Decizia penală nr. 1420/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M A N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR. (...)
DECIZIA PENALĂ NR. 1420/R/2012
Ședința publică din 16 octombrie 2012
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE : V. V. A., judecător
JUDECĂTORI : L. H.
: I. M. GREFIER : L. C.
Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. - reprezentat prin
PROCUROR - S. DOBRESCU
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul D. A., împotriva sentinței penale nr.240/(...), pronunțată în dosar nr.(...) al Judecătoriei T., inculpatul fiind trimis în judecată prin rechizitoriul P. de pe lângă Judecătoria Turda, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev.și ped.de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.a și i C.pen., cu aplic.art.37 lit.a și art.41 alin.2 C.pen..
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat, av. P. A. D., din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar, lipsă fiind inculpatul D. A.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatului, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, să se dispună reindividualizarea pedpesei aplicate în sensul reducerii cuantumului acesteia întrucât cea aplicată de instanța de fond este mult prea mare raportat la fapta săvârșită. Consideră că prima instanță nu a făcut aplicarea corectă a art.72 C.pen. și nu a ținut seama de faptul că prejudiciul a fost în integralitate recuperat și nu există constituire de parte civilă în cauză. Cu onorar din FMJ.
Reprezentantul P., solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii instanței de fond, apreciind că nu se justifică reducerea pedepsei ținând seama și de faptul că inculpatul este recidivist. Cu oblifarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
C U R T E A
Prin sentința penală nr. 240 din 30 mai 2012 a Judecătoriei T., pronunțată în dosarul nr. (...), în temeiul articolului a r t . 2 0 8 a l . 1 , a r t . 2 0 9 a l . 1 l i t . a ș i i C.pen. cu aplic.
37 lit.a a r t . 4 1 a l i n . 2 C . pen . și art 3201 al. 1 - 4 și al. 7 C.proc.pen. a fost condamnat inculpatul D. A., fiul lui A. și O., născut la data de 31 mai 1987 în mun. T., jud. C., cetățean român, studii 8 clase, necăsătorit, fără ocupație și loc de muncă, domiciliat în T., str. N. T. nr. 11 D, jud. C., recidivist, posesor al CI seria KX nr. 3. elib. de S. T., cu CNP
1
1., la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în formă continuată.
În baza art. 61 C.pen. s-a revocat beneficiul liberării condiționate a restului de 942 zile.
În baza art. 33 lit.a, 34 lit. b C.pen. s-au contopit următoarele pedepse:
- 942 zile închisoare rest neexecutat în baza Sentinței penale nr. 145/2006 a T.ului C.
și Deciziei penale nr. 121/2006 a Curții de A. C.
- 4 ani închisoare stabilită prin prezenta, aplicând inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare, în final inculpatul urmând să execute pedeapsa de 4 ani închisoare.
În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit.a teza a II-a C. pen.
S-a constatat că partea vătămată nu s-a constituit partea civilă.
În temeiul art. 191 al. 1 C.proc.pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 800 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului din care suma de 200 lei reprezintă onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu și care s-a avansat din FMJ în favoarea Baroului C.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul P. de pe lângă Judecătoria Turda nr. 2., s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului D. A. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, faptă prev. și ped. de art. 208 al.1, 209 al.1, lit.a și i Cod penal, cu aplic. 37 lit.a a r t . 4 1 a l i n . 2 C . p e n .
S-a reținut că inculpatul D. A., în mod repetat, la diferite ervale de timp, împreună cu alte persoane (printre care și fratele său), a sustras de pe raza mun. T., jud. C., bunuri și materiale feroase și neferoase irținând SC C. M. SRL și respectiv P. M. T., în scopul declarat al valorificării ulterioare prin vânzare, pentru a face astfel rost de bani,.
În fața organelor de cercetare penală și cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală inculpatul D. A. a recunoscut săvârșirea faptei.
În faza cercetării judecătorești a fost audiat inculpatul, care a învederat instanței că dorește să se prevaleze de dispozițiile art. 3201 Cod Procedură Penală.
Analizând materialul probator al cauzei, se retine că în data de 13 mai 2010, în jurul orei 18:00, inculpatul D. A. - împreună cu alte două persoane a căror identitate nu a putut fi stabilită în cursul cercetărilor penale - a sustras din patrimoniul societății comerciale SC C. M. SRL T., prin escaladarea gardului împrejmuitor al incintei acesteia, cantitatea de
150, 05 kg materiale neferoase (cablu electric cu inserție de cupru).
