reținut și apreciat numai acele probe care reflectă adevărul, ținând seama de întregul material administrat în cauză.
Cum, potrivit art.64 C.proc.pen. nu se face distincție între valoarea probantă a mijloacelor de probă administrate în faza urmăririi penale și a judecății, se poate concluziona că nu există un temei legal pentru a se crea o ordine de preferință între declarațiile inculpatului.
Probele dosarului reliefează că recurentul nu a recunoscut săvârșirea tâlhăriei într-o primă fază, însă ulterior, cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală a revenit asupra poziției inițiale, manifestând sinceritate cu privire la acest aspect, arătând în detaliu modul de derulare al faptelor.
Este surprinzătoare poziția apărătorului inculpatului care solicită achitarea acestuia, pe motivul lipsei identității dintre autorul infracțiunii de tâlhărie și recurent, câtă vreme acesta a invocat prevederile art.320/1 C.proc.pen., recunoscând sincer săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
A., probele administrate în faza de urmărire penală, relevă vinovăția inculpatului, pe deplin, acestea fiind declarațiile părților vătămate K. M. și M. M. care se coroborează cu declarațiile martorilor M. V., M. G., L. M., M. L., M. V., S. N.
Curtea de A. analizând probele administrate constată că acestea conduc, fără dubii, la concluzia vinovăției inculpatului B. A., în săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
Astfe, în data de (...), în jurul orelor 15:45 inculpatul B. A. s-a deplasat pe raza mun. T. , pe strada C. unde a observat-o pe partea vătămată K. M., în vârstă de 82 ani în momentul în care pătrundea în scara blocului în care locuiește. În continuare, inculpatul a urmărit-o pe partea vătămată, iar în momentul în care aceasta a urcat scările spre etajul întâi , inculpatul a venit din partea din față a acesteia și a smuls lănțișorul de aur pe care îl purta la gât , după care a fugit, pe sol căzând medalionul care a fost recuperat ulterior.
Partea vătămată a strigat după ajutor și, în continuare, în aceeași zi, s-a deplasat la P. mun. T. unde a sesizat cele întâmplate . Cu ocazia audierii, partea vătămată a descris persoana care îi smulsese lanțul de la gât, precum și detaliile bunului sustras, stabilindu-se că acesta este recurentul B...
În continuare organele de poliție au efectuat verificări , la casa de amanet
S. R. I. din mun. T. str. Calea V.iei fiind identificat contractul nr. 34290 din data de (...)-data comiterii faptei- încheiat pe numele inculpatei D. M. T. și care privea un lanț de aur, rupt.
Lănțișorul de aur a fost ridicat de către organele de poliție și ulterior a fost recunoscut de către partea vătămată K. M. ca fiind cel sustras în data de (...) (f. 14 dosar u.p.).
De asemenea a fost audiată și martora M. V., apropiată a părții vătămate K.
M., care a precizat faptul că avea la cunoștință despre lanțul care îi fusese sustras acesteia și despre detaliile sale, astfel că fiind invitată la sediul poliției, martora a recunoscut lănțișorul identificat la casa de amanet, prezentat de către organele de poliție, ca fiind cel sustras părții vătămate.
În data de (...) partea vătămată M. M. , în vârstă de 65 ani în timp ce se deplasa spre locuința sa a fost urmărită de către inculpatul B. A., iar în momentul în care aceasta a ajuns în dreptul intrării în scara blocului unde locuiește, inculpatul s-a apropiat și i-a smuls lanțul de aur pe care aceasta îl purta la gât, după care a fugit. Partea vătămată s-a deplasat în aceeași zi la P. mun. T. unde a sesizat cele întâmplate . Cu ocazia audierii, partea vătămată a descris persoana care îi smulsese lanțul de la gât, precum și detaliile bunului sustras, stabilindu-se că acesta este recurentul B. A.
În data de (...) inculpatul B. A. a fost identificat și condus la sediul poliției împreună cu inculpata D. M. T.
Asupra inculpatei D. M. T. a fost identificat lănțișorul sustras de la partea vătămată M. M. în ziua anterioară, lanțul fiind observat la gâtul acesteia chiar de către partea vătămată care era de asemenea prezentă la sediul organelor de poliție. L. de aur a fost ridicat de către organele de poliție și predat părții vătămate (f. 63,
64 dosar u.p.).