Susnumitul a fost însă surprins în timpul acțiunii infracționale de către agenții unei patrule de poliție aflați în exercitarea atribuțiilor curente de serviciu (pază și ordine publică), precum și de un martor ocular (Dicoi A.-B.), ocazie cu care a fost stopată activitatea ilicită descrisă mai sus, iar ulterior au fost stabilite împrejurările și circumstanțele concrete de comitere a faptei.
Valoarea pagubei materiale cauzată părții vătămate SC C. M. SRL T., a fost apreciată la suma totală de 900 lei, pentru care nu există însă constituire de parte civilă în cauză, întrucât în urma surprinderii în flagrant a inculpatului, bunurile sustrase au fost în totalitate recuperate și restituite - pe bază de dovadă scrisă - societății deținătoare.
În data de 25 februarie 2011, în jurul orei 18:00, inculpatul D. A. a sustras din incinta clădirii Casei de C. a mun. T. (imobil în construcție aflat în proprietatea P. mun. T.) materiale confecționate din fier (3 bucăți tablă de mari dimensiuni și 13 profile metalice), fiind însă depistați pe o stradă alăturată locului comiterii faptei, de către o patrulă de poliție.
Bunurile sustrase în condițiile arătate mai sus, au fost găsite asupra autorilor infracțiunii (în atelajul hipo aparținând acestora) și restituite ulterior părții vătămate, astfel
2 încât prejudiciul în sumă de 94 lei cauzat prin această acțiune infracțională a fost recuparat integral, iar instituția păgubită nu se mai constituie parte civilă cauză.
Pe parcursul cercetărilor și a urmăririi penale desfășurate în dosar, inculpatul a dat dovadă de sinceritate și a cooperat cu organele judiciare, recunoscând faptele reținute în sarcina sa și manifestând regret față de situația creată.
În drept, fapta inculpatului D. A. care, în mod repetat, la diferite intervale de timp, împreună cu alte persoane (printre care și fratele său), a sustras de pe raza mun. T., jud. C., bunuri și materiale feroase și neferoase aparținând SC C. M. SRL și respectiv P. M. T., în scopul declarat al valorificării ulterioare prin vânzare, pentru a face astfel rost de bani, întrunește elementele constitutive obiective și subiective ale infracțiunii continuate de furt calificat, prev. și ped. de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a si i C.pen., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen.
În sarcina inculpatului s-a reținut și starea de recidivă postcondamnatorie prev. de art. 37 lit. a C.pen., față de condamnarea anterioară la pedeapsa de 7 ani închisoare cu executare în detenție, aplicată prin S. penală nr. 145/2006 a T.ului C. și Decizia penală nr. 121/2006 a Curții de A. C. (definitivă la (...)). în executarea acestei pedepse, D. A. a fost arestat la data de (...) și liberat condiționat la (...), cu un rest rămas neexecutat de
942 de zile. P. infracțiune a fost comisă în timpul liberării condiționate, fiind aplicabile în cauză și dispozițiile art. 61 alin. 1 C.pen., privind revocarea liberării condiționate.
A comis fapta cu intenție, in scopul însușirii bunurilor întrucât intenționa să obțină bani din vânzarea bunurilor sustrase.
La individualizarea judiciara a pedepsei conform art. 72 C pen. s-au avut în vedere dispozițiile părții generale a codului penal, limitele speciale ale pedepsei, persoana inculpatului, prejudiciul a fost recuperat parțial.
Prin urmare, în baza a r t . 2 0 8 a l . 1 , a r t . 2 0 9 a l i n . l l i t . a ș i i C.pen. cu aplic. 37 lit.a a r t . 4 1 a l i n . 2 C . p e n . și art 3201 al. 1 - 4 și al. 7 C.proc.pen., a fost condamnat inculpatul D. A., la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în formă continuată.
În baza art. 61 C.pen. s-a revocat beneficiul liberării condiționate a restului de 942 zile.
În baza art. 33 lit.a, 34 lit. b C.pen. s-au contopit următoarele pedepse:
- 942 zile închisoare rest neexecutat în baza Sentinței penale nr. 145/2006 a T.ului C.
și Deciziei penale nr. 121/2006 a Curții de A. C.
- 4 ani închisoare stabilită prin prezenta, aplicând inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare, în final inculpatul urmând să execute pedeapsa de 4 ani închisoare.
În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit.a teza a II-a C. pen.
S-a constatat că partea vătămată nu s-a constituit partea civilă.
În temeiul articolului 191 al.1 C.proc.pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de
800 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului din care suma de 200 lei reprezintă onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu și care s-a avansat din FMJ în favoarea Baroului C.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul D. A., criticând sentinta atacatî ca fiind netemeinică si a solicitat casarea sentintei instantei de fond si pronuntarea unei decizii prin care să se dispună reducerea cuantumului pedepsei.
Recursul a fost motivat arătându-se că sanctiunea penală aplicată de instanța de fond este mult prea severă raportat la fapta săvârșită si că s-a făcut o gresită aplicare a
3 dispozitiilor art. 72 C.pen. în sensul că s-a omis a se avea în vedere faptul că prejudiciul a fost în integralitate recuperat.
Procedând la solutionarea recursului în raport cu actele si lucrarile dosarului, cu motivele sustinute de inculpat, precum si din oficiu, potrivit art.385/6 alin.3 din Codul de procedura penala, sub toate aspectele de fapt si de drept ale cauzei deduse judecatii, Curtea constata ca recursul cu care a fost sesizata este fondat pentru considerentele care se vor arata în cele ce urmeaza:
Instanta de fond a stabilit o situatie de fapt conforma probatoriului administrat în faza de urmarire penala, pe care l-a evaluat în mod just, inclusiv prin raportare la declaratiile inculpatului, care a recunoscut-o întocmai, optând pentru desfasurarea judecatii potrivit procedurii simplificate, bazata pe recunoasterea vinovatiei, în conditiile reglementate de art.
3. din Codul de procedura penala.
Astfel, s-a retinut în mod corect ca, la data de 13 mai 2010 si 25 februarie 2011, în baza unei rezolutii infractionale unice, împreună cu alte persoane (printre care și fratele său), inculpatul a sustras bunuri și materiale feroase și neferoase aparținând SC C. M. SRL și respectiv P. M. T., în scopul declarat al valorificării ulterioare prin vânzare, pentru a face astfel rost de bani, cauzând un prejudiciu de 994 lei.
Având în vedere situatia de fapt anterior mentionata (necontestata), instanta de fond a stabilit o încadrare juridica legala, în raport cu norma de incriminare incidenta, respectiv infractiunea continuată de furt calificat, prev. și ped. de art. 208 al. 1,209 alin. 1 lit. a si i C.pen., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen.
Referitor la pedeapsa aplicată inculpatului, potrivit art. 385/9 alin.1 pct. 14
C.proc.pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.
Curtea reține că potrivit art.72 din C.pen. la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
De altfel, ca să-și poată îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei.
Verificând modul în care s-a individualizat sancțiunea penală aplicată inculpatului, Curtea constată că, în ceea ce priveste cuantumul, aceasta este excesiva, constituind o masura represiva disproportionata si injusta.
Astfel, inculpatul înca din faza de urmarire penala, a înteles sa adopte o conduita procesuala sincera si cooperanta, manifestata ca atare si în cursul judecatii, prejudiciul a fost unul redus si recuperat integral.
Raportat la toate aceste împrejurari faptice obiective, Curtea consideră ca aplicarea unei pedepse de 2 ani închisoare este o sanctiune justă în raport cu datele personale favorabile inculpatului și proporțională cu gravitatea faptei, in masura sa asigură atât exemplaritatea, cât și finalitatea acesteia, respectiv prevenția specială și generală înscrise în art. 52 C.pen., dar si funcțiile de constrângere și de reeducare și că va contribui la conștientizarea consecințelor faptei, în vederea unei reinserții sociale reale a inculpatului.
Curtea consideră că aspectele invocate de inculpat au fost avute în vedere în procesul de individualizare, ceea ce a condus la coborârea sancțiunii la minimul special prevăzut de lege, acordându-se suficientă și echilibrată importanță gradului de pericol
4 social al infracțiunilor comise, condițiilor concrete în care s-au produs, având în vedere că inculpatul a mai comis fapte similare, dar și totalității urmărilor faptei din perspectiva atingerii dreptului de proprietate a altor persoane.
În acest context, nu poate fi omisă starea de recidivă mare postexecutorie (inculpatul fiind condamnat definitiv pentru infracțiuni similare), dovedind astfel că reeducarea sa nu s-a realizat, dar si faptul că, prin comiterea de acte similare, inculpatul a inteles sa-si asigure mijloacele de trai prin comiterea de acte de sustragere.
Totodată, Curtea consideră că reținerea de circumstanțe atenuante este justificat.