Partea vătămată M. M. a făcut referire în declarația sa la unele detalii ale bijuteriei, în baza cărora victima a putut să le recunoască fără niciun dubiu, în obiectul de aur, sustras prin violență de către inculpat.
De asemenea a fost audiată și martora M. G., apropiată a părții vătămate M. M., care a precizat faptul că avea cunoștință despre lanțul care îi fusese sustras acesteia și despre detaliile sale, astfel că fiind invitată la sediul poliției, martora a recunoscut lănțișorul ridicat de la inculpata D. M. T. și prezentat de către organele de poliție, ca fiind cel sustras victimei.
În cauză au fost efectuate prezentări pentru recunoaștere din grup , ocazie cu care în prezența martorilor asistenți, cele două victime l-au recunoscut pe inculpatul
B. ca fiind persoana care le-a smuls lănțișoarele de aur de la gât.
Simpla afirmație de către inculpatul B. A. a unei stări de fapt, fără coroborarea acesteia cu alte mijloace de probă, nu poate fi acceptată ca adevăr, iar modalitatea de apărare utilizată de inculpat, respectiv negarea realității evidente, nu poate influența convingerea bazată pe probe irefutabile.
În raport de starea de fapt prezentată mai sus, este exclusă posibilitatea acceptării achitării inculpatului B. A., deoarece evidența identității dintre autor și persoana inculpatului este indubitabilă.
A. fiind, apărarea inculpatului vizând achitarea sa în baza art.10 lit.c și d
C.pr.pen. nu poate fi primită.
Întrucât condamnarea inculpatului de către Curte s-a făcut pe baza unor dovezi convingătoare de vinovăție, nu se poate vorbi de constatarea încălcării art.6 paragraf 2 din CEDO cu referire la art.66 și art.5/2 C.proc.pen. care reglementează prezumția de nevinovăție, garanție specifică a unui proces echitabil recunoscută persoanei acuzate de săvârșirea unei infracțiuni.
Așa fiind, se va respinge recursul inculpatului ca nefondat, în baza art.38515 pct.1 lit.b C.proc.pen.
În baza art.88 C. se va deduce din pedeapsă retinerea si arestul preventiv din 14 mai 2012 la zi.
Se va stabili onorariu apărător din oficiu la 300 lei ce se achită Baroului de
A. C. din FMJ, în baza art.189 C.proc.pen.
Va fi obligat inculpatul să achite statului suma de 700 lei cheltuieli judiciare, din care 300 lei reprezintă onorariu apărător oficiu, conform art.192 alin.2 C.proc.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
I.Admite recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Turda împotriva sentintei penale nr. 466 din 31 octombrie 2012 a J. T., pe care o casează în privința inculpatei D. T. si rejudecând în această limită:
Condamna pe inculpata D. M. T., fiica lui I. și M. T., născ.la 1 septembrie
1977 în T., CNP 2.,
In baza art. 264 al.1 Cod penal pentru infracțiunea de favorizare a infractorului, la o pedeapsa de :
- 1 (un)an închisoare.
In baza art.81 Cod penal suspendă condiționat executarea pedepsei pe durata termenului de încercare prev.de art. 82 Cod penal, acela de 3 ani.
Conform art. 359 Cod proc.penala, atrage atentia inculpatei asupra nerespectării art. 83 Cod penal.
Face aplicarea art. 71 si 64 lit.a teza a-II-a Cod penal.
Face aplicarea art. 71 al.5 Cod penal. Constată prejudiciul recuperat. Mentine restul dispozitiilor sentintei.
Stabilește onorariu apărător din oficiu la 300 lei ce se achită Baroului de
A. C. din FMJ.
Cheltielile judiciare în recurs rămân în sarcina statului.
II.Respinge ca nefondat recursul inculpatului B. A. impotriva aceleiași sentinte.
Deduce din pedeapsă retinerea si arestul preventiv din 14 mai 2012 la zi.
Stabilește onorariu apărător din oficiu la 300 lei ce se achită Baroului de
A. C. din FMJ.
Obligă inculpatul să achite statului suma de 700 lei cheltuieli judiciare, din care 300 lei reprezintă onorariu apărător oficiu.
Definitivă. ronunțată în ședința publică din 13 decembrie 2012.
GREFIER
red.PD/CA
3 ex. - (...)
jud.fond.B. V.
| ← Decizia penală nr. 380/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1418/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