Aplicarea dispozițiilor art. 74 C.pen. este atributul exclusiv al instanței de judecată, care la momentul individualizării pedepsei este obligată să se raporteze la toate circumstanțele comiterii faptei și să aibă în vedere și consecintele acesteia. Totodată, recunoașterea anumitor împrejurări ca circumstanțe atenuante judiciare nu este posibilă decât dacă împrejurările luate în considerare reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblu sau caracterizează favorabil de o asemenea manieră persoana făptuitorului încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special se învederează a satisface, în cazul concret, imperativul justei individualizări a pedepsei.
Astfel, „conduita bună";, în sensul art. 74 alin. 1lit. a C.pen., presupune, între altele, absența antecedentelor penale (conditie care nu este îndeplinită deoarece inculpatul este recidivist); „stăruința depusă de infractor pentru a înlătura rezultatul infracțiunii sau a repara paguba pricinuită";, în sensul art. 74 alin. (1) lit. b) C. pen., nu se regăsește în prezenta cauză deoarece recuperarea prejudiciului este consecinta surprinderii inculpatului de către persoanele cu atributii de supraveghere, iar acest aspect a fost valorificat prin reducerea pedepsei la minimul special prevăzut de lege.
Totodată, circumstanța atenuantă judiciară prevăzută în art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen.
- constând în „atitudinea infractorului după săvârșirea infracțiunii rezultând din prezentarea sa în fața autorității, comportarea sinceră în cursul procesului, înlesnirea descoperirii ori arestării participanților"; - nu se reduce la recunoașterea săvârșirii infracțiunilor, pe fondul existenței, la dispoziția organelor judiciare, a probelor care dovedesc săvârșirea faptelor, recunoaștere căreia instanța i-a acordat eficiență juridică în ceea ce-l priveste pe inculpat prin reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, conform art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. (I.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 2974 din 8 septembrie 2011).
În speță nu poate fi ignorat faptul că inculpatul a încălcat norme elementare care reglementează dreptul de proprietate si, din această perspectivă, retinerea circumstantelor atenuante ar conduce la stabilirea unor sanctiuni mult prea reduse si în vădită disproportie cu gradul concret de pericol social al infractiunilor.
Așa fiind, în baza art. 385/15 pct. 2 lit. d C.proc.pen. se va admite recursul declarat de inculpat, iar sentinta penală atacată se va casa sub aspectul individualizării pedepsei aplicate si, rejudecând cauza în aceste limite, se va dispune condamnarea inculpatului D. A. săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. și ped. de art. 208 al.1, 209 al.1 lit.a și i C.pen., cu aplicarea art. 41 al.2, art. 37 lit.a C.pen. si 320 ind. 1 C.proc.pen. la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare.
Cum infractiunea din prezenta cauza a fost comisă în cursul liberării conditionate din executarea pedepsei aplicate prin sentința penală nr. 145/2006 a T.ului C., în baza art.
61 C.pen. se va dispune revocarea beneficiului liberarii condiționată si se va contopi pedeapsa aplicată în cauză cu restul rămas neexecutat de 942 zile, urmând ca inculpatul să execute în final pedeapsa de 942 zile închisoare.
Vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței atacate.
5
În temeiul art. 189 C.proc.pen. se va stabili în favoarea Baroului C. suma de 200 lei onorariu avocațial din oficiu ce se va avansa din FMJ.
Potrivit art. 192 al. 3 cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Admite recursul declarat de inculpatul D. A., împotriva sentinței penale nr. 240 din
30 mai 2012 a Judecătoriei T., pe care o casează în ceea ce privește pedeapsa aplicată inculpatului.
Rejudecând, condamnă pe inculpatul D. A., pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 208 al.1, 209 al.1 lit.a și i C.pen., cu aplicarea art. 41 al.2 și art. 37 lit.a C.pen. si 320 ind. 1 C.proc.pen. la pedeapsa de
-2 (doi) ani închisoare.
Revocă liberarea condiționată din pedeapsa aplicată prin sentința penală nr.
145/2006 a T.ului C., contopește noua pedeapsă cu restul rămas neexecutat de 942 zile, inculpatul urmând a executa în final pedeapsa de :
- 942 zile închisoare.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 200 lei onorariu avocațial din oficiu. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului..
Definitivă.
Dată și pronunțată în ședință publică din 16 octombrie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
V. V. A. L. H. I. M.
GREFIER, C. L.
Dact.L.H./Dact.S.M
4 ex./(...) Jud.fond. H. O. T.
6
| ← Decizia penală nr. 1647/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 881/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
